Catre: Agentia Nationala de Integritate
Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 15, cod poştal: 010661, sector 1, Bucureşti – România
Dlui Alexandru Catalin Macovei
Dlui Horia Georgescu
Re: Sesizare Manolescu Apolzan Nicolae, Ambasadorul Romaniei la UNESCO
Stimati Domni,
Va scriu in calitate de simplu cetatean al Romaniei. In primul rand permiteti-mi sa va felicit pentru activitatea dvs recenta privind controlul averilor liderilor sindicali, conform noii Legi ANI, cerinta sustinuta de senatorul Iulian Urban inca de anul trecut si, la randul meu, de mine personal, pe vremea cand activam in presa centrala. Sa speram ca, intr-un viitor nu prea indepartat vor urma la rand si jurnalistii “de elita”, dupa magnatii sindicali, conform legii bunului simt si urmatoarei variante a Legii ANI.
Pana atunci, va propun astazi sa va aplecati asupra unei personalitati care considera ca se ridica deasupra Legii ANI. Este vorba de Manolescu Apolzan Nicolae, ambasador al Romaniei la UNESCO, care nu si-a mai depus nici Declaratia de Avere si nici pe cea de Interese inca din 05.06.2009.
La data repectiva, teoretic, Manolescu Apolzan Nicolae se afla la post, la Paris, impreuna cu sotia sa de la acea vreme, Manolescu Apolzan Ioana, angajata pe post de Secretar III si castiga 40.888 Euro, el si 25.129 Euro, ea. Fata de anul precedent, 2008, constatam ca li se marise salariul de la 32.304, el si de la 17.028, ea.
Cum de la acea data el a uitat sa mai depuna vreo Declaratie, conform Legii, am urmarit totusi evolutia lui prin deja fosta sa sotie, Manolescu Apolzan Ioana, acum promovata la rangul de Secretar II la aceeasi Legatie, care si-a depus ultima Declaratie la 25.10.2010. Conform acesteia, salariul celor doi era anul trecut de 37.547 Euro si 19.064 lei, el si de 22.995 Euro si 15.493 lei, ea.
De asemenea, domnul ambasador si-a pastrat si postul de profesor la Universitatea Bucuresti (conform portalului acesteia: https://www.unibuc.ro/ro/cd_nicomanolescu_ro), cat si cele de la urmatoarele institutii, la care, teoretic, activeaza in acelasi timp in care este si ambasador la Paris si de unde incaseaza remuneratii mai mult sau mai putin consistente, respectiv: Uniunea Scriitorilor din Romania, Presedinte – 56.580 lei; Academia Romana, (doar) Membru corespondent – 36.144 lei; Fundatia Romania Literara, Director General – 2723 lei; ziarul Adevarul, Colaborator – 31.166 lei; ziarul EvZ, Colaborator – 17.760 lei; Societatea Romana de Radiodifuziune, Colaborator – 2940 lei; CopiRo, Drepturi de Autor – 2072 lei; Editura Litera, Drepturi de Autor – 5649 lei; Editura Paralela 45, Drepturi de Autor – 66.693,3 lei. Aceasta era situatia pe 2009 – 2010, dupa cum transpare din Declaratia de Avere depusa la MAE de fosta sa sotie, Manolescu Apolzan Ioana (https://mae.ro/node/5132). De atunci, nu mai stim nimic…
Desigur, va rog sa studiati si in ce masura un astfel de om ocupat nu cumva atinge si sfere ale incompatibilitatii, conform aceleiasi Legi ANI.
Totodata, va rog sa luati in considerare si faptul ca domnul ambasador se afla deja la varsta senectutii si, la cei 72 de ani ai sai, a depasit cu vreo sapte anisori varsta de pensionare, conform vechii dar si noii Legi promulgate de presedintele Traian Basescu, totodata sef al diplomatiei Romaniei. Probabil sub-seful diplomatiei, dl Teodor Baconschi, a uitat prioritatile MAE enuntate de colegul sau Mihai Razvan Ungureanu si aprobate si de presedintele Traian Basescu, respectiv “lupta impotriva gerontocratiei” din aparatul Ministerului de Externe. Sa spunem ca varsta nu ar conta daca domnul ambasador ar arde zilnic ca o torta a culturii romane pe meridianele internationale, conform pozitiei sale de reprezentant al Romaniei la UNESCO inca din 2006. Insa, cu exceptia unor documente de atestare a unor situri UNESCO, ultima activitate a Romaniei, conform portalului oficial al organizatiei dateaza din… 2005 – https://whc.unesco.org/en/statesparties/ro/.
Dupa cum ne informeaza colegii sai din Ministerul de Externe, chiria pe care o plateste Romania pentru resedinta ambasadorului Manolescu Apolzan Nicolae de la Paris este de 11.000 Euro lunar, plus cheltuieli curente. Ca atare, de cand este ambasador, numai pe chiria aparatamentului sau ultracentral, Romania a platit peste 550.000 Euro. Plus salariile sale si ale sotiei (acum fosta sotie), inca circa 250.000 euro. De-a lungul acestei perioade, Manolescu Apolzan Nicolae a facut practic naveta Bucuresti – Paris, pentru a-si putea acoperi o parte din celalalte multiple obligatii ale sale. Le-a facut pe banii MAE sau pe banii sai?, o alta intrebare de bun simt, care probabil ar trebui sa intre mai curand in atentia Curtii de Conturi a Romaniei si relatiei acesteia cu Minsterul de Externe.
In incheiere, va rog sa investigati in ce masura cei peste 800.000 de euro cheltuiti pana acum de cuplul Manolescu Apolzan sunt justificati, ce se intampla cu Declaratiile de Avere si Interese nedepuse de domnul ambasador in ultimii doi ani, daca se afla in stare de incompatibilitate si ce recomandari oficiale i-ati face dvs, acum, la batranete.
Va multumesc,
Cetatean Victor Roncea
Unde e dosarul acestui “cântăreț comunist” de mare dizident,persoana persecutata??
Dosarele întocmite de fosta Securitate lui Niki Manolescu, Anna Lugojana Blandiana, RRomul Rusan, Poetu Portofel, Plesu Tulceanu, Lulu Ligheanu și alți unde sunt?
Unde sunt mai nenorociților dosarele voastre de mari dizidenți????
Nu cumva voi de fapt erați agenți acoperiți ai Pactului de la Varșovia???
Sa-i dati in vileag pe toti. La cat mai multe dezvaluiri, domnule Roncea. Asta este presa libera si obiectiva. Munca ziaristului trebuie sa fie lupta pentru aflarea adevarului. Nu-i iertati, ca nici ei nu ne iarta si ne rad in nas de pe scaunele lor inalte. Mai bun este un taram cinstit decat un intelectual pervertit, gurmand si autosuficient.
@Iustina
Sarutmana!
Victor aici articolu de Sabin Orcan
Sabin nu are nici o legatura cu zigodija albaneza de la RL…”De câteva zile, pare-se că în presa de pe malurile Dâmboviţei s-a stârnit o nouă furtună într-un pahar cu apă.
În loc să discutăm „cestiuni arzătoare la ordinea zilii”, cum ar zice nenea Trahanache, noi ne ocupăm de nostalgiile legionare ale părintelui Iustin Pârvu. Cel puţin asta e preocuparea jurnaliştilor imberbi pentru care nişte cântecele postate pe YouTube reprezintă, pasămite, o gravă ameninţare la adresa siguranţei naţionale!
Dar, ca să nu ni se reproşeze că sărim la concluzii, să începem cu faptele. Acum o săptămână, ziarul „Evenimentul zilei” se deschidea cu o dezvăluire care ar trebui să ne facă părul măciucă: măicuţele de la Mănăstirea Petru Vodă i-au cântat arhimandritului Pârvu, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 92 de ani, şi binecunoscutul imn „Sfântă tinereţe legionară”. Un martor a filmat întâmplarea, punând apoi filmuleţul pe internet.
Junele reporter care a găsit primul înregistrarea cu pricina nu s-a mulţumit însă cu atât. A dat peste alta mai veche, datând din februarie 2009, în care „scenariul” este aproximativ acelaşi. Maicile murmură mult blamatul refren despre „Gardă” şi „Căpitan”, spre mulţumirea nedisimulată a sărbătoritului. De aici, n-a mai fost decât un pas până la declanşarea isteriei mediatice. De ajuns pentru a titra, cu litere de‑o şchioapă, că toate astea se petrec nestingherite într-un lăcaş al Bisericii Ortodoxe Române. Deşi propaganda „fascistă” este, nu-i aşa, interzisă de legile ţării şi, în definitiv, de Constituţie…
În treacăt fie spus, marele monah supranumit „Duhovnicul Neamului” nu s-a ferit niciodată să-şi afişeze simpatia din tinereţe pentru mişcarea legionară. Nici n-avea cum, întrucât din cauza convingerilor sale a înfundat puşcăriile comuniste vreme de 17 ani. Carevasăzică, omul a plătit pentru simpatia dovedită faţă de mişcarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Şi, lucru mai puţin cunoscut, pentru „vina” de a fi fost preot misionar pe Frontul de Est.
Trebuie, de asemenea, să ne amintim că, după ’90, părintele Iustin Pârvu s-a mai aflat în situaţii controversate. Un exemplu îl reprezintă scandalul paşapoartelor biometrice, al căror adversar neînduplecat este renumitul monah, în ciuda poziţiei oficiale a BOR.
Acum, ca să revin la problema legionarismului, am impresia că băieţii şi fetele care au transformat-o într-o poveste de prima pagină omit un amănunt. Anume că nimeni nu se impacientează dacă un zevzec decide să reînfiinţeze Partidul Comunist, să amenajeze un muzeu al realizărilor „epocii de aur”, să-şi pună pe pereţi stema cu „secera şi ciocanul”, să-i comemoreze pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, ba chiar să intoneze „Internaţionala” pe stradă sau la televizor. Dimpotrivă, propaganda în slujba unui regim la fel, dacă nu mai criminal decât extrema dreaptă este unanim acceptată. În cel mai rău caz, ne smulge un zâmbet înţelegător…
În schimb, dacă unui bătrân călugăr îi place să audă un „cânticel” legionar, gata, sărim în sus şi tragem semnalul de alarmă. Cerem să intervină imediat Patriarhia, Poliţia şi Parchetul. Eventual, şi SRI-ul. Deşi acolo s-ar putea să-i mai găsim încă pe cei care l‑au bătut la tălpi pe bietul Pârvu, ca să se lepede de legionari şi de mama lor!
Acestia sunt intelectualii hrapareti pe care comunistii iau bagat la inchisoare si ia pus la munca la canal pentru reeducare
Deci sa nu-i mai plangem pe cei care au facut puscarie pe la canal , sa nu-i facem eroi ,sa nu ceara d-l Diaconescu nu stiu cate milioane de euro despagubire , pentru ca si-au meritat inchisoarea
Acestia, ca acest individ Manolescu au starnit furia poporului in anii 50 , deci sa ne rugamm sa vina cat mai repede o schimbare de sistem si d-l Manolescu sa faca 5 mc de sapat in stanca la canalul Brasov-Bucuresti
asa sa ne ajute D-zeu