Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Sorin Bogdan continua publicarea in serial a jurnalului sau de razboi din timpul atacului NATO asupra Iugoslaviei, pe care vrea sa le reuneasca intr-o carte in memoria colegului si prietenului nostru Mile Carpenisan. Cum intamplator am descoperit si corespondenta fratelui meu, George Roncea, din aceeasi zi de iunie 1999, am extras un pasaj de la Sorin si public integral mai jos materialultrimis de George la Cotidianul dupa ce-si daduse demisa de la Ziua.

Jul 20th, 2010 by sorinbogdan

5 iunie 1999

“Sumarul zilnic al operatiilor aviatiei, difuzat la Cartierul general al NATO in aceasta dimineata, arata ca in ultimele 24 de ore, au fost efectuate, in total, 536 de zboruri si ca au fost lovite 30 de pozitii de artilerie, 21 de transportoare blindate, 9 tancuri si mai multe concentrari de vehicule militare. De asemenea, a fost lovit un depozit de produse petroliere (langa orasul Uzice), un post de comanda (la Pristina) si depozite de munitii la Gnjilane, Urosevac si Rudnik. (…)

In sfarsit, la ora 12:00, in cafeneaua “Europa” din localitatea Blace, de pe granita dintre Iugoslavia si Macedonia, a inceput intalnirea cu usile inchise dintre delegatiile militare ale NATO si Armatei iugoslave. Cele 3 ore de intarziere s-au datorat, in realitate, incercarilor sarbilor de a schimba locul intalnirii, din ratiuni de securitate, considerand ca se afla prea aproape de tabara de refugiati albanezi de la Stenkovac. Intalnirea mi-a inspirat un titlu pentru un articol pe care l-am trimis “Evenimentului zilei“: “Dupa doua luni si jumatate de rezistenta indarjita, razboiul din Iugoslavia s-a sfarsit in cafeneaua unui albanez, la discutii cu generalul Michael Jackson“. Totul parea desprins dintr-un film suprarealist.”

Integral la target: generalul michael jackson negociaza pacea cu militarii sarbi intr-o cafenea albaneza

Corespondenta din Belgrad de la George Roncea: In Serbia pacea a luat sfarsit inainte de a incepe

Belgradul nu vrea sa joace pe melodia cantata de NATO

Ieri asa-zisele convorbiri de pace s-au blocat. Adjunctul Sefului de Stat Major al Armatei iugoslave, generalul Zvetozar Marianovici, s-a ridicat de la masa tratativelor, informandu-l pe Michael Jackson ca nu-i place nici dansul, nici melodia pe care vrea sa-i puna pe sarbi sa joace. Michael, starul britanic al NATO a iesit din cortul sau de la Kumanovo si cu o expresie razbunatoare intiparita pe figura, a anuntat ca avioanele Aliantei vor ataca Iugoslavia si mai salbatic decat pana acum. Discutiile s-au intrerupt, pe termen nedeterminat, si aviatia a atacat la scurta vreme. Putin dupa miezul noptii, la ora 1.20, vuietul prelung al alarmei ne-a facut sa tasnim pe acoperisul hotelului Toplice, foisorul nostru preferat. Obosita de atata uz, sirena a ragusit, spre final, auzindu-se ca un fel de gajait sinistru. Impreuna cu ceilalti doi ziaristi romani aflati la Belgrad de atata vreme, Mile Carpenisan si Sorin Bogdan, tocmai ne faceam planuri de plecare catre Kosovo, convinsi ca totul s-a terminat si ca de-acum incepe tragedia Serbiei, infranta si umilita de propria clasa politica. Ultimele trei zile au fost un cosmar pentru noi, ca si pentru marea majoritate a poporului sarb, deoarece a trebuit sa asistam la spectacolul greu de inghitit si de descris al ingenunchierii Serbiei. In primele doua zile in care s-au purtat discutiile de “pace” dintre ofiterii sarbi si cei ai Aliantei, bombardamentele NATO au continuat. Au fost aruncate ca de obicei sute de rachete si bombe cu fragmentatie la Prizren, la Pristina, la Decane, Drenita, Sremska Mitrovita, Sabaci, Frusca Gora, Bogatici, Djakovita, Belgrad, Varset, localitate romaneasca lovita pentru a doua oara in ultima saptamana, iar la Gornji Milanovac s-a tras asupra centrului orasului. Au fost tintite drumuri, tunele, relee ale RTS, Tv Pink, TVPolitica, un tractor, un taran aflat la munca campului, o cazarma parasita, cateva case, o livada, un pod, o statie de autobuz, Parcul national din Belgrad. Pe langa aviatia NATO, si-au itit capul si teroristii UCK, care au ucis la Prizren cu lovituri de mortier o femeie si patru muncitori de la centrul medical din localitate. Culmea este ca cei cinci oameni omorati de UCK tocmai pregateau plecarea unei ambulante catre Planeja, o asezare locuita exclusiv de etnici albanezi. Profitand de convorbirile de pace teroristii UCK au iesit din borte si reincep atacurile asupra sarbilor, aidoma cainilor care se reped sa muste sarind din spatele piciorului stapanului.

Discutii de “pace” la crama

Asa-zisele discutii cu privire la implementarea pacii au reprezentat o ocazie nesperata pentru ofiterii NATO de a-i umili pe militarii sarbi. Sambata, prima intalnire s-a desfasurat intr-o crasma albaneza de la frontiera cu Macedonia, iar membrii delegatiei sarbe erau cat pe-aci sa nu mai vina, cand au aflat in ce loc sunt chemati. Au venit dupa ce i-au lasat pe americani sa astepte trei ore in soare. In timp ce oficialii armatei sarbe nu purtau nici un fel de arma, reprezentantii NATO erau inarmati pana in dinti, iar la intalnirea de duminica, de la Kumanovo, au facut exces de tehnica militara, imbulzind elicoptere, tancuri si trupe in jurul hangarului in care urmau sa inmaneze delegatiei sarbe dictatul NATO, de parca sarbii ar fi putut avea asupra lor vreo bomba atomica ascunsa intr-o tabachera.

Dupa ce s-au acoperit de ridicol, incasand-o ca niciodata in istoria Aliantei, impopotonatii soldati ai Aliantei pozeaza acum, plini de ifose, in fata camerelor de luat vederi, doar-doar vor reusi sa convinga publicul de acasa ca ei au adus victoria Occidentului.

Efectele cumplite ale planului occidental

Capitularea Iugoslaviei contine prevederi ce vor avea efecte cumplite. Asa-zisul plan de pace este mult mai rau decat textul de la Rambouillet. Daca ultimatumul de la Rambouillet prevedea retragerea trupelor sarbe din Kosovo in sase luni si a efectivelor de politie in doi ani, acum dictatul americanilor, adus de Cernomirdin cu surle si trambite, impune retragerea armatei si politiei sarbe in doar sapte zile. Daca la Rambouillet “forta de implementare a pacii” a Natiunilor Unite era stabilita la 28.000 de soldati, acum este vorba de 50.000, dintre care 90% vor fi ai NATO. Cei 8000 de rusi care se vor adauga vor fi deplasati separat de soldatii NATO. Oricum, oficialii Aliantei sustin ca rusii nici macar nu au precizat clar, oficial, ca vor participa cu forte militare, iar comanda nici nu se gandesc sa o imparta cu rusii.

In timp ce la Rambouillet exista o referire precisa cu privire la dezarmarea UCK, in termen de patru luni, acum nu se mai pomeneste nici un fel de termen. Se spune de o posibila dezarmare, dar nu se precizeaza cand ar avea ea loc. Este evident ca teroristii UCK vor fi primii care vor reveni in Kosovo, dupa cele sapte zile in care teritoriul va fi golit de armata sarba. Atunci sa te tii de crime si razbunari impotriva populatiei sarbe (ceea ce s-a si intamplat – nota mea).

CernoBill

Pana la acceptarea neconditionata a propunerilor Occidentului mai este ceva timp. Este necesara asigurarea respectarii integritatii teritoriale a Iugoslaviei, consfintirea prezentei contigentului ONU printr-o decizie a Consiliului de Securitate, a declarat Neboisa Vuiovici, purtator de cuvant al MAE iugoslav. Armata nu este de acord cu planul impus de NATO trupelor sale care prevede o retragere in pripa, parasirea tuturor instalatiilor militare pe o portiune de 25 de km in interiorul granitelor Iugoslaviei si abandonarea cetatenilor sarbi la cheremul teroristilor UKC.

Armata a fost gata, potrivit unei surse militare neoficiale, sa preia conducerea statului daca la Rambouillet politicienii ar fi cedat conditiilor dictatului oferit de americani. Nici acum militarii nu sunt dispusi sa accepte ceva mai rau decat dictatul de la Rambouillet, iar populatia ii sprijina. Inca de pe acum cei foarte tineri se pregatesc de razboaiele care vor urma. Dupa cata suferinta au indurat in acest razboi, dupa atatea sacrificii, dupa ce au tinut piept celei mai teribile forte militare a lumii, sarbii se simt acum sufocati de perspectiva celei mai umilitoare paci din cate se putea imagina. Pentru ei, acum, spectrul acestei sinistre paci, pritocita de “fratii” rusi impreuna cu tovarasii americani, este mai cumplit decat razboiul prin care au trecut. Sarbii, cu inepuizabilul lor umor negru, numesc combinatia de “pace” care a rezultat din cooperarea dintre camarazii rusi si americani, dintre Cernomirdin si Bill Clinton, CernoBill.

George Roncea pentru Cotidianul, iunie 1999

• Share
• Tweet
• Pin
• Email