Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Foto: Pacepa, Doicaru si Stanescu – doi agenti KGB si un roman

Interviu: Lavinia Betea in dialog cu Ion Stanescu (2008)

I.”Oamenii noi” ai Securităţii lui Ceauşescu

● Lavinia Betea: Domnule general Ion Stănescu, un tânăr de astăzi sau un cetăţean din altă parte a planetei n-ar putea să înţeleagă cum un copil care se naşte într-un sat, într-o familie de ţărani puţin înstăriţi şi ştiutori de carte, face o uluitoare carieră. Ajunge în funcţia de şef al serviciilor speciale. Funcţia aceasta dezlănţuie imaginaţia oamenilor: îşi imaginează un super-man al spionilor, un individ supradotat cu inteligenţă, o persoană extrem de cultivată, un bărbat cu spirit de aventură şi farmec nebun… Care v-a fost parcursul? Şi pe ce calităţi s-a bazat ascensiunea dv?

Sunt născut la 23 ianuarie 1929, comuna Gherceşti, judeţul Dolj. Părinţii: mama – Elena, tatăl Hariton. Tatăl purta numele de Silaghi întrucât bunicii veneau din judeţul Sălaj, din Jibou. Şi cu maghiarizarea forţată care avusese loc înainte de 1940, au purtat numele de Silaghi. Dar bunicul a venit la Turnu Măgurele cu dezvoltarea porturilor pe Dunăre, fiind lăcătuş. Tata s-a născut la Turnu Măgurele, mama este născută la Craiova (…).

● De exemplu, despre fenomenul Piteşti… Ce ştiţi dv? Unii spun că n-a existat, alţii că a fost exclusiv creaţie a partidului, alţii că legionarii implicaţi în “reeducare” sunt martirii obligaţi de Nikolski şi Sepeanu să-şi tortureze camarazii. Iar ancheta care s-a făcut, a fost tot o manipulare… Aţi avut cunoştinţă despre anchetă, nu?

Sigur. Am şi scris într-o carte. E real, şi cu Nikolski şi cu tot ce au făcut…

● Sepeanu fusese tot agent sovietic ca şi Nikolski?

Nu mai ţin minte numele lui exact. Era evreu.

● Iniţiativa de unde venise? De la Ţurcanu sau de la Nikolski? Unde-a fost raportată mai întâi pentru a fi pusă în aplicare: la Moscova, pe linia NKVD a consilierilor sovietici sau lui Gheorghiu-Dej, pe filiera Securitate – Minister de Interne-partid?

Sepeanu şi Nikolski raportaseră. Ştia şi Pintilie. Şi Pintilie la rându-i informase Moscova. Era omul NKVD, al Moscovei. Ca şi Nikolski. Primea şi leafă de la Moscova.

● Cine venise cu ideea? Legionarii sau ofiţerii?

E greu de spus istoricul fenomenului, e greu de spus cum a început. Dar toţi sunt vinovaţi. Pantiuşa le-a dat sarcina.

● Deci, adevărat este că nu de la Ţurcanu s-a pornit…

Dar şi legionarilor le-a convenit. S-au îmbinat cele două interese. Greu de spus a cui a fost ideea.

● Nici nu-mi vine să cred că s-a cercetat aceasta…

S-a cercetat dar după aceea. Şi au fost condamnaţi, ştiţi tot istoricul ce s-a întâmplat cu ei. Noi am făcut atunci caz, Consiliul Securităţii Statului, după 1967 când eu am fost preşedinte. S-a făcut caz, am cerut investigaţii…

● În faţa plutonului de execuţie au ajuns doar deţinuţi legionari… Ofiţerii au fost “sancţionaţi pe linie de partid”…

Nu, au fost şi condamnaţi pentru că-l sancţionaseră pe Sepeanu, au fost condamnaţi. Mai puţin Nikolski. Întrucât ştiam că Pintilie se face vinovat ca prim-adjunct al lui Drăghici, am cerut ca Pintilie să fie judecat. Într-o scrisoare adresată lui Bodnăraş – care era vicepreşedinte al Consiliului de Stat şi se ocupa de coordonarea justiţiei şi de toate acestea – am cerut să fie tras la răspundere şi Pintilie. El fusese, ca să zic aşa, capul răutăţilor care a promovat totul. De la început nu s-a spus.

● Cum să-l ia la întrebări Bodnăraş pe Pintilie când în “reabilitările” ce se făceau atunci putea fi găsit şi Bodnăraş vinovat în cazul Pătrăşcanu?… Cum a ţâşnit ideea de cercetare asupra “fenomenului Piteşti”?

Din reclamaţii. Deţinuţii au reclamat. Au aflat serviciile de contrainformaţii din penitenciar. Ceea ce e astăzi SPP, SIPA cum îi spune… Ofiţerii aceia erau oficial acolo, erau cunoscuţi… După ce primeam informaţiile lor, informam mai departe.

● Dv. eraţi o zonă de interfaţă, cum se spune acum, între Securitate şi partid…

Informam partidul, la partid lucram. După aceea am venit la Securitate. Când făceam controalele astea, am descoperit ce s-a întâmplat. Drăghici a descoperit, sigur, sub impulsul sesizărilor, a trimis totul în justiţie.

● S-a întâmplat după moartea lui Stalin când se căutau “abuzurile stalinismului”. Consilierii sovietici n-au protestat?

N-au protestat. Erau încă aici. Şi-au luat materialele… Au fost retraşi abia în 1958. Erau consilieri sovietici în toate direcţiile centrale şi la inspectorate.

● Cum lucraţi cu ei?

Cu translatori. Unii mai învăţaseră şi româneşte. Erau şi mulţi basarabeni din Chişinău, din zona aceasta.

● Câţi erau în domeniul acesta de competenţă?

Erau 18 direcţii regionale. Erau regiunile din 1947 când au venit şi până în 1958 când au plecat ei.

● Îi ceruse Gheorghiu-Dej…

Gheorghiu-Dej a cerut să plece.

● Tot el fusese acela care ceruse Moscovei şi să i se trimită. Când a început ancheta lui Pătrăşcanu.

Asta nu ştiu. Dv. aţi studiat, eu nu ştiu. Câţi au fost? Cred că erau în jur de 40 consilieri. La fiecare regiune era câte unul şi erau consilierii centrali.

● Ce organigramă aveau ei?

Aveau aici un consilierul şef care ţinea legătura direct cu ministrul de Interne. El îi avea în subordine pe toţi aceşti consilieri din direcţiile centrale şi de la regiuni.

● Ministrul de Interne putea să cheme la raport vreunul dintre consilierii de-aici?

Comunica doar prin consilierul-şef. Iar acela raporta la Moscova.

● Se sustrăgeau şi la nivel central şi regional controlului din teritoriul românesc…

Clar. Strângeau informaţii şi le trimiteau la Moscova. Dosarele dacă le cauţi în arhivă… vedeţi se vorbeşte de dosare, de “dosariadă”… Cele mai multe dosare se află la Moscova. Dacă vor vrea cei de la CNSAS să le caute, acolo le găsesc.

● Credeţi că Moscova le dă?

Eu ştiu? Să încerce că acolo se găsesc. Se trimiteau traduse, se făceau foto-copii. Asta era regula. Aveau translatori, aveau dactilografe, aveau aparatul de lucru…

● Când aţi spus că vorbeau cu ministrul – la cine vă refereaţi, la generalul Pintilie?

Nu, şi cu Drăghici ţineau legătura.

● Lavinia Betea: Cu Gheorghiu-Dej aveaţi vreo relaţie? L-aţi cunoscut direct?

Ion Stănescu: Lucrând la secţia militară cum v-am spus, am fost chemat de mai multe ori. Cea mai importantă întâlnire a fost în noiembrie 1963 când Gheorghiu-Dej a luat măsura să îi avertizăm pe toţi care erau agenţi ai NKVD-ului.

● Cum adică să-i avertizaţi?

Erau date că erau agenţi ai Moscovei, ai NKVD-ului care lucrau pe teritoriul României. În afară de consilierii ce se retrăseseră şi care erau o categorie aparte. MAI, ministrul Drăghici a făcut o listă la cererea lui Dej. Erau o sută şi ceva de agenţi. Dej ne-a convocat. Erau: Dej, Ceauşescu, Drăghici, Patilineţ (şeful secţiei), eu (adjunct al şefului secţiei) şi încă doi generali de la MAI. A cerut să facem colective mixte – de la partid şi MAI – să stăm de vorbă şi să le punem în vedere.

● La ce nivel erau plasaţi aceşti agenţi NKVD?

Erau peste tot băgaţi. Îi interesaseră Sovrom-urile, băgaţi în economie erau, în cultură… Chiar Tismăneanu, tatăl lui Vladimir. Era agent şi i s-a atras atenţia. Au fost mulţi, li s-a pus oficial în vedere. S-au făcut două colective: Patilineţ, cu un ofiţer de la Interne şi al doilea colectiv, cu mine. Am stat de vorbă cu toţi. I-au chemat în sediul CC, nu la Interne şi le-am pus în vedere: “Sunteţi cetăţeni români. Trebuie să încetaţi orice fel de activitate şi orice fel de contact cu autorităţile sovietice, cu organele de informaţii.

Din momentul acesta intraţi sub incidenţele legii penale româneşti.” Marea majoritate s-au încadrat şi au înţeles. Dar, între timp, în 1963 noi am înfiinţat o unitate – 110 i se spunea -, o direcţie care se ocupa de urmărirea informativă a acestor persoane. Am constatat că marea majoritate s-au potolit şi n-au continuat relaţiile. Şi tatăl lui Tismăneanu s-a potolit.

● Şi generalul Militaru a fost printre ei?

Şi Militaru. Intra în categoria celor care au studiat în URSS. La Frunze mi se pare. Şi acolo a fost recrutat el, Şerb şi alţii. O altă categorie era a celor care s-au căsătorit cu rusoaice. Pe aceştia nu i-am chemat atunci. Nu făceau parte dintre aceia cu care trebuia să stăm de vorbă în acel moment. Şi după 1968, după intervenţia din Cehoslovacia, când am văzut că problema este destul de gravă, am înfiinţat o direcţie de contraspionaj pentru sovietici şi celelalte ţări – bulgarii, polonezii, ungurii…

(…)

Dar ştiţi că Bârlădeanu era agent NKVD?

● Nu. Ce dovadă pot eu avea?
La CNSAS.

● La CNSAS? Vă arat hârtia de la ei unde scrie negru pe alb că Bărlădeanu Alexandru e o persoană necunoscută în Arhivele CNSAS.

Să caute pe linie de contraspionaj, la serviciul de informaţii externe. La SIE se găsesc aceste documente, că evidenţa nu e la SRI. Aici se face confuzia. Aici sunt documentele de care vorbesc eu. Acolo se află şi tatăl lui Tismăneanu.

● Şi ce scrie într-un asemenea document?

Că a fost NKVD-ist, că a fost urmărit informativ. Ce vreţi să vă spun mai mult? Eu de unde să vă dau acuma documente? Cereţi documente de la instituţiile de-acum.

Integral in Jurnalul National

• Share
• Tweet
• Pin
• Email