Victor Roncea Blog

Sarbatorim in fiecare decembrieNasterea Celui ce este „chipul” lui Dumnezeu-Tatal (Colos. 1, 15; IICor. 4, 4; Evr. 1, 3), adica „icoana” Sa. Si n-am fi avut astazi decato cunoastere foarte limitata despre Dumnezeu-Parintele, daca nu ni L-arfi descoperit pe Acela Fiul Sau intrupat (Mt. 11, 27 si Lc. 10, 22),pogorarea Sa pe pamant dand Dumnezeirii un chip si o icoana sifacandu-ne accesibila, astfel, calea ce duce la indumnezeire. De aceea,a respinge chipul si icoana Sa inseamna a refuza comuniunea cu El.

Acest lucru se cere afirmat cu tarieintr-o vreme in care chipul, adica icoana si celelalte insemne crestine– expresii si reprezentari ale comuniunii sfinte – sunt atacate cu oagresivitate de neinteles intr-o lume care, formal, a proclamat drept „zeu” toleranta.Va amintiti, insa, de asa numitul „razboi al icoanelor” de acum treiani, cand unii compatrioti de-ai nostri au cerut – culmea, tocmai „innumele democratiei” -, expulzarea icoanelor din scoli, iar ConsiliulNational pentru Combaterea Discriminarii, in virtutea aceleiasi„democratii”, a constatat „nocivitatea” sfintelor icoane? Sunteti lacurent, apoi, cu recenta decizie a Curtii Europene pentru DrepturileOmului, prin care a fost incriminata prezenta crucifixelor in scoliledin Italia? Nu vi se pare ca am mai vazut cliseele acestea? Ba da… insain „era dictaturii comuniste”, cand ne erau prigonite insemnelesi manifestarile religioase de catre un regim care, cel putin, isiasuma pe fata ideologia atee.

De data aceasta, surpriza!? Avem de-a face cu o toleranta dusa pana la fanatism…si, cine ar fi crezut ca si toleranta isi poate avea fanaticii ei?…Multa vreme, personal am considerat ca cel mai mare rau al libertatiigresit intelese este „cultivarea” nepasarii si a indiferentismuluireligios. Constat insa ca „cineva” si-a pierdut cu totul rabdarea sibate din picior nemultumit de ritmul prea lent (?!) al secularizarii si descrestinarii. Pe cine, oare, deranjeaza sfintele icoane si crucifixele?Intr-o lume care cultiva cu insatietate „imaginea” prin televiziune siinternet, pe cine supara „imaginile” sfinte ale simbolurilor noastrereligioase? Nu vi se pare decizia autoritatilor Uniunii Europene, cu privire la interzicerea crucifixelor in scoli, ridicola? Sau este, de fapt, aceeasi obsesie a Revolutiei Franceze care tocmai a dezbracat uniforma stalinista pentru a-si pune, de data aceasta, papionul european?

Iubiti frati si surori in Domnul!

Am crezut, in decembrie ‘89, cademocratia inseamna inclusiv libertate religioasa si, pentru aceasta,am consimtit cu totii la toleranta. De aceea, consider ca avem totdreptul acum ca, privind cum ne sunt „demonizate” reprezentarilecrestine, sub pretextul unei „tolerante intolerante”, sa ne intrebamdaca nu cumva avem de-a face, de fapt, cu o „demono-cratie”, iar nu cu o democratie autentica?! Pentru ca, daca imaginile (adeseori imorale) promovate de televiziune si internet sunt tolerate, imaginile sfinte, adica icoanele, de ce sunt intolerabile? Daca marsurile stradale ale persoanelor care cer dezincriminarea pacatelor impotriva firii sunt morale, simbolurile religioase de ce sunt „imorale”?Si daca prostitutia si drogurile se cer, pana si de catre cea maiinalta institutie a Statului, dezincriminate, de ce sunt condamnatecrucifixele? Ce sunt mai nocive – imaginile sfinte, ori cele imorale?Ce provoaca mai mult pervertirea firii omului si pierderea echilibruluifiintei lui – simbolurile noastre religioase, ori demonstratiilenerusinate si sfidatoare ale unor persoane care au nevoie mai degrabade doctor decat de legi speciale? Sice afecteaza mai mult coeziunea familiei si sanatatea spirituala a unuipopor – afisarea insemnelor religioase, ori dezincriminarea siliberalizarea prostitutiei si a drogurilor, fie ele si usoare?

Dragii mei!

Cred ca a venit vremea sa ne intrebamsi sa cautam cu totii un raspuns cat se poate de clar la intrebarea: Pecine deranjeaza simbolurile noastre crestine in Europa, catavreme ele sunt vechi de 2000 de ani, iar popoarele ei s-au nascut toatepe rand in cristelnita sfantului Botez si a Mirungerii crestine? Cu ceimpieteaza o identitate, mai sigura si decat varsta insasi a natiunilorcrestine europene? Cine are interes sa schimbe prematur istoria si cultura batranului continent,mai inainte ca acesta sa agonizeze singur, sub spectrul secularizariisi descrestinarii ce ii pandesc avide ultimele zvacniri despiritualitate?

De aceea, la o zi sfanta ca cea deastazi, in care sarbatorim mai bine de 2000 de ani de cand „CuvantulS-a facut trup si S-a salasluit intre noi…” (In. 1, 14) ca Icoana siChip al Tatalui, nu ne ramane decat sa ne rugam si sa luptam ca Binelesa se arate, ca totdeauna de altfel, mai puternic decat raul; ca tot ce avem mai sfant si mai valoros in noi sa nu poata fi niciodata rapus de o logica cel putin stranie, a unei democratii interpretata intr-un mod halucinant. Sane pastram cu sfintenie insemnele religioase, obiceiurile si datinilesfinte, pentru ca tavalugul globalizarii sa nu ne poata inghiti totceea ce a mai ramas crestinesc si romanesc in noi – credinta si cultura strabuna.

Sa ne rugam Dumnezeului intrupat, si pentru aceasta zugravit in icoanesi reprezentat prin insemne sfinte, sa ne pazeasca de toti dusmaniicredintei si culturii noastre, asa cum a fost pazit si Pruncul Sfant demania celor ce au vrut sa-I ia viata inca de la Nasterea Sa. Sa sarbatorim Craciunul crestineste si romaneste,bucurandu-ne de tot ceea ce am mostenit de la stramosi si impartasindfiilor si urmasilor nostri tezaurul acesta sfant al unei istorii sitraditii de doua ori milenare!

Al vostru catre Domnul rugator, † SEBASTIAN,
EPISCOPUL SLATINEI SI ROMANATILOR