Apel la neuitare si solidaritate – Campanie pentru romanii orospiti de unguri
“Cine uita nu merita!” – Nicolae Iorga
Chemarea Sfintilor Romani
Frati Romani,
Fiti alaturi de fratii nostri din Harghita, Covasna si Mures, romani lipsti de sprijinul autoritatilor publice ale statului. Noi suntem alaturi de ei, intru pastrarea identitati nationale si a credintei stramosesti.
Inima romanului mereu tanara pentru ca se innoieste prin amaraciune. Cu cat simtiti aceasta amaraciune, cu atat gandurile noastre sunt mai aproape de durerile voastre. Suntem in neincetate rugaciuni, in biserici si manastiri, ca sa atragem mila Domnului catre noit toti din Romania Mare.
Arhimandrit Justin
26 iunie 2011 – Duminica Sfintilor Romani
Grupul de Actiune pentru Demnitate Nationala
Semnati acest Apel si alaturati-va acestui demers national prin rugaciuni si strangeri de semnaturi, in semn de solidaritate cu soarta romanilor din Harghita, Covasna si Mures. Tabelele vor fi disponibile in curand pe portalul Grupului de sustinere.
Doamne ajuta!
Vrem demnitate nationala! Sunt alaturi de romanii din Harghita, Covasna si Mures.
Semnez si sustin acest apel.
Pericolul cel mare pentru tzara
este …plecarea(parasirea) a peste 4 milioane de romani
fara dorintza de intoarcere shi NU raminerea la
“vatra “a secuilor …ce nu vor s-a fie tratati …
“a la tzigani din Carpati ” !Institutia bisericeasca
ortodoxa (sfinta biserica ) … are prea multe pacate !
Unde a fost – patriarhul (patriei )…cind ROMAni …
shi-au “regasit ” un nume …de minune ???
DA ,el se ocupa cu repararea – curelei – de transmisie
shi prietenie …cu noul regim …!
Mi-e sila …,dar mai ales …urmashilor mei !
Jan Dinu – USA
Semnez si sustin intru totul apelul Parintelui Justin, Apostolul românismului!
Să nu uitam nicicând martiriul românilor din Transilvania – urmasii dacilor liberi! Să nu uitam ca noi suntem aici de 7000 de ani! Să nu uitam ce a insemnat Transilvania insângerată sub stăpânirea maghiară!
Martiri români din Transilvania (https://martiriromani.com):
# Războiului naţional din 1848-1849: 40.000 de români omorâţi de unguri şi secui, printre care: 4 prefecţi şi 10 tribuni, 100 de centurioni căzuţi în lupte, 100 de preoţi şi protopopi spânzuraţi, 300 de sate arse, restul pieriţi, tăiaţi, împuşcaţi, spânzuraţi, căzuţi în lupte. 40.000 de martiri – jertfa cea mai mare şi mai grea a românismului militant şi progresist din secolul al XIX-lea – căzuţi pe frontul de onoare şi de salvare naţională pentru ca Transilvania să nu devină şi să nu rămână parte integrantă a Ungariei
# 1902-1912: jandarmii unguri au impuscat fara motive peste 300 de români
# 1918: Masacrul de la Beliş; ucişi prin tortură 40 de ţărani si 5 ţărănci. Trupurile celor muceniciţi, unele dând încă semne de viaţă, au fost clădite în magazia de cartofi a exploatării, după care li s-a dat foc
# 1918-1919: dorinţa de eliberare a românilor de sub jugul imperiului austro-ungar va fi scump plătită: soldaţii unguri şi secui bolşevici vor trece la execuţii în masă: sute de ţărani români torturaţi, împuşcaţi, jefuiţi, profanaţi şi in final, arşi pe rug – mulţi dintre ei încă vii – pentru a se şterge urmele masacrelor; 300 de omoruri săvârşite numai în judeţul Arad.
# 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941: sute de crime bestiale, schingiuiri, bătăi, arestări, profanări, devastări in masă, devastări răsleţe, internări în lagăre, tâlharii, jafuri, devastări de sate româneşti, pângăriri profanări, incendieri, dărâmări de biserici, expulzări ale populaţiei romaneşti în satele ardelene Aita Seacă, Câmpia Turzii, Ciumirna,Cucerdea, Hâda, Halmăjd, Hodoş, Huedin, Ianculeştii, Ip, Lăscud, Luduş, Moisei, Mureşenii de Câmpie, Prundu Bârgăului, Sărmaşu, Trăznea, Zalău, etc.
# 7 – 10 septembrie 1944: la Corneşti, în înfruntarea armatei române cu cea maghiară, 51 de soldaţi români au fost ucişi, dintre care, 23 de prizonieri români, căzuţi pradă în mâinile bandelor horthyste au fost supuşi celor mai abominabile torturi: li s-au tăiat urechile, nasul, li s-au scos ochii, li s-au făcut tăieturi groaznice în abdomen, unde le-au fost băgate palmele mâinilor, unora le-a fost tăiat sexul şi băgat în gură.
# 16 – 17 septembrie 1944: la Sărmaşu,Mureş, au fost ucişi, bestial, 126 de localnici, în majoritate evrei
# 14 octombrie 1944: la Moisei, Maramureş, 30 de ţărani români au fost împuşcaţi
# 20 MARTIE 1990 – LA TARGU-MURES. PRIMA LOVITURA VIOLENTA ORGANIZATA A EXTREMISTILOR U.D.M.R. dupa 1989
SCOPUL: Reconstituirea Regiunii Autonome Maghiare si crearea conditiilor favorabile alipirii Transilvaniei la Ungaria Mare – visul si speranta iredentistilor unguri si maghiari, dintotdeauna.
“Comandanţii” locali ai operaţiunii din martie 1990 au fost Kiräly Käroly, vicepreşedinte al C.P.U.N. Bucureşti, Sütö Andräs, preşedintele UDMR Mureş, şi Kincses Elöd, vicepreşedinte al C.P.U.N. Mureş. Alături de aceşti şefi de formaţii şi echipe, selecţionate şi pregătite în Ungaria şi la Târgu-Mureş, cât şi în alte localităţi din Transilvania au pus la cale o serie de măsuri care ar fi urmat să ducă la obţinerea autonomiei Ardealului.
La Tg. Mureş izbucneşte violenţa în stradă, manifestanţii maghiari, între care se află oameni înarmaţi şi bine organizaţi, blochează accesul în oraş al manifestanţilor români. Confruntările sângeroase sunt soldate cu 6 morţi şi 263 de răniţi, în cea mai mare parte români (4 morţi şi 198 răniţi). La Ernei, Dumbrăvioara, Sângeorgiul de Mureş se ridică bariere, românii sunt agresaţi cu furci, lopeţi, bare, pietre etc. Fabrica de pâine lasă fără pâine populaţia română a municipiului.
S-au organizat greve, provocări la adresa armatei, distrugerea de statui româneşti, acţiuni de impunere a înscrisurilor maghiare, de sfidare a limbii române, care au culminat cu manifestări de stradă masive şi cererea sprijinului politic şi militar pentru consolidarea enclavei din Transilvania sau obţinerea independenţei Ardealului.
Echipe de filmare din Occident, au prezentat lumii europene reportaje în care ungurii erau sistematic prezentaţi drept victime, iar românii agresaţi, cum ar fi Mihai Cofariu, maltratat sălbatic de unguri, erau descrişi drept “victime maghiare ale agresiunii româneşti”. Smaranda Enache a fost cea care a pretins, la televiziunea franceză, că Mihai Cofariu era un ungur călcat în picioare de români, contribuind la durabila diversiune a victimizării ungurilor şi la transformarea călăilor în victime, parte a unui război imagologic declanşat de Budapesta ce durează de câteva decenii
Ne solidarizam cu fratii nostrii romani supusi unor continue presiuni de catre liderii politici si civici maghiari. Suntem solidari pentru apararea drepturilor lor, ca parte a natiunii stapane – si nu ca minoritate -in propria tara.
Intentiile vadite de liderii maghiari de la nivel central, de enclavizare a Romaniei, prin separarea celor trei judete, incalca Constitutia si legile tarii, fara ca acestia sa fie sanctionati, sfidand insasi demnitatea neamului romanesc.