October 31st, 2009 
VR 
Domnule sau domnilor razbointrucuvant (sau doamnelor si domnisoarelor – nota mea), îţi răspund la întrebările pe care mi le-ai pus, în calitatea de administrator temporar al acestui grup.
Nae Ionescu, un profesor de logică şi filosofie de la Universitatea Bucureşti, a cărui viaţă morală era uneori departe de normele canonice ortodoxe, a fost singurul care a propovăduit Ortodoxia în România în nişte vremuri foarte tulburi, în care NU se tipăreau cărţi ale Sfinţilor Părinţi, Pidalionul fusese sfîrtecat într-o ediţie ruşinoasă care prezenta doar Canoanele Bisericii Ortodoxe, prost traduse, fără comentariile patristice, iar seminariile şi facultăţile de teologie erau de multe ori un focar de infecţie intelectuală, literatura folosită pentru studiu fiind aproape exclusiv tradusă după studiile romano-catolice şi protestante şi străină de Predania Sfintei Biserici.
Experienţa Sfîntului Maxim Mărturisitorul şi a altor Sfinţi din vechime de a fi singur cu Hristos împotriva tuturor, a fost verificată pe viu de un profesor universitar care nu şi-a propus niciodată să le urmeze acelor Sfinţi, dar a făcut-o cu multă eficienţă. După mai bine de 80 de ani putem spune răspicat: Nae Ionescu şi şcoala lui, moştenirea lui, au salvat Biserica Ortodoxă Română de azi de la un dezastru precum cel în care zace cea a Finlandei (între finladezi este chiar o glumă: “Avem cei mai ortodocşi protestanţi şi cei mai protestanţi ortodocşi din întreaga lume”).
Ce a vrut părintele Nicolae Steinhardt să spună prin “Singura şansă de supravieţuire a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru Cuvînt”? După părerea mea, mintea i s-a îndreptat spre Părintele Gheorghe Calciu pentru că era un model mult mai bun de urmat, chiar desăvîrşit, faţă de cele interbelice. Dar dacă înainte de primul război mondial puţini fuseseră cei care să ofere limpezimea, şi, în cele din urmă, nădejdea trezviei în faţa decăderii clerului ortodox din România (printre ei numărîndu-se Mihai Eminescu şi episcopul mărturisitor Gherasim Saffirin al Romanului), după război un singur om a avut curajul să se ridice împotriva fărădelegilor cu gir sinodal, şi acela a fost Nae Ionescu (https://traditiaortodoxa.
Dacă Sfîntul Mărturisitor Mircea Vulcănescu a scris despre schimbarea calendarului, a făcut-o pentru că a înţeles miza luptei, dar şi pentru a-l sprijini pe dascălul său. Aşa cum spunea Părintele Sofian, pe care şi voi îl citaţi, o mare problemă contemporană este trufia minţii. Dacă înainte de 1920 s-au tipărit în limba română cîteva studii excelente despre temeinicia şi adevărul pascaliei patristice, şi chiar ierarhi români şi-au exprimat clar poziţia, alături de cei ai Patriarhiei de Constantinopol, împotriva rătăcirii calendarului papal, după 1920 urmează o tăcere vinovată pentru tîrgul ieftin încheiat cu Patriarhia de Constantinopol: Recunoaştem Mitropolia Bucureştilor ca patriarhie dacă acceptaţi calendarul papal. Trufia de a ne chema Patriarhie şi de a fi recunoscuţi de nişte clerici care nu reprezentau pe nimeni afară de ei înşişi, graba prostească de a dobîndi ceea ce ni s-a părut că ni se cuvine, au dus la apostazia unui sinod întreg. Că nu pot numi altfel decît apostazie faptul că te lepezi de Canoanele Apostolice şi Patristice şi de însăşi Evanghelia Mîntuitorului Iisus Hristos. Hotărîrea adoptării acestui calendar împotriva firii a zguduit din temelii întreaga Biserică, fiind uşor de dovedit caracterul său anti-patristic, anti-apostolic, anti-canonic şi anti-evanghelic. Struţo-cămila pascaliei vechi la un loc cu calendarul ateist al papistaşilor aduce aminte de coşuleţul cu două mere, dintre care unul e stricat, şi de bucuria prostească a celui care nu vede decît mărul care a fost odată sănătos. Concluzia pe care o trageţi, că înţelepciunea lui filosofului român a stat în a nu rupe comuniunea cu ierarhia aflată în rătăcire, e puţin deplasată. Aş prefera oricînd să citesc ceea ce a scris Sfîntul Mircea Vulcănescu decît concluziile voastre. Era contemporană a informaţiei ne-a adus, pe lîngă dezavantaje, şi o mare binefacere: Faptul că avem acces fără limite la resurse care altădată erau greu de aflat, ori cu totul necunoscute. De aceea, cunoscînd atîtea, e cu atît mai limpede că sîntem în eroare ţinînd “noul” calendar. Tăgăduirea Adevărului este păcat împotriva Duhului Sfînt. Chiar dacă sîntem în comuniune cu Bisericile Ortodoxe surori, nu ne este îngăduit să credem că sîntem în Adevăr; adevărul nu e adevăr dacă cea mai mică parte din el este minciună. E vremea să renunţăm la triumfalismul minţii trufaşe, căzute, şi să ne întoarcem la smerenia lui Hristos şi a Sfinţilor Săi. Smerenia noastră, a celor care ştim adevărul despre calendarul patristic, nu va începe să existe decît atunci cînd vom recunoaşte că sîntem în eroare. A ne împotrivi adevărului acesta este semn de trufie drăcească. Nu este decît o singură soluţie: Întoarcerea la calendarul apostolic şi patristic al Bisericii Ortodoxe.
Cît priveşte Post-scriptumul, nu pot decît să văd, încă o dată, că lipsa argumentelor porneşte mintea trufaşă spre injurii, ironii, ridiculizări, obrăznicii.
Dacă îmi cereţi socoteală pentru aceasta, vă puneţi în postura de reprezentanţi ai BOR. Cred că nu aţi citit scurta descriere a acestui grup: “Materiale personale sau deja publice care să ajute pe membrii grupului să înţeleagă vremurile în care trăim, cu înţelegerea cea nemincinoasă. Mesajele de pe grup se vor a fi după Predania Bisericii Ortodoxe.” Se ştie la Patriarhie de această atitudine a voastră? Dacă da, vă rog să ne informaţi şi pe noi, cei mulţi, aveţi obligaţia să o spuneţi deschis.
Unde pe acest grup s-a pus la îndoială harul Sfintelor Taine lucrate de clericii BOR? Iar dacă nu s-a întîmplat vreodată vreo astfel de punere la îndoială, ce este ceea ce scrieţi, dacă nu o murdară delaţiune?
Prefer să cred că sînteţi rupţi de lumea în care trăiţi, că nu ştiţi că o uriaşă parte din ortodocşii din România pun la îndoială harul din BOR şi vorbesc doar despre unii clerici ca fiind “preoţi cu har”, pe ceilalţi socotindu-i simpli funcţionari. Dar dacă cunoaşteţi lucrul acesta, nu pot decît să vă compătimesc că prin tăcerea voastră sînteţi zi de zi complici la această hulă despre care scrieţi, ştiind că trăiţi în mijlocul unei lumi atît de căzute.
Doar cineva din afara Bisericii, un eretic, ne poate socoti căzuţi din har. Această poziţie eclesiologică categorică, extremistă, fără temei, mincinoasă, în care ne împingeţi, vădeşte o otravă ce vă roade sufletele. Numai faptul că aţi permis acest gînd drăcesc în mintea voastră şi, mai mult, l-aţi şi scris, este ruşinos, regretabil. Dacă pe noi (“inclusiv pe Parintele Iustin Parvu”), care ne aflăm în comuniune cu Biserica, ne scoateţi fie şi cu gîndul în afara Bisericii, singur acest gînd vă depărtează de la Dumnezeu şi vă scoate în afara Bisericii. Alergaţi la Mîntuitorul să vă ierte acest păcat!
Nu mă aşez în postura de a vă da sfaturi, pentru că încă pămîntesc fiind, nu sînt fără de înşelare şi fără nevoia de îndreptare şi călăuzire. Oricînd mi se pot spune cuvintele Mîntuitorului de la Luca 4:23. Dar gîndul că purtaţi o astfel de otravă în suflet îmi dă fiori şi mă trimite la aducerea aminte de Simon Magul, alt suflet otrăvit, căruia, pe cînd cugeta strîmb asupra harului, Sfîntul Apostol Petru i-a zis aşa: “Nu este ţie parte, nici soartă întru cuvântul acesta; pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te drept aceea de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi s-ar ierta ţie cugetul inimii tale. Pentru că întru amărăciune a fierei, şi întru legătură a nedreptăţii te văd că eşti.” (Fapte 8:21-23)
Vă scriu ca unora ce vreţi să fiţi părtaşi cu Hristos, şi de aceea vă şi cer ca unor ortodocşi (căci aşa vă vreau pentru Hristos Domnul): Unimea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Monahul Filotheu
Preluat de pe e-grupul Ortodoxie
PS VR: Se pare, totusi, ca si cei cazuti in pacatul mandriei se pot lecui: domnisoarele, doamnele, domnisorii si domnii de la “Razbointrucuvant”, in urma criticii aplicate sever sub forma de doua palme de trezire au repus pe prima pagina a site-ului lor un articol al Parintelui Justin Parvu, dupa ce Duhovnicul Neamului fusese eliminat complet.
More from my site
- Peter Hurley, Irlandezul din Carpaţi convertit la Ortodoxia Română, duce mai departe Drumul Lung spre Cimitirul Vesel din Săpânţa
- Parintele Justin de ziua lui: Nu mai merg niciodata in Basarabia, pentru ca nu vreau sa mai vad teroarea Moscovei asupra romanilor si a Ortodoxiei noastre. VIDEO
- Sfintii Inchisorilor. Un an fara Parintele Adrian Fageteanu. Inregistrari tulburatoare. FOTO/VIDEO/INFO
- Un filosof despre albumul Cristinei Nichitus Roncea, ”PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PE PĂMÂNT”: Invăţătură dintr-o carte cu imagini
- Femeia Stie: Cristina Nichitus Roncea: “Fotografiile mele sunt o invitatie de a pasi pe calea iubirii si a adevarului”. INTERVIU
Posted in Uncategorized 
Tags: 
Cititi di cartea Parintelui Epifanie Theodoropulos: Cele doua extreme. Ecumenismul si stilismul.
Doamne, Doamne "cine stie cerbicia lui (a vrasmasului) acum lup, acum oaie….".
Interviu cu parintele Cleopa:
– Parinte, de ce a fost nevoie sa se schimbe calendarul vechi, numit si calendarul Iulian ?
– Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a indreptat, caci avea mare nevoie de indreptare. Acest calendar a fost intocmit de filosoful pagan Iulian Sosigene din Alexandria in anul 44, inainte de venirea Domnului, din porunca imparatului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost intocmit si asezat la acea vreme potrivit cu izomeria ( echinoctiu ), care era la data de 24 martie si 24 septembrie. Dar dupa intocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat ca acest calendar ramanea in urma, fata de calendarul ceresc, la 300 de ani cu o zi si cu o noapte.
Deci se vede clar, caci crestinii, inca de pe vremea Sfintilor Apostoli nu se mai tineau de echinoctiul calendarului iulian ( cel vechi ), care, dupa cum am vazut, ramanea in urma. Asa ca Sfintii Parinti de la Niceea fac prima indreptare a aclendarului iulian – dupa cum si Sfintii Apostoli mai inainte de ei au facut-o – si echinoctiul cel de la 24, 23 si 22 martie, gasindu-l in urma cu trei zile pana la venirea lor, il fixeaza la 21 martie unde era atunci.
– dar eu am auzit pe cei cu stilul vechi spunand despre calendarul nostru indreptat ca este catolic, ca cel gregorian, indreptat de Papa Grigorie al XIII-lea la anul 1582.
– Nu este asa, iubite frate. Sa stii ca ramanerea in urma a calendarului era cunoscuta in Biserica noastra cu sute de ani inainte. Accest lucru se arata in marturia arhim. Nichifor, care, la sfarsitul Ceaslovului tiparit in anul 1816, arata ca din cauza greselilor calendarului si pascaliei vechi suntem cu 13 zile in urma.
– Parinte, dar cum a fost indreptarea calendarului in Biserica noastra, caci stilistii zic ca patriarhul Miron Cristea a uitat de randuiala veche si a stricat calendarul nostru cel sfant ?
– Nu patriarhul Miron Cristea a indreptat calendarul, ci Biserica noastra dreptmaritoare de Rasarit, in frunte cu patriarhul ecumenic de la Constantinopol si cu toti patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au fost acolo de fata, sau au trimis delegati si imputerniciti pentru a semna in locul lor.
– Dra cand s-a facut aceasta indreptare ?
– In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului Iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor Sfintilor Parinti si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul Iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie cum este acum.
Hotararea a fost primita de toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vremea potrivita. Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul Iulian.
va urma..
Parintele Cleopa (2):
Iar Sfintele Pasti le serbam odata cu crestinii care tin stilul vechi din celelalte tari, pentru unitatea si pacea Bisericilor noastre surori, care inca nu au indreptat calendarul, precum Biserica Rusa, Biserica Ierusalimului, s.a. Caci asa s-a facut intelegerea la Moscova, in anul 1948, la Sinodul Panortodox, unde au fost de fata aproape toate Bisericile Ortodoxe, prin reprezentantii lor.
– Dra stilistii zic ca noi am desfiintat postul Sfintilor Apostoli.
– Postul Sfintilor Apostoli nu este desfiintat, ci tinut sub iconomia Bisericii Ortodoxe.
– Dar cum se procedeaza atunci cand postul Sfintilor Apostoli lipseste ?
– Atunci ramane la hotararea Sfantului Sinod si cate zile randuieste Sfantul Sinod, atatea zile postim.
– Bine, dar cei cu stil vechi zic ca tin cu Ierusalimul si cu Sfantul Munte Athos.
– Daca tin cu Ierusalimul si cu Sfantul Munte Athos, de ce Ierusalimul nu-i primeste nici la slujba si nici la impartasire ? Cand am fost la Ierusalim si am intrat in audienta la Prea Fericitul Patriarh Benedict, prima intrebare pe care ne-a pus-o a fost : " Nu este vreun stilist printre voi ?", caci nici in audienta nu voia sa-l primeasca. Apoi, daca zic ca tin ca la Ierusalim, de ce nu fac ceea ce fac cei din Ierusalim, unde se tine stilul vechi ? Caci atat Patriarhia cat si mitropolitii, episcopii, preotii si diaconii de la Sfantul Mormant slujesc si se impartasesc cu toti crestinii care vin din toate tarile unde se tine stilul nou ( calendarul indreptat ). Daca zic ca tin cu cei de la Sfantul Munte, de ce nu fac si ei ca cei de la Sfantul Munte; adica sa fie supusi Bisericii si Sfantului Sinod si tarii din care fac parte si sa slujeasca cu preotii si episcopii ce tin stilul nou, asa cum fac staretii, preotii si monahii din Sfantul Munte Athos ?
Daca stilistii zic ca tin cu Ierusalimul, de ce n-au venit sa slujeasca cu Patriarhul Diodor al Ierusalimului, in anul 1982, la hramul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava ? De ce Biserica Ortodoxa din Ierusalim nu-i recunoaste, asa cum nu-i recunoaste nici Patriarhia Ecumenica din Constantinopol ? Caci Patriarhul Diodor al Ierusalimului, a zis la hramul Sfantului Ioan : " Noi nu recunoastem in Romania alta Biserica in afara de Biserica Ortodoxa Romana. Noi, la Ierusalim, tinem calendarul Iulian cel neindreptat, dar acest lucru nu este o pricina de despartire intre noi si celelalte Biserici Ortodoxe surori si nici nu facem din calendar o dogma de credinta ".
Daca stilistii zic ca tin cu Sfantul Munte, de ce, in anul 1993, cand au venit parinti din Grecia cu lemnul Sfintei Cruci a Mantuitorului prin Romania, n-au mers si ei la Slatioara ? De ce, in anul 1995, cand s-au intrunit toti Patriarhii la noi in Romania, n-au pomenit nimic de cei care tin stilul vechi ?
Interviu cu parintele Cleopa (3):
– Parinte, care sunt abaterile canonice ale stilistilor ?
– Stilistii au si grave abateri canonice. Iata care sunt cele mai grave :
1. Nu asculta de hotararea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, din anul 1923, care a hotarat indreptarea calendarului celui vechi.
2. Nu asculta nici de Patriarhia Ierusalimului.
3. Nu asculta de Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane si de hotararea intai-statatorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, care s-au adunat la Moscova in anul 1948.
4. Episcopii si preotii lor, precum si crestinii condusi de ei, se departeaza de la slujirea si impartasirea cu preotii si ierarhii nostri, din ura, mandrie, razvratire si neascultare, cazand prin aceasta sub osanda canoanelor 12, 13, 14 si 15 ale Sinoadelor 1 si 2 din Constantinopol; 31 al Sfintilor Apostoli; 18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 31 si 34 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic; 5 al Sinoadelor din Antiohia si altele.
5. Boteaza si cununa a doua oara, savarsind o mare erezie si greseala dogmatica.
6. Au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.
7. Hulesc si defaima patriarhii, episcopii si preotii Bisericii care tin stilul nbu, numindu-i " catolici ", " lipsiti de har ", " eretici ", etc.
8. Au facut manastiri fara aprobarea Sfantului Sinod.
9. Preotii stilisti se duc prin sate straine si fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului locului si a parohului din acele parohii.
Si acestea sunt cateva din greselile si abaterile canonice ale celor ce tin stilul vechi in tara noastra.
– Stilistii sunt considerati eretici ?
– Nu. Sunt schismatici, adica dezbinati de Biserica Ortodoxa, caci au calcat legile bisericesti administrative, organizandu-si manastiri si biserici deosebite, fara aprobarea Sfantului Sinod. Iar daca indraznesc sa boteze a doua oara, atunci se fac eretici, potrivit cu canonul 47 Apostolic si alte canoane.
Calendarul este un ceas. A fost schimbat de cinci ori pana acum, si cand va fi nevoie iar o sa-l schimbe.
Calendarul este un ceas al vremii si tu daca ai calendar cu un ceas in urma sau doua, de-acum al tau este bun, ca a ramas in urma ? Sau pentru calendar sa ne sfadim, sa ne dezbinam, sa ne uram ca nu mai suntem ortodocsi ? Ai auzit vreodata zicand : " Sfinte mucenice calendare, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi ?" Ai auzit nebunii de acestea ? Calendarul daca ar fi sfant, ar trebui sa ne inchinam la calendar ! Ori calendarul este dogma ? Toate dogmele sunt sintetizate in Crez.
Ai auzit vreodata : " Cred intr-unul calendar ?" Ai auzit nebunii din acestea ? Calendarul, nu-i dogma, nu-i sfant ! Este un ceas al vremii. De ce te inchini la el si din cauza lui nu te supui Bisericii si te apuci sa faci de capul tau hirotonii si sa botezi din nou ? Tine-te de Biserica ! Toate sectele care s-au rupt de Biserica, s-au rupt din neascultare si mandrie de la trupul lui Hristos.
Vezi la Efeseni ce spune la capitolul 1, 21-22 : Biserica este trupul lui Hristos. Vezi si la galateni 18 – 19 : Cap al Bisericii este Hristos. Si la Coloseni ai vazut ce-i Biserica ? Cine s-a rupt de Biserica, ori sectar ori stilist, orice ar fi, s-a rupt de Trupul lui Hristos si nu are mantuire in veacul veacului ! Asa sa stiti. Nu ne inchinam la calendar niciodata.
Si acesti stilisti care sunt nesupusi Bisericii pana in ziua de azi, raman o fractiune eretica care nu se va indrepta, ca zice asa : de la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu ! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului. Degeaba ii spun eu ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte.
Despre stilul vechi, stilişti şi Slătioara cu parintele Cleopa:
Ce-am patit aici cu un preot, Calistrat Bobu! Era un preot foarte bun. Foarte bun. A trecut pe la o maica care traia prin padure, ca in padure erau vreo 50 de pustnici atunci, si ea i-a spus preotului asta tanar: “La voi nu se pogoara Duhul Sfant, ca ati trecut pe stilul nou !”
Parintele Calistrat a venit acasa si-i spune staretului. Staretul meu era din Sfantul Munte: Ieroschimonahul Ioanichie, care m-a calugarit. El manca numai sambata si Duminica. In celelalte zile, nimic. Sambata ma intreba: “Ai oleaca de zeama de varza si oleaca de grau fiert?” El a slujit 20 de ani Sfanta Liturghie singur si se intarea numai cu Sfanta Impartasanie. Cand s-a indreptat calendarul, a postit 23 de zile. N-a gustat nimic, pana i s-au aratat Sfintii Trei lerarhi si i-au spus sa asculte de Biserica! Sa tina cum zice Biserica!
Odata slujea parintele Calistrat Bobu. Eu eram paraclisier. Anafora de la staret era alba si dulce, iar, de la parintele Calistrat, verzuie si acra. Am intrebat :
– Parinte staret, de ce cand slujeste parintele Calistrat, anafora este verzuie si acra?
– Mai, baiete, slujeste cu indoiala! S-a dus la nebuna aceea de Isidora, care a facut atatea boroboate in manastire, si ea i-a spus ca nu vine darul Duhului Sfant din cauza calendarului. Si i-am spus ca are s-o pateasca, fiindca el se indoieste ca nu vine Duhul Sfant!
Eram paraclisier. Cand a chemat harul Duhului Sfant, numai ce vede ca Agnetul s-a facut carne, curgea sange pe Sfantul Disc, pe Sfantul Antimis. Si cand se uita in potir vede sange. Ma cheama pe mine:
– Costica, ia vino incoace! Ce vezi?
– Vai, parinte Calistrat! S-a facut carne si sange! Staretul ti-a spus ca ai s-o patesti, sa nu mai crezi in calendar, caci calendarul nu-i sfant sau dogma. El este un ceas al vremii. A mai fost indreptat canonic inainte de cateva ori pana acum.
Despre stilul vechi, stilişti şi Slătioara cu parintele Cleopa (2):
Staretul, cand a venit, a pus sa se citeasca Psaltirea la strana.
– Ei ! Acum crezi ca vine Duhul Sfant si preface Darurile?
– Iarta-ma, parinte! Si a cazut in genunchi.
– Ia uite! A venit Duhul Sfant! S-a facut carne! S-a facut sange! Te mai indoiesti de acum, parinte?
– Cred, parinte, iarta-ma!
– Ia si strange Sfintele Taine!
Si a facut cu dalta o gaura in piciorul Sfintei Mese, ca Sfanta Masa este mormantul Domnului, si a ingropat acolo Sfintele Taine. Iar potirul l-a sfintit din nou si l-a spalat la sfanta spalatoare si Sfantul Antimis, toate. Si am stat pana s-a citit Psaltirea toata, patru ore, si apoi a inceput Liturghia de la Sfanta Proscomidie : “Si unul din ostasi cu sulita in coasta…” a luat-o de acolo. Si a facut Sfanta Liturghie si nu s-a mai repetat.
– Vezi? Acum crezi?
– Cred, parinte!
Staretul i-a dat canon 40 de zile. “De ce nu crezi, cand eu iti spun, si te duci la babe sa te invete despre calendar?” Asta a fost in anul 1932. In vara anului 1932 eram aici. Eu am venit in anul 1929 aici.
– Parinte, ce-i cu cei de la Slatioara? Ei spun ca noi ne-am vandut credinta.
– Stilistii sunt caterisiti de Sfantul Sinod, ca tin mai mult la calendar decat la dogmele Bisericii si au cazut din ascultare.
– Stilistii se lauda ca ei au dreapta credinta si noi nu.
– Ei au intr-insa mandrie si nesupunere.
In vara anului 1992 au venit din Sfantul Munte staretul Manastirii Xeropotamu cu cativa calugari si au facut un pelerinaj prin tara cu Sfanta Cruce, facuta tocmai din secolul V, de imparatul Marcian si imparateasa Pulcheria, ce pastreaza o mare parte din crucea Mantuitorului. Si am sarutat Sfanta Cruce, udata cu sangele lui Hristos. De doua ori am sarutat-o.
Cei din Muntele Athos tin pe vechi. De ce nu au mers la stilisti la Slatioara, ci au mers numai la manastirile ortodoxe pe stil nou?
Au fost in multe locuri in tara si calugarii in Sfantul Munte sunt pe vechi toti; dar cand m-am dus acolo, ii blestemau pe cei din Romania pe stil vechi. Ca atonitii nu s-au rupt de ascultarea Bisericii. Ei sunt pe vechi, dar asculta de Sfantul Sinod din Grecia, doar grecii sunt pe nou, dati din anul 1924. Ei nu fac diaconi, preoti, biserici, nu fac nimic fara aprobarea Sfantului Sinod. Si mi-au zis: “Spune stilistiIor de la voi ca sunt eretici. S-au apucat sa faca manastiri si biserici fara voia Sfantului Sinod”.
N-am fost eu acolo? N-am slujit cu ei? Cei de pe vechi nu slujesc cu noi, dar cei din Athos au slujit. Ne-am impartasit cu ei. Ii au ca pe niste pagani pe cei cu stilul vechi de la noi. Raman exact ca lipovenii din Rusia!
Calendarul nu-i sfant! M-am dus la instalarea mitropolitului la Iasi si le-am vorbit. Am vorbit in mitropolie de atatea ori, erau mii de oameni. Erau episcopi si mitropoliti, dar m-au pus pe mine sa vorbesc. La sala de mese, unde erau atatea oficialitati, am vorbit aproape o ora.
A doua zi am vorbit la Facultatea de Teologie din Iasi si le-am aratat cum calendarul vechi a mai fost indreptat pana acum. Le-am aratat si anul si luna si timpul; si cand va mai ramanea in urma – cum spune in Pidalion -, iar se va indrepta. Calendarul este un ceas al vremii.
Pentru calendar sa ne sfadim?
Fericitul Filotheos Zervakos:
“Nu sunt de acord cu acei creştini de stil vechi care predică şi trâmbiţează că Tainele celor de pe stilul nou nu sunt valabile, deoarece nu ţin calendarul vechi. Într-adevăr, n-ar fi valabile, dacă preoţii ar cere ca noul sau vechiul calendar să se pogoare din cer pentru a sfinţi Cinstitele Daruri; însă ei cheamă Sfântul Duh, care sfinţeşte Cinstitele Daruri şi credincioşii se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Ceea ce spun ei este o mare amăgire şi erezie. Vai preoţilor nevrednici, şi mai mult celor care au vrăjmăşii între ei. Sfinţii îngeri participă la sfintele slujbe şi Liturghii cu frică şi spaimă, în vreme ce noi, oamenii păcătoşi, ne purtăm ca fiarele şi după aceea ne mândrim că suntem ortodocşi autentici, pentru că mergem după calendarul vechi şi credem că asta e de ajuns ca să ne mântuim.
Hristos, care a venit în lume, nu ne-a învăţat despre calendarul vechi şi nou. Ne-a învăţat despre iubire, smerenie, blândeţe, răbdare, dreptate, înfrânare, cuminţenie. Citeşte Sfânta Evanghelie, izvorul adevărului şi luminii, şi vei vedea că nicăieri nu este scris despre calendare. Sfinţii Părinţi s-au sfinţit nu prin calendare, ci prin rugăciuni, posturi, privegheri şi alte nevoinţe, pe care le-au răbdat cu smerenie, pentru iubirea lui Dumnezeu. Şi cei ce se vor mântui, se vor mântui nu prin calendare, ci prin credinţa şi iubirea lor fierbinte pentru Dumnezeu şi prin faptele lor bune.
Oricum, dacă calendarul acesta nu te mulţumeşte, urmează-l pe cel vechi. Însă să nu te amăgească vrăjmaşul că te vei mântui deoarece eşti pe stil vechi. Hristos, când i-a trimis pe ucenicii Lui în lume, le-a spus: „Să propovăduiţi Evanghelia pe tot pământul” şi „Cel ce crede în asta se va mântui”. N-a zis: Să propovăduiţi vechiul calendar şi cel ce va crede în el se va mântui.
Domnul ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să ne rugăm pentru cei ce ne calomniază şi ne ocărăsc. O parte a ortodocşilor o urăşte, o osândeşte şi o vorbeşte de rău, numind-o eretică, pe cealaltă parte. Nesocotesc cuvintele Domnului şi se numesc pe ei ortodocşi autentici! De vreme ce nu au iubire, nici ortodocşi nu sunt, nici nu se vor mântui. Căci pe cel ce n-are iubire, oricâte harisme ar avea – profetic, misionar etc. – nici chiar mucenicia nu-l mântuieşte“.
Paisie Aghioritul:
'Un grec ortodox traia in America impreuna cu familia sa de mai multi ani. Avea insa o problema serioasa. El era stilist, iar femeia si copiii lui tineau noul calendar. ‘Nu putem sa facem nici macar o singura sarbatoare impreuna, spunea el. Ei praznuiau Craciunul, eu praznuiam pe Sfantul Spiridon. Cand eu aveam Craciunul, ei praznuiau pe Sfantul Ioan. Si aceasta nu-i nimic. Lucrul cel mai rau era sa stii ca noii calendaristi sunt, asa cum ne invatau, eretici si se vor duce in iad. Oare este putin lucru sa auzi mereu ca femeia si copiii tai si-au tradat credinta, s-au dus cu Papa, ca Tainele lor nu au har si altele? Ore intregi discutam cu sotia mea, dar nu ajungeam la o intelegere. Ca sa spun adevarul, nu-mi placea nici la stilisti. Mai ales atunci cand veneau niste episcopi si ne vorbeau. Nu o faceau cu dragoste si durere pentru inselatii (asa cum ii considerau) neo-calendaristi, ci dimpotriva aveau o ura fata de ei si se bucurau atunci cand spuneau ca se vor duce in iad. Erau foarte fanatici. Cand se termina omilia lor, simteam o tulburare inaluntrul meu, dar nici nu ma hotaram sa plec de la ei. Imi venea sa plesnesc. Cu siguranta ca as fi patit ceva din pricina supararii, daca nu l-as fi intalnit pe Parintele Paisie.
Intr-una din calatoriile mele in grecia i-am spus problema mea varului meu, Ioan. Acela mi-a vorbit despre un oarecare staret Paisie. Si astfel am hotarat sa mergem in Sfantul Munte sa-l intalnesc.
Am ajuns la ‘Panaguda’. Staretul ne-a tratat cu o fata zambitoare si ne-a pus sa stam langa el. Ma pierdusem. Se purta cu noi de parca ma cunoastea de multa vreme, de parca ar sti totul despre mine.
– Cum te descurci cu masinile acelea in America? Au fost primele lui cuvinte.
Eu ma zapacisem cu totul. Am uitat sa spun ca serviciul meu era la o parcare si, fireste, numai cu masinile ma ocupam.
– Ma descurc bine, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut sopti, privindu-l ca un pierdut.
– Cate biserici sunt acolo unde locuiesti?
– Patru, am raspuns si un al doilea val de surpriza m-a cuprins.
– Pe calendarul vechi sau pe cel nou>, a fost al treilea traznet care, in loc sa-mi mareasca buimaceala, mai degraba m-a familiarizat cu harisma Staretului, m-a facut sa ‘aterizez’, ca sa zic asa.
– Doua pe vechi si doua pe nou, i-am raspuns.
– Tu unde mergi?
– Eu la cea pe vechi, iar femeia mea la cea noua.
– Asculta. Sa mergi si tu acolo unde merge si femeia ta.
Si se pregatea sa-mi dea explicatii. Dar pentru mine subiectul se incheiase. Nu mai era nevoie de explicatii si argumente. Ceva inexplicabil, ceva dumnezeiesc s-a intamplat inauntrul meu. Mi s-a ridicat o greutate de pe suflet. Toate argumentele, toate amenintarile si afurisirile adresate celor ce tineau calendarul nou, pe care ani de zile le auzisem, s-au risipit. Am simtit harul lui Dumnezeu care, prin Sfantul Sau actiona asupra mea si ma inunda cu o pace pe care o cautam de ani de zile. Iar starea pe care o traiam mi se intiparise pe fata."
Site-ul razbointrucuvant e panicard, plin de teorii ale conspiratiei dintre care o mare parte n-au nicio tangenta cu Ortodoxia, are o cenzura mai ceva ca la nea nicu (mai ales daca te legi de ips Teofan) si am mari indoieli ca administratorii sai au vreo pregatire teologica.