December 23rd, 2012 
VR 
„E absurd si revoltator ca la două decenii de la Revoluţie să se perpetueze cultul unor personaje direct implicate.“ – Vladimir Tismaneanu, reactie la dorinta familiei Gusa de a ridica un bust al Generalului la Targu Mures, urmata de o petitie de contestare iniţiată de Liga Pro-Europa si semnata de Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici, Zoe Petre, Adrian Cioroianu, Renate Weber si altii
“Stefane, ori prima, ori a doua radiografie nu este a ta. Ceea ce vad eu aici este imposibil. Acum o luna n-aveai nimic, iar acum oasele tale sunt praf. Asa ceva nu este posibil decat daca…” – Medic apropiat Generalului Stefan Gusa
Militaru: “Frontul Salvarii Nationale functioneaza de sase luni de zile!”
Unul dintre cei mai apreciati ziaristi militari – col. George Vasile – a descris sugestiv cele mai grele sapte zile ale generalului Gusa. Domnia sa arata, printre altele: “Din cei 54 de ani pe care generalul Gusa Stefan i-a adunat cu truda într-un destin de exceptie, câteva zile (sapte) l-au propulsat în istoria României. Între 17 si 23 decembrie 1989 a fost pus în situatia de a lua hotarâri de o importanta fara precedent pentru tara, armata si propria viata. Tara si armata le-a iubit fara margini. Pentru ele si-a riscat viata în fiecare din cele sapte zile, la o partida de ruleta ruseasca. Pe 17 decembrie a ajuns la Timisoara, când în oras se tragea. Cine, si de ce,a declansat evenimentele constituie (înca) o enigma pe care va trebui sa o dezlege istoria. Dar el a sosit, totusi, la timp pentru a opri ceea ce fusese planificat sa devina un masacru.
Între furia unui regim care agoniza si furia multimii iesite în strada, gândul sau a separat eternitatea tarii de interesele autocratului sau temporar. << Am evitat un dezastru – mi-a spus el – recuperând tancurile ajunse în mâinile rasculatilor Timisoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare si nici pe acelea de a-i aresta pe cei din cladirea Operei .
Pe 20 decembrie s-a dus la întreprinderea “Elba”. Dumnezeul si spiritul taranului din sine a învins. A retras armata în cazarmi. Pe 20 decembrie Timisoara era un oras liber. Pe 21 , seara, dupa cum afirma însusi generalul, << unii s-au grabit sa ia avionul spre Bucuresti. Am avut, o clipa, impresia ca vor sa ma faca pe mine raspunzatorul pentru ceea ce facusera altii. Dar m-a sunat Milea si mi-a spus: ” Stefane, ramâi acolo si mai ales ai grija de tine! “. Am ramas. Abia a doua zi, dupa ce am aflat vestea mortii sale m-am considerat dezlegat si am plecat la Bucuresti…>>.
Apoi a urmat vestita << noapte a generalilor (22 spre 23 decembrie 1989) >>. Se punea problema unui ajutor militar pentru lichidarea misteriosilor teroristi. Generalul îsi aminteste:
<< Mi s-a spus ca mor oameni. Dar m-am gândit câti au murit când am mai avut trupe straine în tara si am refuzat orice interventie straina. Poate am gresit. Poate am fost prea categoric…>>. Tocmai de aceea ne putem întreba daca poate fi acuzat un om când întreaga istorie a neamului apasa pe umerii sai?
Am purtat câteva convorbiri cu generalul Stefan Gusa. Ultima chiar înainte de plecarea sa la Viena. Era grav bolnav, dar m-a rugat sa nu scriu. Acum, ma consider dezlegat de acel legamânt. Unii ziaristi care scormonesc în murdarii nu s-au dat în laturi sa-i sara pe geam, în spital, pentru a câstiga parale din grozavia suferintei sale. Ultimele trei luni din viata a stat întins pe spate si complet nemiscat. Însa mintea si vointa i-au fost lucide si puternice. Îsi strângea pumnii si spunea: << Dumnezeu m-a ajutat. Eu simt ca nu mai am putere. Dar, poate îmi va da El si voi iesi si de data asta la liman >>.
Întrebat de unde crede ca i se trage a adaugat << Poate, dar nu sunt sigur, de la acea cafea (n.a. cafeaua servita în noaptea generalilor). Dupa ce am baut-o m-am simtit tot mai rau. Pe 30 decembrie 1989, seara, m-am întâlnit cu ai mei la Predeal si nu ma mai recunosteau. Am iesit anul trecut din spital. Am mintit ca ma simt bine si am plecat în aplicatie. Dar mi-a fost tot mai rau. Am fost o saptamâna, pentru investigatii, la o clinica din Paris. Mi-au sosit analizele de la Viena. Dumnezeule, cu ce am gresit? Nu pot sa reprosez nimic, nimanui, nici lui Spiroiu, nici medicilor. Pe ceilalti i-am iertat pe toti >>.
La ultima întâlnire plamânii îi ardeau. Avea 40 de grade temperatura, dar a citit ce i-am scris, apoi a spus: << Pe unde te vei duce, spune-le tuturor sa tina cel mai mult dintre toate la armata româna, ca nu ma simt bine si ca îi iubesc >>.
Viata generalului Gusa s-a jucat la ruleta ruseasca de mai multe ori. Ceausescu, daca mai traia, putea sa-l condamne la moarte. Noua putere, sa-l trimita la închisoare. Cei carora nu le-au iesit socotelile în decembrie 1989, au dezlantuit împotriva sa o virulenta campanie de presa. Ziarele de scandal s-au hranit din suferintele sale. Strainii l-au apreciat. Revolutionarii l-au înteles. Armata l-a adulat. Vrem sau nu, generalul Gusa Stefan a intrat în istorie. Multi cred ca a dus în pamânt solutia enigmelor din decembrie 1989. Eu cred ca, dimpotriva, a fost un om ca noi toti, care si-a transformat trecerea pe pamânt într-o lectie de demnitate” – conchide ziaristul mai sus citat.
“Tancul are suflet. Se leaga de cei care îl exploateaza, îl conduc, îl mânuiesc în lupta. Pe undeva, orice echipaj se leaga trupeste si sufleteste de masina de lupta. Sufletul lor se transmite si tancului. Poate si invers, tancul îi însufleteste pe cei care îl conduc. Oricum, cine îsi iubeste arma are dreptul sa spuna ca arma lui are suflet. Însa primeaza sufletul soldatului, care a fost, este si trebuie sa fie respectat. El este sufletul armatei, în ultima instanta. Ce mult conteaza sufletul soldatului si ce mult conteaza sa poti umbla la sufletul soldatului… sa poti fi înteles de el! Comandantii care au câstigat batalii, au stiut sa umble la sufletul subordonatilor. E o mare arta sa reusesti acest lucru, mai ales ca armata nu se concepe fara exigente, fara disciplina.”
General Stefan Gusa
More from my site
- Martirii din Grupul Trosca masacrati la ordinele KGB si GRU omagiati de SRI la TVR si printr-un monument al eroilor antiteroristi. Intrebarea Roncea Ro daca mai exista servicii romane de informatii se pare ca primeste un raspuns afirmativ. Cinste lor! VIDEO
- EXCLUSIV. Presedintele Romaniei ar putea anula decretele de retragere a titlului de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 pentru Cotuna Eugen Trandafir, Coman Dumitru si Trosca Gheorghe – simboluri ale antiterorismului
- VIDEO: In Memoriam Grupul Gheorghe Trosca. Un minut de reculegere la Monumentul Eroului Cunoscut. 23.12.2011. Terorist, Erou Martir. Documentarul integral al lui Cornel Mihalache. In atentia SRI si a Presedintiei Romaniei
- Grupul artistilor (anti)teroristi i-a ridicat azi un monument lui Gheorghe Trosca pe locul crimei KGB. Domnilor Iliescu si Basescu, capul lui Trosca va priveste in ochi: a fost sau nu a fost erou-martir? VIDEO
- EXCLUSIV: Victor Stanculescu vorbeste, de la Jilava, despre Decembrie 1989, KGB, GRU, Mossad, Elena Ceausescu, asasinarea Grupului Trosca si… “Crima si pedeapsa”. FOTO / VIDEO RONCEA.RO / ZIARISTI ONLINE
Posted in 
Tags: 
Uitati cine se impotriveste,niste alogeni,care au facut,fac si vor face rau romanilor.Este strigator, cum acesti nemernici,dupa ce le-am dat loc de nastere,mancare, educatie isi bat joc de cultura romaneasca,negand valorile noastre.Iar noi,ca lasi,ii lasam in pace.Daca nu le place de ce nu pleaca la neamurile lor?Acolo daca ar face asa ceva cu cultura lor ar fi trimisi in Palestina.Sa de Domnul sa nu-i mai lasam pe astfel de nemernici sa-si bata joc.
A transmis ordinul de deschiderea focului dat de criminalul Milea de cum a sosit la Timişoara pe 17, apoi pe 20 a dat ordin să se tragă în manifestanţii care veneau dinspre Catedrală.Militarii din faţa Operei au refuzat să execute ordinul,criminalul de război Guşă a trimis un colonel cu numele de C.însoţit de 2 paraşutişti să-l aresteze pe comandantul din faţa Operei care paradoxal era secretar de partid.Când i s-a raportat că militarii au pactizat a dat ordin să se deplaseze în cazărmi.A doua zi a trimis ofiţeri în cazărmi să-i determine pe militari să tragă fiindcă începuse şi în Bucureşti.Nimeni nu-l mai băga în seamă.Ajuns la Bucureşti în seara de 22 a minţit că chipurile:”am avitat un măcel”, măcel ordonat de el. În ce priveşte trupele sovietice nu ruseşti, Dacă vroiau să ne invadeze atunci, n-ar mai fi cerut voie nimănui şi în câteva ore erau la Bucureşti cu Ceauşescu în vârful ţepeiînainte de 17 dec.Nu trebuie să-i atribuim merite pe care nu le-a avut.Atunci în noaptea aceea el era la CC şi nu la MApN, era un izolat.În ce priveşte otrava este o aiureală, el a murit după 4 ani,iar atunci în haosul acela nimeni nu ştia nimic şi trimiteau aiurea unităţile să se lupte cu fantome.A trimis un maior la UM din vestul ţării să procure medicamente pentru cancer la oase.Otrava te omoară pe loc nu după 4 ani.
Asa se truncheaza istoria… Cand se fac asfel de ‘lectii’ de istorie, se fac cu nume, pronume si surse clare, Nu cu pseudonume…
Ceea ce spune Nicu, este foarte aproape de adevarurile de atunci ! Pana la plecarea lui Ceausescu, precedata de moartea lui Milea, toti comandantii Armatei, cu exceptia probabil, a unora dintre cei mici de la esaloanele pluton, companie,batalion inregimentat, au fost de partea autoritatii ceusiste. De-abia dupa plecarea lui Ceausescu “au intors armele” de partea revolutionarilor. Pana atunci, toti si-au aparat pielea, cu o SINGURA EXCEPTIE – mr. Oancea Viorel, comandantul Sectiei de Reparat Tehnica Militara (SRTM), din organica Diviziei Mecanizate din Timisoara. Spre cinste lui, a urcat in balconul Operei din Timisoara alaturi de revolutionari, declarandu-si acordul si sprijinul pentru actiunile acestora! Urmare a acestui fapt, a si fost tinut de comandantul diviziei intr-o stare de semiarest! Toti ceilalti comandanti de unitati si mari unitati, incepand de la regimente si pana la armate, au stat in expectativa, in cel mai fericit caz ( unii, din zel sau din ordin, participand activ la masurile contra demonstrantilor de pana la fuga lui Ceausescu) asteptand sa vada de partea cui se inclina balanta. Dupa ce s-au clarificat au “explodat de eroism si atasament fata de cauza revolutiei”. Iar pe Oancea, care “le luase fata”, au facut ei ce-au facut ca sa-l izoleze de organismul militar pentru a nu deveni un lider autentic ce ar fi putut initia, la momentul acela, niste masuri care le-ar fi periclitat pozitiile!( a fost numit-“drept recompensa”-seful Politiei Timisoara, ulterior “impins si sprijinit”sa candideze cu succes la Primaria Timosoarei, s. a.). A urmat farsa teroristilor, tot o inventie a lor, pentru a aparea drept “salvatorii Revolutiei”stimulati de veleitaristi regizorali ( S. Nicolaescu, etc.) si sprijiniti de haosul generat in actul de comanda al unitatilor si subunitatilor deplasate in Bucuresti, destribuirea de armament catre luptatorii din Garzile Patriotice s.a.m.d. Profesionistii adevarati din Armata de la acea data inteleg ce spun cand afirm ca, cel mai mult a condus la crearea acelor situatii, neglijarea luarii masurilor de asigurare de lupta (cele mai importante:cercetarea, stabilire parolelor de recunoastere si a semnalelor, a limitelor teritoriale de actiune,realizarea cooperarii cu vecinii/celelalte forte, etc.). Aceasta este cauza reala a mortilor si ranitilor din Revolutie !
atat Nicu cat si Marcel fabuleaza,probabil doar de dragul de a comenta…cred ca au vizionat alt film,sau mint cu nerusinare.In Timisoara armata a asigurat functionarea tuturor institutiilor,magazinelor si mijloacelor de transport,iar la lasarea intunericului era atacata in toate locurile din oras.Rusine sa le fie unor asemenea purtatori de zvonuri.Sunt tare curios ce varsta aveau in 1989,caci,poate asta au inteles ei din..carucioare…