| 1. |
În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. |
| 2. |
Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm. |
| 3. |
Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene. |
| 4. |
Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. |
| 5. |
Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; |
| 6. |
Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. |
| 7. |
Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. |
| 8. |
Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. |
| 9. |
Cine are urechi de auzit să audă. |
| 10. |
Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? |
| 11. |
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. |
| 12. |
Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. |
| 13. |
De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. |
| 14. |
Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”. |
| 15. |
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei. |
| 16. |
Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. |
| 17. |
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit. |
| 18. |
Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului: |
| 19. |
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. |
| 20. |
Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, |
| 21. |
Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte. |
| 22. |
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor. |
| 23. |
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. |
| 24. |
Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. |
| 25. |
Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. |
| 26. |
Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. |
| 27. |
Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? |
| 28. |
Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? |
| 29. |
El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. |
| 30. |
Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. |
| 31. |
O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa, |
| 32. |
Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui. |
| 33. |
Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. |
| 34. |
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic, |
| 35. |
Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: “Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”. |
| 36. |
După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. |
| 37. |
El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. |
| 38. |
Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. |
| 39. |
Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. |
| 40. |
Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. |
| 41. |
Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, |
| 42. |
Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. |
| 43. |
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. |
| 44. |
Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. |
| 45. |
Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. |
| 46. |
Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat. |
| 47. |
Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. |
| 48. |
Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. |
| 49. |
Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. |
| 50. |
Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. |
| 51. |
Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne. |
| 52. |
Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi. |
| 53. |
Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo. |
| 54. |
Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? |
| 55. |
Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? |
| 56. |
Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? |
| 57. |
Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. |
| 58. |
Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. |
March 10th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
M-am nascut ca sa mor pentru tara mea!
Doamne, ajuta!