Zilele au zburat şi a sosit sorocul întoarcerii acasă al pribegilor de lux din Noua Zeelandă. Din păcate, n-am ştiut cu ce aeronavă sosesc, altminteri toată floarea cea vestită a presei româneşti ar fi fost la aeroport, cu flori de mină, să-i întâmpine pe cei mai neprihăniţi dintre jurnalişti. Nici n-au apucat bine să-şi deschidă bagajele cu aer rarefiat de Auckland, că unii dintre vizitatori s-au şi grăbit la laptop să scrie un text simţit despre toţi aceia care i-au acuzat că fac plimbări otrăvite pe banii Roşia Montană Gold Corporation. Laitmotivul lor: a fost o vizită de documentare, noi am văzut, ne-a plăcut, dar scriem conform conştiinţei noastre. Câtă modestie, cât profesionalism! Pot să pun pariu de pe acum că acea conştiinţă la care fac ei referire din două în două rânduri va fi cât se poate de îngăduitoare cu un proiect atât de benefic pentru România, cum este cel promovat de RMGC. De altfel, unul dintre beneficiarii vizitei de documentare, Ioan T. Morar, a scris deja pe blogul său un material care, la prima vedere, nu are nicio legătură cu exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană. Morar susţine, pe baza unui text apărut în presa franceză, că includerea unui obiectiv în patrimoniul UNESCO este extrem de greoaie şi chiar inutilă. Pe româneşte, hai sictir, fraierilor care încercaţi să includeţi galeriile romane de la Roşia Montană în patrimoniul UNESCO pentru a salva zona de distrugerile provocate de exploatarea cu cianuri a aurului din munţi. Şi acest text este doar începutul. Vor urma şi altele, ale celorlalţi care se vor simţi datori la un moment dat să întoarcă favorul făcut de RMGC.
Interesant este şi un alt aspect. De cum au ajuns acasă, ziariştii de aur ai patriei s-au grăbit să scoată din sertare informaţiile despre alţi confraţi de breaslă care s-au dedulcit şi ei la vizite de documentare plătite de companii extrem de generoase. Dacă-i bal, bal să fie! Pe lângă titanii deontologiei care au fost în Noua Zeelandă, îl putem pune la panoul de (dez)onoare al presei româneşti şi pe crucişătorul C.T. Popescu, beneficiarul unei excursii la Olimpiada de la Sydney, plătită de Coca-Cola, o companie la fel de generoasă cu presa ca şi RMGC.
Să ne înţelegem. Companiile n-au nicio vină, iar piariştii lor îşi fac treaba pentru care sunt plătiţi. Nu acelaşi lucru putem spune despre cei care au beneficiat de o excursie gratis în Noua Zeelandă, iar acum fac pe mironosiţele pe bloguri şi în publicaţiile pe care le conduc.
P.S. Şi ca să-i scutesc de orice efort pe ziariştii cu gură de aur, mă autodenunţ: am participat la câteva şcoli de vară ale PNŢCD, la Câmpulung Muscel, unde recunosc că, alături de ceilalţi ziarişti care scriam despre acest partid, am beneficiat de cazare la singurul hotel din oraş. Acest lucru nu i-a împiedicat pe ţărănişti să iasă definitiv din politică, pe uşa din dos.