Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris de Victor Roncea
Fostul arhitect Dan Costache Patriciu, alias Dinu, a fost, la fel ca mulţi alţi guralivi anticomunişti de carton, un real profitor al regimului comunist. Dincolo de gheşeftul său de băgător la Arhitectură a generaţii de studenţi buni platnici, fără cercetarea organelor de control ale fiscului comunist, oligarhul de azi era un tovarăş binevenit în Orient, pe la curţile nababilor, de la banali şeici purtători de narghilea la adevăraţi lideri autocraţi, acum morţi, purtători de armament uşor şi greu, ca Saddam Hussein. Excursiile sale „constructive“, conform tradiţiei informative a propriei familii, nu se făceau fără acordul, sprijinul şi protecţia Securităţii Statului şi a organelor de partid ale regimului comunist. Ce se mai întâmpla „peste hotare“, din aceste puncte de vedere, era „başca“. Profit „balşoi“, ca să zic aşa. Relaţiile sale clientelare s-au perpetuat imediat după lovitura de stat din 1989. Petrolistul de paradă care se laudă că a obţinut primul certificat de afacerist al ţării, din mânuţele lui Petrică, Roman, şi lăbuţele lupului, Iliescu-KGB, s-a făcut peste noaptea cea lungă din decembrie 1989 stâlp al „liberalismului“. Peste ani, băieţaşul răsfăţat al nomenklaturii roşii, în frunte cu tovarăşa Elena Ceauşescu, micul fesenist al lui Silviu Brucan, Petre Roman, navetist-şef prin ţări străine, ca şi profitorul „Dinu“, s-a transformat şi el, din „os de ardelean“, în „os de liberal“. În timp ce regimul lui Iliescu îl transforma în miliardar din averea naţională a României, „Dinu“ se juca şi de-a politica şi-şi lua „aripi“, supervizat de vechii săi tovarăşi de drumuri. Un specialist al informaţiilor româneşti, profesor de contraspionaj, face într-un context mai larg unele precizări scriptice care, puse cap la cap cu amintiri din epoca recentă, devin faptice: „În privinţa PNL, o aripă liberală – dacă vă aduceţi aminte de «aripile» de atunci – s-a înfiinţat, însă, la un alt serviciu, şi de aici marea dihonie între unii şi ceilalţi. Şi între liberali, dar şi între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înfiinţat prin «ordine de misiune»“. Punct.
De la capăt. În aceeaşi perioadă în care premierul PSD Adrian Năstase îl scutea pe „prietenul său“ oligarh Dinu Patriciu de plata unor datorii de 725 milioane de dolari, transformându-le în acţiuni şi amânând cu şapte ani plata lor, „distinsul“ viitor vânzător al Rompetrol şi miliardar avea o întâlnire de afaceri, „oneste“, cu un alt miliardar roşu, pălmaş al regimului comunist, Dan Voiculescu, zis şi Felix de GRIVCO. Cei doi plănuiau, acoperiţi de „liniştea“ regimului Iliescu şi plapuma corupţiei instituţionalizate, devalizarea Petromului. Conform stenogramei întrevederii de taină, artizanii de azi ai Coaliţiei anti-Băsescu şi patroni murdari ai unor trusturi de presă prostituată discutau – probabil la fel ca în întâlnirile recente avute cu Roşca Stănescu, Teodor Meleşcanu, Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vîntu – despre promovarea „mediului de afaceri“ românesc.
Printre picături: „Am putea să derulăm operaţiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solid. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună“, spune „Felix“, doct. „Dinu“ intervine: „Sorin Ovidiu Vîntu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin“. „Liberalul“ din el mai adaugă: „Mâine mă întâlnesc cu Iacubov şi ăsta e mai puţin sofisticat decât Hrebenciuc“. „Umanistul-conservator“ parafează înţelegerea şi creează paravanul: „Facem fifty-fifty şi-i băgăm pe americani în faţă, e bine?“. Păi cum să nu fie bine?! Chiar dacă afacerea nu le-a ieşit precum plănuiau, pentru că rechinii mai mari, de la Moscova, unde era plecat „Sorinache“, se pare că şi-au băgat austriecii mai mici la înaintare, restul planurilor lor măreţe pentru binele românilor s-au blocat, în 2004, de apariţia lui Traian Băsescu. Căpitanul ajuns preşedinte, deşi era fezandat ani buni de un veritabil şantajist de presă, n-a răspuns la comenzile „grupului de investiţii“ KAZ-GRIVCO-FNI, reprezentat de săracii „oameni de afaceri“ Patriciu-Voiculescu-Vîntu.
Au încercat să-l dea jos, prin Referendumul pus la cale pe pontoanele de la Snagov. Nu le-a ieşit. Apoi, după compromiterea manechinului Tăriceanu, au găsit o altă păpuşică, de data asta cu nume de floare: un Crin cules din fundul curţii lui Patriciu, tot de la Snagov. Ofilit prea devreme în faţa „prostănacului“ Geoană, i l-au oferit pe tavă stăpânului inelelor lor: lui Iliescu-KGB, tătukul derbedeilor comunistoizi cu ştaif şi avion la scară. „Liberalii“ roşi şi roşii, profitorii de aur negru ai regimurilor Ceauşescu-Iliescu-Constantinescu, păpuşarii decrepiţi ai Coaliţiei anti-Băsescu au vândut la kilogram ultimele rămăşiţe ale memoriei înaintaşilor liberali, făuritori ai României Mari. După 20 de ani, Iliescu-KGB a furat şi „revoluţia bunului-simţ“. Păcat, păcat de sângele vărsat…

–>

• Share
• Tweet
• Pin
• Email