Cine sunt cei care se opun ridicarii unei Biserici la Aiud
Conform informatiilor lui Mugur Vasiliu, un oarecare “corifeu” al “dreptei romanesti” a fost luat de pe peronul garii din Bacau, de sub o taraba de flori. Nimic rau in asta, daca s-ar fi oprit la vanzarea de flori si nu la vanzarea unui neam de care nu apartine. Parintele Atanasie, luptator anticomunist si fost detinut politic, il numea pe insotitorul “corifeului”, cu referire la numele revistei confiscate, “Puncte cardinale”, “un orientator in zig-zag”. Personajul care, potrivit monahilor, este “expert in blasfemii”, este si el minoritar. Asa se si explica aversiunea lor fata de proiectul Parintelui Justin Parvu pentru Aiud – o Biserica! – si apetenta lor, la polul opus, fata de Andrei Plesu (de nationalitate roma si cazara) si trupa lui “culturala”, gen Baconsky si alte personaje cu aceleasi origini. E treaba lor. Dar ce au cu legea noastra?
Doua scene, cred, sunt relevante pentru istorie, prin asemanarea si profunzimea lor. Pana acum nu stiu daca au fost scrise vreodata:
1. Cand Parintele Atanasie, imi spune un calugar, a primit cartea “Sfantul Inchisorilor” – scrisa de un oarecare Moise si, in ciuda insignifiantului autor, prefatata de insusi IPS Andrei Andreicut – si a citit primele pagini, a luat-o si a izbit-o cu toata puterea de perete strigand: “Si-au batut joc de Gafencu!”. Motivul este clar pentru orice: Valeriu Gafencu este “reeducat” de autorii cartii, dupa moarte! In prelucrarea facuta de acest Moise pentru a confisca memoria Sfantului Inchisorilor, se sustine ceea ce Gafencu nu a facut niciodata in ciuda temnitei bolsevice si a chinurilor de nedescris la care a fost supus, si anume ca s-a dezis de crezul sau, ca a respins “orice ideologie”. Minciuna!
2. Cand lui Petre Tutea, mi-a povestit un martor ocular, i s-a adus asa-zisul “Jurnal de la Paltinis”, tot asa, l-a luat si, dupa ce l-a rasfoit, la fel, l-a aruncat violent in zidul din fata spunand, cu dezgust, ca cei doi catari – dupa cum ii botezase Parintele Nicolae de la Rohia pe Liiceanu si Plesu – si-au batut joc de filosoful legionar Noica poleindu-se pe ei. In ambele cazuri avem de a face cu o operatiune clasica, de anul I la Academia KGB. Peste ani, iata ce au ajuns capusele lui Noica. Acelasi lucru isi propun si capusele ortodoxie de azi, bine intretinute de aceleasi foruri si cluburi, de Roma sau de romi: sa ocupe picul ce a mai ramas curat din spatiul public romanesc.
Nu ar mai fi nimic de adaugat. Oamenii fara credinta sunt slabi sau slabiti, intelectual sau sufleteste. Vlad Mihai le recomanda si dusmanilor si prietenilor cantul Doinei si al lui Ion Aldea Teodorovici: Lasati-ne in Legea nostra!