Romanii despre R. Moldova si cetatenii acestei tari
Cei mai multi dintre romani, indiferent de conditia lor sociala, materiala si religioasa, stiu sau au avut prilejul sa constate diferentele profunde care exista intre cetatenii R. Moldova si cei ai Romaniei, in ciuda faptului ca exista o comuniune lingvistica si una „oarecum istorica”. Spun „oarecum istorica” intrucit actualul stat R. Moldova nu a facut parte din trupul Romaniei decit 22 de ani, timp insuficient spre a li se fi cultivat moldovenilor o „constiinta romaneasca”, un sentiment ireversibil de apartenenta cetateneasca romana.
Mai mult decit atit, acest teritoriu nu a fost o componenta moldoveneasca a Principatelor Unite la unirea acestora din anii 1859. Timp de 197 de ani, actuala R. Moldova nu a fost parte componenta a Romaniei decit 22 de ani, iar acest lucru nici nu s-a intimplat macar in urma unui plebiscit. Tentativele interbelice de romanizare a acestui tinut nu au reusit sa lase nici o urma de nostalgie romaneasca dupa ce aceasta tara a intrat in componenta URSS. Povestea unui martir sau a altuia este o poveste, pentru ca, chiar daca au fost exilati, la revenirea in RSSM s-au lasat incorporati de buna voie in lupta pentru triumful maretelor idealuri ale URSS. Pentru diverse privilegii, incepind cu onorarii si terminind cu onoruri! Biografiile lor adevarate vorbesc de la sine. Aici nu vorbim de masa celor deportati pentru ca ei sunt victimele istoriei, ale istoriei, nu ale fostei URSS. La scara istoriei europene postbelice, soarta actualei R. Moldova (dar si actualele granite ale Romaniei; n. red.) nu a fost decisa de URSS, ci prin „Tratatul de pace de la Paris, de la 10 februarie 1947, pornind de la realitatile post-conflict, si nu de la Pactul Ribbentrop-Molotov”, prin semnatura reprezentantilor Marii Britanii, SUA si URSS, asa cum bine semnaleaza analistul roman Armand Gosu (in “22”). Acelasi autor, in conformitate cu articolul sau pe care noi i l-am reprodus, mai spune: „Atacarea URSS de catre Germania si aliatii sai la 22 iunie 1941 a facut caduc tratatul de neagresiune (Ribbentrop-Molotov; n.red.) incheiat la 23 august 1939, in al carui protocol secret se face referire la Basarabia.” „Totusi, renuntarea la Basarabia s-a facut in urma unui schimb de note intre Bucuresti si Moscova, fara ca Romania vremii sa traga un foc de arma in apararea ei. Sub pretextul recuperarii Basarabiei, Antonescu a dat ordin, un an mai tirziu, armatei romane sa treaca Prutul. A uitat, insa, sa se opreasca la Nistru, iar Romania a iesit infrinta din razboi.”
„Dragostea” de frate
Cu riscul de a-i nemultumi pe multi moldoveni, vom da publicitatii citeva consideratii ale cunoscutului publicist roman Cornel Ivanciuc despre R. Moldova si moldoveni. O facem de dragul adevarului, pentru ca moldovenii sa stie cum sunt judecati de cei mai multi dintre romani, iar aceasta denota faptul ca romanii nu-i cunosc si nu-i inteleg de fel pe moldoveni, dar si invers. Contraargumentele unor moldoveni „zilieri” pro-romani, potrivit carora sunt categorisiti asa doar pentru ca acei romani care ii judeca pe nedrept nu cunosc realitatile de aici sau sunt rauvoitori, tradatori etc., sunt total false pentru ca aici avem de-a face cu o realitate brutala – diferentele dintre romani si moldoveni sunt uriase. Moldovenii care se duc sau nu prin Romania, indiferent de avantajele ce li se ofera sau umilintele la care sunt supusi, nu pot intelege si simti cu adevarat aceasta tara care nu e a lor, acelasi lucru intimplindu-se si cu romanii care viziteaza sau nu R. Moldova. Limba romana, Istoria Romanilor, ziare, posturi de radio-tv si alte astfel de actiuni pro-romanesti din R. Moldova nu sunt nimic altceva decit politica, afaceri si capatuiala. Toate acestea, aflate sub bagheta atenta a serviciilor secrete si Ambasadei Romaniei de la Chisinau, se desfasoara sub acoperirea unor partide politice mucegaite de aici care-si spun unioniste. Doar bietii oameni de rind nu stiu adevarul, unii devenind chiar victimele naive ale acestor profitori. Publicistul roman Cornel Ivanciuc, autorul extraselor pe care vi le oferim mai jos, este un temut ziarist de investigatii, autorul unor senzationale dezvaluiri pe care, ani in sir, le-a publicat in saptaminalul Academia Catavencu, unul dintre cele mai apreciate, acide si bine scrise publicatii romanesti. Articolul din care dam publicitatii citeva consideratii a aparut in ziarul romanesc Gardianul.
Cornel Ivanciuc: Nu simt nimic pentru acest stat mutant si nu inteleg de ce, in raport cu Moldova, Romania este numita de mediile ude de entuziasm de la Bucuresti, cu un soi de alint de mastera lacoma, „tara-mama”. Nu cred ca Germania se pretinde tara-mama a Austriei sau Liechtensteinului, desi ar avea mult mai multe motive sa o faca. Nu am calatorit niciodata in Moldova si nici nu am de gind sa ma deplasez curind inspre un asemenea desert. In topul tarilor pe care n-as vrea sa le vizitez, Moldova ocupa prima pozitie. Laos, Etiopia, Bolivia, Ghana sau Bhutan ma intereseaza de o mie de ori mai mult. Cica am avea o datorie de suflet fata de Moldova, s-o bagam acolo unde ea nu vrea sa intre nici in ruptul capului si unde nici nu are sanse sa patrunda prea curind. Moldova s-ar uni mai degraba cu Siberia sau Kamceatka, decit cu imperialista Romanie. Moldova este atit de ruseasca, incit nici nu conteaza daca este condusa de trupele Snails si O-zone sau de dna Greceanii”, noteaza Ivanciuc in Cotidianul. „Prefer europeana minoritate maghiara oricarui amestec indigest de muscali, cazaci, gagauzi si bulgari, care ar rasturna ecuatia etnica actuala, in eventualitatea reunificarii Romaniei cu Moldova. Moldovenii simt ruseste, gindesc muscaleste si vorbesc romaneste. Pentru ei, Romania este o trambulina buna de sarit mai departe spre vest. Moldovenii folosesc pasaportul romanesc doar pentru a depasi Romania si a lasa in urma o alta generatie de rusnaci, care sa umple un spatiu golit de politica stupida a lui Basescu”, scrie Ivanciuc. Comentarii? Chiar nici acum nu sunt de prisos?
https://www.moldova-suverana.md/?subaction=showfull&id=1245224718&archive=1245309044&start_from=&ucat=13