Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Stenogramele discutiilor dintre doi jurnalisti de prima linie, Sorin Rosca Stanescu si Bodgan Chireac, cu un inalt demnitar public, seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, reprezinta mostre abjecte ale putregaiului din societatea romaneasca. Si merita analizate pe trei planuri esentiale: ticalosia presei, fragilitatea morala a demnitarului roman, dar si efectele letale ale interactiunii dintre ele.
Inregistrarile ne arata un fapt de o gravitate extrema: un pretins jurnalist, SRS, santajeaza un inalt functionar al statului, pe seful ANI, cu intermedierea altui jurnalist, Bogdan Chireac, pentru a capata informatii cu care sa santajeze alti inalti demnitari, Adriean Videanu, Vasile Blaga si Radu Berceanu, pentru a-l dobori pe Traian Basescu.

Obiectul santajului este un contract dubios la a carui incheiere seful ANI, Catalin Macovei, a participat in urma cu cativa ani. “Am incercat sa aflu informatii de interes public de la seful ANI”, ne spune Rosca Stanescu. Prin santaj? De ce nu cu bataia?

De fapt, in intreaga discutie, SRS actioneaza si vorbeste ca un mafiot autentic, un om pentru care 50 de mii de euro nu mai reprezinta, nu-i asa, o miza. Acelasi om imparte insa periodic dreptatea din studiourile televiziunilor care nu ii cer niciodata nicio dovada pentru dejectiile emise. Aceleasi televiziuni care intai au incercat sa ingroape scandalul stengramelor, pentru ca apoi sa incerce, in frunte cu Realitatea TV, cea doritoare de respect pentru tot poporul, sa spele cadvarul.

Care santaj?, au intrebat colegii de credinte si, poate, obiceiuri, ai lui SRS. Cel confirmat de Conventia Organizatiilor de Media. Cum se numeste sa pui pe masa unui demnitar un contract cu potential urias de a-i leza imaginea publica si apoi sa spui exact ce astepti de la el: ce anchete sa termine, pana cand sa le termine, cui sa comunice rezultatul? Dar chiar informatiile pe care le voia SRS nu erau destinate opiniei publice, ci, dupa toate aparentele, altui santaj, dupa cum insusi recunoste “Dar cineva trebuie sa i le stranga si lui (Traian Basescu. nr.). Da’ si decat sa i le stranga pe jos cand nu mai are rost, i le strang eu intre picioare”. Si daca tot era cainele de paza al democratiei, de ce domnul Rosca nu a facut publica implicarea sefului ANI in contractul dubios? Asta nu era o informatie de interes public?

Al doilea burete de spalare a cadavrului este caracterul privat al discutiei ajunsa in presa. Corect, dar si “tiganca imputita”, de exemplu, a facut parte dintr-o discutie privata, iar masura trebuie sa fi aceeasi. Alt burete este invocarea inregistrarii ilegale. Corect si ar trebui clarificat cine a facut-o, dar inregistrarea discutiei dintre Hayssam si Constantin Degeratu, supramediatizata, a fost legala? Nu vad de ce am aplica masuri diferite.

Discutiile inregistrate (vezi stenogramele atasate) si reflectarea lor ulterioara pe ecrane, ne arata exact cum functioneaza mecanismele de santaj in presa, cum poate fi distorsionata informatia, cum si-au facut marii jurnalisti averile si cat de fabuloase sunt acestea, ce se intampla cu informatiile de interes public, cate ajung in presa si cate umplu fisetele directorilor de ziare fiind folosite ca intrumente de santaj, care este profilul moral al oamenilor care dau lectii la televizor pentru a “ilumina” poporul. Cei care lucreaza in presa stiu ca SRS este, poate, cel mai odios membru al breslei, dar nu este, din nefericire, un caz izolat si sunt gata sa pun pariu ca, in cel mai scurt timp, il vom vedea din nou perorand cu nerusinare pe ecrane.

SRS si cei ca el decredibilizeaza inclusiv munca jurnalistilor onesti, multi, putini cati mai sunt ei. Concluzia este de-o amaraciune ingrozitoare si o pune chiar Bogdan Chireac, cu gura lui: “are dreptate si Basescu cu ticalosia din presa”.

Fragilitatea demnitarului roman

In toata aceasta poveste Catalin Macovei nu este nici pe departe vreo figura luminoasa. In primul rand este un personaj santajabil. Daca este curat, de ce se temea de publicarea contractului la care a fost martor si din care pretinde ca nu a avut nimic de castigat?

In al doilea rand da informatii secrete, de exemplu despre banii intrati in conturile lui Adriean Videanu, si este pe punctul de a da si altele pentru a-si salva imaginea. Acesta este seful Integritatii din Romania?

In al treilea rand, atitudinea lui Catalin Macovei este de o umilinta incredibila. Demnitarul platit din bani publici se prezinta la convocarea lui SRS, caruia ii permite sa-l tutuiasca, sa-l supuna unui adevarat interogatoriu ca la militie si in fata caruia se justifica precum un inculpat smerit. Daca era un autentic demnitar nu accepta discutia in alta parte decat biroul lui de la ANI, nu permitea niciun fel de familiarisme si la prima incercare de santaj ii rasturna masa in cap lui SRS. Nu este admisibil ca sefia institutiei menita sa vegheze la integritatea demnitarilor romani a ajuns pe mana unui personaj slab, nedemn si santajabil.

Din pacate, nici el nu e un caz izolat. Despre Adriean Videanu, ministrul Economiei, aflam ca a incasat o caruta de bani de la un patron. Oare de ce si cat de santajabil il fac acesti bani? Despre acelasi ministru si despre colegul sau Radu Berceanu aflam de la Bogdan Chireac ca ,,fura de rup” dar nu impart si cu altii, motiv pentru care multi sunt nemultumiti. Despre afacerile baronilor PSD au curs tone de cerneala, iar afacerea Sterling cu dedicate pentru Dinu Patriciu n-ar trebui uitata, ca sa nu mai vorbim de celelalte tunuri de tip Logan ale liberalilor.

Impletirea abjectiilor

Iar ingemanarea dintre mizeria presei si cea politica este cea care sufoca Romania pana la irespirabil si o tine de picioare. Oamenii acestia se lupta, se imprietenesc si apoi iar se razboiesc, strict in functie de interese personale.

Pentru Bogdan Chireac, Victor Ponta e “Victoras” si tot el este unul dintre apropiatii sotilor Udrea-Cocos. La fel de apropiat le este celor doi si Cozmin Gusa. Traian Basescu a fost prieten bun cu SRS pana in urma cu cativa ani. Guvernul fantoma de la Grivco exista, fara indoiala, la fel vizitele in Delta la S. O. Vantu, ale lui Crin Antonescu, Mircea Geoana si Viorel Hrebenciuc.

Cei mai multi dintre marii analisti ai neamului presteaza “consultanta politica” pentru partide, sub acoperirea unor firme de mame, tati, frati, surori sau cumnati, adica, mai pe romaneste, incaseaza o forma de mita pentru a promova pe ecrane si prin ziare interesele clientilor. PD-L acuza mogulii, dar doamnele Udrea si Ridzi le-au umflat buzunarele cu publicitate de la stat.

Despre ce vorbim?, vorba lui Bogdan Chireac. Despre ticalosie generalizata.

Ioana Ene / Ziare.com

• Share
• Tweet
• Pin
• Email