Victor Roncea Blog

Ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii – instalarea unor masti oribile pe statuile marilor nostri inaintasi, intr-o asa-zisa campania ecologica a revistei Catavencu sustinuta de ministrul Culturii Paleologu – face parte din chipul pe care-l capătă anarho-nihilismul agresiv de scară planetară în România. Nu pare să existe vreun alt caz în care nihilismul să capete utilizare oficială ca la noi. A profana statuile este un procedeu folosit în toate epocile de către cei ce vor să desfigureze spiritual un popor, prin desfigurarea memoriei simbolice a generaţiile tinere. În antichitatea grecească lupta pentru supremaţie între cetăţi s-a derulat ca un război al statuilor. În Roma antică la fel. Noutatea acestui război contra statuilor ţine de utilizarea oficialilor, adică a statului care este întors astfel împotriva lui însuşi. Faptul că soldaţii sovietici sosiţi în Basarabia şi-au făcut ţintă din crucifixul postat la poarta unei biserici de cimitir arată că deja apăruse un curent nou în războiul contra spiritului, înscriind o fază nouă în lungul război anticristic. Bizanţul isaurienilor ne-a dezvăluit în toată cruzimea bestiei războiul contra sfinţilor din icoane. Iată că democraţia românească a magnaţilor de tâlhărie, care şi-au făcut averile prin acţiuni de pradă contra propriei economii, adaugă o filă nouă, aceea a energumenilor trimişi pe scenă de către magnaţii jafului să desfigureze simbolic memoria oraşelor, într-un război contra statuilor care se adaugă războiului contra unicului poem apofatic popular al sud-estului european, Mioriţa , şi deopotrivă războiului contra lui Eminescu etc.

Toate acestea fac parte dintr-un masiv proces de falsificare a spiritului popoarelor, anticipat de către marii filosofi ai culturi care, precum Spengler, i-au găsit şi termenul: pseudomorfoză, adică operaţiunea falsificarea prin mascare, care desfigurează chipul unei culturi, al unui popor blocându-i totodată şi linia de afirmare sufletească proprie, adică de manifestare identitară. Finalul acestei pseudomorfoze: nu mai şti, nu mai poţi afla cine eşti. Toate pseudomorfozele au ca principal efect şi ţintă dezagregarea memoriei colective a popoarelor, un fel de spălare pe creier cu scopul de a pregăti mulţimile să accepte noua „religie”, adică idolatria unei ideologii în locul religiei adevăratului Dumnezeu. La adăpostul unei scene pe care se derulează actele scabrosului joc de mascare a chipului unui popor, magnaţii jafului îşi pot linge ciolanul în deplină linişte. Acesta este motivul pentru care aceşti scabroşi agresori ai memoriei româneşti şi ai marilor figuri ale acestui popor au găsit sprijinul magnaţilor unor televiziuni. Pentru ca operaţia de falsificare să reuşească trebuie ştearsă memoria substratului istoric, miturile istorice, ideile originii popoarelor, şi tot astfel trebuie ruptă legătura popoarelor cu cerul, cu Dumnezeul adevărat. În România acest program a fost aplicat integral. Lupta contra lui Iisus Hristos a fost combinată cu cea mai teribilă agresiune contra memoriei etnospirituale a neamului românesc, iar un moment ca cel din Piaţa Universităţii face parte din acest program.

Nu este întâmplător că pseudomorfozele inamice, ostile românilor până la anihilare, au luptat spre a distruge memoria colectivă a substratului nostru dacic şi tot astfel au aruncat în puşcării şi după gratiile uitării întreaga elită organică a ţării. Între pseudomorfozele agresoare, în mileniul al II-lea, deosebit de agresivă a fost, pe lângă pseudomorfozele tătaro-mongole şi otomană, pseudomorfozele central-europene şi efectele ei pot fi cercetate mai cu seamă în Transilvania în partea de nord-vest. Ţinta ei permanentă a fost dezromânizarea teritoriilor şi a populaţiilor.

A doua pseudomorfoză (mult mai agresivă în cadrul ocupaţiei ruso-bolşevice) a fost cea slavo-bolşevică şi efectele ei au căpătat proporţii devastatoare în special în Basarabia, unde s-a încercat schimbarea caracterului latin al limbii române de aici. În toate provinciile româneşti, pseudomorfoza ruso-sovietică s-a combinat cu internaţionalismul falsificator şi anticristic al internaţionalei comuniste, Kominternul, iar după 1989 întregul patrimoniu de tehnici agresive ale Kominternului a trecut în „proprietatea” deminternului, adică al noii internaţionale, care, în numele democraţiei celei noi, agresează fără alegere deopotrivă Biserica, ideea de neam, valori axiale ale culturii române, exact ca în vremea cea mai neagră a dezmăţului criminal al Kominternului.

Am numit această a doua serie a agresiunii anticreştine şi antinaţionale, neo-cominternism. Este ediţia nouă a pseudomorfozei, adică a tentativei de falsificare a vieţii spirituale a unui popor prin impunerea de forme străine specificului său sufletesc. Faza primă a luptei contra memoriei culturale şi istorice a unui popor începe prin operaţiile de desfigurare simbolică, de profanare, adică prin provocarea unei dezangajări simbolice a membrilor comunităţii naţionale faţă de propriile lor simboluri, valori, de figurile simbolice, cum sunt şi cele aşezate pe soclul de ziditorii de ieri ai statului român. Curios este că ieri miniştrii ai culturii, precum a fost profesorul Petrovici, au ridicat statui, şi cel mai faimos exemplu este rotonda din Cişmigiu, operă a ministeriatului Petrovici, iar astăzi ministrul culturii se pozează cu agresorii statuilor, inaugurând o fază nouă în lupta contra culturii române: faza alianţei oficialilor statului la războiul contra fundamentelor simbolice ale statului. S-ar părea că o atare chestiune este a oficialilor statului, a politicienilor, care nu par totuşi să aibă vreun frison. Miza lor pare să fie diferită şi ea nu se numeşte statul român.

Societatea academică pentru adevăr istoric

Octombrie 2009

Vezi si

ELIBERAREA statuilor de la Universitate in frunte cu Mihai Viteazul – VIDEO. JOS MASCA CATAVENCU-KGB

ACADEMICIENI SI PROFESORI pentru Statuile de la Universitate. Apel la demnitate – protejarea memoriei istorice este o prioritate nationala

Catre: Presedintele Romaniei

Guvernul Romaniei

Prefectura Capitalei

Primaria Generala a Capitalei

Profanarea si des-figurarea monumentelor istorice de la Universitate, statuile lui Ion Heliade Radulescu, Gheorghe Lazar, Spiru Haret si Mihai Viteazul, piloni ai culturii si scolii romanesti si edificatori ai statului national, survenita chiar la implinirea a 550 de ani de la atestarea documentara a orasului Bucuresti, este o noua detestabila ofensa la adresa demnitatii nationale a romanilor, dupa actiunea similara petrecuta anul trecut, ce a vizat statuia Eroilor Pompieri. Acoperirea figurilor ilustrilor nostri inaintasi cu o asa zisa masca de gaze roz cu o excrescenta trompiforma este pe de o parte un gest de prost gust – specific kitsch-ului de cea mai joasa factura – si pe de alta parte reprezinta o des-figurare simbolica ce atinge limitele obscenitatii. Sacrilegiul s-a executat in absenta oricarei minime morale sub pretextul unei indoielnice campanii “ecologice” de o factura suburbana, cu incalcarea unor elementare reguli de protectie a patrimoniului cultural. Asa ceva nu s-ar putea vedea in nicio alta capitala a lumii civilizate, unde interventii de acest tip asupra unor monumente istorice cu valoare de simboluri nationale sunt de neconceput.

In cazul anterior – profanarea statuii Eroilor Pompieri – fata de care am protestat cu totii energic, Ministrul Culturii de atunci a recunoscut ca avizul “a constituit o eroare” si a afirmat ca “pentru evitarea unor situatii similare, ce pot aduce atingere identitatii noastre nationale, Ministerul Culturii si Cultelor are in vedere modificarea Legii nr. 422/2001 in sensul interzicerii amplasarii tuturor reclamelor pe monumentele istorice din Romania”. Ce s-a intamplat cu aceasta promisiune?

Mai mult, tot atunci, prefectul Capitalei a cerut demontarea imediata a constructiei care acoperea statuia, inainte “ca legea sa intre in vigoare”, afirmand raspicat ca “acest lucru nu se va mai intampla niciodata in Bucuresti”.

Nu putem intelege cum, de data aceasta, chiar Ministrul Culturii, care are intre atributii protejarea monumentelor istorice, a aprobat o asemenea batjocura a memoriei celor mai de seama simboluri ale educatiei si unirii nationale, mai ales cand aceste monumente sunt clasate de importanta nationala si universala iar Legea Monumentelor prevede ca “desfiintarea, distrugerea partiala sau totala, profanarea, precum si degradarea monumentelor istorice sunt interzise si se sanctioneaza conform legii”.

Cerem autoritatilor responsabile elaborarea unei norme legislative care sa interzica si sa pedepseasca expres astfel de ofense si “interventii” din sfera mediocritatii subculturale aduse unor monumente nationale si chiar sa extinda aceste prevederi pentru toate monumentele istorice de orice fel, cladiri sau ansambluri statuare acoperite cu tot felul de carpe cu pretentie de reclame, in pofida bunului simt.

Cerem imperios Primarului General al Capitalei, Domnul Sorin Oprescu, sa dispuna de urgenta aplicarea legii si indepartarea oricaror urme ale sacrilegiului care ne aduce aminte de procedurile Armatei Rosii a Uniunii Sovietice care trecea la des-figurarea metodica a monumentele nationale imediat dupa ocuparea oraselor tarilor invadate. Apreciem ca mai exista romani si organizatii care stiu sa apere onoarea nationala si si-au propus acelasi lucru, indiferent de consecinte, respingånd invazia prostului gust ignar si degradarea memoriei nationale.

Cerem Primului Ministru Emil Boc sa sanctioneze de urgenta astfel de initiative suburbane actionand in sensul respectarii demnitatii romånesti, dupa cum s-a pronuntat in repetate rånduri si Presedintele Traian Basescu.

Reprezentantii Statului romån si ai Guvernul Romaniei au datoria de onoare sa contribuie cu adevarat la redarea demnitatii nationale romåne si nu la subminarea oficiala a acesteia.

Semneaza (si lista ramåne deschisa):

Academician Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, Presedinte de onoare al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie

Academician Alexandru Surdu, presedinte al Sectiei de Filosofie, Teologie, Psihologie si Pedagogie a Academiei Romåne

Gabriel Tepelea, membru de Onoare al Academiei Romåne

Academician Stefan Stefanescu

Academician Razvan Theodorescu

Academician Augustin Buzura

Academician Constantin Balaceanu Stolnici

Radu Campeanu, fost detinut politic

Prof Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, fost detinut politic si vice-presedinte al Comisiei Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii

Ing Constantin Ciuceanu, fost detinut politic, fost secretar general al Comisiei pentru Protectia Mediului – Bucuresti

Preot Prof Dr Florin Serbanescu, Consilier Patriarhal, Sectorul Patrimoniu Cultural

Col (r) Mircea Dogaru, istoric, presedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate

Prof Univ Dr Ioan Scurtu

Prof Univ Dr Ilie Badescu

Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu

Prof Univ Dr Mihail Diaconescu

Prof Univ Dr Octavian Roske

Prof Univ Dr Nae Georgescu, eminescolog

Prof Constantin Barbu, filosof, eminescolog

Prof Bobi Apavaloaiei, arheolog

Dr Stela Cheptea, arheolog

Prof Univ Petru Ursachi, filolog

Magda Ursachi, scriitor

Dr Corneliu Ciucanu, istoric

Prof Vasile Diaconu, jurist

Septembrie 2009