Victor Roncea Blog

Invers proporţional cu pierderea simpatiei românilor, i-a crescut cota popularităţii în Ungaria. Aflăm astfel dintr-o cronică apărută în Liberation (10 iulie 1990) despre Festivalul de vară de la Budapesta, că pastorul transilvănean a fost în centrul evenimentului. “Laszlo Tokes este una dintre vedetele neaşteptate ale Festivalului de vară de la Budapesta”, a scris Yves Michel Riols. Numele pastorului român de origine maghiară care a pus focul în pulberea revoluţiei din decembrie nu figurează, totuşi, pe nici un program oficial. Dar acest Tokes, omul-simbol al rezistenţei maghiare din Transilvania, este indirect centrul ultimei producţii ungare: “L opera rock: Timişoara 1514”. Urmează o scurtă descriere a spectacolului, cu concluzia că mesajul transmis spectatorilor a fost “Dozsa-Tokes – acelaşi luptător”.

Gabor Koltay, directorul superproducţiei muzicale rock “Timişoara 1514”, şi-a pregătit doi ani spectacolul, gândindu-se la “toate”. Şi la împlinirea a 70 de ani de la Tratatul de la Trianon, care-a desfiinţat Ungaria Mare, şi la rezervarea de locuri pentru refugiaţii români. În biroul său, a consemnat jurnalistul francez, se află harta Ungariei dinaintea lui 1920 (când “Clemenceau destramă Ungaria şi dă Transilvania românilor”).

Laszlo Tokes era astfel celebrat în Ungaria prin filiaţie directă cu Doja, liderul răzvrătiţilor din 1514 condamnat la moarte prin torturi menite să-i înfioare pe toţi urmaşii. Simultan, presa din România a început să publice documente “scurse” din arhivele Securităţii. Reieşea din acestea că pastorul Tokes fusese în legătură cu serviciile speciale (comuniste!) din Ungaria. Şi că, prin intermediul acestora, disidentul era “ajutat” financiar în 1989.

Peste alţi ani, când Tokes s-a “radicalizat” atât de mult încât chiar UDMR l-a sancţionat cu o mustrare scrisă, printre documentele Securităţii s-a găsit şi un angajament de informator al lui Laszlo Tokes. Angajamentul datează din 1982, când pastorul reformat intrase în vizorul Securităţii prin participarea la editarea revistei clandestine Ellenpontok. În documentul olograf Tokes se angajase, printre altele: “Să aduc la cunoştinţa organelor de securitate toate datele şi informaţiile ce le voi obţine şi care pot ajuta la clarificarea aspectelor legate de redactarea, editarea şi difuzarea revistei Ellenpontok sau a altor probleme care interesează securitatea statului roman” şi “să răspund cu toată promptitudinea la solicitările făcute de organele de securitate”.

Deşi prin expertiză grafologică n-a fost anulată autenticitatea angajamentului încheiat cu semnătura “subsemnatului” Tokes, CNSAS a stabilit în 2007 că acesta nu e fondat. Alte dăţi însă, în absenţa oricărui angajament scris, membrii CNSAS au votat calitatea de informator sau colaborator al poliţiei politice. Prin “mijloace specifice” lucraseră atât Securitatea română, cât şi AVO – serviciile speciale maghiare; tot cu “mijloace specifice” operează şi CNSAS.

Nota mea: De amintit ca Laszlo Tokes a pierdut un proces cu jurnalista britanica Alison Mutler, sefa Biroului AP in Romania, dupa ce aceasta l-a acuzat de colaborare cu serviciile secrete comuniste din blocul sovietic.

Totul despre Tokes aici