Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Cum vor deveni din nou domnişoare curvele din presă şi societatea civilă

„Cine uită, nu merită!“ În ’90, am pus împreună cu „huliganii“anticomunişti din Piaţa Universităţii acest înscris al lui Iorga peArhitectură, botezată „Facultatea de Golani“, alături de ofotografie-gigant cu Iliescu şi Ceauşescu. Vroiam ca românii să nu uitecă morţii noştri din decembrie au nevoie de dreptate, la fel ca şiviii. După 20 de ani, bieţii mucenici nu şi-au găsit-o, iar noi nune-am făcut-o. Conspiratorii KGB şi GRU de atunci, în frunte cu Brucanşi Iliescu, s-au multiplicat sinistru, în mii de replici care aunăpădit politica, presa şi societatea aşa-zis civilă şi românească.
Campaniemai scabroasă ca asta chiar că n-a mai fost nicicând. Nici măcarprimele „alegeri libere“ nenorocite, de dinainte de a ne lua ciomegelelui Ion Iliescu în cap, când se minţea poporul cu televizorul, unic, şiprindeau celei mai stupide manipulări, parcă nu au fost la fel desinistre precum cele de mai ieri. Mijloacele de intoxicare s-auperfecţionat. Ce era băgat în cap minerilor ieri printr-o simplăîntrerupere de emisie, azi este inoculat prin mii de picăturichinezeşti otrăvite. Pipetele sunt tele-cyborgii post-comunismului,soldaţi fideli ai minciunii şi ateismului, pretinşi lideri de opiniepolisaţi de păpuşarii serviciilor antiromâneşti în două decenii deactivitate. Urmaşii demni ai criminalilor filo-sovietici Brucan şiIliescu.
Ca să fie mai clar: Silviu Brucan, agent sovieticdovedit, este cel care condamna elita României la moarte, începând cu1945, din vârful Scânteii PCDR. Ion Iliescu, alt agent al URSS,poreclit Iliescu-KGB, închidea cercul crimelor sovietice comise asupraromânilor timp de 45 de ani prin mascarada sângeroasă din decembrie1989. Numai un orb, tâmp şi surd nu poate vedea petele roşii de pecostumul de mii de euro al lui Mircea Geoană, urme lăsate de mâinilemânjite de sânge ale celui care îl ţine în braţe, tartorul crimelor dindecembrie, Ion Iliescu.
Şi atunci, cum pot fi numiţi „intelectualiisusţinători ai lui Mircea Geoană“, curvele din politică, prostituatelede presă şi goarnele lor de împrăştiat minciuni pe bandă lateleviziunile mogulilor „cu ştaif“, devalizatori ordinari ai bieteiRomânii?
Singur împotriva tuturor, Traian Băsescu nu s-a lăsatînfrânt de valul de ură cosmetizat deontologic, în „respect“ şi„bun-simţ“. Cu sprijinul a milioane de români anonimi, de la opincă lavlădică, Băsescu a reuşit până la urmă să se opună uriaşei maşinării despălat creiere şi suflete româneşti. Ce gâlmă li s-a pus în gât după ceau spart sute de milioane de euro ca să-l doboare, să ne doboare, şi săocupe, definitiv, România? Păpuşarii turbează, monştrii procreatori demonştri supurează.
Dar să revin la Iorga. În 2000, un grup,„select“, de intelectuali „cu ştaif“ renunţa la pretinsul anticomunismde paradă şi, chipurile pentru a se opune lui Vadim Tudor, nume sonore,hiper-mediatizate în ciuda sărăciei sufleteşti – gen Patapievici, Pleşuşi Liiceanu -, l-au susţinut printr-un apel public, fără ezitare, peresponsabilul de crimele din decembrie 1989 şi iunie 1990, „salvatorulneamului“ Ion Iliescu. S-a dovedit atunci cu prisosinţă că acest grup,de „dialog social“, înfiinţat cu sprijinul agentului sovietic SilviuBrucan, şi-a meritat investiţia kominternistă. Dovada cea mai evidentăcă sperietoarea Vadim Tudor era doar o creaţie a lui Ion Iliescu,stipendiată în anii ’90 chiar de către finuţul Andrei Pleşu, atunciministru FSN, prin semnătura lui Petre Roman, s-a văzut ieri, din nou,pe ecranul scos din „1984“ al Antenei 3, când „mâncătorul de unguri“stătea colocvial – alături de „creştin-democratul“ Ciorbea şisocietarul în civil Pîrvulescu – la o devărsare de înjurăturianti-Băsescu cu fostul prim-ministru fesenist, ex-“jidan“ pentru Vadim,acum „os de liberal“, de dragul lui Patriciu. Asta după ce şi-a sinucispropriul partid, PRM, printr-o alianţă contra naturii cu pretinşiiduşmani declaraţi din UDMR. Nu e singurul: Crin Antonescu şi-a dus lagroapă bietul electorat liberal, ca să vadă foştii anticomunişti, mulţidoar fripturişti, cum se răsuceşte ca o elice marele român I.C.Brătianu, bine tocat de „partenerii social-democraţi“ cu secerile şiciocanele lor lucitoare. La care s-au mai adăugat şi fantomeleţărăniştilor.
În ciuda acestui masacru al moralei şi memorieiînaintaşilor, dintre toţi „intelectualii“ care s-au scăldat bine-mersiîn sângele din cada lui Iliescu, numai Caramitru s-a distanţat, solemn,de mizeria campaniei totale anti-România.
În 2000, după ce alegerileau trecut, oamenii au uitat. Aceleaşi personaje de can-can„anticomunist“, deontologi de serviciu, şi-au pus apoi alte măşti, aupătruns în alte încăperi. Ca şi azi.
Şi, pentru că „cine uită, numerită“, cred că este obligatoriu să ţinem minte numele celor care aufost vedetele intelectualismului, „personalităţile“ României,prostituatele cu ştaif care nu s-au simţit jenate să susţină mizerpăpuşa de paie a lui Iliescu-KGB, pătată de sângele românilor ucişi în1989 şi 1990. Aceste personaje insidioase, adevărate curve ale preseişi societăţii civile, nu au dreptul să devină din nou domnişoare.Numele de mai jos – doar câteva – sunt extrase din listele desusţinători ai Coaliţiei ticăloşite reprezentate de Crin Antonescu şiMircea Geoană, prostănacii teleghidaţi ai lui Iliescu şi ai mogulilorPatriciu, Vîntu şi Voiculescu. Ţineţi-le minte.
Renata Weber,„tătica“ lor de la Fundaţia Soros. Vox Publica lui Vîntu şi Alianţelelui peşte prăjit coordonate de aceiaşi anti-creştini CristianPîrvulescu, îmbătrânitul în rele Mircea Toma, coruptul paznic laanti-corupţie Victor Alistar şi frustrata Alina Mungiu Pippidi. AndreiPleşu şi ciracii săi, gen Cioroianu, Cărtărescu, Liiceanu şi Dinescu,aflaţi majoritar pe statul de plată al lui Patriciu. „Actorii uşori“ ailui Vîntu în campania „Noi vrem respect“, Victor Rebengiuc şi DanPuric, „dame de companie“ la Realitatea TV. Plus: Mircea Diaconu, MaiaMorgenstern şi Dorel Vişan sau Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Florin Chilian(trecut de la număratul termopanelor lui Năstase la îngânatulosanalelor pentru Geoană) alături de Dan Grigore, Adi Copilu’ Minune şiLuminţa Anghel. „Derbedeii cu ştaif“ de pe lacul Snagov, Sorin RoşcaStănescu şi Bogdan Chirieac. Succesorul lui Dumitru Tinu, CristianTudor Popescu. Incertul Emil Hurezeanu. Utecistul perpetuu MihaiTatulici. Deontoloagele cu silicoane Oana Stancu şi Adi Ursu. Fetelelu’ tata, Alexandra Dinu şi Oana  Roman. Falsificatorii istoriei LucianBoia, Neagu Djuvara, Marius Oprea et comp. „Europa-liberiştii“ MirceaCarp şi impostorul Radu Călin Cristea. Activista PCR, anti-creştinaSmaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa. Vânduţii Mihai Gheorghiuşi Antonie Popescu, foşti membri ai Ligii Studenţilor. ScriitoraşiiAlex Ştefănescu şi Varujan Vosganian, vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor. Profesorii de strâmbă-minţi Aurora Liiceanu, AndreiMarga, Zoe Petre şi alţii, şi alţii, vreo 101 de dalmaţieni, dar, cuvoia dumneavostră, ultimul pe listă este… Eeeemil Coonstaaantineeescu!
Desigur,cu toţii ar putea repeta gestul lui Caramitru. Dar ceva mă face să credcă vor prefera să-şi coasă himenul decât să-şi ceară iertare poporuluiromân…

Articolul de mai sus a fost scris si dat la tipar duminica, 6 decembrie 2009, ora 20.30


Căţeluşii buni şi căţeluşii răi ai domnului Vîntu si “intelectualii lui Patriciu”

Marele Picasso este singurul locuitor al planetei care a primit de laURSS de două ori Premiul Internaţional Stalin „Pentru întărirea păciiîntre popoare“, în 1950, rebotezat Lenin, la a doua atribuire, în 1961.Evident, cu banul aferent la purtător, 100.000 de ruble, peste 110.000de dolari de atunci, echivalentul vreunui milion de azi. TovarăşulPicasso, după cum îi spuneau colegii săi din Partidul Comunist Francez,în care intrase în 1944, este autorul „Porumbelului Păcii“, care ne-aasaltat copilăria de pe toate gardurile Partidului, devenit simbolul„păcii comuniste“ în 1949, la Congresul Mondial al Păcii de la Paris.Şmecheria sovietică prin care se acţiona imagologic şi psihologic lanivel mondial, în cazul în care n-aţi înţeles-o, a constat în preluareasimbolului creştin al Sfåntului Duh şi răsturnarea lui, în folosul„cauzei comuniste“. A funcţionat ca un element perfect de spălare acreierului. De-asta a şi fost recompensat Picasso la asemenea nivel. Şinu a uitat. La moartea lui Stalin, în 1953, Picasso a trimisoficiosului comunist un portret al dictatorului odios intitulat„Tinereţea veşnică a lui Stalin“ şi publicat a doua zi pe prima paginăcare titra cu litere de-o şchioapă „Pentru ce avem nevoie de Stalin“.Frumos, nu?
Cemai conta că până la data aceea Stalin ucisese milioane şi milioane deoameni? Buzunarele îi erau mai aproape lui Picasso decât cadavreleruşilor şi ale popoarelor ocupate aflate în putrefacţie pe câmpiilemorţii sovietice. „Mărimea“ artistică a lui Picasso rămâne (pentruunii), dar micimea sa nu poate fi nici uitată, nici iertată. Mirosultrupurilor din sutele de mii de gropi comune, al sângelui de pe umeriimilioanelor de deţinuţi din lagărele siberiene, Gulagul sovietic,desigur, nu ajungea până în cafenelele pariziene. Dar informaţiaajungea? Picasso a ales rubla şi „arta“ minciunii: mustăcioara luiStalin era obiect de adulaţie plastică… Aşa şi cu micul nostru Stalinde Deltă şi propagandiştii săi „independenţi“, tovarăşii intelectualide mucava de la Vax Publica.
Mai mulţi cititori s-au revoltat cândi-am taxat pe ‘telectualii noştri, mai neaoşi sau nu, care s-au înfiptîn primele rânduri ale Partidului continuator al PCR la dezbatereadintre Geoană şi Băsescu. Sau „marii“ artişti care s-au maimuţărit încampania mustăciosului din Deltă „Noi vrem respect“. Care „noi“? „Noi“,infractorii FNI? ‘Telectualii noştri nu sunt proşti. Devin însă părtaşidirecţi la crimele încă nepedepsite ale „emanatului“ din decembrie1989, preşedintele de onoare (care „onoare“?) al PSD sau la hoţiilenaţionale, aflate în curs de pedepsire, ale miliardarului falit ascunsprin stuful Deltei. Ignorând cu bună ştiinţă adevărul, se transformă înnişte biete prostituate de pe centura artei sau culturii.
Zilelecampaniei electorale au relevat ordinăria maximală la care s-a ajuns înpresă, pe canalele deţinute de Vîntu şi Voiculescu, la care acontribuit şi Patriciu: Realitatea TV şi Antenele. Puţini însă ştiu căVîntu, în schizofrenia sa, altfel profesională, deţine şi mijloace decomunicare şi manipulare pe invers: HotNews, spre exemplu. Unde scuipăcăţeluşii răi de la Realitatea, vin şi ling căţeluşii buni de laHotNews. Nu toţi, evident. Mai sunt şi jurnalişti integri. Doar ceiţinuţi bine în lesă, cu buzunarele bine umplute cu ruble ruseşti (mainou şi de Tiraspol). Pe långă asta, pentru că ştie că şi-a pierdutorice umbră de credibilitate, şi-a alcătuit şi o veritabilă armată de„ziarişti independenţi“, mărunţi ieniceri online. Aşa că, atenţie!
Dar,la capitolul „credibilitate“ şi „onorabilitate“ pentru devalizatorulFNI se înscriu, iată, şi ‘telectualii noştri, cånd ai lui tătukaIliescu, când ai lui Băsescu şi/sau Geoană, după cum o pica. Dar defapt, ai aceloraşi moguli, care le-ndeasă din greu buzunarele, dupămodelul patentat de tătuka Stalin. Domnii Pleşu şi Manolescu, deexemplu, merg frumos la coadă la casieria oligarhului negru, Patriciu,care pompează „Dilema veche“ şi „Adevărul“. Pe lângă figurile dejaclasice în prostituţia lor, ca Dinescu, Tănase, Hurezeanu & comp,arondate la Vîntu, domnul Tismăneanu, alt exemplu, a trecut şi el pe lacasieria GRIVCO, pe când presta la „Jurnalul Naţional“, domnul Mihăieşpe la Patriciu, ca amploaiat la „România literară“, iar domnulPatapievici tot la… menajeria domnului Vîntu, care-i cumpără lakilogram „Ideile în dialog“, revistă unde, de fapt, se regăseşteîntreaga gaşcă de mai sus, de fini ‘telectuali ai cui… plăteşte maibine. De Plesu, ce sa mai vorbim… Să luăm aminte.

• Share
• Tweet
• Pin
• Email