RONCEA: Căţeluşii buni şi căţeluşii răi ai domnului Vîntu

December 13th, 2009

Marele Picasso este singurul locuitor al planetei care a primit de laURSS de două ori Premiul Internaţional Stalin „Pentru întărirea păciiîntre popoare“, în 1950, rebotezat Lenin, la a doua atribuire, în 1961.Evident, cu banul aferent la purtător, 100.000 de ruble, peste 110.000de dolari de atunci, echivalentul vreunui milion de azi. TovarăşulPicasso, după cum îi spuneau colegii săi din Partidul Comunist Francez,în care intrase în 1944, este autorul „Porumbelului Păcii“, care ne-aasaltat copilăria de pe toate gardurile Partidului, devenit simbolul„păcii comuniste“ în 1949, la Congresul Mondial al Păcii de la Paris.Şmecheria sovietică prin care se acţiona imagologic şi psihologic lanivel mondial, în cazul în care n-aţi înţeles-o, a constat în preluareasimbolului creştin al Sfåntului Duh şi răsturnarea lui, în folosul„cauzei comuniste“. A funcţionat ca un element perfect de spălare acreierului. De-asta a şi fost recompensat Picasso la asemenea nivel. Şinu a uitat. La moartea lui Stalin, în 1953, Picasso a trimisoficiosului comunist un portret al dictatorului odios intitulat„Tinereţea veşnică a lui Stalin“ şi publicat a doua zi pe prima paginăcare titra cu litere de-o şchioapă „Pentru ce avem nevoie de Stalin“.Frumos, nu?
Cemai conta că până la data aceea Stalin ucisese milioane şi milioane deoameni? Buzunarele îi erau mai aproape lui Picasso decât cadavreleruşilor şi ale popoarelor ocupate aflate în putrefacţie pe câmpiilemorţii sovietice. „Mărimea“ artistică a lui Picasso rămâne (pentruunii), dar micimea sa nu poate fi nici uitată, nici iertată. Mirosultrupurilor din sutele de mii de gropi comune, al sângelui de pe umeriimilioanelor de deţinuţi din lagărele siberiene, Gulagul sovietic,desigur, nu ajungea până în cafenelele pariziene. Dar informaţiaajungea? Picasso a ales rubla şi „arta“ minciunii: mustăcioara luiStalin era obiect de adulaţie plastică… Aşa şi cu micul nostru Stalinde Deltă şi propagandiştii săi „independenţi“, tovarăşii intelectualide mucava de la Vax Publica.
Mai mulţi cititori s-au revoltat cândi-am taxat pe ‘telectualii noştri, mai neaoşi sau nu, care s-au înfiptîn primele rânduri ale Partidului continuator al PCR la dezbatereadintre Geoană şi Băsescu. Sau „marii“ artişti care s-au maimuţărit încampania mustăciosului din Deltă „Noi vrem respect“. Care „noi“? „Noi“,infractorii FNI? ‘Telectualii noştri nu sunt proşti. Devin însă părtaşidirecţi la crimele încă nepedepsite ale „emanatului“ din decembrie1989, preşedintele de onoare (care „onoare“?) al PSD sau la hoţiilenaţionale, aflate în curs de pedepsire, ale miliardarului falit ascunsprin stuful Deltei. Ignorând cu bună ştiinţă adevărul, se transformă înnişte biete prostituate de pe centura artei sau culturii.
Zilelecampaniei electorale au relevat ordinăria maximală la care s-a ajuns înpresă, pe canalele deţinute de Vîntu şi Voiculescu, la care acontribuit şi Patriciu: Realitatea TV şi Antenele. Puţini însă ştiu căVîntu, în schizofrenia sa, altfel profesională, deţine şi mijloace decomunicare şi manipulare pe invers: HotNews, spre exemplu. Unde scuipăcăţeluşii răi de la Realitatea, vin şi ling căţeluşii buni de laHotNews. Nu toţi, evident. Mai sunt şi jurnalişti integri. Doar ceiţinuţi bine în lesă, cu buzunarele bine umplute cu ruble ruseşti (mainou şi de Tiraspol). Pe långă asta, pentru că ştie că şi-a pierdutorice umbră de credibilitate, şi-a alcătuit şi o veritabilă armată de„ziarişti independenţi“, mărunţi ieniceri online. Aşa că, atenţie!
Dar,la capitolul „credibilitate“ şi „onorabilitate“ pentru devalizatorulFNI se înscriu, iată, şi ‘telectualii noştri, cånd ai lui tătukaIliescu, când ai lui Băsescu şi/sau Geoană, după cum o pica. Dar defapt, ai aceloraşi moguli, care le-ndeasă din greu buzunarele, dupămodelul patentat de tătuka Stalin. Domnii Pleşu şi Manolescu, deexemplu, merg frumos la coadă la casieria oligarhului negru, Patriciu,care pompează „Dilema veche“ şi „Adevărul“. Pe lângă figurile dejaclasice în prostituţia lor, ca Dinescu, Tănase, Hurezeanu & comp,arondate la Vîntu, domnul Tismăneanu, alt exemplu, a trecut şi el pe lacasieria GRIVCO, pe când presta la „Jurnalul Naţional“, domnul Mihăieşpe la Patriciu, ca amploaiat la „România literară“, iar domnulPatapievici trage tot la… menajeria domnului Vîntu, care-i cumpără la kilogram „Ideileîn dialog“, revistuta unde, de fapt, se regăseşte întreaga gaşcă de mai sus, defini ‘telectuali ai cui… plăteşte mai bine. Să luăm aminte.