Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

dimineata de 18 decembrie 1989 m-a gasit la prietenul meu, gabi,care avea un apartament la parterul unui bloc de langa bastion. nureusisem sa dorm deloc. am iesit pe strazi sa vad urmele luptelor. infata librariei “mihai eminescu” din piata operei inca se mai vedea ogramada de cenusa, din care adierile vantului smulgea cate-o paginaarsa pe jumatate din volumele cu opera de inestimabila valoare a luiceausescu. autoritatile adusesera mesteri care erau zoriti sainlocuiasca vitrinele sparte. parfumeria de vis-a-vis de cofetaria“violeta” era o ruina, iar peretii negri si arsi ai blocului aminteaude incendiul de aseara. toata piata era plina de trupe de militie sigarzi patriotice, comandate de civiliin scurte de piele gri-petrol, cu automate de gat, care se rasteau laoamenii ce nu grabeau pasul si priveau cu nedisimulata satisfactieurmele luptelor. se decretase stare de necesitate si timisorenii nu mai aveau sa circule pe strada in grupuri.
in dimineata aceea am facut una din cele mai mari nebunii din viata mea. maintalnisem cu zoran si cristi, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei,studenti la medicina. ne povesteam prin ce trecusem peste noapte sieram ingrijorati ca la radio europa libera nu se pomenise inca nimicdespre ce se intamplase. circulau tot felul de zvonuri prin oras despremii de morti si raniti.cristi a venit cu ideea sa mergem la spitalul judetean sa vedem cuochii nostri adevarul. prietena lui de atunci era fiica doctoruluiaurel mogosanu, seful sectiei anestezie-terapie intensiva (ati), careil simpatiza. si-au luat halatele, iar zoran mi-a dat si mie unul, dela el.
spitalul judetean era inconjurat de soldati, iar la intrare era uncivil inalt si solid, in aceeasi scurta de piele gri, cu un automat cupat rabatabil la gat. ne-a privit cu o figura de gheata si n-a zisnimic vazandu-ne cu halatele albe sub brat. “studenti,” a explicatcristi si ne-a lasat sa trecem. in inconstienta noastra, nu ne-a fostteama nici o clipa ca ar fi putut sa ne legitimeze si, cum eu nu aveamcarnet de student, am fi dat de dracu’. in holul spitalului, ne-amimbracat din mers cu halatele, moment in care am izbucnit toti treiintr-un ras isteric: halatul meu nu avea o maneca ! eram nebuni delegat ! zoran a gasit intr-o clipa solutia: mi-a smuls si cealaltamaneca. nici azi, dupa 20 de ani, nu inteleg cum de nu s-a prins nimenide impostura.
doctorul mogosanu a inteles dintr-o privire de ce am venit. si-a pastrat calmul si ne-a trimis pe sectie.
Continue Reading la Sorin Bogdan Blog»

• Share
• Tweet
• Pin
• Email