Scris de Corneliu Vlad
„Internaţionala“, cåntecul proletarilor din toate ţările („uniţi-vă“) nu este doar un fel de imn de luptă, este şi program de acţiune. De pildă, „Pămåntul este-al celor harnici/ Cei leneşi plece unde vor“. Europa Unită nu se ghidează după „Internaţionala“, dar cåţiva membri ai guvernului francez se pronunţă în chestiune, iar Franţa, sub autoritatea directă a şefului statului, a decis în materie. În trei luni, jumătate din taberele ilegale de persoane, familii, colectivităţi ce hălăduiesc prin Hexagon vor fi desfiinţate, iar ţiganii/ romii (că despre ei e vorba) care au adus atingere ordinei publice ori au comis fraude vor fi trimişi „cvasiimediat“ în statele de unde au venit, Romånia şi Bulgaria.
Nu e cazul de solidarizare cu asemenea „leneşi“ (vorba „Internaţionalei“), fie ei ciorditori sau proxeneţi, şuţi de buzunare sau violatori, sunt destule partide şi ONG-uri care o fac şi e de datoria autorităţilor de stat şi locale din fiecare ţară vătămată să aleagă gråul de neghină. Dar să învinuieşti o etnie în bloc e altceva, nu e europeneşte. Să te speli pe cap de problemele ei, declarånd (ca secretarul de stat pentru probleme europene, Pierre Lellouche) că „ţările care intră în Europa sunt responsabile de cetăţenii lor“, e altceva, nu e europeneşte.
În Romånia, şi oriunde, vin dinafară nu doar oameni cinstiţi, mai vin şi escroci, pedofili, ba chiar terorişti, dar sunt de vină pentru asta guvernele din ţările de origine, că nu le-au dat o educaţie cuviincioasă?
Libera circulaţie a persoanelor, pentru care Occidentul s-a luptat decenii de-a råndul, e un bun european cåştigat, inserţia socială e, însă, un deziderat, tot european, mai greu de asumat de către unii. Ţiganii, gitanii, romii, sintii, manusii sau cum li se mai spune, sunt, şi ei, europeni, nu doar romåni, unguri, bulgari, slovaci sau francezi, spanioli etc. Sunt, se zice, chiar cea mai numeroasă minoritate etnică europeană. Minoritate europeană fiind, soarta lor nu e, şi ea, problemă europeană?
În Europa Unită, cele 27 de state (de pånă acum) au intrat cu tot ce au, cu toate bunele şi relele lor. Au intrat şi cu mafioţii, infractorii, „leneşii“, proxeneţii, pedofilii şi prostituatele lor. Că unii europeni se percep, „mai perfecţi“ ca alţii, treacă-meargă, dar asta nu înseamnă că, vorba dulăului din fabulă, vrem egalitate, „dar nu pentru căţei“.
Romånii, şi nu doar ei, nu neagă statisticile care arată că infracţionalitatea e mai mare, procentual, în råndul minorităţii cu pricina şi procedează (chiar dacă nu la modul ideal) întru rezolvarea acestei probleme istorice. Dar problema a devenit, iată, europeană şi aruncatul pisicii peste gard nu e abordare europeană, căci în Europa Unită nu mai sunt, nu ar trebui să fie garduri. Dacă ministrul Lellouche spune că „nu Franţa trebuie să-i integreze pe romii romåni“, corect politic e să spui că Europa (aici intrånd şi Romånia) trebuie să-i integreze pe romii europeni.
Citeaza acest articol pe saitul tau
Pentru documentarea Ambasadei Frantei in Romania: