Încerc să-mi fac loc într-o lume cu care am cochetat mai mult mental, pe al cărei tărâm mi-am dorit de multă vreme să fiu: gazetăria. Viaţa este o căutare, o căutare continuă de repere, a Reperului. Fiecare început presupune jalonarea în funcţie de sisteme de referinţă si modele de urmat. Sigur, căutarea şi calea în sine este mult mai uşor de aflat, de urmat, călăuzit fiind. Acesta este rolul maestrului spiritual, al duhovnicului. Şi ce alt mare maestru spiritual, duhovnic mai mare decât părintele Iustin Pârvu, cunoscut ca urmând calea Lui Hristos împotriva regimului comunist (disidenţa) sau a secularizării democratice (oponent vehement al documentelor de identitate biometrice). Părintele Justin este cel care mi-a arătat un reper moral în această meserie, în acest moment de mare răscruce în care se află ţara mea. Este vorba despre Victor Roncea, jurnalistul cu “motor puternic”, aşa cum l-am auzit pe părintele că-i place să-i spună acestui jurnalist. Intransigent asemenea părintelui (căci cei căldicei nu merg de-a dreapta Tatălui, nu?), naţionalist care merge de la latura idealistă a termenului până la cea fără echivoc, Roncea, jurnalistul de standard înalt, blogger-ul activ şi implicat este cel care mi-a definit sistemul de valori în calea pe care am pornit, aceea a gazetăriei. Poate că nu voi atinge niciodată nivelul înalt al profesionalismului său, însă ştiu că am avut un ideal care mi-a ghidat această încercare. Şi nu întâmplător am ales să vorbesc astăzi despre discuţia pe care am avut-o cu părintele Justin despre Victor Roncea. Vă invit să-i citiţi materialele pe care jurnalistul le-a publicat în aceste zile fierbinţi şi să judecaţi dumneavoastră cât curaj trebuie să încapă într-un om ca să scrie aceste lucruri? Sunt chestiuni care l-ar putea costa liniştea sa şi a familiei şi totuşi ceea ce pentru un om obişnuit ar însemna argumente puternice pentru a închide ochii şi a-şi scuti penelul. Nu şi pentru Victor Roncea.
Multumesc din suflet autorului, pe care, desi nu-l cunosc, de abia astept sa-i strang mana cu prietenie. Caracterizarea Parintelui e exact pe masura Sfintiei Sale: in doua cuvinte spune totul. De Sfantul Vasile cel Mare ne-a vorbit mult si cu mare drag despre albumul Cristinei – “Precum in cer asa si pe pamant“, pentru a reveni la sfarsit cu sinteza de fulger cu care a inceput: “E un Pateric in picioare” si, apoi, in incheiere – un “Pateric viu”. Ce poate fi mai definitoriu?
1. Demoralizare – 15-20 ani
2. Destabilizare – 2-5 ani; în economie, relaţii internaţionale, sisteme de apărare
3. Criză – cel mult 6 săptămîni
4. “Normalizare” – apar tancurile şi “normalizează” situatia pe un termen indefinit
De primele doua puncte se ocupa gasca Soros – GDS de vreo 20 de ani si mai bine incoace. Suntem la punctul 3. Sa vedem ce va urma.
A aparut prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu, operatiune stradala iesita din tiparul “revolutiilor” finantate de George Soros, in cazul nostru sub titulatura perfect aleasa chiar de catre protagonisti, de “Occupy Romania”. Analiza, pe care o publicam integral, este realizata de o minte stralucita, cu o evidenta cunoastere a mecanismelor razboiului secret impotriva Romaniei. “Bucureştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele acţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deştepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor. Redam integral textul ce poarta titlul editorial “Revoluţia lichelelor”, cu felicitarile noastre colegiale adresate autorului/autorilor nu fara a face insa precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.
Revoluţia lichelelor
Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ceea ce se petrece la Bucureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru nişte observatori care au văzut îndeaproape câteva “revoluţii colorate”, inclusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se petrece la Bucureşti nu poate fi catalogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l implementeze.
Situaţia ultimelor zile reproduce schema “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “manualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe preşedintele Băsescu, lăsându-l aproape singur împotriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii protestelor au mizat pe un succes răsunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băsescieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opoziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa sprijinului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.
Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic:
Ceea ce se intampla azi pe strazile Bucurestiului, cu acelasi fond de angoasa nationala, a fost prezis in urma cu doi ani de agentia privata de informatii Stratfor, condusa de evreul-american originar din Ungaria George Friedman. Fac precizarea originii sale etnice pentru ca el insusi o face intr-un act de sinceritate fata de cititorii romani, cu scopul de a ne permite sa-i intelegem mai bine eventualele sensibilitati analitice. Stratfor.com a acordat adeseori spatii publicistice consistente unor analize geopolitice si geostrategice de valoare privind istmul ponto-balitic si relatiile Romaniei cu succesoarea URSS, Noua Rusie a lui Vladimir Putin. De altfel, Friedman a intreprins relativ recent chiar si un tur geopolitic in zona, vizitand cu predilectie aliatii zonali ai Statelor Unite, Turcia, Polonia, Romania si Moldova, cu o oprire si in Ucraina. Noile sale analize din timpul calatoriei de studiu au fost tratate pe larg in presa romana de pe ambele maluri ale Prutului si prezentate integral de Roncea.Ro. Ciudatenia sta insa in cea care “prezice” revoltele stradale violente din Romania si de care si-a adus aminte imediat – cum altfel? – doar unul dintre “monstrii sacri” ai disecarii politicii internationale, Corneliu Vlad, analistul si decanul de varsta al portalului Ziaristi Online, care ne-a trimis si opinia sa acida de la vremea respectiva fata de “prezicerile” lui George Friedman, publicata de Roncea.Ro sub titlul: Nu de revoluţie avem nevoie. Cand STRATFOR greseste, posibil cu intentie…. Opinie extrem de valabila si azi. “Revolte sociale ample sunt foarte posibile in Romania. Criza, cuplata cu inaltul grad de incertitudine economica, este in masura sa ii faca pe multi romani sa iasa in strada”, se scria in analiza publicata de Stratfor imediat dupa ce Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale. “Dincolo de problemele economice, exista un considerabil potential social exploziv in Romania“, mai afirmau negru pe alb analistii lui George Friedman. In “previziunea” Stratfor se vorbeste de “asa-zise proteste spontane“, “coalizarea partidelor anti-Basescu” si “un decembrie exploziv“. Analistii agentiei private de informatii sugereaza ca factorii numiti mai sus, cu referire clara la PSD si aliatii lui, vor folosi ca model revoltele violente din Ungaria. In concluzia analizei se arata si cine se va bucura cel mai tare de “protestele orchestrate” de la Bucuresti: “Aceste evenimente vor provoca un oftat de usurare la Moscova, deoareceBasescu este considerat un spin serios in coasta Moscovei. Sprijinul acordat de acesta pentru revolutia anticomunista din Moldova si sustinerea ferma primita de acesta de la Statele Unite l-au facut sa devina principalul inamic al Kremlinului in Balcani.
De notat ca si in predictiile Stratfor pentru anul 2012 se arata ca pe fondul accentuarii crizei economice statele europene se vor confrunta cu un val de revolte sociale in timp ce Rusia isi va vedea mai departe de “renastere” prin recladirea influentei sale in statele periferice fostei URSS.
Prezentam mai jos opinia reputatului jurnalist de politica externa (si nu numai) Corneliu Vlad, insotita de extrasele principale cat si de versiunea integrala, in original, a analizei care prezicea revoltele violente din Romania. (Victor Roncea)
Lumea-i cum este
Nu de revoluţie avem nevoie. Cand STRATFOR greseste, posibil cu intentie…
de Corneliu Vlad
Un analist informat sau care, oricum, nu vorbeşte de capul lui, americanul George Friedman de la Institutul Stratfor, nu exclude „un decembrie foarte fierbinte“ pentru România. Un răstimp prelungit de anarhie şi demagogie – vicii ale democraţiei identificate încă de vechii greci – avem în mod cert. Nelinişte socială şi mişcări de stradă am avut şi vom mai avea. Dar revolte? Revoltele sunt una dintre ipotezele de lucru ale lui George Friedman. Părerea domniei sale.
Cine s-ar putea revolta, populaţia, afectată de criză şi de corupţia şi incompetenţa demnitarilor şi funcţionarilor statului? O asemenea mişcare n-ar putea fi spontană, ea ar trebui incitată de cineva, eventual de PSD, dar fie şi aşa, să zicem, cine s-ar angaja în ea, dacă majoritatea electoratului nu l-a votat pe Mircea Geoană la preşedinţie pentru a-i asigura o victorie clară, adică imună la (eventuale) fraude? Încercările de a isca o „revoluţie portocalie“ la noi i-au reuşit într-un fel lui Traian Băsescu, dar numai în sensul că s-a instalat şi reinsalat la Cotroceni şi a câştigat în două referendumuri. A fost un fel de „revoluţie de sus“, de fapt n-a fost revoluţie. Iar PSD nu are nici putinţa, dar nici măcar intenţia de a declanşa o revoluţie de vreo culoare. Nu există nici pericolul unor tulburări violente de stradă de genul celor produse în Ungaria şi amintite în context de Friedman. România nu are, din fericire, zurbagii extremişti, ca în Ungaria, unde se exercită vizibil şi legal şi formaţiuni paramilitare contestatar active.
Şi atunci, de ce avansează Friedman un asemenea scenariu, ca să nu zicem că „dă idei“, de revoltă? (Parcă Europa Liberă a cam fost dojenită, tardiv, de autorităţile americane că i-a îndemnat pe unguri la pieire în 1956). Oare printr-o revoltă s-ar putea ajunge la o clarificare a statutului geopolitic al României, care rămâne în continuare un teren neadjudecat pe deplin, disputat între Washington şi Moscova, mai ales de când cu preşedinţia Obama, care nu mai bagă în seamă zona noastră de lume şi vorbeşte eventual despre ea doar cu Moscova? Dar românii nu vor ieşi în stradă pentru a forţa o asemenea „clarificare“ (şi nu pentru că nu şi-ar dori-o), chiar dacă i-ar incita de pe margine unii sau alţii, chiar dacă sunt tot mai nemulţumiţi de viaţa pe care o duc şi le e tot mai scârbă de conducătorii lor. Nu vor ieşi românii în stradă nici sub flamuri ale luptei anticomuniste, la două decenii după ce comunismul a murit instituţional. Şi Traian Băsescu a fost comunist (a recunoscut-o chiar el), şi lideri importanţi ai PSD se trag din comunism, dar oricum, nu comunismul (real sau nu) îi frământă în primul rând pe cetăţenii acestei ţări. Când aduce în discuţie această pistă, George Friedman se vădeşte de fapt prizonier al logicii războiului rece, cum remarca de altfel mai deunăzi cineva. Le pasă românilor de comunism cum le mai pasă Statelor Unite de fosta Europă Răsăriteană.
Dar că ţara se apropie impetuos de un prag al suportabilităţii cetăţeanului este cât se poate de adevărat. Colapsul economic şi cel social sunt tot mai evidente, iar România devine tot mai inguvernabilă. Avem un preşedinte reales cu o majoritate infimă şi contestată, un govern care nu este plenipotent constituţional, nu avem buget, nu putem obţine împrumut extern, nu mai sunt bani de salarii şi pensii, că de investiţii ce să mai vorbim. Iar clasa politică ignoră aceste realităţi grave. Soluţia trebuie să vină însă tot de la actuala putere şi actuala opoziţie (care vor fi fiind ele), n-avem încotro, trebuie să lucrăm cu materialul la îndemână. Oricum, nu ne ajută la ceva mişcările de stradă, revoltele, revoluţiile portocalii sau cum ar mai fie ele.
Nu de revoluţie are acum nevoie românul, chiar dacă e tot decembrie. O revoluţie a fost acum 20 de ani şi nu ştim nici acum ce să facem cu ea. Până şi Institutul Revoluţiei, cu preşedintele său Claudiu Iordache, a fost hăcuit, practic terminat, de o neconstituţională şi idioată lege. (Curentul – joi, 10 decembrie 2009)
Iata extrasele principale din analiza Stratfor si materialul integral, in original – via Ziaristi Online
January 17th, 2012 
VR 
Posted in 
Tags: 
