ADEVARUL: Paleologu, ministrul papă-lapte

May 4th, 2009 VR No Comments »

Paleologu, ministrul papă-lapte, nu-şi aminteşte de furtul BPT

Autor: Cezar Paul-Bădescu
Data: 4 mai 2009

Amnezie Ministrul Culturii spune că nu-şi aminteşte ce a întreprins în cazul furtului mărcii „BPT“ .De aproape două luni, de când „Jurnalul Naţional” foloseşte ilegal brandul „BPT – Biblioteca pentru toţi“, Theodor Paleologu nu a făcut nimic să-şi recupereze marca.
„BPT – Biblioteca pentru toţi”, devenită marcă de notorietate, este folosită de Editura Minerva de mai bine de 50 de ani. Cu toate acestea, brandul a fost preluat în mod abuziv de cotidianul „Jurnalul Naţional”, care a început din 18 martie o colecţie de carte ce poartă acest nume.
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) avea înregistrată marca „BPT” la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) încă din 23 mai 2001. Marius Tucă, directorul „Jurnalului Naţional”, a depus în luna ianuarie a acestui an o cerere la OSIM pentru înregistrarea siglei extinse „Biblioteca pentru toţi”. Cu toate că OSIM nu a soluţionat cererea respectivă, „Jurnalul Naţional” a început să publice cărţi sub numele de colecţie „Biblioteca pentru toţi”, având pe copertă şi sigla „BPT“.

Ocolirea răspunsului

Încă din vremea campaniei de promovare a colecţiei „Jurnalului Naţional”, „Adevărul” a cerut o reacţie din partea Ministerului Culturii în legătură cu furtul mărcii „BPT”, care îi aparţine. Şeful de cabinet al ministrului, Alexandru Bălăşescu, ne-a invitat să facem o cerere scrisă, cu număr de înregistrare, la care ni se va răspunde tot în scris. Această procedură este gândită, de fapt, să descurajeze interpelările din partea presei şi să evite răspunsurile.
După două săptămâni de la solicitarea noastră, am primit următorul răspuns din partea lui Dan-Marius Zarafescu, pe vremea aceea director al serviciului Cultură Scrisă:„La solicitarea Dvs. privind situaţia brandului «Biblioteca pentru toţi», informaţiile pe care suntem în măsură să vi le transmitem la această dată sunt următoarele: a) în prezent, brandul «Biblioteca pentru toţi» nu figurează înregistrat la OSIM; b) Editura Minerva, sub a cărei siglă a apărut colecţia «Biblioteca pentru toţi», nu a înregistrat acest brand. Orice detalii pe care le vom obţine din analizarea situaţiei semnalate de Dvs. vă vor fi comunicate în timp util.” Prin urmare, nimic despre „BPT”, marca aflată în proprietatea ministerului. Este inutil să mai adăugăm că niciun detaliu nu ne-a mai fost comunicat ulterior.

În aşteptare

Când colecţia „Jurnalului Naţional” funcţiona deja de ceva vreme, am revenit cu cererea noastră către Ministerul Culturii de a ne prezenta o reacţie. Am obţinut telefonul noului şef al serviciului Cultură Scrisă din MCCPN, Ioan Matei, şi l-am întrebat personal.
Acesta ne-a declarat că, deocamdată, ministerul este în aşteptarea deciziei OSIM: „Când o să aflăm că Marius Tucă este proprietarul brandului «Biblioteca pentru toţi», vom vedea dacă Ministerul Culturii îl va da în judecată, ca să-şi recupereze sigla.” Nu a putut să ne declare, în schimb, nimic despre ce face ministerul în momentul de faţă, în situaţia în care sigla care îi aparţine este folosită abuziv.

„Prins pe picior greşit“

Văzând că angajaţii Ministerului Culturii nu ne pot oferi o poziţie clară a instituţiei faţă de acest furt, am solicitat un interviu cu ministrul Theodor Paleologu. Din partea cabinetului ministrului, ne-a venit acelaşi răspuns: „Faceţi o cerere scrisă pentru aceasta, pe care s-o depuneţi cu număr de înregistrare.” Am profitat, totuşi, de vizita ministrului la Râşnov, de 1 Mai, şi reporterul nostru Ionuţ Dincă i-a adresat, pe fugă, câteva întrebări legate de scandalul „BPT”.
Cu această ocazie, Theodor Paleologu a confirmat faptul că „Jurnalul Naţional” foloseşte ilegal această marcă, dar a evitat să formuleze un răspuns tranşant asupra subiectului. Întrebat dacă măcar a fost formulată de instituţia pe care o conduce o notificare către „Jurnalul Naţionalul”, Paleologu a răspuns: „M-aţi prins pe picior greşit. Nu mai ştiu dacă am semnat sau nu… Cunosc problema, dar nu vreau să spun o tâmpenie. Am vorbit de chestia asta acum vreo două luni şi ştiu că nu avem nicio înţelegere cu «Jurnalul»“.

Stand by pentru Minerva

Editura Minerva a depus şi ea la OSIM cerere de înregistrare a mărcii „Biblioteca pentru toţi”, asupra căreia are drepturi morale şi culturale, iar cererea nu a fost încă soluţionată.

Un ministru cu tată celebru

Theodor Paleologu s-a născut la Bucureşti, în anul 1973. Tatăl lui a fost cunoscutul cărturar Alexandru Paleologu, căruia, după Revoluţie, i-a fost descoperită colaborarea cu Securitatea (angajament semnat în timpul detenţiei politice).
În 2005 a fost numit ambasador al României în Danemarca şi Islanda, funcţie din care a plecat în toamna lui 2008, când a fost ales deputat PDL. În decembrie 2008 a fost instalat la conducerea Ministerului Culturii, în Guvernul Boc.
S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Sarah, o franţuzoaică de origine libaneză, de care s-a separat acum un an. Are un băiat de 14 ani, Mihail.

Ce trebuie să facă ministrul Paleologu

Cu fiecare zi care trece, Ministerul Culturii este păgubit de cotidianul „Jurnalul Naţional”, care foloseşte fraudulos marca „BPT – Biblio­teca pentru toţi”, aflată în proprietatea ministerului. Pentru că ministrului Paleologu îi este neclar ce trebuie să facă în situaţia aceasta, „Adevărul” îi oferă consultanţă gratuită:

1 Să trimită notificare către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), pentru a-i atrage atenţia că marca solicitată de cetăţeanul Tucă Marius, „BPT – Biblioteca pentru toţi”, este proprietate a Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
2 În temeiul articolului 23 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, să facă opoziţie la marca publicată, dacă cererea cetăţeanului Tucă Marius va fi admisă. Până în acel moment, să iasă cu declaraţii publice în mass-media, prin care să critice abuzul grav pe care-l săvârşeşte „Jurnalul Naţional” prin promovarea cărţilor din colecţia „BPT – Biblioteca pentru toţi”.
3 Să solicite, printr-o notificare scrisă, cotidianului „Jurnalul Naţional” să înceteze folosirea mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi” în scopuri comerciale.
4 Să intenteze un proces în faţa instanţelor de judecată, în care, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să-i fie interzisă „Jurnalului Naţional” folosirea mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi”.
5 Să deschidă acţiune în instanţă pentru recuperarea prejudiciului produs de „Jurnalul Naţional”, prin folosirea ilegală a mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi”.

Aceste acţiuni în justiţie pot fi promovate în temeiul articolului 35 din Legea 84/1998, care statuează următoarele: „Titularul mărcii (în acest caz, Ministerului Culturii) poate cere instanţelor judecătoreşti competente să interzică terţilor (în acest caz, «Jurnalul Naţional») să folosească în activitatea lor comercială (punerea în vânzare de cărţi sub marca «BPT – Biblioteca pentru toţi») fără consimţământul titularului.“
https://www.adevarul.ro/

PALEOLOGU: "Sunt un Iliescu de dreapta"! Cum să-ţi petreci 1 Mai în cel mai comunist mod cu putinţă?

May 4th, 2009 VR No Comments »

de [email protected]
Reţeta este simplă: il însoţeşti pe ministrul Culturii, Thodor Paleologu, într-o delegaţie la Rasnov si Brasov, unde tine conferinta “Republica si laicitate”. Plecarea se face la ora 8 dimineaţa, în acelaşi autocar cu ministrul şi consilierii lui. Ai parte de carnati, discursuri in ploaie si, nu in ultimul rand, de alpinism pe patrimoniu

Din Editia Print, care difera de Editia Online: Ministrul a preferat sa vina de 1 mai cu autocarul cu jurnalistii pentru ca, “vorba stiti dvs cui, sunt alaturi de oameni si impreuna cu ei”. Ziaristii prezenti l-au taxat pentru intarziere si l-au intrebat daca si-a “schimbat cumva orientarea politica”. Zambind, Theodor Paleologu le-a raspuns in gluma ca este “un Iliescu de dreapta”…

Theodor Paleologu şi-a condimentat discursul despre Biserica Ortodoxă cu citate din comedia „Vizitatorii“: “On este en Republique bordel de merdre”.

Nici nu pleci bine şi coada de maşini pline ochi de oameni care se năpustesc să ia o gură de aer de 1 Mai în afara Bucureştiului te opreşte şi-ţi răpeşte 30 de minute din viaţă. Asta e infrastructura….
Suntem în întârziere deşi programul este bine stabilit. Trebuie să ajungem la Braşov ca apoi să plecăm la Râşnov cu un tren de epocă. Pe drum se dau telefoane, se stabilesc ultimele detalii, însă reparaţiile de pe şoseaua de centură din Ploieşti ne obligă la pauze lungi, în care mai mult stăm decât mergem.
Depăşim situaţia, dar deja avem întârziere aproape o oră. Publicitate
Încercăm să o recuperăm, însă valul de “evadaţi” cu ocazia celebrei zile a muncii ne supune la o răbdare de fier.
Să parcurgem Sinaia ne ia aproape o ora. Aghiotanţii cer de urgenţă să ni se deschidă drumul cu o maşină de poliţie. La locul de întâlnire nu era nici o maşină de poliţie. Slavă Domnului, de la un punct încolo, drumul era liber, aşa că am putut recupera din timpul pierdut pe drumurile ciuruite de hârtoape. Dar era, totuşi, târziu, aşa că s-a renunţat la călătoria cu trenul de epocă.
Când mai sunt câţiva kilometri până la Râşnov ne găseşte şi maşina de poliţie, care ne preia mergând în faţa noastră să deschidă un drum deja liber cu viteza legală de oraş. Datorită antemergătoarei am mai pierdut 25 minute, dar toate capetele din oraş se întorceau după autocarul nostru.
Tot oraşul vuia din cauza apariţiei delegaţiei de la Bucureşti. Ajungem în centru unde într-o parcare foarte bine securizată suntem debarcaţi, întâmpinaţi de către oficialitaţi, două caleşti şi un alt autocar supraetajat şi decapotabil, care ne preiau să ne conducă la poalele Cetăţii.
O doamna blondă, foarte elegantă, Erna Hennicot-Schoepges, care stătea în caleaşcă, a fost nevoită să coboare pentru a urma protocolul cu ministrul, ca apoi să urce la loc. Caleştile au urcat până sus la cetate. Pe noi, autocarul trendy ne-a lăsat în parcarea de la poale de unde drum lung şi greu ne aştepta. Întâi a trebuit să trecem de o barieră proaspăt vopsită, pe care uitaseră hârtia avertizoare, apărută peste noapte sub forma unei lance. Ne-am amuzat cum nimic nu se schimbă şi am urcat, şi am urcat, şi… am urcat. Ajungem sus, priveliştea superbă, cetatea se arată în toată splendoarea ei, nişte trâmbiţaşi de pe ziduri încep să cânte solemn şi funebru. A început. Se simte agitaţia organizatorilor. Totul trebuie să fie perfect, sunt oaspeţi importanţi, ziarişti, imaginea lor e în joc.
Intrăm în cetate, unde personaje costumate în ţinute de epocă ne întâmpină cu surâsuri de bun venit, gardieni care se comportă exemplar, drepţi şi riguroşi (puteai intra, dar dacă ieşeai nu mai intrai din nou), gloata din cetate, trubaduri care încearcă să atragă atenţia… Şi încep dicursurile.
Îmi pornesc camera şi o las să-şi facă treaba, pentru a putea urmări, mai târziu, în detaliu, oamenii. Se spun discursurile tipice în care toată lumea mulţumeşte tuturor, în care toţi regretă ce s-a întamplat până acum şi promit că de acum vor schimba totul, lucruri serioase…. prea serioase pentru 1 Mai.
O ploaie torenţială decide că ar trebui pus punct şi porneşte în rafale peste noi. Domnul Matteo Rosati de la UNESCO, care tocmai îşi începuse discursul, văzând că lumea fuge pe lângă ziduri şi nu are cui să-şi mai exprime mulţumirile, decide că e mai bine să pună stop. Îl urmează la discurs Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, care se încăpăţânează să vorbească în ciuda ploii şi a lipsei de auditoriu.
Presa îl vâna pe ministru, turiştii încercau să priceapă cu ce ocazie se mulţumeşte atât, iar oficialitaţile destul de indignate de trecutul apropiat şi zgomotos al cetăţii erau ocupate să-l pârască pe italian ministrului. Căncescu – singur în ploaie, vorbind la microfon. Unul dintre artişti îi dădea de înţeles că ploaia i-ar putea distruge instalaţia de sunet, însă fără mare succes. Omului îi plăcea să vorbească. Şi a vorbit.
Ministrul înconjurat de microfoane răspundea la întrebările atât pe subiect, cât şi pe lângă. Undeva în lateral stătea foarte atent consilierul de comunicare al ministrului, sorbind fiecare cuvânt rostit de presă sau de ministru.
S-a oprit ploaia şi inaugurarea centrului de informaţii a început. O cămăruţă întunecată, cu curent electric, dar neutilizat, pentru atmosferă, cu tot felul de hârtii şi pliante peste tot, însă fără a şti să te ghideze spre ceva banal cum ar fi toaleta.
La această întrebare – grea altminteri – s-au blocat şi nu au ştiut ce să răspundă. Au bălmăjit că doar la poalele dealului. Când tocmai pentru această vizită atât de oficială, edilii oraşului au adus o toaletă mobilă, cu apă, imediat după colţul cetaţii.
Urmează vizitarea cetăţii, unde ni se explică ce şi cât a stricat fostul său chiriaş, italianul.
Oamenii ne-au arătat cetatea, şi-au exprimat doleanţele aşteptând vizibil aprobarea ministrului la toate catastrofele petrecute acolo din cauza unei erori de administraţie. E drept că nu e vina ministrului care de-abia a fost instalat in funcţie, la fel cum e drept că nu e vina primarului, care şi el e nou – e vina autorităţilor, şi atât.
Ne-am căţărat prin toată cetatea, am admirat priveliştea de vis, însoţiţi de localnicii foarte emoţionaţi. Cineva a ţinut să ne prezinte mândria oraşului Râşnov: “Domnu’ ministru, am tot vorbit despre cetate, da’ lăsaţi-ma să vă prezint mândria oraşului Râşnov şi, spre deosebire de cetate, ea e vie. O fetiţă care a escaladat un “munte” artificial.
Am consemnat-o şi am lăsat-o să escaladeze plăcile agăţate pe ziduri. Amuzant, venisem să vorbim despre patrimoniu, nu să facem alpinism pe el.
Ajungem în grădina cetăţii, unde ne aştepta o masă câmpenească. Simţeam 1 mai din plin. Nu au lipsit nici micii, nici cârnaţii… totul delicios, doar că locurile erau deja ocupate când am ajuns noi, iar toată lumea ne îmbia: “Dar puneţi-vă la masă”. Unde?!
Consilierul a vorbit cu organizatorii care, buimaci, şi-au dat seama de greşeală şi, de nicăieri, au apărut bănci, tacâmuri şi tot ce era necesar pentru a ne înfrupta din bucate.
Atmosfera de priveghi era dată de meseni, care, evident, au uitat de ce se aflau acolo şi se mai înţepau aşa cât să audă presa, doar-doar va deveni o ştire. A reînceput ploaia, dar corturile ne protejau minunat.
După gustoasele bucate, ministrul a plecat cu o maşină lăsându-ne singuri şi abandonaţi cu consilierii lui. Sentimentul nu a durat mult, iar consilierii şi-au făcut meseria, liniştindu-ne că îl vom reîntâlni la Braşov.
Deîndată ce ministrul a plecat, edilii s-au relaxat şi au început să bea şi să se comporte ca la ei acasă, dând semnele unei petreceri ce ar fi urmat.
Într-un final am plecat. Am ajuns la Braşov unde directorul Bibliotecii Judeţene George Bariţiu ne-a aşteptat gâtuit de emoţie.
Ne-a condus în încăperea unde urma ca ministrul să ţină conferinţa, unde, câte doi, cuminţi, o sală întreagă de oameni serioşi îl aşteptau pe ministru în băncuţele de lectură numerotate.
A ajuns rapid şi ministrul, care şi-a ţinut conferinţa într-o linişte deplină. Au urmat întrebări din auditoriu, trei oameni ar fi întrebat non stop, în vreme ce toţi ceilalţi ascultau atenţi.

Dupa conferinta, pentru a ramane in spiritul zilei, am nuantat rugaciunea de a opri undeva sa mancam. ministrul a fost de acord, iar in secunda urmatoare a venit si oferta: directorul Directiei Cultura, Culte si Patrimoniu din Brasov ne-a condus intr-un loc special, unde am fost tratati regeste si din partea casei.
Urcaţi în autocarul Teatrului Naţional din Bucureşti (cu care şi venisem), consilierul revizuia, cu voce tare, ideile din care ar putea ieşi ştiri, panicat fiind de impactul potenţial al unei glume nevinovate a ministrului.
Consilierul ştia ce ştia, era cu şacalii în maşină. Lamentările lui nu au oprit ştirile să fie difuzate deja, iar gluma să fie prezentată drept senzaţional.
Iniţiativa unei colege de breaslă de a juca Fazan a captat atenţia tuturor, şi toate cele rele au fost uitate, cel puţin până mai târziu. Am preferat să dorm şi să închei această foarte frumoasă zi de 1 mai în care toată lumea, mai puţin ministrul, se comporta la fel de febril ca şi înainte de ‘89.
https://www.cotidianul.ro/

NOTA MEA: “Criza! Criza!”; nu sunt bani pentru profesori, pentru cultura, pentru nimic! Ne ia Biserica banii! Dar Ministrul Culturii are fonduri sa care dupa el pentru o conferinta anodina de-a sa, pe banii nostri, un card de jurnalisti pe care-l mai si indoapa, doar-doar or scrie de bine de el…

PLEASCA LUI PALEOLOGU: „Eu nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acuma, ar câştiga alegerile cu Băsescu“

May 4th, 2009 VR No Comments »

Articolul din GANDUL care l-a enervat pe domnul ministru Pleasca

Explicaţie

Dorind să scape de „beleaua“ demnităţii publice

Ministrul Paleologu, la conferinţa despre „pleaşcă“: „Sunt un leu pleoştit“

02 APRILIE 2009
„Eu nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acum, ar câştiga alegerile cu Băsescu“
Ministrul Culturii se consideră un „leu pleoştit“ pentru funcţia pe care o ocupă şi ar vrea să scape de „belea“
Toader Paleologu şi-a reiterat poziţia elogioasă pe care o are în raport cu Traian Băsescu. La conferinţa de la ICR, el a afirmat din nou că „Băsescu nu are contracandidat, e un om care se potriveşte României actuale“. În comparaţie cu actualul şef al statului, până şi marile figuri ale istoriei româneşti pălesc, în opinia ministrului: „Eu nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acuma, ar câştiga alegerile cu Băsescu.“ Laudativ, acesta a mai spus despre preşedinte că nu poate fi învins de niciunul dintre adversarii săi actuali: „Îmi pare bine că nu ia altul, fie că ar fi Crin Antonescu sau Mircea Geoană.“
Paleologu faţă cu dilema pleaşcă vs. belea
Vorbind şi despre funcţia administrativă pe care o are în Guvern, Toader Paleologu a afirmat că numirea sa în fruntea Ministerului Culturii nu ar fi nicidecum o pleaşcă, ci mai degrabă o „belea“: „Pentru mine pleaşca ar fi să scap de belea. Dar să scap de belea, lăsând totuşi ceva în urmă. E una din cele mai dezagreabile perioade din viaţa mea.“ El nu pare deloc convins că ar fi potrivit pentru ministeriat, ci crede că este mai degrabă „un biet şoricel“: „Mie mi-e teamă că nu sunt nici vulpe nici leu, ci un biet şoricel. Eu sunt un animal foarte cuminte şi cred că pentru docilitatea mea aparentă multă lume mă şi promovează.“ Paleologu îşi regretă natura mai molatică, dorindu-şi să fi fost ceva mai feroce: „Trebuie să mă mai şi dresaţi, ca să fiu un leu mai feroce, că deocamdată sunt un leu cam pleoştit.“ Mai mult, acesta a lăsat să se înţeleagă că numirea sa în fruntea Ministerului Culturii ar fi fost impusă, cumva, de „Vodă“: „Când îţi spune regele sau Vodă să fi primar, nu poţi să spui «Maiestate, lăsaţi-mă în pace»“.
Motivaţia filosofică a pleştii
Ministrul Paleologu a ţinut să precizeze, în timpul conferinţei sale, că vrea să-şi păstreze libertatea de a folosi orice cuvinte doreşte, acesta fiind un apanaj al oamenilor cu adevărat serioşi:
„Vreau să-mi păstrez umorul, să fiu liber să folosesc cuvinte pe care le vreau eu. Totdeauna mi-a plăcut să mă joc cu limba română şi să utilizez un limbaj suculent.“ În opinia sa, seriozitatea, care ar permite folosirea cuvântului pleaşcă trebuie delimitată de aşa-numitul „seriozism“, care ar presupune închistarea mentală, încrâncenare şi îmbufnare.

MEDIASIND a previzionat injuriile lui Paleologu la adresa unor jurnalisti, chiar de Ziua Presei: "Câinele de pază al democrației, un biet catel"

May 4th, 2009 VR No Comments »

Comunicat de presă
Libertatea presei în România riscă să devină o ”fata morgana”
București, 3 mai 2009:

Astăzi, de Ziua Libertății Mondiale a Presei, constatăm cu îngrijorare că presa română, acest câine de pază al democrației, riscă să devină un biet ”cățel”, iar libertatea de exprimare ‐ o veritabilă ”fata morgana”. De 20 de ani de când presa și fiecare cetățean în parte și‐au recâștigat dreptul la libera exprimare, mulți politicieni și‐au propus ca principal scop să pună botniță presei întocmai ca în perioada comunistă.
Tentativele de subminare a libertății presei s‐au comis prin diverse acțiuni și propuneri legislative, dintre care amintim: “Codul Macovei” ‐ prin care jurnaliștii aveau “asigurate” locuri în celule, proiectul Legii proporționalității știrilor pozitive și negative, precum și politizarea excesivă a instituțiilor publice de radio și televiziune. La acestea se adaugă agresiunile verbale și fizice asupra jurnaliștilor sau presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor de presă, cum ar fi anchete ale Poliției și ale Parchetului care au avut drept scop intimidarea jurnaliștilor. De cele mai multe ori s‐a urmărit divulgarea surselor confidențiale sau confiscarea/copierea unor documente legate de articole de presă. Un capitol aparte îl constituie preocuparea autorităților pentru interceptarea comunicațiilor.
Motivațiile pentru adoptarea unor astfel de decizii au fost dintre cele mai hilare, cum ar fi necesitatea reglementării libertății de exprimare prin adoptarea unei Legi a presei, deși atât Constituția României, cât și principiile internaționale consființesc dreptul cetățenilor de a fi informați, precum și libertatea de exprimare.
În prezent, Uniunea Europeană este invocată de către guvernanți ca motiv suprem pentru adoptarea unor măsuri care subminează principiile democrației în România. În mare grabă, Președinția, Guvernul și Parlamentul au luat decizia de a adopta noile proiecte ale Codului Civil și Codului Penal până pe data de 15 mai a.c., fără nicio consultare cu cetățenii, încălcându‐se astfel legislația natională, precum și normele europene.
Acest fals pretext invocat de guvernanți a fost demontat și de Federația Europeană a Jurnaliștilor (FEJ), care a solicitat zilele trecute un punct de vedere oficial din partea Comisiei Europene. Într‐o scrisoare transmisă Federației Române a Jurnaliștilor MediaSind și Coaliției ”Opriți Codurile!”, FEJ a comunicat poziția oficialilor de la Bruxelles.
Comisia Europeană a precizat că “nu a fixat niciun termen limită pentru reforma codurilor civil și penal, nici în România și nici în alte state membre. Mai mult, Comisia Europeană a încurajat constant cea mai largă dezbatere posibilă cu societatea civilă și cu organizațiile non‐guvernamentale în momente în care era necesară adoptarea unor astfel de proiecte de lege vizând drepturile cetățenești”.
”Un astfel de document este împotriva oricărui principiu european al liberății presei”, susținea și Arne Konig, președintele Federației Europene a Jurnaliștilor, la momentul trimiterii Codurilor spre adoptare în Parlament. “Jurnaliștii nu pot fi forțați de lege să răspundă la orice fel de solicitare publică și în niciun caz nu pot fi forțați să își dezvăluie sursele pentru a‐și demonstra buna credință”. Proiectul noului Cod Civil dă dreptul justiției ca, în baza unei decizii judecătorești de urgență (ordonanță președințială), să dispună „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulație a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile” (adică la realizarea unui material jurnalistic), potrivit articolului 263, alineatul 2. De asemenea, potrivit articolul 225 din proiectul Codului Penal, jurnaliștii pot fi condamnați la închisoare de la trei luni la doi ani pentru anumite fapte care au legatură cu activitatea de presă. Iar acestea sunt doar câteva exemple din articolele care încalcă în mod flagrant libertățile cetățenești.
La toate aceste atacuri se adaugă și presiunile economice asupra mass‐media. Presa din România este supusă unei fiscalități excesive, fiind impozitată la fel ca orice altă industrie. În multe state din lume guvernele acordă o importanță aparte sprijinirii acestui sector vital pentru democrație. Însa, în Romania, guvernanții mimează un dialog ”al surzilor” și refuză cu obstinație să discute serios despre aceste probleme, mai ales în această perioadă de criză economică. După mai multe runde de negocieri cu membrii Comitetului Anticriză pentru Mass‐media, reprezentanții Guvernului Boc, prin conducerea Ministerului Finanțelor Publice, au considerat fiecare revendicare drept “o măsură susceptibilă de a avea caracter de ajutor de stat”, confirmând încă o dată faptul că mass‐media nu reprezintă o prioritate pentru statul român.
În aceste condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că, potrivit ultimului raport întocmit de Freedom
House, libertatea de exprimare din România este situată pe un rușinos loc 95, presa fiind considerată ”parțial liberă”, alături de state ca Peru, Panama și Ecuador.
Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind face apel la solidaritatea membrilor întregii comunități jurnalistice să nu accepte limitarea drepturilor constituționale ale presei și, în consecință, ale fiecărui cetățean. Guvernanții interpretează anumite semnale de la Uniunea Europeană și profită de criza economică actuală pentru a pune botniță presei, privând astfel cetățeanul de unul dintre cele mai importate drepturi: acela de a fi corect informat.
Comitetul executiv al FRJ MediaSind,
Cristi Godinac, preşedinte
Mihaela Căciuleanu, vicepreşedinte televiziune
Adrian Moise, vicepreşedinte radiodifuziune
Cornelius Popa, vicepreşedinte presă scrisă
Dumitru Mangu, vicepreşedinte edituri şi tipografii
Ion Moraru, coordonator departament televiziune
Liliana Hinoveanu, coordonator departament radio
Maria Schifirneț, coordonator departament presă scrisă
Adrian Scorțaru, coordonator departament edituri şi tipografii

La care subsemneaza si Asociatia Civic Media
FRJ MediaSind ‐ Federația Română a Jurnaliştilor reprezintă peste 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografii şi este membru cu drepturi depline în Federația Internațională a Jurnaliştilor: Federația Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România, Federația Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune, SJP din Agenția Națională de Presă Agerpres, Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii, SZR – Federația Sindicatelor din Întreaga Presă, Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova

DE CE nesimtitul Paleologu trebuie sa zboare: un jurnalist e "cretin si mincinos". Un ministru dezonorant pentru Cultura, Religia si Guvernul Romaniei

May 3rd, 2009 VR No Comments »

Ministrul Culturii face un ziarist de la Gândul cretin şi mincinos
de Adrian POPESCU, Bogdan Cristea 04 MAI 2009
•Ministrul Culturii şi Cultelor încearcă să retracteze afimaţia potrivit căreia Ionel Brătianu nu ar putea câştiga alegerile prezidenţiale
•Paleologu s-a lansat, vineri, într-un atac virulent la adresa ziaristului care a relatat conţinutul conferinţei sale despre „pleaşcă”

După ce a impus în politica românească un nou concept, acela de „pleaşcă”, pe care l-a şi teoretizat, de curând, în cadrul unei conferinţe ţinute la Institutul Cultural Român, ministrul Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu, confruntat cu un val de articole negative din partea presei în legătură cu acest subiect, a răbufnit, vineri, la Braşov, proferând invective la adresa unui jurnalist de la Gândul. El susţine că sensul afirmaţiilor sale de la celebra conferinţă „Ce este aceea o pleaşcă?” a fost denaturat de ziarul Bogdan Cristea, redactor în departamentul politic al ziarului, în ciuda faptului că ele au fost confirmate şi de alte publicaţii.

Istoria „pleştii” lui Paleologu

Totul a pornit de la aprecierea laudativă a ministrului la adresa şefului statului, despre care susţinea, în februarie, că a fost ca o „pleaşcă” pentru pedelişti, fiindcă datorită lui aceştia ar fi câştigat alegerile. Afirmaţia lui a stârnit comentarii negative. Paleologu s-a gândit însă să atribuie un sens mai înalt noţiunii de „pleaşcă” şi a mers la ICR pentru a ţine o conferinţă de filosofie politică pe această temă. În cadrul respectivei conferinţe, el a precizat, printre altele, că-şi menţine poziţia anterioară referitoare la Traian Băsescu: „nu are contracandidat, e un om care se potriveşte României actuale, corespunde societăţii româneşti”.
Venind vorba de tipul de politician agreat de români, Theodor Paleologu a adăugat că nici Ionel Brătianu nu ar avea şanse astăzi în alegeri: „Eu nu cred că Ionel Brătianu, dacă ar apărea acum, ar câştiga în alegeri”. Afirmaţia în cauză, citată de noi şi de agenţia de presă Mediafax, a fost, ulterior, retractată de Paleologu, care a declarat că, în realitate, ar fi vrut să spună altceva.

Ministrul se enervează şi insultă

Vineri, la Braşov, Theodor Paleologu a refuzat să răspunda unui alt ziarist al cotidianului Gândul, susţinând că afirmaţiile sale au fost radical modificate.
Paleologu: – Ziaristul ăla e ori cretin, ori rău intenţionat, pentru că dintr-o conferinţă de două ore, din care nu a luat decât un pasaj de 30 de secunde, despre Brătianu. Şi mai e şi mincinos, fiindcă nu a scris ce am spus eu, mi-a pus în gură o afirmaţie pe care n-am făcut-o.
Gândul: – Nu ştiu dacă a inventat colegul meu ceva sau nu, dar şi dacă ar fi cum spuneţi, „ziarist cretin şi mincinos” nu credeţi că e cam mult?
Paleologu: – Dar, după dumneavostră, ce e, cum calificaţi pe cineva care a scris exact pe dos decât am spus eu?
Gândul: – În nici un caz în acest fel, aş fi dat un drept la replică în care aş fi spus, cel mult, că ziaristul respectiv nu a înţeles ce am spus eu, dar n-aş fi recurs nicicum la asemenea exprimare insultătoare.
Info Plus: Cine e Theodor Paleologu?
Fiu al celebrului scriitor, om politic şi ambasador, Alexandru Paleologu, s-a născut la 15 iulie 1973. Şi-a luat licenţa în filosofie la Paris şi apoi doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea din München. Din 2005 a devenit ambasador al României în Danemarca şi Islanda, dar a renunţat la cariera diplomatică în 2008, când a fost numit ministru al Culturii şi Cultelor în cabinetul lui Emil Boc.
[email protected], mailto:[email protected]

Vezi si

CIUDATUL PALEOLOGU. Pupilul lui Plesu condamna “trufia” Manastirii Putna si, ca “regalist”, il sustine pe “Printul” Duda la Presedintie

Motto: “Trebuie convinsi deputatii, senatorii, episcopii si preotii sa aiba moderatie si precautie. Avem nevoie de o dezbatere publica pentru a vedea daca, pe timp de criza, putem cheltui acesti bani pentru cateva sute de biserici, sacrificand astfel programe culturale extrem de importante”

Desi e ministru ales din partea PDL – dupa cum se spune ridicat de pe olita chiar de Andrei Plesu, eminenta cenusie a tuturor guvernarilor, de la FSN la CDR, PSD si PDL – Toader Paleologu, fiul masonului de moda veche Alexandru Paleologu, altfel un tip citit, si-a facut deja un obicei din a insulta romanii. Pe langa atacul agresiv la adresa Bisericii – nu este vorba de “ridicarea a peste 800 de biserici”, cum a sustinut, ci de construirea a 2-300 si de restaurarea a sute de alte biserici de sute de ani, monumente ale artei si arhitecturii romanesti – el acopera, cu buna stiinta, si alte “ciudatenii” in Ministerului Culturii si Cultelor (parca a uitat ca este si ministru al Cultelor!). De exemplu, intr-o totala contradictie cu realitatea politica, el l-a mentinut in functia de “consilier personal” pe ungurul Demeter Andras, fost secretar de stat în Ministerul Culturii, numit în guvernarea Tăriceanu la propunerea UDMR, cel care a desfiintat, anul trecut, prin Hotarare de Guvern 13 reviste culturale romanesti, printre care Contemporanul, Literatorul, Manuscriptum şi Teatrul. Mai mult decat atat, el il mentine in functia de presedinte al INMER (“Memoria Exilului”), echivalenta cu aceea de secretar de stat, pe liberalul-regalist Dinu Zamfirescu, unul dintre cei care au semnat pentru suspendarea lui Traian Basescu. La fel de anormala este si pastrarea pe pozitie a lui Marius Oprea, un alt “gestionar” profitor al “afacerii anticomunismului”, fost consilier de securitate fara ORNISS al lui Tariceanu, inamic personal al lui Traian Basescu, pastrat si azi de Guvernul Cioc-Boc in functia de presedinte al asa-zisului IICCR (“Investigarea Crimelor Comunismului”). Si anomaliile “sectei intelectualilor” GDS-ICR continua, fara jena.

Sustinatorul “Printului” Radu

Acum, de exemplu, aflat de 1 mai la Braşov pentru a susţine o conferinţă pe tema “Republică şi Laicitate”, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional i-a răspuns unei jurnaliste că “Principele Radu are dreptul să candideze şi reprezintă un vector de civilitate în confruntarea electorală”.
Ministrul a susţinut în timpul conferinţei că este „foarte apropiat de familia regală a României” şi că, pentru domnia sa, „monarhia este parte din patriotism”.
„Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuia să-l aibă ca naş pe regele Mihai”, a adăugat Toader Paleologu.
La finalul conferinţei, ministrul a fost întrebat de o jurnalistă ce părere are despre candidatura la preşedinţie a principelui Radu Duda. Theodor Paleologu a ţinut să precizeze : „Radu Duda are dreptul de a candida şi, cel mai important, reprezintă un vector de civilitate în confruntarea electorală”. Paleologu a argumentat că principele Duda este un om „civilizat şi non-agresiv”.

Despre “laicitate”

„Laicitatea e foarte puţin prezentă în dezbaterile publice de la noi. Laicismul francez nu este cea mai fericită metodă, în schimb laicitatea pozitivă pe care o tot aminteşte Sarkozy reprezintă o şansă pentru religii. Laicitatea nu exclude orice fel de prezenţă a bisericii în spaţiul public, statul modern încearcă să neutralizeze doar politic, nu şi public, biserica.”, a continuat Theodor Paleologu.
Ministrul a făcut o scurtă referire la politica abilă a Bisericii Ortodoxe Române care, prin apolitismul ei, primeşte bani de la toată lumea.
„Politicienii cred că pot fi aleşi şi realeşi. Cu cât îşi fac cruci mai mari la TV cu atât sunt mai lipsiţi de cultură teologică dar dau mai mulţi bani la biserică în teritoriu. Biserica trebuie să înţeleagă că sărăcia e o virtute evanghelică, că este corpul mistic, corpul lui Hristos şi că nu are nevoie de construcţii aberante (…) Modelul de neutralizare politică a religiilor este pus în discuţie din ce în ce mai mult. Trebuie să promovăm laicitatea pozitivă. Nu trebuie să uiţi propria credinţă, dar ce drept ai s-o manifeşti public, mai ales în mod zgomotos?”, s-a întrebat Paleologu.

“Trufia” de la Putna

Ministrul a dat exemple de biserici care au primit destui bani dar i-au folosit în mod distructiv. Printre altele a menţionat o biserică de sat, renovată cu zeci de miliarde, în care s-a pus podea de marmură şi picturi de prost gust, cu Isus (sic) stând pe tricolorul românesc la judecata de apoi sau mânăstirea Putna unde s-au făcut picturi de interior după ce, de secole, mânăstirea uimea prin simplitatea ei.
„Providenţa a dat ca la Putna să nu existe picturi. De ce, în secolul 21, să vrem să corectăm providenţa? E o trufie. Biserica ar trebui să fie responsabilă de patrimoniul pe care îl administrează. Modestia e o altă virtute evanghelică”, a menţionat Theodor Paleologu.
Făcând o paranteză, ministrul s-a întors la politică susţinând că şi apolitismul este tot o politică. „Cei 70% dintre români, care nu votează, fac totuşi politică. Îi înţeleg. Când ai o coaliţie, riscul de neparticipare la vot este enorm. Îi poţi pierde pe toţi. Iar la o coaliţie dreapta-stânga toţi sunt catalogaţi la fel şi nimeni nu mai votează”, a spus ministrul.
O altă problemă abordată de Theodor Paleologu în cadrul conferinţei “Republică şi Laicitate” a fost cea a lipsei unui protocol între biserică şi stat, a lipsei de protocol în general.
„România nu are protocol. E o brambureală de la cap la coadă. Mi-ar plăcea să fiu Ministrul Protocolului şi Bunelor Maniere”, a încheiat, ironic, Theodor Paleologu.
Surse: Cotidianul, Gardianul

Citeşte de la Gandul şi
Politicienii şi presa după revoluţie – de la „animal” la „găozar”
Citeşte aici articolul care l-a enervat pe ministru

„DEONTOLOGUL“ Ciuvică – un plastograf ordinar. DOCUMENTE SRI ale "Grupului de evidenta" modificate in Adobe Photoshop de GIP-ul lui Ciuvica

May 3rd, 2009 VR No Comments »

Scris de George Roncea
În ultima vreme, un personaj ciudat – Mugur Ciuvică – umple ecranele televiziunilor gemene ale Trustului V & V (Vîntu & Voiculescu) – unde este invitat în aparenţă pe post de chibiţ atotştiutor, analist, politolog, expert în ale securităţii, medic al naţiunii (ca şi Alina Mungiu, este un fel de felcer fără practică la bază).
Mugur Ciuvică, pompos intitulat preşedinte al Grupului de Investigaţii Politice, dă note „clasei politice corupte“, pe ochi frumoşi, omiţând adică pe „ai lui“. Metodologic nu ai cum să faci analize altora câtă vreme punctul tău de staţie este identic cu al celor acuzaţi, Ciuvică făcând parte din acelaşi sistem al clasei politice ticăloşite, care îi asigură de altfel şi tainul. Pentru ca deriziunea să fie deplină astăzi, proaspăt reşapat, doctoru’ Ciuvică, fostul cruciat al bătăliei anti-Năstase este acompaniat uneori la ieşirile sale pe Antene chiar şi de fostul său prigonitor – Adrian Năstase – devenit acum „partener rezonabil“ în talk-show-urile Trustului care îşi râde în epoleţi după ce l-a lansat pe „deontologul moralizator“ în hora luptei între palate…
Mugur de putreziciune
De pe ambrazura Antenei castelanului Voiculescu aruncă vajnicul Mugur seară de seară cu smoală, foc şi venin în „inamicul public care trebuie să piar(d)ă – Traian Băsescu“ – formulă a eternului edecar Ion Iliescu. Provenit din zona expirată politic a fostei Acţiuni Populare, putredul Mugurel a făcut o tumbă din partida lui Constantinescu şi înarmat cu o săbiuţă de plastic ţopăie seara de seară pe estrada securiştilor care „l-au învins“ pe Emil şi care îi oferă acum o sinecură în schimbul gargarei, grimaselor şi giumbuşlucurilor de tot felul adresate inamicului public care-i umple visele umede. Convergenţa de interese a topit antagonismul de altădată dintre găştile lui Iliescu şi Constantinescu, slugile – categorie din care face parte şi Ciuvică – conformåndu-se prompt şi reajuståndu-şi discursul pe măsura patologiei acestor vremuri maro. Mascarada pseudo-moralizatoare în care se scaldă bolnăvicios „doctorul“ Ciuvică este cu atåt mai consternantă cu cåt „deontologul“ s-a prins singur cu måna în borcanul fraudei fiind dovedit chiar de presa unuia dintre moguli drept artizanul plastograf al unor celebre bileţele de la SRI care ar fi urmat să fie folosite împotriva – cum altfel, „inamicului public“, Băsescu.

Ciuvică plastograful
Protagonistul farsei bileţelelor a folosit – neprofesionist, un program de editare digitală alipind o ştampilă cu semnătura lui Coldea, scanată de pe alte documente, pe o aşa-zisă rezoluţie a unei note interne a SRI, miza evidentă fiind tentativa de incriminare a lui Coldea şi de asociere a acestuia într-un aşa-zis act de poliţie politică. GIP-u’ lui Ciuvică a dat publicităţii în 2007 documente care ar fi demonstrat o monitorizare a SRI îndreptată împotriva PNL în general şi a Noricăi Nicolai în speţă, privind discuţii ale acesteia despre formarea unui pol de centru liberal în Republica Moldova, pol cu deplasare accentuată spre Rusia şi partidul lui Putin, Edinaia Rossia. Cei care au descoperit măsluirea documentelor trimise în formă electronică tuturor redacţiilor au fost chiar ziariştii de la „Ziua“, care au demonstrat că cel puţin două dintre bileţelele ce purtau marca SRI erau plastografiate, fabricate, fiind mai exact falsuri grosolane marca Ciuvică.
Cele două documente publicate de Mugur Ciuvică, care ar fi demonstrat că SRI spionează PNL şi pe senatorul liberal Norica Nicolai, erau două adrese de însoţire ale unor materiale realizate de Grupul de Evidenţă din cadrul SRI, semnate de generalul Vasile Stanciu. Adresele însoţeau materiale pe care Stanciu le prezenta unuia dintre directorii SRI în 20 iulie 2006, alăturat fiind aşezată (prin programul de editare digitală Adobe) ştampila, viza şi semnătura prim-adjunctului directorului SRI, Florian Coldea.

„Lucrare“ cu bătaie lungă… via Moscova
Scandalul lansat de Ciuvică avea şi alte rosturi, operative, au comentat la vremea aceea specialişti ai sistemului de apărare, deoarece imediat colegul Noricăi Nicolai, parlamentarul Radu Stroe, aflat în Comisia SRI, a cerut acces la datele operative ale SRI cu o insistenţă ce aducea aminte de eforturile similare ale colegului său de guvernare şi comisie, Verestoy Attila, cel care ani de-a råndul (s-a aflat în Comisia SRI 15 ani!) a încercat să participe la şedinţele de lucru ale activului cadrelor din SRI. Imediat după ce Stroe şi-a anunţat intenţiile, a reacţionat şi vicepreşedintele PNL Norica Nicolai, declarånd că formarea unui pol de dreapta în R. Moldova este „o chestiune de politică liberală decentă“, nu ceva care vizează siguranţa naţională. Evident, Norica „a uitat“ să precizeze că „polul liberal“ din Moldova avea conexiuni şi subordonări de fapt, direct la Moscova. Scandalul bileţelelor s-a topit în ceaţă, însă Ciuvică este încă folosit, de către aceiaşi purtători de epoleţi din vechea gardă, cei care i-au învins şeful, pe Emil, şi l-au transformat în breloc la brăcinarul clanului Voiculescu.

Deontologul“ Ciuvică – un plastograf ordinar
Curentul – luni, 04 mai 2009

DOVADA AICI: ZIUA – Ciuvica a schimbat documentele

Dupa ce ZIUA i-a demonstrat ca a aruncat pe piata un fals grosolan, liderul GIP a postat o fotografie fara urme pe site-ul sau * Data la care aceasta a fost incarcata l-a dat insa de gol
Ciuvica a schimbat documentele
site Ciuvica (JPG, 81 kB) Descarca »
adresa_SRI_PNL (JPG, 230 kB) Descarca »
declaratie purtator de cuvant SRI (MP3, 149 kB) Descarca » Asculta »
In urma dezvaluirilor facute de Ziarul ZIUA privind autenticitatea documentelor prezentate de Mugur Ciuvica, mai multi cititori ne-au atras atentia ca pe pagina de Internet a Grupului de Investigatii Politice (GIP) documentul cu semnatura colonelului Coldea nu mai prezinta caracteristicile semnalate de ziarul nostru.
Suntem in masura sa va demonstram faptul ca, marti, 25 septembrie a.c., dupa vizita efectuata in redactia Ziarului Ziua, Mugur Ciuvica a modificat pagina de Internet a GIP (https://grupul.ro/files/SRI_politie_politica/) si a schimbat fisierul 02.adresa_SRI_PNL.jpg , astfel incat sa nu se mai poata observa falsul grosolan.
Continuarea la
https://www.ziua.ro/display.php?data=2007-09-27&id=227157

DAN PURIC si RADU DUDA: doi actori grabiti. De la ortodoxie la "imaginea Bancii Comerciale Carpatica". De la actorie la falsul titlu de "print". VIDEO

May 3rd, 2009 VR No Comments »

Vin cu o precizare, pentru ca am primit zilele acestea unele comentarii rauvoitoare, care ma acuza de “atac la geniul lui Puric”.

1. Precizez ca niciodata nu am atacat pe cineva, ci doar am aparat. Principii, drepturi si cauze nationale. Persoanele vizate in dezvaluirle mele au fost si sunt instrumente ale structurilor anti-Romania. Niciodata, in cei 20 de ani de jurnalism si activitati civice, actiunile mele nu au urmarit nici cel mai mic interes personal. Dimpotriva, mi-au anihilat zeci de oportunitati si mi-au creat la fel de multi dusmani.
2. Tot ce am publicat despre Dan Puric aici in ultimele zile, daca veti observa cu atentie, este doar sub forma de citate, intre ghilimele, din surse publice. Nici un comentariu personal. Deocamdata. La fel, si ce urmeaza mai jos.
3. In ce-l priveste pe domnul Dan Puric, am toata admiratia fata de talentul sau actoricesc. Dar, mai departe, imi permit sa am indoieli profunde, intemeiate, cu toate, pe date si fapte concrete, care circula in mediile de specialitate. Sfatul meu este sa se pocaiasca, cat mai are timp, in fata Parintelui Justin Parvu, pentru imensa insulta pe care i-a adus-o zilele acestea, eliminandu-l de la sfintirea de la Aiud, desfasurata pe sest, dupa niste practici care amintesc de alte sisteme, in nici un caz de deschiderea si trairea crestineasca a Ortodoxiei, si cu niste scopuri ramase inca, oculte.
Intamplarea face ca ambii actori care se remarca impreuna in ultima perioada, Radu Duda si Dan Puric, sa se afle, dupa cum reiese din postarile de mai jos, intr-o ciudata coniventa.
In continuare, dupa cum v-am spus, numai citate:

Primul actor grabit: Dan Puric si Banca Comerciala Carpatica. De la Omul frumos la omul banos

“Dan Puric si BCC comunica impreuna

Omul de cultura Dan Puric va reprezenta, in anul 2009, imaginea Bancii Comerciale Carpatica pe piata. Impartasind aceleasi valori ca si institutia bancara sibiana Dan Puric s-a alaturat demersului BCC de promovare si sprijinire a autohtonului prin manifestarile sale artistice. Astfel, Banca Comerciala Carpatica va sustine demersurile culturale prezentate de artist transmitand, totodata, mesajele sale clientilor sai existenti si potentiali, prin intermediul acestuia. „Ne aflam intr-o criza generalizata a materialitatii pe intregul glob pamantesc care se suprapune pe o profunda si lunga criza spirituala a umanitatii. Pentru ca Banca Comerciala Carpatica va pleda intotdeauna pentru promovarea si sustinerea fortei si inteligentei valorilor autentice romanesti, am dorit sa colaboram cu Dan Puric pe care il apreciem pentru ca a devenit un reper pentru multi dintre romani reusind sa apese butonul de „reverse” al acestei involutii confuze a unei lumi care tinde tot mai accentuat sa se urateasca. Alaturi de Dan Puric dorim sa impartasim oamenilor bucuria aniversarii celor 10 ani de activitate pe care banca i-a parcurs”, declara dl Nicolaie Hoanta, directorul general al Bancii Comerciale Carpatica.

BCC va participa in calitate de Promotor la cele 3 conferinte sustinute de Dan Puric la Ateneul Roman pe urmatoarele teme „despre Corp, despre Umor, despre Iubire. Acestea vor avea loc dupa cum urmeaza:
– 08 aprilie 2009, despre Corp,
– 14 octombrie, despre Umor,
– 15 decembrie, despre Iubire.

Turneul de conferinte “Despre Omul Frumos” 2009 va avea loc in urmatoarele orase: Cluj Napoca, Oradea, Timisoara, Buzau, Constanta, Medias, Drobeta Turnu Severin, Piatra Neamt, Suceava, Bacau, Tulcea, Ploiesti, Tragoviste, Pitesti, Ramnicu Valcea, Giurgiu, Slobozia, Craiova si Slatina.

In data de 15 iulie 2009, in cadrul evenimentului aniversar marcat de implinirea a 10 ani de activitate a Bancii Comerciale Carpatica Dan Puric va sustine spectacolul aniversar „VIS – One man show” la Hotel Ramada – Sibiu.

De asemenea, BCC va sustine actiunile de reabilitare a sistemului de iluminat al Teatrului Rapsodia.”

https://www.carpatica.ro/index.php?go=1000

Alt actor grabit: Radu Duda, falsul print de Romania


PARINTELE Mihai Andrei Aldea predica la Petru Voda despre era cipurilor, lupta pentru libertate intru Hristos si cazul Iuda – Aiud. VIDEO

May 3rd, 2009 VR No Comments »

In Duminica Mironositelor, 3 mai 2009, Parintele Mihai Andrei Aldea a predicat la Manastirea Petru Voda despre era cipurilor si Cazul Aiud, unde acum cateva persoane isi doresc ridicarea unui “centru memorial” in loc de o Manastire pentru Sfintii Inchisorilor. O adevarata marturisire in numele lui Hristos Mantuitorul nostru: “Daca pe Mine M-au prigonit si pe voi va vor prigoni!”. “Pe Hristos l-a vandut Iuda, care era Aposostului Lui! Se intampla lucrurile acestea neincetat. Uitati-va ce se intampla la Aiud!”

ZIUA PRESEI: Sa plangem sau sa radem? PRESA ROMANA: Ciobanescul carapatin trebuie "cipuit". Anul asta se poarta tot pudel si "papagal"…

May 3rd, 2009 VR No Comments »

MARIUS COSMEANU: Tastaturile viitorului: de la SF la realitate

May 3rd, 2009 VR No Comments »
Minority Report, filmul realizat de Steven Spielberg în 2002, a atras atenţia amatorilor de science-fiction din două motive: pentru că au putut vedea o nouă ecranizare după o carte scrisă de Philip K. Dick (scrierile sale inspirând şi producţii precum Blade Runner, Paycheck sau A Scanner Darkly) şi pentru că au putut admira minutele magice în care Tom Cruise stă în faţa unui monitor uriaş şi se joacă, prin simple mişcări ale braţelor, cu informaţiile sau scenele reale din baza de date a poliţiei.

Aşa arăta un SF de acum 7 ani. Între timp, a devenit realitate. Fascinantele monitoare coordonate prin mişcări ale mâinii, respectiv suprafeţele digitale iPhone sau versiunile similare mai mari precum Surface, nu sunt, însă, neapărat perfecte. În primul caz, navigarea pe termen lung este obositoare (gândiţi-vă numai ce ar fi să avem în fişa postului, preţ de opt ore, atribuţiile lui Tom Cruise din scena de mai sus), iar în cel de al doilea, problema e că, periodic, suprafaţa monitorului trebuie curăţată de urmele pe care le lasă degetele noastre.

Ce va urma? În ce măsură se vor răspândi monitoarele digitale sau cele coordonate prin mişcări ale mâinilor, printre tastaturile cu 101 butoane şi mouse-urile devenite deja clasice? Nu există un răspuns cert, marea revoluţie lăsându-se încă aşteptată. În momentul de faţă putem vorbi doar de un trend. E drept, unul foarte puternic şi al cărui port-drapel, pe lângă iPhone, îl reprezintă Windows 7. Dacă vrem să facem o analiză a acestui trend (momentan, mai mult teoretică decât practică), exemplul secvenţei din Minority Report este ideal. Acea suprafaţă a fost creată din numeroasele concepţii, viziuni sau prototipuri ale firmelor de profil. Realizatorii secvenţei au fost inspiraţi atât de conceptul imaginat de Sun Microsystems în 1994 (Starfire), cât şi de Microsoft (prin schiţa şi ideea conceptului). În completare au venit Schematic şi Milkshake Media, întregite de ideile celor de la Massachusetts Institute of Technology. Merită să vedeţi şi la SF-ul de un sfert de oră despre cum anticipa Sun Microsystems, în urmă cu 15 ani, viaţa noastră de acum cinci ani. În plus, cei interesaţi de tehnică de luptă vor fi bucuroşi să afle că mănuşile folosite de Tom Cruise au fost create de Raytheon, firma care produce, printre altele, şi controversata „rază dureroasă”, o armă nonletală de intervenţie pentru dispersarea mulţimilor.

Unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu, John Underkoffler (MIT), susţine că mâna noastră ar putea deveni un adevărat briceag elveţian, care poate să gestioneze prin aceste sisteme o cantitate uriaşă de informaţii. Nu e de mirare, aşadar, că proiectanţii visual-media şi fanii SF-ului s-au bucurat imens când Underkoffler s-a întors, anul trecut, cu g-speak, practic, varianta reală a sistemului din Minority Report. Conform proiectanţilor, g-speak reprezintă prima realizare majoră din istoria interface-urilor din 1984 încoace, sistemul putând fi utilizat deopotrivă pentru vizualizarea informaţiilor şi pentru prezentări. Underkoffler şi colegii săi au mers, însă, cu un pas înainte: la ediţia din acest an a festivalului de film Sundance, ei vor prezenta un nou sistem de editare a filmelor, denumit Tamper. Tamper anticipează maniera în care se va lucra în industria filmului peste câţiva ani şi, odată perfecţionat, îşi va găsi aplicabilitate, mai mult ca sigur, şi în industria de entertainment, în medicină, logistică, bioinformatică sau în simularea realităţii.

Underkoffler susţine că adevăratul manipulator al mediului nostru fizic este mâna, dar când lucrăm cu un mouse în faţa unui monitor, suntem într-un cadru limitat. Pe lângă asta, specia umană şi-a dezvoltat simţul spaţialităţii în decurs de câteva milioane de ani, de aceea, o mare parte din răspunderea creierului uman ţine de evaluarea imediată a distanţelor şi a obiectelor. Astfel, mediile şi suprafeţele digitale sunt obligate să copieze lumea reală şi spaţialitatea acesteia. Toţi ne descurcăm în spaţiu, toţi îl înţelegem, toţi putem acţiona în cadrul lui, dar trebuie să uităm de ideea că pe monitor există doar coordonatele X şi Y. Fiecare pixel, spune reprezantantul MIT, are o situaţie fizică reală.

O părere aparte are şi vedeta suprafeţelor digitale, Jeff Han. Han a prezentat în 2006, la TED Talks, întâlnirea anuală a gânditorilor şi proiectanţilor americani, un monitor pe care îl putem manipula folosind mai multe degete deodată. Han a prezentat monitorul dezvoltat la Institutul de Matematică Courant din New York răsfoind, mărind sau rotind fotografii şi ataşându-le comentarii, pentru ca apoi să vrăjească audienţa cu trucuri vizuale similare aplicate unui soft gen Google Earth. Un an mai târziu, firma sa Perceptive Pixel a apărut din nou la TED, de data aceasta cu un tablou interactiv. Inginerul proiectant subliniază că oamenii manipulează cel mai bine lucrurile atunci când le pot şi prinde, altfel, dacă nu pot atinge cu degetele un monitor, mişcarea pozelor sau a hărţilor nu e posibilă. Acesta e motivul pentru care un sistem tridimensional în care trebuie să ne mişcăm mâinile prin aer, în faţa unui monitor, pare neplăcut ergonomic şi inutil.

Sistemul lui Jeff Han a putut fi văzut de publicul american şi la CNN, cu ocazia alegerilor din Florida. Chiar dacă firma producătoare nu a anunţat încă numărul exemplarelor vândute (o versiune mai simplă costă 100 de mii de dolari), a recunoscut că printre clienţii săi se află Serviciile secrete, Armata şi megacorporaţiile. Deşi, mai multe posturi de televiziune au comandat astfel de sisteme, CNN a fost singurul care l-a şi folosit în emisiunile ei.

Prezenţa suprafeţelor digitale se mişcă în careul: sisteme de citire a cărţilor electronice, PDA-uri, telefoane mobile şi notebook-uri. Iată două exemple din acest univers: Kindle şi Plastic Logic. O inovaţie similară e cea a germanilor de la Silke Hilsing, Impress fiind o suprafaţă care sesizează nu doar presiunea, ci şi puterea presiunii de atingere. Sharp a anunţat, şi ea, încă din 2007, că pregăteşte o tehnologie care nu e doar multitouch, adică una în care vom utiliza mai multe degete concomitent, ci are şi calităţile unui scanner. Una peste alta, în următorii doi ani, marile schimbări vor fi dictate tot de liderii Apple şi Microsoft.
Marius Cosmeanu

surse: HVG şi New York Times
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova