Stefan Andrei, fost ministru de Externe al Romaniei socialiste timp de sapte ani, pana la indepartarea sa de catre Elena Ceausescu, in 1985, revine in exclusivitate pentru ZIUA cu noi dezvaluiri despre perioada regimului comunist din Romania de dupa ocupatia sovietica. Stefan Andrei a fost arestat in 1990 si inchis timp de doi ani si cinci luni, desi Parchetul nu a putut dovedi niciodata acuzatia de “genocid” pe care i-a adus-o Ion Iliescu, prin intermediul Frontului Salvarii Nationale. Revoltat de o declaratie recenta de-a lui Petre Roman privind moartea tatalui sau, Stefan Andrei il provoaca pe fiul demnitarului comunist Walter Roman sa-si demonstreze afirmatia, considerata de fostul sef al diplomatiei drept “o minciuna grosolana”. Walter Roman, una dintre cele mai sinstre figuri ale ocupatiei sovietice, nu a fost omorat de Nicolae Ceausescu, dupa cum sustine Petre Roman astazi, afirma Stefan Andrei, ca martor ocular. “Aceasta este una dintre cele mai grosolane minciuni care s-au aruncat public dupa decembrie 1989”, spune fostul sef al diplomatiei romanesti. Desi tatal sau era functionar de banca si el urmase Universitatea Tehnica german din Brno, Walter Roman este atras in brigazile rosii de Miklos Goldberger, “ilegalist” si membru al Komintern, viitor presedinte al Uniunii Oamenilor Muncii Maghiari din Romania(MADOSZ). Un personaj care se pare ca i-a marcat viata, tinand cont ca acesta a cerut din partea Moscovei ca Ardealul de Nord luat prin Diktatul de la Viena sa nu mai revina Romaniei. Conform unui istoric al perioadei sovietice, exista documente care atesta ca Walter Roman a militat la randul sau pentru infiintarea statului independent “Transilvania”. Potrivit istoricului rus Tofic Islamov, citat in Romania de Alexandru Purcarus, Walter Roman a trimis Comisiei Litvinov, la 28 iunie 1944, o scrisoare in care sprijinea ideea “infiintarii independentei (si fata de romani si fata de unguri) Transilvaniei de la raul Tisa pana la Carpati”. Teama reprimata ca aceasta actiune sa nu-i fie reprosata ar putea fi o explicatie a excesului sau de zel aratat ulterior in favoarea Transilvaniei, de teama represaliilor lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Comunist de frunte si membru al gherilelor internationaliste anti-crestine din Spania, apoi sef la Radio Moscova al echipei de criminali anti-romani Ana Pauker, Leonte Rautu si Iosif Chisinevschi, Walter Roman s-a intors in Romania in 1944 pe tancurile sovietice, la propriu, ca locotenent-colonel in cadrul Diviziei “Horia, Closca si Crisan”. El a fost decorat de Moscova in 1945 cu “Steaua Rosie” si inaintat la gradul de general-maior. Enciclopedia Wikipedia consemneaza ca un an mai tarziu, in 1946, Walter Roman a fost numit sef al Directiei de Educatie, Cultura si Propaganda a Armatei, iar intre 1947-1951 ocupa postul de sef al Directiei Superioare Politice a Armatei. In 1951 devine membru al CC al PCR si ministru al Postelor si Telecomunicatiilor pana in 1953. Anul 1953 reprezinta momentul in care regimul politic de la Bucuresti incepe indepartarea agentilor si comisarilor sovietici din sistem, operatiune care dureaza pana in 1964, cand sunt eliberati si toti detinutii politici, an dupa care Nicolae Ceausescu ajunge la putere. Astfel, odata cu asa numitul “grup Luca-Pauker-Georgescu” au fost trasi pe functii mai mici si Walter Roman, ca director al Editurii Politice, sau Gheorghe “Gogu” Radulescu – protectorul din CPEx al unei intregi retele de inelectuali, dar care reuseste totusi sa revina si sa se mentina la varful Partidului pana la executia lui Nicolae Ceausescu. Alti istorici au demonstrat cu documente recent declasificate ca Walter Roman a fost amestecat in complotul KGB si al PMR care avea drept scop arestarea guvernului Imre Nagy, dupa Revolutia ungara din 1956 de la Budapesta. Dupa ce membrii guvernului Nagy au fost tinuti ilegal pe teritoriul Romaniei, intr-un complex de vile de langa lacul Snagov, Imre Nagy a fost judecat in 1958, condamnat la moarte si executat la Budapesta de noua conducere prosovietica a Ungariei. Stefan Andrei aduce aminte ca Walter Roman a fost un instrument principal in descoaserea grupului Nagy, eliminat ulterior in stil sovietic. Desi Petre Roman a contestat aceste fapte, documentele arhivei CC al PCUS din Colectia ZENIT arata ca fiul nomenklaturistului comunist se joaca de-a dezinformarea. Autor al “celebrei” sintagme “Dupa noi, vom veni tot noi. Noi nu scriem istoria, noi o cream”, Walter Roman a murit in 1983, in urma unei operatii pe cord, la 70 de ani, nu inainte de a publica la Editura Politica o carte in care este apreciat pozitiv rolul sau chiar de catre Zbigniew Brezinski: “Era Tehnotronica” aparuta sub titlul “Revolutia Tehnotronica”. “Era tehnotronica include aparitia graduala a unei societati din ce in ce mai controlata si supravegheata. O astfel de societate va fi dominata de o elita nefundamentata pe valori traditionale”, scria Brezinski, completand, pentru o revista de specialitate: “Va fi posibil sa se mentina o supraveghere aproape permanenta asupra fiecarui cetatean si sa se pastreze la zi o evidenta care sa contina chiar si cele mai personale informatii despre sanatate si comportament, pe langa altele. Aceste informatii vor fi oricand la dispozitia autoritatilor.” Astazi, dupa 30 de ani de la acel moment interpretat diferit de familia Roman, Stefan Andrei vrea sa corecteze neadevarurile istorice, intr-un interviu special pentru ZIUA, pe care il puteti citi in editia noastra de sambata.
Interviul este un fragment dintr-un film documentar realizat de Vladimir Alexe (foto) si subsemnatul. (V.R.)
O consecinta ticaloasa a crizei ca doctrina politica a alesilor poporului roman : “sacrificarea a ceea ce a mai ramas din economia autohtona pentru salvarea bancilor straine” In zilele din urma, cel mai recent laureat al Premiului Nobel pentru economie, americanul Paul Krugman, a avertizat , printr-un articol publicat in “New York Times”, asupra iresponsabilitatii si cinismului politicilor care pedepsesc economiile nationale pentru salvarea bancilor. In cazul Romaniei, bancile care urmeaza a fi salvate prin austeritatea politicilor economico-sociale nici nu sunt macar romanesti, dupa cum si axa economiei nationale apartine capitalului strain. In pofida acestei realitati, ceea ce a mai ramas din economia autohtona urmeaza a suporta, sub sanctiunea falimentului si colapsului, pretul salvarii bancilor si investitiilor straine. Ce au adus bancile straineromanilor? Incurajarea consumului bazat pe importuri, cu efect imediat asupra restrangerii drastice a activitatilor productive si cresterea exponentiala a gradului de indatorare bancara a populatiei. Bancile au obtinut, in timp record, profituri enorme, de-a dreptul imorale, pe seama unor dobanzi exagerate si a comisioanelor ascunse in clauze contractuale impuse unilateral, intotdeauna in defavoarea clientilor. Comportamentul bancilor se dovedeste permament insultator, lipsit de respect si umilitor, prin obligarea clientilor sa accepte contracte fara nici un fel de negociere si in absenta unui minim de informatii asupra drepturilor si obligatiilor ce decurg din incheierea contractelor. Contracte redactate in termenii echivoci ai limbajului dublu, deci interpretabile si, pe deasupra, cu clauze absolut arbitrare care permit bancilor modificarea unilaterala, fara nici-o notificare prealabila a clauzelor. Asemenea politici bancare anuleaza nu numai esenta raporturilor contractual civile, bazate pe echilibrul drepturilor si obligatiilor partilor, ci contravin pana si fundamentelor societatii democratice, in care bancile isi impun propria dictatura, conditionand, in acest fel, functionarea regimurilor politice dupa aceleasi reguli nedemocratice. Inlocuirea dictaturii ideologiilor politice cu dictatura ideologiei financiare emanate dintr-un centru suprastatal, poate semnifica instaurarea totalitarismului la scara planetara. In fata unei astfel de amenintari implacabile, avem responsabilitatea de a ne indoi daca inaltele autoritati ale statului, care isi fac un merit din negocierea acordurilor de imprumuturi externe, au negociat cu realitatea. Avem si mai serioase indoieli ca numitele autoritati au avut in vedere politici economice proromanesti, bazate pe propriile resurse umane si naturale. Argumentele indoielilor noastre le aducem din istoria economica a Romaniei. Nu cu mult timp in urma, chiar in momentele negocierilor cu Fondul Monetar International, la Academia de Studii Economice se lansa excelentul volum de scrieri economice “Spre un nou medievalism economic” al filosofului si eticianului Mircea Vulcanescu, fost Secretar de Stat la Finante in perioada interbelica si a Marii Crize Economice Mondiale. Citind scrierile economice ale lui Mircea Vulcanescu, nu poti sa nu fii socat de extraordinara lor actualitate. Orice lector obiectiv constata ca, in ceea ce priveste Romania, nu s-a produs nici-o schimbare a comportamentelor si reactiilor economice. Dimpotriva, matricea perioadei razboiului rece, stagnarea si regresele din ultimele doua decenii ale democratiei de tranzitie ne-au indepartat si mai mult de comportamentul si reactiile economice occidentale, iar manifestarile clasei politice au ramas, in continuare, egoiste si balcanice. Pentru Romania, o tara fara o deplina identitate si autosuficienta economica, toate contextele si conjuncturile internationale pot fi amenintatoare, in pofida aderarii la N.A.T.O. si a integrarii in Uniunea Europeana. Ce ne arata diagnoza resurselor naturale ale Romaniei? Potentialul agrar al tarii s-a prabusit, iar industria petrolului si a gazelor este aproape de epuizare. Apele minerale, padurile cu fructele, flora si fauna lor, lacurile, marea si plajele sunt risipite in tot felul de concesiuni care mai de care mai paguboase. Tara odinioara “eminamente agricola” importa produse alimentare pentru traiul zilnic, tara bogat oranduita si slavita in cantarile lui Alecu Russo isi vinde resursele strategice pe redevente simbolice, iar industria autohtona, atat cat a mai ramas este pedepsita sa suporte costurile guvernarilor populiste si, pe cale de consecinta, profund ineficiente economic. Alocatii de miliarde din partea Uniunii Europene sunt amenintate cu suspendarea din cauza unei criminale lipse de preocupare, a incompetentei si incapacitatii de investire in proiecte viabile. Si, totusi, cine si cum face ca Romania sa supravietuiasca ? Lubrifiantul care misca scrasnind angrenajele societatii este unul foarte toxic : coruptia! Ea nu a fost si nu va fi starpita, fiindca in lipsa ei nimic nu mai poate functiona in Romania. Credem ca si chiar numai exemplul ce urmeaza este suficient doveditor: Intreprinzatori onesti, care si-au indeplinit obligatiile contractuale cu statul ori cu administratiile locale sunt in blocaj de plata a prestatiilor, de aproape un an, desi au existat finantari deschise. Cauza ? Neaceptarea unor intermediari, chipurile de urgentare a formalitatilor de plata, care sa incaseze comisioane , unele impuse peste cota profitului, ceea ce nu poate fi decat o practica mafiota de impingere in faliment a necotizantilor la asa zisele “pusculitele de partid” ale mafiei politice transpartinice. Eminentele fiscalitatii si finantelor se fac ca nu inteleg ca acesti intreprinzatori au achitat cu anticipatie multe milioane de euro T.V.A., impozit pe profit, contributiile de asigurari sociale si alte dari numai pe baza documentelor fiscale, fara sa li se plateasca un cent! Acesti intreprinzatori au deschis linii de creditare pentru finantarea lucrarilor contractate, garantand cu mjloacele fixe ale companiilor ori cu bunuri personale. Unii isi dimimueaza drastic lichiditatile pentru achitarea ratelor imprumuturilor, deoarece diferentele negative de curs valutar le transforma castigurile neincasate in pierderi certe. Datoriile interne ale statului si administratiilor locale imping la dezastru intreprinzatorii care au jucat cinstit pe o piata controlata de coruptia politico-administrativa. Timona navei Romania este pe mainile unor piloti care fara lubrifiantul coruptiei nu pot citi busola. Ori, coruptia pentru busola unei tari, este ca “fierul rau” care da peste cap acul magnetic si bulverseaza punctele cardinale pe harta politicii mondiale. Ne indreptam, condusi cu o seninatate iresponsabila, catre o mare drama social-economica. Romania va avea de restituit cel mai mare imprumut din istoria sa. Rambursarea datoriilor externe in anii`80 a fost posibila cu pretul unor sacrificii greu suportabile si numai in conditiile unui dirigism etatist absolut , prin coordonarea si monopolizarea comertului exterior de catre cateva firme de stat si societati mixte militarizate si integrate Departamentului Securitatii Statului. Toate celelalte structuri ale Ministerului de Interne aveau, la randul lor, misiuni neechivoce de “politie a comertului exterior”. Ce industrii autohtone vor putea fi dezvoltate, pe ce piete si cu ce produse si servicii se va putea accede, de unde se vor obtine resursele rambursarii creditelor externe?!Este aceasta o preocupare a guvernului actual? Nici vorba! Va fi povara guvernelor si generatiei urmatoare. Ce fel de gandire si politica economica este aceasta?! Cine conduce Romania, o clasa politica sau rentierii politicii?! Independenta politica si suveranitatea nationala ale Romaniei chiar nu trebuie sa oblige la un minim de autarhie economica, atat doar cat sa ne permita supravietuirea “prin noi insine” si nu pe seama sperantelor iluzorii in generozitatea mult prea scumpa din partea altora? Asta mai cu seama ca nici altii nu stau pe roze, de vreme ce si in interiorul Uniunii Europene fiecare isi asigura, mai intai, propriul viitor. Rudele mai la urma si in ordinea unor preferinte in care rarisim ne regasim. Viitorul Romaniei nu se poate asigura fara o proiectie luminata de a cultura economica superioara, legata si de traditiile economice conservate de autarhismul taranesc arhaic, prin care poporul a dainuit in toate vremurile de mare restriste. Un asemenea viitor se cladeste numai pe un prezent obtinut prin transformari economice de esenta. In articolul “Carteluri, politica liberala si dictatura economica”, Mircea Vulcanescu demasca traditia liberala a chivernisirii pe seama afacerilor cu statul, a tepelor trase bugetului public spre satisfacerea nesatioaselor buzunare ale clientelei politice. Aceasta traditie a liberalismului levantino-fanariot a fost reeditata in legislatura precedenta, cand, pe seama a tot felul de afaceri laturalnice, politici fiscale, concesionari si privatizari dubioase, de la o posta mirositoare a tradare prin subminare economica si politica a statului, in coniventa cu inamici ai propasirii si bunastarii Romaniei si a cetatenilor ei, bugetul a fost puternic dezechilibrat si tara pusa pe butuci. Concluzia si previziunea in legatura cu efectele pe termen mediu si lung ale nesabuintei care tine loc de ratiune in administrarea treburilor tarii, pe care o anticipam, este aceea ca, daca nu eradicam iresponsabilitatea, incompetenta si coruptia politico-administrativa, riscam ca, la judecata istoriei, clasa noastra politica sa fie acuzata de o politica nedemna, a tradarii nationale prin incalcarea juramantului de credinta depus in calitate de alesi ai natiunii.
Cetatenii din Republica Moldova au luat cu asalt oficiile postale pentru a trimite scrisori recomandate la Consulatul Romaniei, solicitand redobandirea cetateniei romane, in numai doua zile fiind expediate circa doua mii de scrisori, relateaza Pro TV Chisinau.Majoritatea persoanelor au precizat ca au decis sa depuna cereri dupa ce Romania a simplificat procedura de redobandire a cetateniei.”De ieri, de pe data de 22, au inceput sa vina si sa depuna cereri. Ieri au fost in jur de o mie. Astazi se pare ca o sa fie mai multi din cate se vede”, a declarat directorul adjunct al Postei din Republica Moldova, Ana Starciuc.
Scrisoarea trimisa la Consulat trebuie sa contina o cerere-tip, o recipisa recomandata si un plic cu timbre cu adresa expeditorului. Dupa expedierea cererii, solicitantul trebuie sa astepte o invitatie din partea Consulatului pentru depunerea dosarului.
Guvernul Romaniei a simplificat saptamana trecuta procedurile de redobandire si acordare a cetateniei pentru moldoveni. Termenul maxim de verificare a dosarului a fost redus de la sase la cinci luni. Totodata, dreptul de a solicita cetatenia a fost extins pentru descendentii pana la gradul trei, dreptul fiind valabil in forma anterioara a legii pentru rudele de pana la gradul doi. Cetatenii din Republica Moldova pot obtine cetatenia romana mai repede daca isi depun actele la Ministerul Justitiei de la Bucuresti, nu la Consulatul de la Chisinau.
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a declarat anterior ca pana in prezent 800.000 de cetateni din Republica Moldova au depus cereri de redobandire a cetateniei romane. (Rl Online)
1.500 de biblioteci publice vor primi gratuit calculatoare pana in 2014. Milioane de romani vor avea acces gratuit la calculatoare si Internet in bibliotecile publice din comunitatile lor si vor fi ajutati de personal specializat. Oricare sat sau comuna a tarii va putea primi gratuit calculatoare prin acest proiect, daca primariile pun la dispozitie un spatiu adecvat si platesc un abonament la Internet. Acest lucru este posibil datorita proiectului “Biblionet”, lansat ieri si care se va derula cu sprijinul fundatiei “Bill&Melinda Gates”, care asigura o finantare de 26,9 milioane dolari. Primele centre-pilot, care functioneaza experimental de un an si jumatate, s-au dovedit un adevarat succes. “Peste 60% din utilizatori au declarat ca prin accesul la Internet si-au rezolvat o problema personala”, a afirmat Paul Baran, directorul “Biblionet”. (Romania Libera)
Tariceanu, pe fibra
Anul trecut, premierul Tariceanu a cerut ministerelor implicate sa urgenteze strategia de extindere a sistemului Internet in mediul rural, in principal la nivelul satelor din zone greu accesibile, solicitand ca intregul plan sa fie definitivat pana la sfarsitul acestui an, si nu in 2009. La sfarsitul anului trecut, Tariceanu arata ca discrepantele intre mediul rural si urbanin utilizarea retelelor de comunicatii in banda larga raman semnificative, in pofida numarului in crestere de conexiuni. El a mai anuntat ca Guvernul intentioneaza sa extinda reteaua de telefonie in toate localitatile din tara pentru a asigura atat servicii de telefonie fixa, inclusiv in zonele care sunt acoperite de reteaua mobila, cat si conectarea la Internet a tuturor scolilor. (Mediafax)
Masonerie la coada vacii Marea Loja Nationala a Romaniei are in program implementarea francmasoneriei la sate. Programul, pe termen lung, urmareste infiintarea de loji satesti care sa aprinda lumina in fiecare regiune a tarii. Maine, in Capitala, va avea loc Conventul Anual al Marii Loje Nationale a Romaniei (MLNAR), la care vor participa frati din Franta, Spania, Portugalia, Italia, Rusia, Republica Moldova. Intr-o intalnire cu presa, Marele Maestru Viorel Danacu a facut ieri cateva precizari. El s-a referit la o unitate – nu unire! – stabilita intre “cele trei mari loji din Romania”, bazata pe ideea de continuitate, respect reciproc, loialitate, colaborare la nivel national. Dupa exemplul francez, MLNAR intentioneaza sa aiba consultari periodice “la vedere”, cu reprezentanti ai Presedintiei, ai Primului-ministru, ai Ministerului de Externe, ai partidelor, “pentru a vedea daca vorbim aceeasi limba cu oamenii politici”. Danacu a prezentat obiectivele pe termen mediu si lung, care vor fi analizate in cadrul Conventului. Un program special urmareste dezvoltarea si integrarea francmasoneriei in satele romanesti, astfel incat, intr-o prima etapa, sa se constituie cate o loja sateasca in fiecare dintre cele opt regiuni ale tarii, din care sa roiasca altele, intr-o perioada de 25 de ani. In prezent, exista o astfel de loja in Hobita, satul natal al lui Brancusi, si o a doua in satul Horea, din judetul Alba. De asemenea, se va infiinta Scoala Masonica Europeana pentru promovarea valorilor autentice, ca si un Centru Masonic Danubian, care sa includa toate organizatiile masonice si centrele de studii esoterice, de la formarea Dunarii, pana la varsarea ei in Marea Neagra. Totodata, in 2010 se doreste ca la Alba Iulia sa poata fi deschis primul muzeu masonic national, care sa prezinte publicului aspecte mai putin cunoscute din istoria romanilor. Nu in ultimul rand, M.M. Viorel Danacu s-a referit la recentele evenimente din Republica Moldova. “Fratii nostri si-au exprimat, inclusiv printr-un document scris, deschiderea catre Uniunea Europeana si protestul fata de actiunile extremiste ale comunistilor, represalii impotriva presei, arestari. Nu au existat actiuni in care sa fi fost implicati frati moldoveni, pentru ca noi nu ne implicam in politica. Nu in tinuta rituala”, a punctat Danacu. Adrian-Nicolae POPESCU / ZIUA
Ministrul roman de Externe Cristian Diaconescu va sustine luni la CAGRE – la reuniunea ministrilor de externe UE – suspendarea discutiilor pe mandatul pentru acordul dintre UE si Republica Moldova. Demersul vine pe fondul modului in care autoritatile moldovene au reactionat la propunerea Romaniei de a-l trimite ca ambasador la Chisinau pe Mihnea Constantinescu. Cutuma diplomatica este ca in cazul in care un stat nu doreste sa accepte o propunere de ambasador, acesta transmite aceasta pozitie in cadrul unor consultari prealabile si nu sub forma de refuz scris. Practic, prin exprimarea refuzului agrementului in scris printr-o nota verbala, semnalul transmis de Chisinau este faptul ca doresc blocarea relatiilor bilaterale cu Romania si ca taie canalelele de comunicare normale dintre doua state. In acest moment, oricat de prudenta ar fi reactia Romaniei, Chisinaul a trecut dincolo de limite. Romania, prin propunerea lui Mihnea Constantinescu ca ambasador, un diplomat experimentat, a incercat tocmai normalizarea relatiilor bilaterale si deschiderea unor cai de comunicare uzuale cu Chisinaul, au transmis surse diplomatice romane. ZIUA Online relata mai devreme: “Ministerul Afacerilor Externe a primit astăzi, 24 aprilie 2009, o Notă Verbală din partea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene din Republica Moldova prin care acesta solicită autorităţilor romane să propună o altă persoană decat Mihnea Constantinescu pentru postul de ambasador la Chişinău”, se precizeaza intr-un comunicat al MAE. In scurt timp, Ministerul Afacerilor Externe va anunţa măsurile pe care le va lua in urma acestui gest al autorităţilor moldovene. “Pe data de 8 aprilie 2009, la Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene a fost convocat domnul Filip Teodorescu, Ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei in Republica Moldova, caruia i s-a inminat o nota prin care, in legatura cu actiuni incompatibile cu activitatea diplomatica, seful misiunii diplomatice romane si ministrul-consilier al Ambasadei, dl Ioan Gaborean, au fost declarati personae non gratae si urmeaza sa paraseasca teritoriul tarii in decurs de 24 de ore”, se arata intr-un comunicat postat in acea perioada pe site-ul institutiei. Mihnea Constantinescu a fost propus sa ocupe postul de ambasador al Romaniei, dupa ce a fost audiat pe 8 aprilie de comisiile parlamentare de resort. El se declara increzator atunci ca va primi sustinerea autoritatilor de la Bucuresti pentru o imbunatatire a relatiilor cu Republica Moldova. (Z.O.)
Seful Directiei principale de informatii de pe langa Statul Major al armatei ruse (GRU), generalul Valentin Korabelnikov (foto), a fost destituit vineri de presedintele rus Dmitri Medvedev printr-un decret, relateaza Interfax, preluata de Agerpres. El a fost inlocuit prin alt decret cu adjunctul sau, generalul Aleksandr Sliahturov. Korabelnikov a detinut functia de sef al GRU din mai 1997. Inainte de a fi demis, el a fost decorat cu ordinul “Pentru merite deosebite aduse Patriei” de gradul III, pentru eforturile depuse in sporirea capacitatii de aparare a Federatiei Ruse. Conform cotidianului “Moskovski Komsomolet” generalul Valentin Korabelnikov se afla in prezent in concediu, urmand sa predea oficial stafeta dupa revenirea sa din vacanta. Destituirea sefului GRU intervine pe fondul divergentelor din ce in ce mai acute legate de modul in care se realizeaza reforma in armata. La inceputul acestui an, ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, a demarat o reforma ambitioasa de modernizare a armatei, careia i se opune segmentul generalilor conservatori. Reformele demarate de Serdiukov au antrenat reduceri masive de cadre in armata rusa si desfiintarea mai multor divizii de diferite tipuri, inclusiv a unor batalioane GRU. Presa rusa a relatat inca in iarna ca seful GRU, Valentin Korabelnikov, intentioneaza sa demisioneze, intrucat nu ar agrea reformele ministrului Apararii. (Z.O.)
UPDATE: Inca o Scrisoare Deschisa pe adresa SRI. Redactia Napoca News: Scrisoare deschisă către SRI Domnului Ambasador George Cristian Maior
Directorul SRI
Bulevardul Libertatii Nr 14 D, Bucuresti
Motto: “Ii atentionez pe cei care cred ca cineva se poate juca cu integritatea teritoriala a statului roman sa nu faca exercitii” Presedintele Romaniei, Traian Basescu
Excelenta,
Cazul prezumtivei tentative de asasinat asupra presedintelui Boliviei Evo Morales a scos la iveala o chestiune acoperita timp de 20 de ani de catre autoritatile romanesti: extremismul maghiar din Romania.
Inca de la infiintarea UDMR ca organizatie culturala structurata strict pe criterii etnice – care, cu toate acestea, a candidat la alegeri si a fost sponsorizata ilegal in toata aceasta perioada -, conducerea de atunci a statului, reprezentata de Ion Iliescu, Silviu Brucan si Petre Roman, a incurajat existenta acestei formatiunii para-politice discriminatorii la adresa romanilor.
Iata ca, daca pe 15 martie 1990, primul moment violent de dupa lovitura de stat din decembrie 1989, fidel asa-numitei Declaratii de la Budapesta din iunie, imaginile cu un roman batut bestial de unguri faceau inconjurul lumii cu titrajul “maghiar executat de romani”, astazi, imaginea unui tanar maghiar extremist repeta acest tur, de data aceasta fiind prezentat ca “terorist roman”. Din pacate pentru probitatea profesionala, foarte putine mijloace media, inclusiv din Romania, au prezentat fata ascunsa a acestui tanar: de membru fondator al asa-numitei Legiuni Secuiesti, o organizatie extremista care revendica “autonomia Tinutului Secuiesc”, asemenea tuturor organizatiilor maghiare, de la UDMR la PCM sau UCM sau EMI sau HVIM sau Garda Maghiara sau Consiliul pentru Autonomia Maghiarilor din Bazinul Carpatic condus de Tokes Ladislau alias Laszlo, si chiar si Biserica Reformata. Cu toate protejate si incurajate, material, moral si logistic, de statul vecin, Ungaria.
Nu credem ca trebuie sa va explicam noi dvs ce efect are astazi asupra imaginii Romaniei pe plan mondial o astfel de stire, difuzata in ultima saptamana zi de zi, in intreaga lume. In contextul luptei globale impotriva terorismului, existenta a doi cetateni romani de nationalitate maghiara intr-un grup suspectat de complot pentru asasinarea unui presedinte si al altor oficialitati boliviene, aduce grave prejudicii imaginii tuturor romanilor, care oricum nu prea au beneficiat de o prezentare pozitiva in media internationale de la intrarea statului nostru in Uniunea Europeana. Dimpotriva. Stim ca din acest motiv ar fi trebuit sa ne adresam Serviciului de Informatii Externe, care, daca nu mai spioneaza membrii UE si NATO, are totusi atributii de apararea a Romaniei, inclusiv atunci cand se produc atacuri imagologice de tipul celor consemnate in ultima perioada. Insa, in cazul extremismului maghiar, ascuns de atatia ani sub presul “integrarii Romaniei”, dvs sunteti cel si cei care trebuie sa iesiti din debara, in speranta repararii imaginii tarii noastre si a punerii la punct a unor cazuri de o gravitate, iata, criminala.
Va reamintim ca presa romana, in special ziarul ZIUA, a prezentat inca din 2006 date concrete privind pericolul reprezentat de asa-numita Legiune Secuiasca. De altfel, insasi sigla acesteia nu lasa loc de indoieli: la baza scutului Legiunii Secuiesti se afla un pseudo-militar maghiar cu o arma de mare putere in maini. Conform materialelor documentare ale ZIUA, aceasta organizatie a desfasurat activitati de antrenament pentru trupe de comando in Muntii Ciucului, la care au participat cel putin trei dintre protagonistii operatiunii din Bolivia: MAGYAROSI ARPAD, cetatean roman de nationalitate maghiara, rezident in Ungaria, EDUARDO ROSZA FLORES, cetatean croat si ungur, de nationalitate maghiara, evreieasca si spanioleasca, ambii convertiti la islam, membri ai asa-numitului curent “nationalist-anarhist”, o rebotezare a celui nazist, in prezent morti prin impuscare, si TOASA ELOD, cetatean roman cu cetatenie si rezidenta in Ungaria, in prezent arestat la Bogota.
La taberele paramilitare din Romania au mai participat si alti membri ai “Szekely Legio”, cu totii cu experienta militara si chiar vechi combatanti in razboaiele anti-ortodoxe din Balcani: Tibor “Photosniper” Revesz, un fost luptator în Legiunea Straina, Sandor “Guerilla” Csurgo, Zolt “Simca” Simonics, Gabor “Soldat” Katona si Janos “Hassan” Horvath, un fost ofiter al armatei ungare, cei doi avand state vechi in randurile mercenarilor care au luptat impotriva Iugoslaviei pana la faramitarea ei si, apoi, a Serbiei.
Evident, nu ne indoim ca aceste “exercitii” sau, daca vreti, “incursiuni montane”, desfasurate in Harghita si Covasna, s-au aflat sub atenta supraveghere a SRI. Insa va intrebam, cu toata seriozitatea, cine este raspunzator de faptul ca tendintele lor teroriste au fost ascunse sub pres, in ciuda avertismentelor mass-media? Sau ca au ajuns sa se implice violent in problemele separatismului din Bolivia prin sustinerea “autonomiei” regiunii Santa Cruz? Daca operatiunea para-militara din Bolivia nu era dejucata si se solda cu alte victime omenesti, cine era acuzat, cine era responsabil? Nu cumva si statul roman, ai carui cetateni zburda in Harghita si Covasna inarmati cu kalasnikovuri in maini si agitand paranoic steagul lui Arpad si spectrul autonomiei “Tinutului Secuiesc”?!
Va cerem, asadar, domnule ambasador George Cristian Maior si onorata conducere a SRI sa informati de urgenta opinia publica, mass media romanesti si internationale si comisiile de specialitate din Senat si Camera Deputatilor asupra modului in care SRI a monitorizat activitatile “Legiunii Secuiesti” si, totodata, sa prezentati o analiza temeinica privind tendintele extremiste si teroriste ale altor organizatii maghiare care actioneaza, nestingherite, atat pe teritoriul Romaniei, cat si pe cel al celorlalte state din “bazinul carpatic”, sub acoperirea unor asociatii cultural-religioase sau politice.
Aceste lucruri trebuie sa le faceti atat pentru prevenirea populatiei cat si pentru redresarea imaginii Romaniei de stat care incurajeaza extremismul si terorismul in lume.
In speranta unui raspuns favorabil, in interesul Romaniei si al stabilitatii regionale enuntate de Alianta Nord Atlantica,
Va adresam calde salutari romanesti.
Victor Roncea Presedinte fondator Asociatia Civic Media www.civicmedia.ro/
Inceputul Fenomenului Piata Universitatii: “Nu vrem preşedinte care să ne vândă URSS-ului”
22 aprilie 1990 – în Bucureşti, au loc două mitinguri electorale: PNŢCD (Piata Aviatorilor) şi “Gruparea Democratică de Centru”(Piaţa Unirii), precum şi un marş al asociaţiilor “Alianţa Poporului” şi “16-21 Decembrie”. In Piaţa Unirii, în jurul orei 11 începe mitingul “Grupării Democratice de Centru”, care cuprindea 10 partide sub deviza “UNITI PENTRU VICTORIE; Prosperitate, Naţiune, Democraţie”; iau cuvântul mai mulţi vorbitori, care califică drept abuz interzicerea intrarii in ţară a Regelui Mihai pentru sărbătorile de Paşti. Dl Cerveni denunţă metoda tipic comunistă de propagandă electorală prin vizite de lucru în întreprinderi, pentru adeziuni, frustrând oamenii de orele de muncă neplătite sau plătite din buzunarul celorlalţi. Dl. Constantin Remus Dumitrescu, de la Frontul Democrat Roman din Timisoara, a amintit că pe 20 Decembrie, Timişoara a devenit primul oraş liber în ţară iar “de pe 20 pe 22 nu s-a tras un singur cartuş in Timişoara”. Mitingul se termină pe la 12,30. Participanţii se alatură marşului asociaţiilor “Alianţa Poporului” şi “16-21 Decembrie”, care veneau de la Cimitirul Eroilor, unde depuseseră coroane de flori, şi se indreptau către Piaţa Universităţii, urmând deja tradiţionalul marş duminical către Piaţa Victoriei şi Televiziune. O mulţime din ce in ce mai mare de oameni se revarsă pe străzile capitalei, purtând pancarte şi strigând lozinci care sintetizau toate abuzurile, nedreptăţile şi devierile regimului fesenist: “REVOLUTIA A FOST FURATA DE F.S.N.”, “ILIESCU NU DEZBINA TARA”, “PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA, LEGE PENTRU TOATA TARA”, “JOS ILIESCU SI GUVERNUL COMUNIST”, “JOS COMUNISMUL”, “JOS DECRETELE CEAUSISTE”, “F.S.N = P.C.R.”. Membrii GID participă cu pancartele: “ASOCIATIA VIITORILOR DETINUTI POLITICI”, “ADEVARATA EMANATIE A REVOLUTIEI: PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA”, “CINE SINT ADEVARATII AUTORI AI GENOCIDULUI? TERORISTII SAU GUVERNUL?! MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”. De notat: nici un ziar nu a publicat ultima intrebare a pancartei; Textul initial al intrebarii fusese: “MINISTERUL DE INTERNE = M.Ap.N. = KGB?”. “, dar ideea de a infierbanta spiritele deja incediare legate de participarea armatei la represiunea din decembrie, mai ales in contextul miscarii de reformare a armatei, CADA, a condus la o solutie de compromis, furnizata GID-ului de Octavian Radulescu; sa scriem “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?” si fiecare sa “traduca” dupa dorinta. Pe tot parcursul marsului se strigau lozinci: “11-22, cine-a tras in noi?”, “16-22, voi ati tras in noi”, “Activistii de partid ne-au adus la genocid”, “Apel din Timisoara, trezeste, Doamne, tara”, “Ceausescu scoala-te, sa vezi noul PCR”, “Ceausescu, nu fi trist, Iliescu-i comunist”, “Cine sta departe, nu vrea libertate”, “Decret-lege: frontul se alege”, “Iliescu judecat, pentru haosul creat”, “Iliescu nu uita, Muresu-i opera ta”, “Iliescu nu uita, te votam la Moscova”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Iliescu pentru noi, este Ceausescu II”, “Iliescu si ai lui, tradatorii neamului”, “Jos Chitac”, “Jos Iliescu”, “Jos Securitatea”, “Nu vrem vila la sosea, noi iti vrem demisia”, “Referedum”, “Timisoara”, “Tineti minte cinci cuvinte: e mai rau ca inainte”, “Treziti-va romani, aveti din nou stapani”, “Viza pentru Rege”, “Zoe si cu Nicu si-au schimbat taticu'”, “FSN, FSN – agentura KGB”,”Iliescu, orice-ai face, agentura nu ne place”.
Coloana este atacata
Pe traseu, la un moment dat, au fost intampinati de un grup de timisoreni, cu un tricolor si pancarte cu “Proclamatia de la Timisoara” si”Timisoara-Bucuresti”. Grupul de opt timisoreni, condusi de pictorul Mihai Olteanu, parcursese distanta Timisoara-Bucuresti pe jos, purtind drapele tricolore, adunind semnaturi pentru punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, si sadind cite un pom in orasele si satele in care au trecut. Cand coloana a ajuns in Piata Aviatorilor, pe la orele 14, mitingul PNT era in plina desfasurare; Intre timp, la mitingul PNT-CD participa si membri ai altor partide si asociatii. Nica Leon cere ca alegerile sa se faca in toamna, pentru a permite informarea opiniei publice; cere ca FSN si televiziunea sa arate adevarul desprte revolutie. Corneliu Coposu: “Dv. trebuie sa aparati democratia si demnitatea neamului romanesc”; Domnul Cerveni face si un joc de cuvinte: “Daca Frontul invinge in alegeri, Romania inregistreaza o infrigere”. Domnul Lup, secretarul general al partidului: “Votindu-ne pe noi, va votati pe dv. !” spune dinsul, adaugind: “Vom inlatura urmarile comunismului fara ura si patima !”; Ion Ratiu: “Voi imi spuneti mie ca PNT inseamna pamint pe vecie taranilor !”, “Noi intelegem prin muncitori pe toti cei care muncesc cu mina, spiritul sau mintea”. Ion Puiu: “Tuturor le vom da ce le-a lipsit, ce le-a fost furat: Libertatea !”, “Revolutia noastra a fost furata !”; Dumitru Dinca: “Am eliminat un lup ce s-a saturat si acum au venit alti lupi flamanzi la putere”. In final, coloana initiala a preluat si participantii mitingului PNT, ajungand cu totii in fata Televiziunii, pentru a cere schimbarea conducerii acesteia si abrogarea Decretului 473/1977, prin care Televiziunea este subordonata direct presedintelui. S-a redactat un comunicat comun, care va fi inmanat spre difuzare de catre o delegatie formata din membrii asociatiilor “16-21 Decembrie”, “Alianta Poporului” si “Forumul Antitotalitar Roman”. In loc de dialog, Razvan Theodorescu, intelectual fin, a trimis demonstrantilor scutieri cu bastoane de cauciuc. “Dezbinati poporul cu televizorul”.
Directia Piata Universitatii
Pe Calea Dorobanti, de la etajul 7 al unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in virsta de 59 de ani, Sanda Lugoj; ajutata sa se ridice de cateva persoane care erau chiar in spatele ei, printre care ziaristi si membri GID, batrina se albise, avea deja privirea fixa, nu mai putea misca, nici vorbi, iar in momentul in care am urcat-o in masina, sangele a inceput sa curga din crestetul capului; transportata la Spitalul de Urgenta, doctorii au apreciat ca e in stare grava, cu o fractura craniana de 10 cm; incidentul n-a facut decat sa sporeasca tensiunea manifestantilor. Ajunsi in Piata Universitatii, pe la orele 19, manifestantii blocheaza circulatia pe toate sensurile; se hotaraste o noapte de veghe pentru victima acestei manifestatii si pentru totii eroii revolutiei; dar si pentru adoptarea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara ca amendament la legea electorala, si abrogarea decretului 473 cu privire la subordonarea televiziunii direct presedintelui tarii. La inceput, se blocheaza cu pancarte intinse pe strada de la Spitalul Coltea, apoi se ridica baricade, pentru prima data de la revolutie. In Piata raman aproximativ 100 de persoane, grupate in jurul troitei. In jurul orei 20,30 au aparut doua autobuze cu soldati MI, care insa s-au retras.
Reapar “scutierii”
Apoi, la scurt timp, pe la 21,15 in zona restaurantului “Pescarul” au aparut “scutierii”. Era pentru prima data cand acestia, binecunoscuti din 21-22 decembrie, apareau din nou; castile si scuturile albe se evideantiau puternic in intuneric, aliniate una langa alta, iar amintirile tragice starnesc o emotie puternica in randul demontrantilor, care incep sa huiduie alergand catre ei; au loc altercatii si la un moment dat, scutierii se vor retrage. In jurul orei 21,30, intre Spitalul Coltea si cinema “Luceafarul” apar soldati MApN dispusi pe doua rinduri, cu arma la umar; Demonstrantii discuta cu soldatii, afla ca acestia au munitie dar ca nu vor trage. Se scandeaza: “doriti sa fiti cu noi? duceti-va inapoi”. La inceput s-a blocat circulatia pe bulevardul Magheru; apoi, s-au intins pancarte pe jos si pe sensul spre Piata Kogalniceanu si spre Rosetti; primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “ce stai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “eu sunt cu ei, dom’le”, apoi se culca la loc. Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Marinarul, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “Alianta Poporului”,”16-21 Decembrie”,”GID”, “21 Decembrie”,”AFDP” ( Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a-nviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita. La porta-voce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi. Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”. Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante. Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia. Si pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie, am invins, victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate. (GID)
Criminalii printre noi
Din decembrie 1989 pana in iunie 1990, grupul conspiratorilor neo-comunisti condus de Ion Iliescu a reusit sa ingroape democratia pentru 20 ani
Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. 26 decembrie 1989: este organizat primul miting anticomunist de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut pe 22 decembrie 1989, Andrei supranumit Marinarul si cu concursul studentilor de la Arte Plastice. 12 ianuarie: Manifestantii cer indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. 23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti de frunte demisioneaza din Front. 28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti. 18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia. 22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii. Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, dispersand manifestantii. 23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane. 24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”. La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.
Deschiderea balconului
La ora 17.00, presedintele Ligii Studentilor din Universitate, Marian Munteanu, deschide balconul Facultatii de Geologie, in pofida opozitiei profesorilor. Astfel debuteaza fenomenul Pietei Universitatii. Cheia celebrului balcon este furnizata de catre o femeie de serviciu, al carei nume, din pacate, nu a fost inregistrat de posteritate. Inaltimea balconului, prelungire simbolica a trupului Universitatii, devenit tribuna a opiniei anticomuniste confera o alta perspectiva celor care contesta fesenismul de stat si de partid. Manifestantii, care pana atunci strabateau orasul in lung si in lat, se stabilizeaza si-si alcatuiesc o fortareata asezata pe un loc strategic. Incarcatura spatiului sacru, datorata jertfei aduse aici, se transfera asupra celor ce-l “locuiesc”. Se constituie astfel frontiera, limita grupului ad-hoc intitulat “golani”, asupra caruia se rasfrange proiectia de ordin spiritual, de continuatori si depozitari ai mesajului celor ucisi aici in decembrie, pentru libertate. Granita teritoriului Golaniei este fixata de perimetrul Universitatii si al Facultatii de Arhitectura si are ca limite periferiale intersectia, nod de circulatie vital al orasului, Intercontinentalul, care exprima simbolic Strainatatea si linia fostei baricade din 21 decembrie.
Organizarea Pietei
Studentii din cele doua facultati s-au constituit in echipe de lucru, pe “specialitati”- respectiv pe expresie vizuala si literar-orala. Eu am ocupat atelierul de la etajul patru al Arhitecturii, ale carui ferestre dadeau spre Piata, unde se aflau studentii anului sase, terminal, de la Institut, care isi pregateau lucrarile de diploma. Primul text afisat pe fatada a fost punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, scris pe un cearseaf subtilizat de prietena mea de acasa. Doi colegi de la Academia de Arta au adus o enorma reproducere, facuta de mana dupa o fotografie ce-i infatisa pe Iliescu si pe Ceausescu impreuna. S-a intemeiat un grup relativ mic, format din absolventi ai Liceului de Arta N. Tonitza, studenti ai Academiei de Arta si ai Institutului de Arhitectura. Cu totul, eram cam zece. Ni s-au alaturat forte de la Grupul Independent pentru Democratie, asociatie cu multi medicinisti si cu un spirit intreprinzator remarcabil, condusa de Cornel Fieroiu.
Echipa Arhitecturii
Am realizat un proiect scenografic al amenajarii spatiului imagistic al Pietei, pe schema unei scene de tip italian, cu punct unic de focalizare, centrat pe balcon. Ideea era sa se obtina o particularizare distincta a Zonei Libere, atat prin dispunerea lozincilor, care trebuiau sa delimiteze Piata, cat si prin continutul mesajului inscris pe suprafata panzelor. Am compus o sigla a Golaniei, fixata pe turnul Arhitecturii, care desemna ideea nonviolentei simbolic, prin folosirea semnului pacii utilizat de studentii protestatari ai Occidentului din anii 60. Stiam ca avem nevoie de suport international. Pentru texte l-am utilizat copios pe Iorga – “Cine uita nu merita”- dar si pe Adam Michnik. Toate acele uriase lozinci din Piata au fost realizate in atelierul de la Arhitectura. Fetele trageau la masina panzele, iar noi pictam non-stop, refaceam ce se strica din cauza vantului, ne cataram pe stresinile facultatilor, intr-o echilibristica periculoasa, pentru a atarna alte si alte texte si desene. Am acoperit cladirile Universitatii si ale Arhitecturii, care au devenit suportul unei gazete de perete sui-generis a Pietei Universitatii. Deasupra balconului a fost instalata Icoana Maicii Domnului. Strajuind balconul, de o parte si de alta, se aflau portretele lui Eminescu. Simbolic, aceste efigii guvernau Piata si exprimau spiritul crestinesc si romanesc invocat de studenti.
Ecranul luminat
Atelierul de la Arhitectura si-a extins rolul functional din momentul aparitiei video-proiectorului. “Aparitia” a insemnat sterpelirea sculei, aflata in proprietatea Centrului Cultural al Frantei, care avea deschisa o expozitie la sala Dalles. Aparatul era “imprumutat”, la caderea serii, adus pe sest in Institut, si apoi plasat la loc, dupa ce se difuzau filmele montate tot acolo, la etajul patru. Ecranul fusese construit din bare de aluminiu “completate” din patrimoniul Oficiului de Expozitii. Aveam trei video-uri si doua televizoare adunate de pe la amici. Casetele filmate in timpul Revolutiei erau vizionate in premiera aici, montate improvizat si apoi distribuite la emisari sositi din centrele universitare din tara unde se organizasera mini-Golanii. Francezii au aflat dupa un timp ca filmele din Piata, se proiectau cu obiectul lor asa ca am ramas fara el. Sorin Dumitrescu a incercat fara succes sa-i convinga pe francezi sa ne mai lase proiectorul. Am incercat la toate centrele culturale la care stiam ca exista video-proiectoare, si cu aceasta ocazie am realizat ce puternica sustinere are regimul Iliescu. Nimeni nu a vrut sa ne serveasca. Tana Rosca, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, ne-a facut rost pana la urma de un aparat mai mic de la Scoala germana, unde era profesoara. Nucleul format in studioul ad hoc de la etajul patru a fost generatorul ideei unei televiziuni alternative, care se va numi SOTI.
Echipa Universitatii
Daca Arhitectura constituia centrul de realizare a imagisticii Pietei, Universitatea reprezenta punctul de difuzie principal al mesajului Golaniei. Cantecele alcatuiau o umbrela sonora ce acoperea teritoriul Pietei si solidariza constiinta publica a locuitorilor acesteia. Baietii de la Liga purtau greul organizarii accesului la balcon, devenit o portavoce de mare putere a pietei. Oameni de toate felurile s-au perindat la balcon si, pe masura ce lua amploare fenomenul Pietei, la balcon au inceput sa apara personalitati de prestigiu ale vietii romanesti. Grupul de la GDS la inceput ne-a fost ostil, dar cand au vazut ca treaba din Piata se ingroasa si poate aduce un profit, si-au schimbat atitudinea. Studentii din Universitate trebuiau sa faca fata si grupurilor de diversionisti de la diverse asociatii dubioase, aparute ca ciupercile, care incercau sa imprime Pietei o orientare agresiva, pentru a compromite mesajul non-violent lansat si sustinut de studenti. Tot la Universitate se organiza curatenia si apararea Golaniei, cu concursul GID si al Asociatiei 21 Decembrie. Se facea cu schimbul de paza in perimetrul Pietei, deoarece, inca de la inceput a persistat norul amenintarii si al violentei asupra Zonei. In timp ne-am “dotat” cu aparate de emisie-receptie, de jucarie, cu o raza de actiune de 200 de metri, s-au creat “consemne” si “parole” de acces la “obiective”: balconul, Universitatea, Institutul de Arhitectura, statia de amplificare, videoproiectorul, ecranul si punctul de lucru din spatele acestuia. Era o joaca, dar o traiam cu seriozitatea unor tineri care au vazut multe, mult prea multe pentru varsta lor.
Agonia Pietei
La sfarsitul lui aprilie, se declara greva foamei pentru sustinerea revendicarilor Pietei. Grevistii (veniti din toate regiunile tarii: Timisoara, Cluj, Constanta, Galati) se vor instala in corturi pe peluza din fata Teatrului National. Fara nici o legatura cu manifestatia, in zonele limitrofe ale Pietei Universitatii (deci in afara baricadelor) a aparut treptat un fel de talcioc tiganesc, incurajat de Politie. Era necesara o imagine detestabila asociata Pietei, care sa fie popularizata si ingrosata de Televiziune. In 17 mai, organizatiile studentesti si ale revolutionarilor au blocat o initiativa, a unor grupuri obscure infiltrate in Piata, care ar fi putut genera razboi civil in Bucuresti (Nota mea:Este vorba de Teodor Maries, actualul uzurpator total ilegal al “Asociatiei 21 decembrie”, pe atunci activ in asa-zisa “Alianta Poporului“!). Ne-am dat seama ca nu avem capacitatea operativa pentru a putea bloca actiunile diversioniste ale unor profesionisti. Se intrevedea dezastrul – sfarsitul tragic al Pietii. Pe 24 mai ne-am retras din Piata.
Reprimarea
Hotararea de lichidare a Pietei Universitatii a fost luata pe 11 iunie, in cursul unei intruniri la Guvern, conduse de Ion Iliescu si Petre Roman. In noaptea de 12 spre 13 iunie, in Piata se aflau cca. 200 de persoane si grevistii foamei. In jurul orei 4.00, peste 1000 de politisti au inceput “curatirea” Pietei. Marian Munteanu fusese ridicat de-acasa – in jurul orei 6.00 – pentru o “discutie” la Politie. Iliescu declara pe 15 iunie, referindu-se la evacuarea Pietei: “S-a procedat intr-o maniera foarte, foarte civilizata”. Caracterul represiv si violent al actiunii a starnit protestele trecatorilor si ale unor studenti din Facultatea de Arhitectura. Politistii i-au retinut si ridicat si pe acestia. Pe 13 iunie, in jurul orei 10.00, Piata, complet eliberata de manifestanti, continua sa fie inconjurata de politisti. In jurul orei 11.00, isi face aparitia grupul de muncitori de la IMGB care “face ordine”, atacand studentii din Institutul de Arhitectura. La ora 12.30, in jurul Pietei Universitatii se aduna deja cateva sute de manifestanti indignati dar pasnici, aflati fata in fata cu scutierii. Politistii ii bombardeaza pe manifestanti cu pietre. Cateva minute mai tarziu incepe confruntarea directa manifestanti-Politie. La ora 14.00, pe lungimea de unda a postului radio Contact s-a interferat o discutie dintre “indicativul 52” si “53”: “Va rog sa informati pe domnul presedinte. Ne dam foc la toate autobuzele. Asta a fost intelegerea. Va rog sa informati.” “52” si “53” erau Chitac si Diamandescu.
Primii morti
Studentii care pazeau Facultatea de Chimie surprind un tanar care incerca sa dea foc unui autobuz cu ajutorul unei sticle incendiare. Luat la bani marunti, se descopera ca baiatul este elev la Academia de Politie. La ora 15.00, tensiunea in Piata atingea cote maxime. In jurul orei 15.30 este eliberat Marian Munteanu. La 16.10, Politia disparuse complet din zona, piata fiind reocupata de catre manifestanti. La ora 17.00, Marian Munteanu apare in balconul Universitatii facand numeroase apeluri la calm si nonviolenta. In acest timp, sediul MI si SRI era atacat cu pietre si sticle incendiare, de catre indivizi dubiosi, atletici, echipati cu treninguri viu colorate, cam prea ostentativ “civile”. Stingem incendiile declasate in cladirea SRI. In jurul orelor 18.30-19.00, martorii declara ca au auzit sase sau sapte focuri de arma, trase din sediul MI, probabil de la etajul II sau III. Doua persoane au fost ucise. In fata sediului Televiziunii se aduna aproape 2000 de oameni. Printre ei s-a zvonit ca vor fi admisi, in sediu, reprezentanti ai demonstrantilor, pentru inceperea unui dialog cu conducerea TVR. Astfel, militarii care pazeau institutia au permis patrunderea a 200 de persoane in cladire. La poarta TVR au aparut grupuri de 40-50 de persoane, imbracate in salopete si inarmate cu bate, care au blocat iesirea celor invitati in cladire. Manifestantii retinuti in Televiziune sunt prezentati pe post drept agresori. Razvan Theodorescu intrerupe emisia generand isteria in Valea Jiului. Armata nu a intervenit.
“Rebeliunea legionara”
La ora 22 la TVR, situatia era controlata de fortele de ordine. Manifestantii din fata cladirii au fost complet dispersati in jurul orei 1. TVR a transmis comunicatele presedintelui Iliescu si comunicatele Guvernului, in care se declara ca in tara ar avea loc o “rebeliune legionara”, in vederea rasturnarii ordinii existente. S-a facut apel catre cetatenii judetelor invecinate, precum si la mineri pentru a se deplasa in Capitala “spre a restabili ordinea si a apara democratia.” Executivul insa deja apelase la Armata, iar garnizoana Bucuresti, la ora 17.20 intrase in alarma. In acelasi timp batalioanele de mineri se pregateau pentru a se indrepta catre Bucuresti. Iliescu si Roman nu aveau incredere in Armata, de vreme ce utilizau in paralel o forta civila cu caracter paramilitar. Armata, la ora 1,05 noaptea, raportase ca a reusit sa controleze situatia in capitala. Trenurile cu mineri, daca se dorea, puteau fi oprite dupa aceasta ora intre Craiova si Caracal. Nu numai ca executivul nu a ordonat aceasta masura, ci dimpotriva, a continuat sa aduca mineri, ultimele trenuri indreptandu-se catre Bucuresti la orele 7 si 9 dimineata. Pentru deplasarea minerilor, Directia Miscare a Ministerului Transporturilor a aprobat formarea a 11 garnituri speciale de trenuri, cu incalcarea normelor in vigoare si a Regulamentului ministerului. Pentru formarea trenurilor speciale se impunea avizul unei comisii militare, ceea ce nu s-a facut. In dimineata zilei de 14 iunie, la ora 5.00, au ajuns in Bucuresti peste 10.000 de mineri, continuand sa soseasca alte si alte garnituri. In total la Bucuresti s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstratie de forta fara precedent adresata bucurestenilor ce trebuiau cumintiti.
Infernul de la Magurele
In jurul orei 5.30, in Piata Universitatii a navalit hoarda de mineri inarmati cu rangi si securi. Au patruns in cladirea Universitatii si in Institutul de Arhitectura. Cladirile au fost cercetate de la subsol pana in pod, in cautare de efecte legionare ocazie cu care au fost sparte biblioteci, laboratoare, aparatura si o gramada de capete de studenti. Sediile ziarelor “Dreptatea”, “Romania libera” si ale partidelor istorice au fost devastate. In raidul lor asupra Capitalei, minerii au inhatat peste 1500 de bucuresteni. Majoritatea arestatilor au fost dusi la unitatea militara Magurele, unde au trait un adevarat infern. Acest lung sir de violente s-a soldat cu peste 900 de raniti, dintre care 500 au avut nevoie de spitalizare. In ceea ce priveste numarul real al mortilor, acesta ramane necunoscut. Oficial, s-a avansat numarul de sapte morti, dintre care cinci decedati prin impuscare. Din investigatiile noastre, alte zeci de morti au fost facuti disparuti. O data cu ei, in Romania a fost ingropata si democratia. Iliescu si Roman si-au atins scopul. De 15 ani beneficiaza de o libertate nemeritata.
George RONCEA Victor RONCEA Preluat din Ziua, 13 iunie, 2005, Criminalii printre noi
April 24th, 2009 
VR 
+Gen+Valentin+Korabelnikov.jpg)
