July 5th, 2011 
VR 
de Ion Cristoiu
Am fost martorii stupefiaţi ai unor declaraţii făcute de politicieni, de membri ai aşa-zisei societăţi civile, de lideri de opinie având drept laitmotiv strigătul înspăimântat: Să nu supărăm Rusia!
16 septembrie 1944. Consiliul de Miniştri continuă să dezbată Convenţia de Armistiţiu semnată la Moscova în 12 septembrie 1944, de delegaţia României, condusă de Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Justiţiei din partea PCR. Lucreţiu Pătrăşcanu relatează calvarul Delegaţiei noastre în capitala proaspăt aliatei a României în războiul împotriva Germaniei.
Delegaţia a ajuns la Moscova în ziua de 30 august 1944. Discuţiile ar fi trebuit să înceapă a doua zi. N-au început niciodată. Ţinuţi în hotel fără să li se spună nimic, membrii Delegaţiei sunt convocaţi pe 8 septembrie 1944 la Kremlin, unde Viaceslav Molotov le citeşte cu o voce monotonă un text fără a le permite nu numai observaţii, dar nici măcar întreruperi din lectură.
Nu e o Convenţie de Armistiţiu. E un Diktat pur şi simplu. Prin nimic deosebit în brutalitatea sa de cel din noaptea de 26 iunie 1940.
La 12 septembrie 1944, Delegaţia se vede obligată să semneze unul dintre cele mai nedrepte documente din istoria ţării. Deşi întorsese armele la 23 august 1944, România era declarată învinsă, teritoriul naţional era ocupat de Armata Roşie, ni se luau Basarabia şi Bucovina de Nord, despăgubirile de plătit erau imense. Diferă prin ceva mojicia de ciubotă a diplomaţiei sovietice de atunci de mojicia cu cravată a diplomaţiei ruseşti de acum?!
În aceste condiţii, se înţelege jalea care domneşte în cele două şedinţe de Consiliu de Miniştri (cea din 15 şi cea din 16 septembrie) dedicate documentului semnat la Moscova.
Iuliu Maniu, unul dintre cei care au contribuit decisiv la Lovitura de Stat, mai că nu-şi dăduse pumni în cap la şedinţa anterioară, cea din 15 septembrie 1944, văzând că textul semnat la Moscova era cu mult sub cel negociat de Ion Antonescu cu Viaceslav Molotov: „Am văzut eu, dl. Buzeşti are textul, şi vă puteţi închipui în ce situaţie ajungem noi, Guvernul acesta, regimul acesta şi în special noi care am lucrat efectiv la pregătirea acestui armistiţiu, cînd ni se va pune în faţă mîine, poimîine faptul că lui Antonescu i s-a promis de către dl. Molotov o zonă neutră pe care noi nu o avem. Pentru care motiv nu interesează, vă puteţi închipui în ce situaţie rămînem noi.”
Jalea care a pus stăpânire pe membrii Guvernului îşi avea şi o altă cauză decât constatarea că autorii Loviturii de Stat fuseseră pur şi simplu traşi pe sfoară. O descoperim imediat din ceea ce spune, cuprins de revoltă, Iuliu Maniu: Pe teritoriul României, Armata Roşie, alcătuită din troglodiţi care vedeau întâia oară în viaţa lor ceasuri de mână şi ciorapi de damă (Nataşele lor purtând izmene din foi de cort), se deda la inimaginabile acte de sălbăticie.
Dar nu numai atât. Iuliu Maniu e revoltat şi de faptul că ofiţerii superiori sovietici se purtau cu autorităţile româneşti, inclusiv cu membrii Guvernului, mai rău decât cu nişte slugi.
Continuarea la Ziaristi Online
More from my site
- S-a legalizat tradarea. Jaf la Arhive. Patapievici slujeşte sau urăşte cultura română? Numele “Dacia” interzis de UDMR la scoala din Salonta. Larry Watts despre sovinismul antiromanesc la Oreste. Aniversare “Urban si Asociatii”
- Sorin Bogdan isi continua jurnalul de razboi din 1999. Target: Rusia i-a vandut pe sarbi in schimbul reesalonarii datoriei externe. La Bucuresti, Ion Cristoiu a fost indepartat de la “Cotidianul” pentru pozitia sa pro-sarba
- Rusia, in ofensiva diplomatica continua. Ion Cristoiu: Vremea pragmatismului. Corneliu Vlad: Moscova nu poate merge in vacanta. Ar trebui sa fie valabil si pentru Bucuresti…
- ION CRISTOIU si un "aviz amatorilor": O vorbă a Marchizului de Custine. Candidatii la prezidentialele din Romania si pericolul Rusiei
- Presa Română, de la Cuza și Eminescu la Pamfil Șeicaru și Nichifor Crainic, Antonescu și Ceaușescu – DOC. VIDEO cu Ioan Aurel Pop și FOTO cu Ion Cristoiu
Posted in 
Tags: 
Vorbim de “soldatul rus eliberator” care, dupa ce terminase de violat fete/femei/babe de prin satele noastre se dadea la …CURCI si OI ??
Sau o fi acelasi “soldat rus eliberator” care isi lega la mana cu cureaua de la caiine, ceasul desteptator furat de prin casele romanilor ?
Sa fi mintit oare bunica? NU CRED !!!
Russia a fost, este si va fi supărată in veci, pentru simplul fapt că există Statul Unitar Naţional Român si că există neamul românesc!!!! Cuiul lui Pepelea in mijlocul mării slave, de atâtea secole!!!!
De 300 de ani, imperiul RÂULUI — fie ca s-a numit Imperiul Ţarist, fie ca s-a numit URSS, fie ca se numeşte Uniunea Europeană Sovietică — a făcut tot ce i-a stat in putere să ne extermine!!! Ne-am indoit precum trestia şi-am supravieţuit monstruosului jaf rusesc de 3 secole, deznaţionalizării sălbatice, distrugerii limbii române, deportărilor, execuţiilor, lagărelor şi inchisorilor comuniste, revoluţiilor sângeroase, mineriadelor, atrocităţilor maghiare comandate de la Moscova, războiului psihologic, atmosferic, electronic, nuclear, incercărilor de exterminare prin codex alimentarius, de stergere a identitatii si demnitatii umane prin cip-uire, de falsificare a istorie, de ştergere a memoriei, de distrugere a temeliei neamului – ortodoxia!
Vorba Elisabetei Rizea : “Au venit, maică, nenorociţii ăştia de comunişti la putere şi ne-au luat tot: părul din cap, pământul, căruţa. Un singur lucru nu ne-au putut lua. Sufletul”
Tavarisci Putin si Medvedev, supăraţi-vă pe noi! Vă trimitem noi şi ţiganii noştri manelişti să vă cânte ceva de inimă neagră !!!
“Supărat sunt, Doamne, supărat.. !!”
Mihai Eminescu: România în luptă cu panslavismul, Timpul, iunie 1878
Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.
Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.
Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.
E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.
Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.
De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.
Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti “Hristos a inviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.
Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.
Multimiri sincere pentru lectia de istorie! Personal consider ca viitorul relatiilor cu Rusia trebuie sa se bazeze exclusiv pe fundamente geo-police si economice. Din istorie avem multe de invatat si nu trebuie sa uitam niciodata, dar viitorul trebuie cladit pe baza realitatilor de azi.