“Cel ce rabdă necazul şi supărarea săvârşeşte în sufletul său mare nevoinţă şi trudă, ca şi cel care vâsleşte luntrea împotriva cursului apei.”
Din Scrisoarea Cuviosului Vasile de la Poiana Marului adresata „fiului său întru Hristos”, ieroschimonahului Alexie, consemnata in Patericul românesc alcătuit de Arhimandritul Ioanichie Bălan
Scrisoare deschisa a credinciosilor din Italia
Catre IPS Epifanie
Prea Sfintite Parinte,
Ani de zile ati avut respectul, stima si consideratia noastra. Ne-ati bucurat si mangaiat sufleteste aproape la toate hramurile de la Poiana Marului si Monteoru. Ati sfintit toate cele sase biserici ctitorite de staretul nostru drag, Parintele Macarie Besliu. La fiecare intalnire ne-ati daruit cuvinte de folos si o farama din lumina ce o purtati in suflet. Ne-am bucurat si v-am fost alaturi atunci cand ati fost ridicat la rangul de Arhiepiscop si am nadajduit ca va vom avea si mai aproape de sufletele noastre. Dar nu a fost asa.
Se spune ca la unii oameni puterea le ofera senzatia ca sunt Dumnezeu. Cineva obsedat de putere pierde cea mai de pret calitate umana, empatia. Devine incapabil sa-i mai simta pe ceilalati si sa se puna in locul lor, iar fara empatie ramane doar cu un orgoliu imens. Acela nu mai simte iubirea, compasiunea, bucuria, adica tot ce il diferentiaza pe om de animal. Adevarata putere inseamna sa-i iubesti pe toti ca pe tine insuti. Sa faci pentru ei ceea ce ti-ar placea sa faca ei pentru tine. Daca vrei sa fii un Dumnezeu, atunci poarta-te ca un Dumnezeu.
Mahniti si ingrijorati am aflat ce ne-ati distrus pacea si linistea de acasa. Parintele Macarie si Parintele Valerie nu doresc sa fie stareti, respectiv egumen. Domnul i-a plamadit din cel mai bun aluat ca sa le dea drumul in lume si sa ne poata ajuta pe noi pacatosii sa mergem pe calea mantuirii. Nu le-a daruit har cu lingura ci cu sacul.
Ei au facut cu smerenie ascultare, dar noi cei multi nu o vom face, decat daca ne veti explica logic si rational de ce a-ti procedat asa. Truda Preasfintiei Voastre de a dezbina obstea de la Poiana Marului, de a face sminteala si tulburare e ilogica si dincolo de absurd. Parintii si fratii de acolo iubesc oamenii mai presus decat pe ei insasi. Au o sfiosenie in tot ceea ce fac, nu vor sa supere pe nimeni si daruiesc mereu fara sa ceara nimic in schimb. Invatatii pe consilierii Preasfintiei Voastre sa se poarte ca ei si sa aibe macar un bob din credinta lor.
Noi nu suntem in masura sa va dam sfaturi si nici sa ne amestecam in treburile bisericii ci doar venim sa va imploram si sa ingenunchem in fata Preasfintiei Voastre ca sa opriti furia aceasta devastatoare asa cum credeti ca e mai bine.
Vom sosi acasa in concedii iar acasa inseamna si Poiana Marului. Avem mare nadejde ca nu o sa fim nevoiti sa marsalui in fata Arhiepiscopiei ci sa ne odihnim sufletele alaturi de duhovnicul nostru drag, Parintele Macarie.
Va asiguram de iubirea noastra intru Hristos si va fagaduim ca in aceasta vara vom planta la Poiana Marului cele mai frumoase si parfumate flori.
Incheiem scrisoarea noastra de rugaminte cu un text scris pe scoarta unui penticostar de la Aninoasa: “cu multa osandie va rog pranoslavnicilor cititori gasind vreo greseala si induplecat cu duhul blandetii si nu osanditor caci nu a scris mana de inger ci de om pamantean”
Cu respect: Raduta Sofica, Raduta Remus, Nitu Cristina, Nitu Cristina, Nitu Toma, Nitu Georgeta, Voicu Catalin, Voicu Steriana, Trif Gheorghe, Trif Eleonora, Trif Madalina, in numele mai multor credinciosi din Italia
Telefon contact 00393291065367
Adevaratul ziarist Valentin Musca a scris despre cum
Epifanie batjocoreste Testamentul Cuviosului Vasile de la Poiana Marului
Testamentul celui mai important om al Bisericii care a trait vreodata în partile Vrancei este calcat în picioare prin decizia episcopului Epifanie Norocel de a transforma Schitul Poiana Marului în manastire de calugarite. Fondat ca Schit si nu ca Manastire în 1730, pe pamîntul obtinut de la familia domnitoare Mavrocordat, ca resedinta spirituala pentru ansamblul de schituri din Vrancea si Buzau, Schitul Poiana Marului a fost rînduit dintre începuturi ca asezamint monahal calugaresc, unde traiau monahi din Rusia, Moldova, Muntenia si Transilvania. Pentru ca numarul calugarilor crescuse si erau „disensiuni” între monahii rusi si romini, pe tema limbii în care se oficiau sfintele slujbe, în anul 1764 Cuviosul Vasile de la Poiana Marului decide sa-si scrie Testamentul spiritual, din care aflam cum a decis separarea de buna voie a monahilor. Monahii munteni au fost trimisi în tara Vrancei si au fondat Schitul de la Valea Neagra (Schitul Vrancei), iar monahii rusi au ramas la Poiana Marului. Simtind sfîrsitul aproape, Cuviosul a împartit cartile sfinte monahilor de la Poiana Marului si Valea Neagra si le-a dat celor doua Schituri hrisoave Domnesti. „(…) si dupa cum se cade, ca un parinte fiilor sai, adica fiilor mei cei sufletesti, parte munteneasca, le-am dat zestrea lor, adica am împartit averea mea fiilor mei, si rusilor si muntenilor, dupa cit am putut (…) si le-am dat si hrisoave de la domnul Moldovei”, scrie Cuviosul Vasile.
Cine schimba destinatia Schitului va fi afurisit
Testamentul se încheie cu un blestem care ar trebui sa-i dea de gindit episcopului de la Buzau. „Dar daca va îndrazni cineva a strica dupa moartea mea aceasta legatura si asezamînt al smereniei mele, sau va îndrazni sa faca tulburari si sminteli, unul ca acesta sa fie anatema, si partea lui, si locul lui sa-i fie în tartar împreuna cu Iuda vinzatorul”, conchide Cuviosul. În istoria sa de aproape trei secole, Schitul a fost de mai multe ori desfiintat dar niciodata vreun Episcop nu a avut curajul sa-i schimbe destinatia data de fondatorul sau. Se pare ca Epifanie Norocel nu se teme de blestemele calugaresti si a reusit ca în ultimele doua saptamini sa tulbure si sa sminteasca monahii de la Poiana Marului si monahiile de la Schitul Cirnu. Cu siguranta nu-i este frica de tartar, nici de anatema Cuviosului Vasile de la Poiana Marului pentru ca arhivele CNSAS au demonstrat ca se simte mai bine în compania Iudei vinzatorul decit a monahilor isihasti de la Poiana Marului. Reamintim ca în Schitul fondat de Cuviosul Vasile în 1730 a fost înfiintata prima mare scoala carturareasca din Moldova, unde monahi din mai multe tari au adunat pentru prima data în istoria ortodoxiei celebrul florilegiu cunoscut sub numele de „Filocalia”, iar scrierile cuviosului, necunoscute în Romania, au fost publicate de curind si în Statele Unite ale Americii. Noi traim însa în Romania…
Valentin MUSCA