“Ion Ianosi este un ganditor de anvergura, un exeget subtil si pasionat al traditiei hegeliano-marxiste, dar si al lui Nietzsche, Dostoievski si Thomas Mann. In anii dictaturii comuniste, ca profesor la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti si ca prolific autor, domnia sa a aparat valorile estetice clasice impotriva obscurantismului demagogic imbratisat de multi dintre colegii sai. ” – Vladimir Tismaneanu, Revista 22 a GDS, 19 mai 2003
„(…) Capitalismul e ultima, cea mai rafinată şi mai abjectă inumanitate. El impune omenirii cele mai masive jertfe din câte a cunoscut istoria, distruge bunurile materiale ale societăţii, valorile economice, politice, etice şi estetice. Capitalismul este împărăţia tragicului adică a frumuseţii neîmplnite, distruse, sfărâmate (…). Lichidarea capitalismului şi prin el – odată pentru totdeauna – a exploatării omului de către om înseamnă dispariţia sursei principale a tragicului.
Concluzia logicului: în societatea socialistă şi comunistă sfera de acţiune, ponderea tragicului se răsfrânge foarte mult. Socialismul nu distruge, ci multiplică valorile – într-un ritm şi amploare nevisate înainte.
(…) Pentru prima oară în istorie, satisfacerea setei de frumos devine o problemă de stat, o obligaţie trasată de către partid tuturor făuritorilor de bunuri materiale şi spirituale. Frumosul pătrunde în toate sferele vieţii, în producţia industrială, în noile rânduieli de la ţară, în construcţia de locuinţe, cartiere, oraşe” (Ion Ianoşi, „Socialismul şi valorile estetice”, „Gazeta literară”, anul VIII, nr. 21, 11 mai 1961, p. 1).
„Capitalismul este omul ajuns la sărăcia spirituală absolută, omul la care «simţul posedării» s-a hipertrofiat monstruos, anihilând orice sentiment cu adevărat uman. (…) Individualismul este o consecinţă logică a orânduirii capitaliste” (Ion Ianoşi, „Capitalismul şi arta”, „Gazeta literară”, anul VIII, nr. 27, 29 iunie 1962, p. 2).
„Indicaţiile cuprinse în cuvântarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la Conferinţa de partid a oraşului Bucureşti stau la temelia atitudinii noastre faţă de literatura occidentală. Sintem împotriva minimei rezistenţe, a soluţiilor comode, a simplificărilor, pentru o cercetare ştiinţifică obiectivă, adică marxist-leninistă, a tuturor fenomenelor literare, oricât de contradictorii ar fi ele. Principiile noastre sunt maleabile dar ferme, cuprinzătoare dar precise. Ele cer şi respingerea îngustimii sociologist-vulgare şi respingerea pseudologicii liberaliste, obiectiviste. (…) Comunismul pune totul în slujba omului, el este forma supremă a umanismului. În nobila noastră luptă recunoaştem aliaţi în toţi umaniştii veritabili (…) chiar dacă umanismul lor e limitat, contradictoriu. (…) În valorificarea marxist-leninistă a literaturii occidentale, vom ţine cont permanent de acest criteriu etic-estetic esenţial: valoarea, menirea, soarta, Omul!” (Ion Ianoşi, Cuvantarea tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej…„Gazeta literară”, anul XI, nr. 15, 9 aprilie 1964, p. 4)
Arheologie “culturala” realizata de Cotidianul.ro
Amandoua sunt fetele aceleiasi hidre, si comunismul si capitalismul.
“Mari ganditori”. Astfel de filosofi te duc repede la necunoastere si implicit la confuzie. Le place sa jongleze cu ideile , cuvintele si au o satisfactie narcisica atunci cand “descopera” o paradigma pe care o sustin sus si tare, ca fiind propria lor creatie. Torii, teorii si iar teorii. Un turn babel al ganditorilor, faurit cu multa fantezie, partinire si multa admiratie de sine.
Nimic fara Dumnezeu!
Citesc abia acum Memoriile (forma extinsă, le-aș spune) lui I. Ianoși.
Mi se pare un text interesant.
PS
E interesant că un fără Dumnezeu (adică eu) scrie domol pe aici, în vreme ce doamna Bacosca, mai sus, se exprimă cum o face…
„(…) Pentru prima oară în istorie, satisfacerea setei de frumos devine o problemă de stat, o obligaţie trasată de către partid tuturor făuritorilor de bunuri materiale şi spirituale. Frumosul pătrunde în toate sferele vieţii, în producţia industrială, în noile rânduieli de la ţară, în construcţia de locuinţe, cartiere, oraşe” (Ion Ianoşi, „Socialismul şi valorile estetice”, „Gazeta literară”, anul VIII, nr. 21, 11 mai 1961, p. 1).”
Nu-s fan al comunismului.
Dar tot nu ce e aiurea în zisele reproduse mai sus.
Nimeni nu e fara de Dumnezeu, mai ales daca a primit taina sfantului botez. Sunteti doar putin plecat! 🙂 Dumnezeu o sa va ajute sa va intoarceti acasa.