December 17th, 2010 
VR 
17 decembrie 1989
Sorin Bogdan: era duminica dimineata si trebuia sa plec pana la arad cu trenul, sa-mi rezolv niste probleme. inca surescitat de tot ce se intamplase noaptea, am luat tramvaiul spre gara de nord. vatmanul nu a oprit in statia din piata maria. lumea din tramvai privea uimita vitrinele sparte de pe bulevardul 6 martie. oamenii susoteau, cu o unda de speranta in priviri. nimeni nu circula pe trotuarul dinspre biserica reformata, in fata careia am vazut cativa militieni. putini se incumetau sa treaca pana si pe trotuarul de vis-a-vis. la arad, am povestit unor prieteni ce se intamplase peste noapte la timisoara. desi aflasera zvonuri, tot ma priveau cu neincredere, ca pe un nebun. timpul a trecut chinuitor de greu pana dupa pranz, cand m-am intors in oras.
nu m-am inselat: evenimentele au continuat in cursul diminetii, cat am fost plecat. liviu butoi mi-a povestit ce s-a intamplat. pe la ora 10:00, niste tampiti din conducerea garnizoanei timisoara au avut neinspiratia sa scoata un pluton de soldati in strada, care au defilat cu steagul de lupta in frunte. liviu i-a intalnit cand treceau podul, dinspre piata maria catre catedrala. timisorenii au coborat de pe trotuare, fara sa scoata un cuvant, cu privirile indarjite, si au inceput sa paseasca in tacere in spatele soldatilor. tot mai multi. speriati, militarii au grabit pasul si s-au retras in garnizoana din piata libertatii. prea tarziu. se adunasera in zona operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotarat sa plece in mars catre comitetul judetean pcr. era o manifestatie pasnica, multi tineri, femei, barbati cu copii pe umeri, cum vazusera la jurnalele de stiri de la televiziunile sarbesti ca se intamplase in alte tari.
ajunsi in fata sediului judetenei de partid, desi strigau “fara violenta !“, demonstrantii au fost intampinati de trupele de militie si alungati cu jeturi de apa proiectate din masini de pompieri. a fost scanteia care a declansat ostilitatile. oamenii au atacat cordonul de militieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o masina si i-au dat foc. a inceput o batalie fara mila. o alta prietena, olivia, mi-a descris ciocnirea violenta din jurul pranzului. ea scapase, uda-leoarca, dupa ce s-a ascuns pe treptele hotelului “continental”. dupa ora 14:00, totul o luase razna. tot mai multe grupuri de manifestanti veneau in centrul orasului. pe la 16:00, s-au auzit primele impuscaturi in piata libertatii. zvonurile vorbeau de focuri de arma trase in plin, de morti si raniti. fascinant era ca efectul obtinut a fost exact pe dos ! teama parca se evaporase, facand loc furiei si unei hotarari de neclintit. “libertate !“, “acum ori niciodata !“, “jos comunismul !“, “jos ceausescu !“, “azi in timisoara, maine-n toata tara !” rasunau din toate colturile orasului. vestile circulau cu viteza fulgerului si nu mai stiai care sunt adevarate sau care sunt zvonuri si dezinformari.
dupa ora 17:00, cand a cazut intunericul, situatia a scapat de sub control total. la un moment dat am ajuns in piata operei, care era sub controlul demonstrantilor. vitrinele magazinelor erau sparte cu o furie dementa de niste indivizi dubiosi, inalti, solizi, cu alura de sportivi de performanta. in urma lor, navaleau cete de tigani care furau tot ce le cadea in mana. cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis de cofetaria “violeta” si flacarile amenintau sa cuprinda primul etaj al blocului. oamenii si-au inundat apartamentele, sperand sa scape de foc. era o confuzie generala, demonstrantii adevarati ferindu-se sa se amestece cu provocatorii. m-am intors la studioul lui liviu butoi, din demisolul vilei de langa liceul “c.d. loga” exact cu cateva minute inainte sa intervina trupele de militie, care au deschis focul din nou. mai tarziu, am aflat ca oliver, un prieten care ramasese in piata operei, a fost ranit in picior de un glonte ricosat din trotuar. a avut noroc. a avut si inspiratia sa nu mearga la spital, ci a chemat-o pe sora lui, corina, studenta la medicina, sa-i ingrijeasca rana.
Continuarea la Ziaristi Online
More from my site
- Ziaristi Online: Incursiune de “nebun de legat”. Sorin Bogdan in Spitalul din Timisoara pe 18 decembrie 1989
- RAPORT OFICIAL: Diversiunea psihologica, dezinformarea, actiunile KGB, GRU si ale spionajului maghiar, teroristii, executia lui Ceausescu si moartea generalului Nuţă
- Klaus Iohannis se înconjoară de “miliţieni spirituali” protejaţi de mafioţii Relu Fenechiu şi Tudor Chiuariu şi acuzaţi de furt şi uz de documente din Ministerul Justiţiei: fraţii Muraru. Crimele maghiarilor în decembrie 1989. Raportul Harghita-Covasna. Patriarhia cere alternativă la Cardul de Sănătate
- Ziaristi Online: Scinteia Tineretului, 18 decembrie 1989: “Cateva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare”. FOTO/DOC
- Històries d’Europa despre agentul Laszlo Tokes şi “turiştii” sovietici şi unguri: Quan un cop d’estat esdevé una revolució (I). La Revolució Romanesa de 1989
Posted in 
Tags: 
EROII NOSTRI-CHhiar daca au fost si trupe straine, si puci, eroii sint eroi si toti am sperat-indiferent de pret-ca copiii nostri sa traiasca o viata mai buna
Alex Mihai Stoenescu a primit bani în timpul regimului comunist pentru informaţiile oferite Securităţii, el fiind lăudat pentru “pasiunea şi priceperea” cu care şi-a îndeplinit misiunile. Recrutat în 1984 sub numele conspirativ “Gavrilescu Adrian”, Stoenescu a dat peste 70 de note informative. Pe baza acestor date, Colegiul CNSAS a decis să trimită în instanţă dosarul istoricului pentru a se stabili calitatea de colaborator al fostei Securităţi. Cazul se va judeca la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Stoenescu a fost verificat în calitate de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie, la solicitarea lui Claudiu Iordache. Conform datelor din dosarul său, recrutarea s-a produs la 29 martie 1984, iar numele de cod sub care s-a semnat angajamentul la Securitate a fost “Gavrilescu Adrian”. Apreciat de organele represive ale regimului comunist pentru “priceperea şi pasiunea” cu care îşi duce la îndeplinire misiunile, Stoenescu a dat peste 70 de note informative. „În perioada care a trecut de la recrutare, informatorul a desfăşurat o activitate informativă corespunzătoare, desfăşurată cu pricepere şi pasiune concretizată în 43 de informaţii scrise”, se arată într-un raport al ofiţerilor de Securitate, iar mai tîrziu este evaluat drept „deosebit de dotat pentru activitatea de culegere de informaţii, cu spirit de iniţiativă şi multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate, a furnizat în baza instructajelor periodice făcute un număr de 56 de materiale scrise, referitoare la starea de spirit din obiectivul în care lucrează, precum şi Institutul de Avioane Bucureşti, persoane aflate în atenţia noastră”.
Recompensa financiară
Activitatea sa a fost recompensată de trei ori cu suma de 500 de lei în perioada 1984-1986. Iată cum povesteşte unul dintre ofiţerii de Securitate o acţiune de-a lui Alex Mihai Stoenescu, din 12 aprilie 1984. „În dimineaţa zilei de 12.04.1984, la ora 9.50, a surprins, în dreptul agenţiei CEC din Piaţa Amzei, un individ care fotografia cozile la diferite magazine. Sursa l-a urmărit pe individ şi i-a reţinut semnalmentele, după care s-a deplasat rapid în dreptul cofetăriei Casata, unde a făcut cunoscute cele văzute unui sergent major de miliţie aflat în misiune. Împreună cu acesta, sursa şi alţi lucrători de miliţie, precum şi un ofiţer M.I. au pornit în căutarea individului, cercetînd magazinele şi toate unităţile comerciale din zonă. La ora 10.30, sursa l-a identificat pe individ în apropierea unor cozi şi a atras atenţia ofiţerului M.I. că individul (alertat de agitaţia subofiţerilor de miliţie) s-a ascuns între oamenii de la coadă. În momentul în care individul s-a izolat de coadă încercînd să-şi plaseze aparatul foto într-un autoturism a fost reţinut şi identificat. În continuare, sursa s-a deplasat la IGM unde a dat relaţiile necesare şi unde a aflat că individul a cerut să părăsească ţara şi că ar fi recidivist”, a notat ofiţerul. În urma reclamaţiei, cazul a ajuns la Securitatea Municipiului Bucureşti, la locotenentul major Cioclan. Acesta a trecut la anchetarea persoanei care a fotografiat oamenii care stăteau la rînd şi a ajuns la concluzia că pozele erau făcute cu intenţia de a fi trimise peste graniţe, la postul Radio Europa Liberă. Pentru informaţia furnizată, Alex Mihai Stoenescu a fost recompensat cu suma de 500 de lei. „Pentru modul cum a acţionat în vederea prinderii unui infractor care făcea fotografii în Piaţa Amzei în scopul trimiterii lor postului de radio Europa Liberă, precum şi pentru informaţiile furnizate, propun stimularea informatorului «Gavrilescu Adrian» cu suma de 500 de lei”, se arată în nota ofiţerului. Primirea banilor este certificată de chitanţa din 4 mai 1984, semnată cu numele olograf Gavrilescu Adrian: „Am primit suma de 500 de lei din partea M.I. pentru sprijinul acordat”.
Povestiri despre colegii de serviciu
În documentele de la CNSAS, apare că Alex Stoenescu a informat Securitatea şi despre comentariile unor colegi de serviciu de la Centrul Naţional al Industriei Aeronautice Române, care ascultau ştirile de la Europa Liberă. Mărturie sînt notele din 21 august 1984, 10 aprilie 1984 şi 5 mai 1986. „Sursa menţionează că în birou au loc discuţii în care se comentează politica internă şi externă a ţării. Ing. J.I. afirmă că ing. I. are cunoştinţe la televiziune, unde vizionează programe recepţionate pe teleimprimatoare, comentarii politice străine, pe care apoi le comentează în birou. Ing. G. are obiceiul să comenteze articolele din ziarele noastre în mod defavorabil”, scria ofiţerul despre informaţiile oferite de Stoenescu. Într-un alt caz, Securitatea afla că „F. s-a prezentat regulamentar la serviciu, dar încă de la prima oră s-a adresat şefului biroului ing. P.P., cerîndu-i sfatul într-o problemă ciudată. În noaptea de 7 spre 8.04, la ora 23.40 a fost sunat la telefon de un necunoscut care i-a cerut o întîlnire, precizînd că are lucruri importante de spus despre familia şi serviciul lui F. F.V. are bunicul şi alte rude în Austria, întreţine corespondenţă lunară tradusă în germană de Ing. M.A. un tip deosebit de agresiv, negativist, ascultător zilnic al Europei Libere şi comentator al acestui post în gura mare, fitilist şi în mare măsură sfătuitor al lui Verdi, învăţîndu-l să nu muncească, să nu vină la serviciu”.