Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (…) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează.”- “Alesul” securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio “Echo Moscvii”

UPDATE: IN ATENTIA SRI – Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: “Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara” (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale

de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei
Luni, 07 Iulie 2008

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.

Constantin Rotaru. General (r) SIE. Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.

Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.

Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.

Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat
că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.

Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş – fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.

RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei

TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA

Monitorizaţi de contraspionajul militar

Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 – Kalaşnikov (7,62×39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.

Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) – contraspionajul armatei.

Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.

Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.

Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (…), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.

Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru – fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx – post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament – «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.

În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. – sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii… ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (…). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.

PESCARUL DE SPIONI

Tovărăşia SIE

Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez – n.r.)…“

Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu – n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.

Generalul cafelei

Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA… Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.

În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.

Păun-Creţu, relaţie veche

Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.

Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (…) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.

APA BORSEC

Grupul de zeci de milioane de euro

1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul
majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.

1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.

2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.

2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).

ÎN AFARA ŢĂRII

Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia “presedintelui interimar”

În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele “presedintelui intermiar”, Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă…”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.

A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei
“Liberalul” Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin

• Share
• Tweet
• Pin
• Email