Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Editorial Corneliu Vlad: Putin are rabdare

Universitarul rus Vladimir Inozemtev se intreaba intr-un articol din “Vedomosti” daca modernizarea lansata de presedintele Medvedev nu e tot un fel de perestroika de tip Gorbaciov. Dupa primii doi ani de la proclamarea lor, ambele programe n-au prea iesit din coconul de slogan, constata autorul articolului.  Dupa care dezvolta si alte comparatii, facute de el sau de altii: Rusia ar fi tot un fel de URSS, partidul Rusia Unita – inlocuitorul PCUS, Duma de Stat – succedaneul Sovietului Suprem etc. Dupa cum, mai sunt si deosebiri: exporturile de petrol, gaze si alte materii prime reprezinta azi 75 la suta din totalul comertului exterior, pe vremea lui Brejnev erau 50 la suta. Iar Rusia de azi are mai multa functionarime decat fosta URSS.

Dar: rusii calatoresc acum mai lesne in strainatate, informatia circula liber, internetul nu e cenzurat, liderii opozitiei pot critica fara frica Kremlinul, exista un million si jumatate de firme mici si mijlocii, practic toate apartamentele sunt proprietate particulara, se pot vinde si cumpara case si terenuri, Moscova e orasul cu cei mai multi milionari din lume.

Drept care, preia Inozemtev o idee de la serioasa publicatie “Forbes”, Rusia se prezinta ca o societate relativ libera, dar cu un regim autoritar. “O simbioza imposibila din punctul de vedere al teoriei sociologice clasice occidentale, dar una care pare sa functioneze in Rusia”.

Revenim la comparatia perestroika-modernizare. Majoritatea covarsitoare a sovieticilor au sprijinit initial experimentul lui Gorbaciov, dar lucrurile, in loc sa indrepte situatia, au mers din rau in mai rau, pana cand, in 1991, Uniunea Sovietica s-a prabusit. Ar putea avea si modernizarea o traiectorie asamanatoare? Oricum, deocamdata marea problema este ca sistemul nu reuseste sa  asigure o economie bazata pe inovatie, pe stiinta, pe tehnologii inalte. Iar obiectivul ambitios fixat de presedintele Medvedev nu prea e mobilizator, nu-i motiveaza indeajuns pe cei chemati sa-l promoveze. Din dorinta de stabilitate sau dintr-o inertie a “stagnarii”, lumea  sovaie sa se angajeze intr-un iures al modernizarii. Cu alte cuvinte, “Rusia n-ar dori sa se modernizeze”, ar prefera, prudent, status quo-ul.

E de bine sau e de rau? Pai, daca modernizarea nu calca pe urmele perestroikai in succesele sale de inceput, inseamna ca nu o va imita nici in esecul ei catastrofal. Nefiind, la inceput mari sperante, nu vor fi, mai tarziu, mari deceptii.Nici mari izbanzi, nici mari infrangeri. Aurea mediocritas. Dar o experienta. Ce costa?

Concluzie nici optimista, nici pesimista. Atunci, de ce toata aceasta argumentatie a universitarului de la Moscova? Poate din ratiuni electorale. Medvedev defileaza cu modernizarea asa cum Roosevelt a mers cu lozinca New Deal, generalul de Gaulle cu politica “toate azimuturile”, Dubcek cu socialismul cu fata umana iar Ceausescu  sub formulele socialismului multilateral dezvoltat si lumii mai bune si mai drepte pe planeta noastra. O lozinca definitorie e un pariu riscant. Poti reusi, ca Roosevelt sau de Gaulle,poti capota ca Dubcek sau Ceausescu. Iar comentarii cum sunt cel la care ne referim  il leaga solid pe actualul presedinte al Rusiei de pariul modernizarii. Acum, cand nu mai e prea mult pana la noul mandat pentru Kremlin. Seful statului rus a facut performanta, in ultima vreme cel putin, mai ales in campul politicii externe, Rusia e in plina ofensiva politico-diplomatica, pe multe fronturi, in lume. Modernizarea tarii cere, insa timp, nu se poate face in goana. I se va mai da un ragaz actualului lider de la Kremlin sa se mai ocupe, inca un mandat, de visul sau de modernizare? Un pronostic: da. Putin are rabdare.

Sursa: Inforusia.ro

• Share
• Tweet
• Pin
• Email