February 14th, 2011 
VR 
*ESTE SUFICIENT…
Domnule George Cristian Maior, mă cunoaşteţi foarte bine.
Şi nu mă impresionează, deloc, postura dumneavoastră actuală, de “Capo di tutti capi”, în serviciul de informaţii al statului român.
Un S.R.I. compus din oameni profesionişti, punctuali, eficienţi, care merită respectul real, nu mimat, al conaţionalilor momentan îngenuncheaţi de un regim pe care îl detestaţi tacit.
Nu vă reproşez nimic.
Doar informez opinia publică, dezinteresat,
pentru că mi s-a umplut paharul,
că aţi avut şi momente de demnitate antologice.
Primul a fost acela când aţi afirmat, în şoaptă,
că un anumit ministru al apărării se vedea deja cu un al doilea mandat. Însă, demagogia nu i-a folosit la nimic.
A plecat, de la M.Ap.N., cu coada între picioare…
Al doilea l-a constituit momentul când m-aţi întrebat dacă este normal ca şeful Statului Major General să primească raportul comandantului unei gărzi de onoare, în locul superiorului său. Secretarul de stat.
Am spus NU.
Şi v-am admirat răbdarea, cu care aţi îndurat umilinţa.
Al treilea a fost clipa când aţi acceptat iniţiativa utecistă a altui secretar de stat, ca să poposiţi la hotelurile militare, patronate de eternul Zisu, logofătul armiei române, doar pentru a lua act că unii doreau şi alţii profitau să fie acolo.
Imaginile de arhivă arată clar nemulţumirea dumneavoastră, pentru modul pompieristic în care a fost concepută acţiunea, deoarece eraţi adeptul unui demers discret, nu hei-rup-ist, precum al celui care a avut naivitatea – asta ca să fiu elegant – să vă invite acolo.
La Colorado Springs i-aţi uimit pe americani cu lejeritatea, deloc mimată, a dialogului purtat pe temele Summitului NATO. Iar trimişii Pentagonului au exclamat:
“This is the man!/Acesta este omul!”
Moment în care ministrul apărării a rămas fără…aer.
Este bine să se mai ştie că, la aeroport, nu aţi acceptat barbarismul unor vameşi americani, graşi, agramaţi, vulgari, care ne-au obligat să ne descălţăm, să ne scoatem centurile, să nu vorbim unii cu alţii, parcă am fi intrat în ţara lui Hitler.
Atunci aţi fost singurul oficial român, care mi-a spus, cu demnitate:
“Aşa ceva nu este de tolerat! Scrieţi despre mojicia asta!”
Am scris. Aţi citit. Cu un gust amar.
La scurt timp, guvernatorul statului, în care a avut loc Summitul NATO, de la Colorado Springs, a venit expres la Bucureşti – la Casa Albă fiind clară gafa tâmpiţeilor locali – pentru a vă oferi dumneavoastră, ministrului apărării şi şefului Statului Major General, medalii care, sincer, nu prea aveau o motivaţie publică. Decât una compensatorie.
A umilirii de pe aeroportul din Colorado.
Vă mai aduceţi aminte?
Urma o conferinţă de presă, în sala pregătită pentru aşa ceva, la parterul ministerului. Recunosc că, înainte de a veni dumneavoastră, un consilier american m-a rugat ceva anume.
Aţi sosit. Mi-aţi zâmbit. N-am ezitat să mă apropii de dvs.
Fără nicio explicaţie, printr-un gest spontan, am îndrăznit să vă aranjez cravata, pe care, ştiţi foarte bine, vă plăcea să o purtaţi cam…liberal.
Replica dvs. a fost promptă:
– Asta este indicaţia americanului, nu-i aşa?
Am tăcut.
Aţi surâs.
Şi aţi intrat în sala plină de jurnalişti.
La câteva minute distanţă, consilierul american mi-a mulţumit…
Dar, cea mai frumosă amintire este legată de popasul comun la Kandahar.
Atunci aţi fost ceea ce toţi aşteptau de mult.
Şi poate dă Dumnezeu să fie aşa.
Aidoma unui premier echilibrat.
L-aţi copleşit pe guvernatorul din Kandahar.
Un afgan imprevizibil. Ce avea 60 de colonei în garda personală!
Şi care, uluit de gentileţea dvs., a trimis câţiva colonei să îi aducă un cadou simbolic, ce dorea să vi-l ofere.
Mi-a plăcut atunci dialogul dvs., amical, cu generalul Ioan Sorin, omul care a pregătit venirea trupelor române în Afganistan – azi exilat de Tatăl Pensionarilor Militari, alde Gabriel Oprea, pe o funcţie de consilier oarecare… – şi cu Sorin Frunzăverde, cel care ar putea reda PDL demnitatea acum pierdută.
Proba altitudinii dvs. spirituale a fost în Turkmenistan. Calm. Relaxat. Fără vreo urmă de aroganţă. Aeronava trebuia să facă escală. Cu un tact irepetabil aţi sugerat generalului Sorin Ioan să se ocupe de detalii.
A reuşit să obţină prezenţa delegaţiei, care vă însoţea, în aerogara capitalei turkmene. Acolo am fost toţi uluiţi de faptul că sticlele de la bar, indiferent ce conţineau, aveau pe etichetă fotografia şefului statului…
Punct.
Excelenţă, sincer, am obosit.
Scriu, ca Rică Venturiano, de vreo doi ani, la gazete unde anumite personaje, pe care nu le numesc, cred că le creşte tirajul permiţând postacilor unor servicii de informaţii să îşi bată joc de colaboratori, la adăpostul unor pseudonime de tot râsul.
Ştiţi prea bine că a existat un ministru liberal, al apărării, care a pus ofiţeri ai DGIA să voteze pe calculator, non stop, astfel ca să fie el cel mai iubit dintre pământeni…şi de nevasta mai tânără, decât predecesoarea.
Şi mai cunoaşteţi că postacii de azi, în majoritatea lor, nu sunt decât umili scribi ai unor indicaţii imunde.
Dacă vă semnalez, astfel, această situaţie, înseamnă că aceşti puştani, fascinaţi de zona de intelligence, au ajuns la limita de jos a penibilului uman.
Eu pot să înţeleg că un jurnalist, sau altul, nu sunt agreaţi. De Putere.
Pricep şi naivitatea unor editori, care, dacă observă aparenţa unui mesaj, trimis “special de peste Ocean”, îl lasă, ca papagalii, la comentarii, în virtutea…libertăţii de expresie a DGIA, SRI, STS, SPP, SIE etc.
Totuşi…
Nici jurnaliştii, nici cititorii articolelor lor nu sunt naivi!
Vă sugerez, cu deferenţa de rigoare, să mai strângeţi…cravata tâmpiţeilor care pretind a fi evrei, americani, anticomunişti, liber cugetători, capitalişti pur sânge şi naţionalişti, de ziua a şaptea.
Dintr-un singur motiv.
Nu au stofă de condeieri!
Iar dacă un serviciu serios, de informaţii, plăteşte scalpaţi intelectual pentru a hărţui oameni cu opinii pertinente, am o glumă la îndemână.
Aceea a postului de Radio Erevan, oferită unui ţăran autohton.
Omul cu pricina întreba:
– Cum să scap de şobolanii din şopron?
Răspunsul crainicului a fost prompt:
– Îi iei pe rând. Unul câte unul…
More from my site
- Analistul militar Ion Petrescu s-a suparat pe domnii Maior si Coldea, pe SRI si DGIA. Ar putea urma dezvaluiri interesante pe tema “Vocilor Curate”, gargariste, apretate si prespalate de servicii, din randul “formatorilor de opinie”
- Martirii din Grupul Trosca masacrati la ordinele KGB si GRU omagiati de SRI la TVR si printr-un monument al eroilor antiteroristi. Intrebarea Roncea Ro daca mai exista servicii romane de informatii se pare ca primeste un raspuns afirmativ. Cinste lor! VIDEO
- O ipoteza extrem de valabila: George Cristian Maior, prim ministru! Analistul Razvan Belciuganu pentru Q Magazine despre sansele ca seful SRI sa reintre in politica si legaturile tanarului Victor Ponta cu agenti KGB si GRU la “revolutie”
- De la Voci Curate la Gaturi Curate. Un SRI il toarna pe celalalt SRI. Colegul nostru Razvan Belciuganu cercetat la sange de colonelu’ Jderu si generalu’ Coldea Blad. DOCUMENTE STRICT SECRETE
- SRI-ul preia comanda. Foarte bine! PS: Dar care dintre SRI-uri? Cornel Nistorescu si Razvan Belciuganu despre criza politica, faza pe serviciile secrete. Plus: “Vampiroaica vrea razboi civil”
Posted in 
Tags: 
E o problema interesanta. Rezolvarea e mai dificila.
Cred ca am mai comentat acum ceva vreme pe blogul tau ca suntem in urma tare. Ca Romania este supusa unor atacuri propagandistice concentrate din afara.
In schimb ceea ce s-a facut s-a facut putin, prost si evident sa-i incaiere si mai tare pe romani. Or fi “postaci” ai serviciilor romanesti dar cu siguranta si mai multi sunt ai partidelor. Dupa cum cei mai multi sunt ai “altora”. Pun pariu ca sunt si multi “internet hasbarat”-i, si din …, si din… contrar credintei d-lui colonel.
Oricum ideea e de a bloca orice fel de “structurare” romaneasca pe net.
hasbaratnici – suna mai bine.