De la Geoană, fără număr, fără număr… | ||
Scris de Iulia Nueleanu |
După ce le-a promis 25.000 de euro românilor din străinătate care decid să se întoarcă în ţară, o misiune autohtonă în spaţiu şi amânări la plata creditelor, Mircea Geoană vine cu o ofertă de nerefuzat: medicamente în plic pentru pensionari. Gratuit, bineînţeles, că doar nu degeaba este candidatul la preşedinţie al socialismului românesc. „Împreună cu domnul ministru Bazac, vom face un proiect prin care să facem în aşa fel ca să primiţi acasă, prin Poşta Română, medicamentele de care aveţi atâta nevoie. Este o dovadă de respect faţă de dumneavoastră, care aţi muncit o viaţă pentru a ridica România“, le-a spus Geoană, cu durere în glas, pensionarilor. Ce mai contează că promisiunea pare scoasă din romanele de ficţiune scrise de pesediştii reşapaţi în funcţii de consilier pe lângă marele social-democrat (pardon, era să scriu prostănac!)!.
Parafrazându-l pe paşoptistul Ion Heliade Rădulescu care, în numele progresului, a lansat îndemnul „Scrieţi, scrieţi orice, numai scrieţi!“, echipa lui Geoană a lansat în această campanie strategia „Promiteţi orice, numai promiteţi“. Şi, întrucât am remarcat o uşoară lipsă de inspiraţie în echipa prezidenţiabilului pesedist care a ajuns să promită morfină şi antinevralgic la plic pentru pensionarii nevoiaşi, îi sugerăm şi alte promisiuni, bazate tot pe nevoile milioanelor de pensionari care „au muncit o viaţă pentru a ridica România“, ca să cităm din clasici în viaţă.
Astfel, după ce le-a oferit paracetamol la plic, Mircea Geoană ar putea să le promită câte-o sacoşă de lemne, că tot vine iarna, o plapumă la colet şi nişte zahăr din Banca de alimente a Mihaelei, care, ca orice gospodină, a început să pună deoparte pentru pensionarii care promit să pună ştampila pe soţul ei. Iar pentru ceilalţi alegători, insensibili la pomenile ordinare ale PSD, Mircea Geoană poate veni cu promisiuni mai de soi: un vot la schimb cu un Ferrari din curtea lui Bazac sau cu un apartament din zestrea evazionistului Robert Negoiţă. Şi, dacă nici aşa nu se întrevede succesul electoral, îi mai rămâne o ultimă soluţie: o excursie în Cosmos pentru toţi românii cu alergie la parfumul celor trei trandafiri, chiar în ziua alegerilor.
Butonul | ||
Scris de Tia Serbanescu |
„Avem doi premieri desemnaţi, unul de preşedinte şi unul de majoritatea parlamentară“ – a constatat dl Cristian Diaconescu rezumând situaţia ciudată în care ne aflăm. Avem aşadar un animal politic naţional cu două capete şi trei mâini, numai bun de pus în formol şi dus la bâlci, să se minuneze lumea. Deşi premierul nu e desemnat de cine ajunge mai repede la majoritate ci de cine are dreptul s-o facă, ambele tabere invocă ba litera Constituţiei, ba spiritul ei. Astfel, premierul Lucian Croitoru, desemnat de preşedinte, rezultă din litera Constituţiei iar dl Klaus Johannis, desemnat de troica PSD, PNL, UDMR, e născut din spiritul ei. Fabulo-spirit!
E o plăcere să auzi vorbindu-se de spirit într-un caz de forţă majoră. Dl Băsescu a fost deja nevoit să-şi rectifice „greşeala de exprimare“ prin care invoca spiritul rău al dizolvării Parlamentului (după două respingeri ale guvernului) în 7 dec. – când n-are dreptul s-o facă. Tabăra opusă, care-l acuză pe dl Băsescu de dictatură, iresponsabilitate şi chiar ebrietate, procedează însă identic: „din punctul meu de vedere, dialogul şi consultările cu dl Croitoru nu-şi au rostul“, a declarat dl Geoană. Scurt, democratic, flexibil şi deschis: aut Klaus, aut nihil! La rândul său, dl Băsescu ameninţă cu alegerile anticipate, ceea ce agită spiritele inutil. Ce rezolvă anticipatele? Absolut nimic. Beligeranţii ar obţine cam aceleaşi procente. De altfel, PSD, PNL şi UDMR s-au gândit să boicoteze prin absenţă şedinţa de învestire a guvernului Croitoru astfel că acesta nu va fi nici respins – dar nici votat. În schimb guvernul Johannis ar fi „alcătuit din tehnocraţi până la alegeri“ urmând ca apoi, după cum a anunţat dl Crin Antonescu, „să avem un guvern politic condus tot de Johannis“. Dacă dl Antonescu merge în istorie cu neamţul până la capăt, dl Geoană merge numai „până la alegeri“. Dacă va câştiga alegerile, dl Geoană va face guvernul, aşa cum a anunţat, cu PSD în frunte. Ceea ce înseamnă că n-ar mai respecta, ca preşedinte, propunerea majorităţii – aşa cum îi pretinde acum dlui Băsescu: respectă tu ceea ce eu n-aş respecta! În aceste condiţii, mai contează care dintre premieri e mai potrivit într-o situaţie de criză? Se spune că (de regulă) cel mai deştept cedează. Ei bine, nu e cazul. N-avem! Nimeni nu cedează. Cineva a apăsat butonul roşu – şi războiul politic s-a pornit. Aşa! Daţi-i înainte! Să nu vă mai opriţi până la cotul Donului, până la Berlin, până la Bălăceanca.