Fetele lui Gaddafi vazute de Ion Petrescu
Cu ani în urmă am asistat la două momente inedite, prilejuite de vizita la Bucureşti a şefului de stat libian, Muammar Abu Minyar al Gaddafi, liderul Marii Jamahirii Arabe Libiene Populare Socialiste
Imaginati-va, dragi cititori, ca intr-o asemenea Ferma a Animalelor trebuie sa ne facem noi datoria, zilnic…
Kelemen Hunor, fotograful sef al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania de origine maghiara
Este vorba de confiscarea Asociatiei Artistilor Fotografi Romani (sau din Romania?) de catre un grup de interese maghiar cu sentimente nu prea romanesti, normal, condus de catre Ştefan Tóth care, dupa cum aflam din alta stire, “a făcut un efort deosebit, călătorind peste 3.500 km, pentru a participa la cele 19 vernisaje ţinute la Braşov, Budapesta, Bucureşti, Cernăuţi (Ucraina), Cluj Napoca, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Szolnok (Ungaria) şi Suceava”
Au urmat sărmăluţe în foi de ştevie, apoi căprioară la tavă cu sos de capere. Prietenii mei erau în extaz. Începusem să gîfîi. Trecuse de miezul nopţii, cînd a apărut un uriaş tort, alb ca neaua şi ornat cu felii de portocală proaspătă. După ce s-a revenit scurt la cîrnăciorii de la începutul mesei, ne-am retras, mai corect spus ne-am tîrît, în dormitoarele noastre.
Poate aceasta sa fie diferenta intre cei doi titani ai disidentei romane, Plesu si Liiceanu, si insignifiantii Michnik si Muller; ca cei din urma au facut, totusi, inchisoare si au fost anchetati si brutalizati de Securitate in timp ce cei dintai “rezistau prin mancare”!
Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor.
Fara indoiala, activistul anticonstitutional Kelemen Hunor isi va continua propaganda antiromanesca, acum de pe o noua treapta a podiumului formatiunii etnice, pentru autonomia “Tinutului Secuiesc” si “disolutia” Romaniei.