Ziare.com propune rubrica “Sa ne amintim”: Savantul Nicolae Paulescu, inventatorul insulinei – Romanul salvator a milioane de vieti. Un Nobel mai putin pentru Romania

Nicolae Paulescu, savantul si medicul roman, a descoperit in 1916 un hormon numit de el pancreina ce ajuta la normalizarea nivelului glicemiei la diabetici. In lucrarile sale el explica cum poate fi obtinuta si rolul acesteia, formuland pentru prima data baza unui tratament impotriva diabetului.

Paulescu a studiat medicina in Paris incepand cu 1888 si titlul de Doctor in Medicina il obtine in 1897. Dupa aceasta perioada a studiat chimie biologica si fiziologie la Facultatea de Stiinte din Paris si in 1899 obtine si titlul de Doctor in Stiinte. In 1900 se intoarce in Regat si devine profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si Director al Clinicii de Medicina Interna al Spitalului Sfantul Vincent in Bucuresti.

Descoperirea insulinei

Diabetul in secolul XIX ducea in multe cazuri la moartea bolnavului, de la punerea diagnosticului unii pacientii supravietuind cel mult cateva luni. Paulescu isi foloseste vastele cunostinte dobandite in anii de studii pentru a incerca dezvoltarea unui remediu impotriva bolii. In conditii grele reuseste sa extraga pancreina, mai tarziu cunoscuta ca insulina, din pancreas si o foloseste intr-un experiment pe un animal diabetic. El observa ca dupa injectarea compusului, nivelul glicemiei redevine stabil.

Cercetarile lui sunt amanate datorita ocupatiei germane a Bucurestiului, dar descoperirea sa o publica in diverse articole si carti dupa razboi si isi breveteaza modul de obtinere a insulinei la Ministerul Comertului si Industriei in 1922. Din pacate instrumentele invechite ale lui Paulescu nu ii permit inceperea testelor clinice pe oameni.

In Toronto, o echipa formata din Frederick Banting si Charles Best, cu sprijinul lui J.J.R. MacLeod intampina probleme serioase cu extragerea insulinei intr-o forma mai putin toxica pentru oameni. Bertram Collip a fost adus de MacLeod care nu numai ca a reusit sa produca un compus aproape pur, dar a si testat-o pe un subiect uman, tanarul Leonard Thompson devenind prima persoana ce a avut o injectie cu insulina.

Nerecunoasterea muncii lui Paulescu si Collip

Intr-o intorsatura de evenimente spectaculoasa, cei doi oameni care au avut un rol pivotal in descoperirea si transfomarea insulinei intr-un remediu viabil, adica Paulescu si Collip, au fost cu totul ignorati, in anul 1923 J.J.R. MacLeod si Banting primind premiul Nobel, dar numai pentru procedeul de extractie, nu pentru descoperirea lui.

Banting a redenumit mai incolo compusul in insulina si desi nu avut niciun rol in descoperirea lui si-a facut un renume mondial ca fiind si cel care l-a gasit. Banting a pornit mai apoi chiar in denigrarea cercetarilor lui Paulescu. Din pacate si astazi in diverse publicatii si carti de specialitate straine studiile lui Paulescu sunt inca trecute ca note de subsol sau interpretate si traduse gresit, adaugand nedreptatii istorice.

Paulescu se declara profund dezamagit de aceste evenimente si de caracterul acestui om care si-a insusit fara scrupule o munca ce nu i-a apartinut.

Paulescu moare in dimineata zilei de 17 iulie a anului 1931 la 62 de ani. Celebrul Nicolae Iorga ii scrie necrologul in revista Neamul Romanesc. Multe alte personalitati deplang trecerea lui in nefiinta. La cortegiul sau funerar au participat peste 30.000 de bucuresti, veniti pentru a onora memoria sa.

Posteritatea isi aduce aminte

Din fericire, povestea lui nu se incheie aici. Profesorul Ian Murray al Colegiului de Medicina din Glasgow a inceput o campanie de popularizare a meritelor lui Paulescu.

In urma ei, Comitetul Nobel a stabilit in 1969 ca cercetarile medicului roman au precedat eforturile lui Frederick Banting atat in importanta cat si in inovatie. In 1976 autorul Ion Pavel aduna intr-o carte documente si interviuri cu personalitati care sustin fara tagada ca descoperirea insulinei a fost facuta intr-adevar de Nicolae Paulescu.

In 1990 pentru cercetarile sale si progresele medicale ce au decurs din ele este numit membru post-mortem al Academiei Romane.

2001 este declarat “Anul Paulescu”. La împlinirea a 80 de ani de la descoperirea insulinei si a 70 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui N. C. Paulescu, îi este consacrata în ziua de 23 mai, în Aula Academiei Române, o sesiune comemorativa, organizata de Sectia de Stiinte Medicale a Academiei Române (moderator: acad. Ion Baciu). Au luat cuvântul, printre altii, acad. Ion Haulica, prof. dr. C. Ionescu-Târgoviste (directorul Institutului de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”), prof. dr. Mihai Coculescu si prof. dr. Radu Cârmaciu (regretatul sef al Catedrei de Fiziologie de la Facultatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, rapus de un atac de cord câteva luni mai târziu). “Anul Paulescu” a prilejuit si alte manifestari, organizate mai ales de catre Societatea Românã de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, Institutul “Nicolae Paulescu”, Federatia Româna de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice si Academia Româna; astfel, spre exemplu, în intervalul 12-14 iunie a avut loc la Sinaia simpozionul international “Nicolae Paulescu after 80 years since insulin discovery”, iar pe 31 august 2001, la Universitatea de Medicinã si Farmacie “Carol Davila”, simpozionul intitulat “80 de ani de la descoperirea insulinei”, care s-a bucurat de prezenta presedintelui IDF (Federatia Internationalã de Diabet) Sir George Alberti. În parcul UMF a fost dezvelit un monument dedicat memoriei profesorului N. C. Paulescu.

Ziare.com

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova