Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Curentul scrie azi ca datoria Germaniei către România, descoperită în urma unei cercetări făcute de doctorul în economie Radu Golban, suscită tot mai multe dezbateri în Bundestag (Camera superioară a parlamentului german – n.r). Întreaga poveste a datoriilor se învârte undeva în jurul sumei de 1,126 miliarde de mărci ale Reich-ului german (circa 4,2 miliarde de  euro), dar există ipoteze conform cărora suma reală ar fi cuprinsă între 18,8 şi 99 miliarde de euro.

Problema pare insa sa se incinga nu numai in Germania ci si pe meleaguri mai rasaritene, cam pe la “mama Rusia”, sau in creierii unor escroci internationali. Analistul economic Dan Popa, care a dat un nou impuls dezvaluirilor lui Radu Golban, atrage atentia asupra unor ciudatenii agatate de firul acestei posibile recuperari care ne-ar mai sterge din datoria catre FNI.

Conform surselor mele, unul dintre acesti ciudati este un potlogar, pe numele sau Eugen Anca, auto-intitulat “ziarist german”, care facea ture de navetist pe la Bucuresti si Moscova pretinzand ca va recupera Tezaurul Romaniei de la rusi cu firma sa de apartament, Profact SRL (alteori cu o alta firmulita, Capital Consulting LTD), si in numele unui asa-zis “Institut de Cercetări în domeniul Relaţiilor Economice Externe din Federaţia Rusă (VNIIVS), actual IEERI”, sau al “Centrului International de Dezvoltare Bancara de Cooperare Investitionala si Creditare (CIBDICC)”, “institutii din subordinea Ministerului Dezvoltarii Economice si Comertului al Federatiei Ruse”.

UPDATE: In urma unei intalniri cu personajul Eugen Anca, perfectata la cererea lui Gelu Voican Voiculescu, acesta a sustinut ca nu a facut niciodata naveta la Moscova. I-am solicitat, daca are orice alta rectificare de facut la acest material, sa imi remita un Drept la Replica, pe care l-am asigurat ca il voi publica integral, 100%, indiferent de marimea sau continutul lui, inclusiv insotit de acte in facsmil, daca considera necesar. Il astept si acum. Revin:

“Operatiunea Tezaurul” era botezata misterios, starnind zambetul profesionistilor, “Proiectul D-02/122”. Pe cand se facea presa la fostul ziar Ziua m-am ocupat cu colegul meu George Damian (sau George Coman?) de cazul personajului respectiv, descoperind fara pic de mirare ca actele pe care le afisa in numele nu stiu caror institute cu multe initiale, prezentate ca fiind ale “Administratiei Prezidentiale de la Kremlin”, erau niste falsuri ordinare. Am dat toata investigatia facuta de-a fir-a par (din care nu a lipsit o intalnire explicativa cu tovaraselul, pe cand acesta se pregatea sa devina antemergatorul in Piata Rosie a partiduletului lui Vintu, PIN, format din Cozmin Gusa, Lavinia Sandru si Mircea Popa) mai sus, pe cale ierarhica, unde a si disparut. Pe 4 mai 2006 aparea in schimb un interviu sen-za-tio-nal cu Eugen Anca, “recuperatorul Tezaurului”, semnat de Marian Ghiteanu si Doru Dragomir, in care li se incurcau limbile in alte initiale, vazute sau nevazute, de la SIE la DGIA, SVR si KGB. Scarbos, nimic de zis. Luna urmatoare, intre 20 si 23 iunie, Eugen Anca ii facea program “consilierului” lui Vintu si Plahotniuc, Cozmin Gusa, fixandu-i intalniri fanteziste la Moscova, “in spatele usilor inchise”, concretizate doar prin niste mese copioase asezonate cu icre si votca.

In prezent, bizarul personaj, recalificat de pe la unitatile de pe centura Securitatii la dubiosul “Comisariat al Societatii Civile” pretinde ca este “director si imputernicit” al unei firme din Noua Zeelanda, Dekagon Trading LTD, care ar reprezenta pe plan international Rafinaria Steaua Romana, detinuta de Onimpex.

Dupa ce a recuperat Tezaurul… Sau nu: Dupa ce n-a recuperat Tezaurul “din cauza lui Basescu, SIE si SRI”, acum se ocupa si cu recuperarea datorie Germaniei catre Romania. Te doare mintea!

Pe blogul sau, Hymerion.ro, Dan Popa intra in amanunte si ne spune o Poveste de toamna. Ce mai face dl. Gelu Voican Voiculescu? Si cum mai stam cu creanta BNR asupra Germaniei?

Iata: Se da urmatoarea problema. A ii datoreaza multi bani lui B. Multi tare, nu maruntis. A este mult mai puternic decat B. De fapt, B. Nici nu are cojones, prefera sa taca si sa mearga taras mai departe. Documente pentru datoria asta are si A, dar si un vecin al lui B, sa-i spunem C. Daca B ii cere banii lui A, s-ar putea ca el sa se supere. C insa, e mult mai puternic si decat A si decat B. Are si painea si cutitul. Dar cum sa il implici in mod direct? Ai putea sa ii vinzi datoria lui C pe bani mai putini desigur, iar C. Sa se descurce mai apoi cu A.

Un fel de factoring pe sume foarte mari, de ordinul miliardelor de euro.

Acum, traducerea:

Germania are o datorie fata de Romania. Documente doveditoare se gasesc atat in Germania, cat si la Basel si chiar la Moscova. Despre datoria asta se stie destul de putin si nici nu se doreste multa publicitate. Unii invoca numele lui Gelu Voican Voiculescu, care ar fi facut un drum pana hat in Elvetia. Altii invoca numele altor oameni de afaceri dispusi sa faca o fundatie privata prin intermediul careia datoria aia sa fie vanduta rusilor, care orisicat, au o putere mai mare de negociere cu Germania decat o avem noi.

Sunt invocate discutii aproape oculte, in care apare numele prim-viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, intelegeri la Cotroceni, discutii chiar la cel mai inalt nivel cu partea rusa.

Romania postcomunista a impus retrocedarea integrala a proprietatiilor nationalizate in anii 40. Cum sa explici insa, ca Guvern, ca inlaturarea nedreptatii comuniste se rezuma doar la retrocedari si nu si la lamurirea relatiilor comerciale?

In fine…

“Pe scurt situatia ar fi urmatoarea: Continuarea la Dan Popa Blog

Ciudatenia a atras atentia si senatorului Iulian Urban care se intreaba la randul sau Cum de s-a ajuns la negocierea la Moscova a vanzarii creantei pe care Romania o are asupra Germaniei?

• Share
• Tweet
• Pin
• Email