Victor Roncea Blog

De o bucată de vreme, Marko Bela şi-a tras un nou discurs public, apărånd ba pe sticlă, ba la tot felul de mitinguri şi conferinţe cu o nouă temă. Tema lu’ 7 la sută. Pe scurt, Marko Bela pretinde că ungurii trebuie să se simtă „proprietari, acţionari, în proporţie de 7%“ din Romånia, şi de aici se lăţeşte o întreagă polologhie de „raţionamente“ şi „argumente“, jocul de cuvinte cu procentele încărcåndu-se pe alocuri cu accente comice. Joaca de-a procentele este noua distracţie a UDMR de cånd a ieşit de la guvernare, joacă amuzantă pe undeva dacă ne gåndim ce frustrări maschează: fireşte că e greu cånd ştii că o ai doar şapte la sută din cåt o au romånii, şi asta în condiţiile în care se ştie că romånii nici măcar nu se mai străduie să şi-o menţină erectă – de cånd nu mai e trendy naţionalismul.
În Secuime, pretinde Marko Bela, procentele prezenţei maghiarilor s-ar ridica la nivelul majorităţii absolute, aşa că aici teorema celor 7% ar putea deveni teorema lu’ sută la sută. Aşadar, afirmă Marko Bela, în orice loc din România unde s-a creat vreo insulă de unguri – deşi secuii nu sunt neam unguresc, de exemplu, şi nici ceangăii – ar trebui să li se dea bucăţica de teritoriu să administreze ei treburile, asociaţia culturală UDMR intenţionând mai nou să devină un fel de societate comercială, cu drepturi depline de acţionar în S.C. România S.A.
Mă gândesc că şi la el acasă, pe strada din apropierea redacţiei noastre, Marko Bela şi nevasta sa deţin împreună un procent de sută la sută – deci o mică republică ungurească stă să dospească chiar în vecinătatea „Curentului“ – mă ia cu frig, mă duc în grădina din spatele redacţiei şi mă încălzesc ascuţind o coasă…

Sofistică – a la Marko

Lăsând la o parte amuzamentul pe seama săracilor unguri, pe fond „raţionamentele“ lui Marko Bela sunt însă sofistice, nici măcar paralogistice deoarece paralogismul defineşte raţionamentele false greşite fără intenţie, fără intenţia de a induce în eroare. La Marko Bela avem toate datele unei înşiruiri sofistice, torsiuni ale logicii executate cu intenţie deoarece discursul despre uzufruct şi uzucapiune face parte din Dreptul Civil. Marko Bela ventilează însă uzurpaţiunea mai degrabă deoarece scoaterea din context este lovită de nulitate absolută.
Marko Bela amestecă deliberat termeni ce au de-a face cu regimul proprietăţii, însă se face că ignoră domeniul de aplicare, respectiv proprietatea privată, unde reglementează normele Dreptului Civil. Marko Bela ar vrea un fel de ieşire din indiviziune – pentru maghiari – cu bătaie spre dezmembrământ – autonomie – şi totodată face uz de un melanj de concepte ce privesc uzucapiunea, uzufructul, dreptul de uz. Uzufructul se obţine fie prin convenţie, fie prin testament. Dreptul de uz se aseamănă cu uzufructul, titularul dreptului de uzufruct beneficiind de un drept mai larg de folosinţă asupra bunului – o parte din teritoriul României, după cum ar vrea Marko Bela. Uzucapiunea se referă la modalitatea de dobândire a proprietăţii prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru. Efectul uzucapiunii este obţinerea de către posesor al dreptului de proprietate asupra bunului posedat. Efectul este retroactiv, uzucapantul fiind considerat proprietar din ziua în care şi-a început posesia.
Raporturile juridice invocate de Marko Bela sunt însă pure parascovenii deoarece transferul de înţelesuri ale termenilor invocaţi în subtextul discursului său dintr-un domeniu de aplicare în altul nu are nici o noimă de drept. Lasând la o parte faptul că „drepturile“ UDMR nu sunt drepturi câte vreme ele nu au fost stabilite fără niciun dubiu şi constituie obiectul unui litigiu.

Trianonul, pata roşie şi statuia lui Iancu

Marko Bela poartă cu el şi o hartă – cică a României SA – unde teritoriile locuite preponderent de maghiari sunt însemnate cu roşu – pe care o tot scutură în faţa audienţei (româneşti!) după care adaugă sentenţios: „Pata roşie putea fi şi mai mare dacă nu exista Trianonul în 1920. Trebuie să întoarcem roata istoriei.“
Litigios, după Marko Bela, este de fapt Trianonul. La 4 iunie 1920, în Palatul Trianon de lângă Paris a fost semnat Tratatul de pace dintre România şi Ungaria – un tratat în vigoare în relaţiile dintre cele două state.
Dacă Trianonul este caduc, dacă Marko Bela respinge un Tratat de pace dintre cele două state, instituind practic un raport de beligeranţă perpetuă, atunci se pune întrebarea cum de mai are pretenţii la dividente din partea unui Stat – România S.A cică – contestat?
Iar dacă tot vrea Marko Bela să întoarcă roata istoriei, de ce nu să întoarcem şi noi roata istoriei mai înapoi în timp, pe când neamurile hunice se flendureau prin Asia şi apoi să-i trimitem la Iancu la statuie („vin la Iancu la statuie ca să dăm la unguri ue“ este un hit online foarte popular – se găseşte la https://www.udmr.info/ ).
Desigur, noi nu avem motive să ne jucăm cu roata istoriei şi nici nu avem obsesia procentelor mignone ale lui Marko Bela dar putem, din partea Consiliului de Administraţie a României, să îi aducem la cunoştinţă o notificare notarială – autentică: i-aţi procentele şi du-te…(la statuie, cum am stabilit).

NOTA VR: Ca si Buscu, la statuie, la statuie!