Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Retragerea asteptata a lui Cristian Diaconescu prefigureaza infiintarea viitorului partid al “independentilor” de stanga, numit, pe surse, Uniunea Nationala Romana. Cu un nou PSD, mai puternic si mai periculos dupa reinstalarea la putere a trioului Iliescu-Nastase-Mitrea prin avatarul Ponta, lovitura Diaconescu va fisura pe masura “social-democratia” din Romania. Astfel, dupa minarea FSN-ului, Traian Basescu se poate incununa si cu distrugerea PSD. Sociologul lui Sorin Ovidiu Vintu (si nu numai) Alin Teodorescu, fost prim presedinte al Grupului pentru Dialog Social si, concomitent, si al Fundatiei Soros, fost sef al Cancelariei premierului Adrian Nastase si fost parlamentar PSD, critica din interior.

Victor Ponta – patron de presă

Se va scrie mult despre alegerea lui Victor Ponta ca preşedinte al PSD. Congresul a fost urmărit de televiziuni ca un fel de reality-show, continuu, până la 4 dimineaţă, când s-au anunţat rezultatele şi s-au luat primele intervenţii „la cald“. Astfel încât vor fi destule surse de informaţii pentru jurnaliştii şi comentatorii dornici să-şi raporteze publicului impresiile şi concluziile.
Congresul din 20-21 februarie 2010 a fost concentrat exclusiv pe alegerea unei noi echipe de conducere şi pe plata încrucişată a poliţelor. Programul lui Mircea Geoană mai avea ceva urme de politici publice – majoritatea expirate şi, de fapt, eronate –, dar programul lui Victor Ponta nu conţine decât măsuri organizatorice interne. Într-un fel, ar trebui să fiu fericit pentru că programul lui Victor Ponta (intitulat România corectă) include o mare parte din măsurile preconizate de raportul de analiză a PSD, elaborat în interiorul PSD în februarie 2006, la comanda preşedintelui Mircea Geoană. Am mai scris despre acest raport, aşa că nu revin la el.

Victor Ponta promite membrilor de partid recensământul membrilor (să vedem dacă introduce şi cardul electronic de membru), reorganizarea partidului pe colegii electorale (ceea ce distruge integral puterea baronilor judeţeni), asumarea unor evenimente ceţoase din trecut (Piaţa Universităţii, de exemplu), deschiderea partidului faţă de diaspora (lecţia alegerilor prezidenţiale din 2009), introducerea unei Convenţii Anuale cu posibilitatea unui vot de încredere pentru preşedinte, introducerea sistemului de selectare a resurselor umane etc. Toate aceste măsuri erau cunoscute în interiorul partidului încă din februarie 2006, s-a organizat chiar şi un Congres pentru punerea lor în aplicare (Congresul din decembrie 2006), dar nu s-a ajuns niciodată la ele. Mircea Geoană a preferat relaţiile plătite cu mass-media şi triumviratul cu Vanghelie şi Hrebenciuc. Aceste opţiuni personale l-au costat funcţia. Ce e drept, pe parcursul celor cinci ani de eşecuri continue a învăţat să rostească discursuri frumoase când pierde. Tot e ceva…
Nici una din problemele-cheie ale României sau ale Partidului Social Democrat nu s-a discutat la Congresul din 20-21 februarie 2010. Acest Congres a fost centrat pe schimbarea preşedintelui şi, parţial, a echipei de conducere, promiţându-ni-se un alt Congres ordinar care să revizuiască statutul şi să adopte documente politice.
Victor Ponta a câştigat cursa prin unirea tuturor celor umiliţi sau marginalizaţi de Mircea Geoană – Ion Iliescu, Adrian Năstase, Miron Mitrea, Radu Mazăre. Retragerea lui Adrian Năstase a anunţat tactica. În ziua Congresului au venit retragerile lui Miron Mitrea şi Radu Mazăre. Aceste anunţuri au spus sălii că forţe puternice din partid nu-l mai vor pe Mircea Geoană. În loc ca acesta să-şi retragă şi el candidatura, lăsând locul noii stele, Victor Ponta, Mircea Geoană a continuat cu gafele şi lipsa de simţ politic şi s-a menţinut candidat. A pierdut. Până la pierderea funcţiei de preşedinte al Senatului mai sunt câteva luni. Iar până la schimbarea lui Viorel Hrebenciuc din funcţia de lider de grup la Camera Deputaţilor, tot atât.
Grupul care a făcut din Mircea Geoană o marionetă slabă şi atacată energetic va dispărea încet, dar ireversibil.
Cele trei partide mari de pe scena românească sunt acum la a treia generaţie de lideri: Crin Antonescu, Emil Boc, Victor Ponta. Lumea politicii româneşti se întinereşte. Să sperăm că se şi îmbunătăţeşte.
La liberali se vede o mică schimbare, atât în abordare, cât şi în strategie. La democrat-liberali încă nu, ocupaţi fiind cu guvernarea unei perioade grele, în care au intrat cam nepregătiţi. Iar la social-democraţi să tragem speranţă că vine un suflu nou. Deşi, dacă te uiţi cine formează majorităţile din spatele lui Victor Ponta, nu prea ai motive de speranţă. Mai ales când vezi că îşi propune în program constituirea sau sprijinirea unor instituţii mass-media cu orientare de stânga. PSD doreşte din nou să aibă propria presă. Nu e un început prea bun.

Opinii – Alin TEODORESCU –Gazeta de Sud

• Share
• Tweet
• Pin
• Email