Tocmai mă întrebam deunăzi ce-o mai fi făcånd recentul fost preşedinte american George W. Bush, cånd aflu ce va fi să facă: va (re)veni la Bucureşti ca să lanseze un post de televiziune cu previzibil răsunet. Ziarul grupului care dă drumul şi postului TV s-a născut în prezenţa lui Gorbaciov, iar dacă se va mai da pe piaţă şi altceva mass-media, ar putea fi de faţă Papa Benedict, Madonna ori secretarul general al ONU, întrucât am înţeles că pe agenda lui Dalai Lama Romånia nu este în faţă. Să înţelegem, din toate astea, că ursitoare de vază de tip Gorbaciov şi Bush II ţin cu „Puterea“ (nu cea de la Cotroceni, desigur)?
Aşadar, ştim ce va face Bush-fiul, dar ce-a făcut el de cånd nu mai e preşedinte? Căci ce s-a întåmplat în cei opt ani ai preşedinţiilor sale mai ştim, iar dacă am uitat, ne aduce aminte Wikipedia: „Preşedinţiile sale sunt, între altele, marcate de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, de politica internaţională zisă a războiului împotriva terorismului, de războaiele din Afganistan şi Irak, de adoptarea de către Congres a lui Patriotic Act şi de crearea Departamentului pentru securitate internă, apoi de criza subprimelor şi planul Paulson lansat pentru a face faţă crizei financiare“ (fostul patron al FED, Allan Greenspan, a acuzat chiar zilele trecute Administraţia Bush că a jucat un rol crucial în explozia actualei crize financiare).
Dar că nu fim prea răi, nu vom stărui cu detalierea fiecărui punct din bilanţul schiţat mai sus, chiar dacă ex-preşedintele Bush excelează în dexteritatea de a evita meşteşugit orice i se pare ostil (inclusiv pantoful mărimea 10, după cum a precizat chiar el, descălţat de un ziarist irakian în decembrie 2008).
Să vedem mai bine cum şi-a mobilat timpul fostul titular al Casei Albe după ce şi-a încheiat mandatele prezidenţiale. A revenit la ranchul său texan de la Crawford şi s-a instalat în noua-i reşedinţă, tot texană, din Dallas, se ocupă de biblioteca personală, ce va fi inaugurată în 2013 şi va scrie o carte despre cele două mandate prezidenţiale ale sale. Are ce face. În 2009, ca orice fost preşedinte american care se respectă, a ţinut multe discursuri, mai ales prin Canada, iar în ianuarie 2010, a făcut tandem cu Bill Clinton în operaţiunea umanitară din Haitiul sinistrat. Unde unor martori oculari li s-a părut că, după ce i-a dat måna unui localnic, s-ar fi şters de cămaşa imaculată a lui Clinton.
Prin ranchul său din orăşelul Crawford descinde cam rar. Înainte venea cu o escortă de elicoptere, acum vine discret, cu un 4 ori 4 negru. „Al 43-lea“ (preşedinte al Statelor Unite) preferă cartierul foarte şic Preston Holow din Dallas, într-o casă de trei milioane de dolari şi adună fonduri pentru biblioteca sa prezidenţială, căreia îi trebuie cam 100 milioane de dolari, iar suma e aproape strånsă. Dacă se mai adaugă ceva şi de pe urma prezenţei la Bucureşti, din toamnă, prea bine.
Ideea e nu cine-i dă sau de unde-i dă bani lui Bush pentru prestaţia de la Bucureşti. Cåtă vreme nu-i sponsorizează contribuabilul romån, facă-se voia. Ideea e ce-am avea de învăţat, de aflat, din prezenţa lui Bush în Romånia. De pe urma evoluţiilor, în condiţii similare, la Bucureşti a unor Kohl, Kissinger, Gorbaciov, n-am rămas cu mare lucru. Madonna, ea încă în exerciţiul funcţiunii, ne-a tråntit-o în faţă că înţelege să compasioneze cu o anume minoritate etnică.
Corneliu Vlad
Acest domn Thiess care defileaza public cu titulatura sa de mason nu este nimic mai mult decat un instrument in mainile lui SOV.
ESTE UN CACANAR,CARE VA PROFIT SI DE MIHAI CRAIU,CUM A PROFITAT SI DE ALTII.
sunt multe de spus,mihai ar face bine sa fie mai prevazatpr.