Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

“Fie ca aceste monumente: de piatră ordonată-n edificiu (al muzicii
durabil instrument), de numeroase veacuri de
plămădire răbdătoare a pămîntului, de vers englezesc,
să fie unite cu amintirea acestei apărări a
insulelor (…)
fie ca amintirea tuturor acestora să spună generaţiilor
din neamul şi vorba noastră care au fost şi care vor veni, că ne-am ocupat
locurile potrivit felului în care am fost clădiţi”.

T.S. Eliot reabilitat

Cele trei mari puncte de reper prin care lumea l-a tinut minte pe scriitorul TS Eliot au fost: castigator al premiului Nobel pentru Literatura, antisemit si sot neglijent. Ultimele doua sunt, se pare, niste minciuni sfruntate. Dovada de neconstestat este o culegere recent lansata de corespondente personale ale acestuia.

Scrisorile, in cea mai mare parte scrise de si catre TS Eliot in anii ’20, arata limpede ca poetul de origine americana era profund ingrijorat de starea de sanatate precara a sotiei lui, Vivien, fosta guvernanta la Universitatea Cambridge si nu indiferent la suferintele acesteia, cum s-a crezut dintotdeauna. Eliot se simtea neputincios si disperat din cauza nediagnos­ticatelor si in continua degradare probleme fizice si psihice ale lui Vivien, incat i-a atacat pe doctorii acesteia: pe unul numindu-l sarlatan, iar pe un altul o “bruta germana”. Ba chiar a notat, intr-una dintre misive: “Am incercat sa-mi pun capat zilelor”. In aprilie 1924 ii scria fratelui sau astfel: “Ultima boala a lui V. a fost de nedescris. S-a chinuit psihic mai mult decat pana acum. Nu am putut sa ma dezlipesc de ea vreme de trei luni”. Eliot i-a scris romancierului si criticului John Middleton Murry, ca sotia lui a fost atat de bolnava, incat, timp de trei zile, aceasta a “simtit ca mintea i-a parasit trupul”. Cat despre propria lui agonie, Eliot nota astfel: “mi-am anihilat deliberat simturile – am murit de bunavoie – pentru a reusi sa merg mai departe cu forma aceasta de trai”.
Reputatia lui de sot neglijent, care, intr-un final, si-a aruncat sotia intr-un spital de boli nervoase pe motiv ca este nebuna, a fost portretizata intr-o piesa de teatru, “Tom si Viv”, din 1984, si ecranizata intr-o pelicula nominalizata la premiul Oscar – avandu-i in rolurile principale pe Willem Dafoe si Miranda Richardson.

Ecranizare mincinoasa

Scrisorile – compilate cu ajutorul celei de-a doua sotii a lui Eliot, Valerie – il prezinta pe acesta intr-o lumina total diferita si necunoscuta lumii pana acum: aceea de sot grijuliu si atat de devastat de chinurile partenerei sale de viata, incat, la un moment dat, a fost tentat sa-si ia viata. Poetul, functionar la Banca Lloyd din Londra, a continuat sa munceasca in acel loc, pe care-l dispretuia, ca sa castige bani pentru sotia bolnava. Pe langa slujba de la banca, Eliot lucra pana la epuizare scriind poeme si editand o revista literara, The Criterion. In majoritatea scrisorilor, barbatul nu face decat sa vorbeasca despre Vivien si adanca lui ingrijorare pentru ea. In aprilie 1923, i-a scris lui Murry ca “Vivien a fost grav bolnava – cateva ore, chiar, a fost, practic, pe punctul de a muri. Nu am vazut-o niciodata intr-o stare atat de grava ca pana acum – a scapat ca prin urechile acului”. Iar doi ani mai tarziu, a venit cea mai sfasietoare si disperata scrisoare: “Sa ma omor pe mine sau pe ea? Zi-mi”. John Haffenden, cel insarcinat cu editarea colectiei de scrisori, a declarat: “Nu stiu cat de literar sa luam cele spuse de el. Insa aceasta misiva, precum si in multe altele, ne arata clar disperarea din sufletul sau si infinita lui agonie”.

Dragoste nesfarsita

De asemenea, in inedita culegere, se regasesc si scrisori apartinandu-i lui Vivien, in care aceasta-si declara ingrijorarea dar si dragostea pentru sotul ei. In noiembrie 1925 ii cere scuze acestuia pentru ca l-a “torturat si innebunit intr-un asemenea hal”. O luna mai tarziu, femeia-i scrie menajerei lor: “spune-i ca sotia lui il iubeste cu adevarat si il va iubi pe vecie”. Haffenden spera ca, odata cu lansarea culegerii de misive, lumea il va cunoaste pe adevaratul TS Eliot, si nu pe cel atat de rautacios prezentat in piesa de teatru si in film. “Ambele il portetizeaza pe poet ca pe eroul negativ al povestii. Total neadevarat”, a relatat editorul. “Aceste scrisori pot fi considerate o erata”. Pana in 1933, Eliot deja o parasise pe Vivien. Femeia a stat internata intr-un azil psihiatric din 1938 pana cand a murit in 1947 – cu un an inainte ca Eliot sa-si primeasca premiul Nobel. Nu a vizitat-o niciodata, cu toate ca inca erau casatoriti. Urmatorul set de scrisori ale lui TS Eliot, ce acopera ultima perioada a anilor ’20, va fi lansat in decursul urmatorilor doi ani. Punctul cheie al viitoarei carti – numarul considerabil de prieteni evrei pe care poetul ii avea – ar putea desfiinta teoria indelung sustinuta potrivit careia el ar fi fost antisemit.
Ana Munteanu – [email protected]
Vezi si
Crucea crenelata – de Gheorghe Fedorovici – Apararea Insulelor – Razboinicul crestin

• Share
• Tweet
• Pin
• Email