Gigi Becali – Ultimul Cuvant in sala de Judecata Luni, 6 aprilie 2009, dupa pledoariile avocatilor, Gigi Becali a avut ultimul cuvant. Inregistrarea, din sala de judecata, nu este de cea mai buna calitate dar este singura primita la redactie.
Pledoariile avocatilor la procesul lui Gigi Becali Luni, 6 aprilie 2009, avocatii au incercat in zadar sa explice instantei ilegalitatea arestarii lui Gigi Becali. Judecatorii au decis ca Gigi Becali sa ramana inchis inca 25 de zile, pana dupa Pasti.
ZIUA: Analize si comentarii
Care e crima lui Gigi Becali
Costel Iancu, PDL: trafic de carne vie, sclavie, rapiri, sechestrari de persoane, torturi, umiliri inimaginabile, arme: cercetat si judecat in stare de libertate.Gigi Becali isi face singur dreptate in fata clanurilor tiganesti, aflate de cele mai multe ori mana in mana cu mafia din Ministerul de Interne: arestat si inchis.”Dupa ce mi-a aplicat multiple lovituri si m-a lasat jos, Iancu Constantin a mers la autoturismul sau si a adus mai multe lanturi si lacate cu care m-a legat, atat de gat, cat si de un gard. M-a dezbracat in pielea goala si a adus o bucata de carton pe care m-a obligat sa scriu cateva cuvinte cu privire la faptul ca as fi o zdreanta si am gresit fata de el. Dupa ce am fost legat cu lantul si dezbracat in pielea goala, Iancu Constantin a urinat pe mine, a incercat sa ma … si chiar… … . Precizez faptul ca eu am fost legat in spatele imobilului in care locuisem, de gardul acelui imobil si am fost tinut in lant si in pozitia umilitoare pe care am expus-o anterior o perioada de mai multe zile, fiind tinut dezbracat, pe timp de ploaie si vant”. Este doar o parte din declaratia uneia dintre victimele lui “don Costel” Iancu, fostul presedinte al Administratiei Nationale pentru Imbunatatiri Funciare al Guvernarii PDL, recomandat si “garantat” de ministrul Radu Berceanu. Ministru care, desi e tartorul judetului Dolj, afirma senin ca habar nu avea de trecutul interlop al alesului PDL. Daca el nu avea timp si resurse sa afle, ce credeti, politia ar fi putut? Sigur ca da. Drept dovada, Costel Iancu a devenit partener de afaceri si cu Costel Tulitu, fostul sef al Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Dolj, actual primar in orasul Bechet, din partea PDL. Conform Registrului Comertului, Iancu si Tulitu au fost parteneri de afaceri in firma “Inteligent Service” SRL, care se ocupa cu “activitati de investigatie si protectie”. Mai clar: cand hotii isi dau mana cu politistii si-si mai fac si o armata personala de infractori. Sa zicem ca nici politistul, ca si Berceanu, nu a fost in stare sa afle trecutul interlop al activistului PDL. Atunci, poate un membru al serviciilor secrete ar fi mai indicat? Pai da! Pentru ca afacerea celor doi a fost administrata de Gelu Simescu, fost locotenent-colonel in Directia de Protectie si Siguranta Militara din MApN. Adica filiera se extinde in toate sferele si putem constata existenta si dezvoltarea statului mafiot. Un al doilea primar asociat cu Iancu si “serviciile” sale “inteligente” este Ion Dabuleanu, primar in comuna Gighera din judetul Dolj, informeaza presa. Un al treilea primar asociat al lui Costel Iancu este Andrei Marius Danut, ales edil in primavara lui 2008 in localitatea Dranic, din judetul Dolj, tot din partea PDL. Cei doi sunt parteneri de afaceri in firma Centro Trans Corporation SRL, singura societate in care Costel Iancu mai figureaza acum ca asociat. Dupa ce, la rugaminte a premierului Emil Boc, si-a dat demisia de la ANIF, distinsul Costel Iancu, fostul coleg al “justitiarei europene” Monica Macovei, acuzat, intr-un caz instrumentat de DIICOT trei ani, de, repet, rapiri, sechestrari, trafic de carne vie, sclavie umana, tortura, posesie de arme este, si acum, liber si bine-mersi, judecat in stare de libertate. In schimb, “pericolul social” Gigi Becali, este incatusat si inchis, pentru ca si-a facut singur dreptate, fara a fi dovedita vreo vinovatie a sa, pentru ca “este si formator de opinie”. Mai ramane sa fim arestati si noi, din acelasi motiv, alaturi, poate, si de romanii care si-au facut singuri pod la Marginea, dupa un an de asteptari zadarnice! Arestarea celui mai cunoscut roman, un roman paradoxal, dar debordant in acte de binefacere, care a reusit sa redea viata unui sat intreg, dupa ce Guvernul nu a facut nimic la inundatii, este cea mai mare greseala a asa-zisei Justitii romanesti. In acest caz sunt implicate insa, ca si in afacerile lui “Don Costel de PDL”, servicii secrete cu ramificatiile de rigoare in toate structurile statului. Un caz revoltator, care il transforma pe haiducul rebel Gigi Becali intr-un erou a carui popularitate o va depasi, sigur, pe cea a presedintelui Traian Basescu. Presedinte care, ciudat, nu se mai pronunta ca si in cazul Popoviciu cu cate o intrebare, naiva, cum ar fi: “Care e crima lui Gigi Becali?”. Articolul orginal la Care e crima lui Gigi Becali de Victor RONCEA
Vezi si
Calugarii de la Muntele Athos, solidari cu Becali
De: Arina CORDUNEANU
Intr-un comunicat de presă remis redacţiei, calugarii romani de la Schitul Lacu al Sf. Munte Athos au subliniat faptul ca intreaga comuniune monahala de la schit isi exprima deplina incredere in nevinovatia lui Gigi Becali. ”Ne vom ruga neobosit Lui Dumnezeu si Sfintei Fecioare Maria ca sa-l intareasca in lupta cu vrajmasii sai cei vazuti si nevazuti, iar judecatorilor sa le lumineze mintile ca sa poata distinge intre adevar si intuneric. Credem cu tarie ca rugaciunea va fi cu atat mai puternica cu cat ea va fi rostita prin glasul miilor de credinciosi care s-au bucurat de faptele bune ale domnului George Becali”, au precizat acestia. Calugarii nu sunt de acord ca o persoana cum este Gigi Becali, care, pe parcursul a mai multor ani si-a oferit sprijinul material dezinteresat pentru restaurarea locasurilor romanesti de pe intreg cuprinsul Peninsulei Athonite, sa fie inchis si judecat pe nedrept. Calugarii au mai precizat ca, datorita faptelor sale, “in mai toate chiliile athonite , numele George Becali sa fie pomenit primul in pomelnicul cititorilor”. Sursa https://www.zi-de-zi.ro/ Vezi siCoalitia Impotriva Statului Politienesc a depus plangere la Consiliul Superior al Magistraturii in cazul Becali. ARESTATI TOTI FORMATORII DE OPINIE!
Către cei responsabili… Până când oamenii așteaptă totul de la alții, nu se va schimba nimic în România…
Stimați responsabili ai vieții oamenilor, indiferent de poziția Dv. civilă sau religioasă, vă rugăm sa analizați consecințele teologice, civice, etice, morale și spirituale ale acțiunii de introducere a cipurilor RFID în documenele de indentitate, precum și a unor implanturi medicale, în țara noastră. Ne adresăm Dv. cu intenția de a conștientiza pe credincioși, cetățeni, colegi, parlamentari şi guvernanți ai României asupra următoarelor acțiuni, ca fiind nedemne de ființa umană și imorale: acțiunea colectării și stocării datelor personale cu scopul de a fi livrate unor oragnizații sau state, care invocă terorismul și alte scopuri mondialiste; – identificarea frauduloasă a unei persoane de la depărtare fără ştiinţa ei, mai ales în locurile unde ea nu este datoare să se prezinte; – acțiunea de „înregimentare” electronică biometrică a omului, care îl acuză a priori ca infractor și îl clasează în categoria mărfurilor, a ființelor necuvântătoare sau a obiectelor oarecare, înjosind astfel demnitatea teologică și umană a persoanei; – creerea unei baze de date biometrice centralizată la nivel mondial, având în vedere fragilitatea acesteia de a fi accesată de persoane rău intenţionate sau de servicii secrete străine; legiferarea implantului medical, care conform H.G. 55/2009 permite controlul proceselor fiziologice normale ale organismului uman și controlul concepției umane (proceerea). Cred că putem împreună împiedica încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului şi a conştiinţei creştine, care se încearcă prin impunerea abuzivă a actelor de identitate cu cip. Acțiunea de introducere a documentelor biometrice este un eveniment care polarizează cetăţenii României și în special credincioșii BOR. Sute de mii de oameni, dacă nu milioane, vor fi afectaţi direct de acestă acțiune făcută la comanda intereselor străine și contrară conștiinței religioase și naționale a românilor. Pentru a preveni o și mai mare polarizare a societății și a BOR, noi toți trebuie să ne implicăm, fiecare de pe poziția sa, împotriva oricărei tendinţe de a pierde identitatea taborică a persoanei umane, adică a arhetipului divin şi să ia atitudine morală împotriva ”ştiinţei” imorale, a mondialismului despotic și a politicii slugarnice. Acestea toate, împreună cu tehnologia totalitară și înrobitoare pot să-l transforme pe om doar într-un instrument. Problema teologico-morală și civică a cipurilor Impunerea forțată a stocării datelor biometrice pe cipuri poate perverti și întina identitatea hristică a omului, primită la botez prin nume, doar într-un număr și are ca scop controlul total și manipularea acestuia. Împotriva acestei tendințe, Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic. În acest context Biserica, prin ierarhii ei, prin monahi și monahii, stareți și starețele mănăstirilor, preoți și credincioși trebuie să atenționeze profetic atunci când știința, politica sau tehnologia nu mai slujesc omului, ci unui grup de interese „științific”, economic, financiar, politic, mondialist, etc., și care urmăresc să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu. Această atitudine și chemare responsabilă a noatră ar putea conștientiza și influența ştiinţa și lumea politică să recunoască faptul că ea este în mod dinamic neterminată, deci nu este definitivă, este perfectibilă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă și destinul hristic al omului. Știința și interesele politice, economice sau de orice altă natură, trebuie să se oprească acolo unde încalcă conștiința religioasă și transcendența firească a omului spre veșnicie și să țină cont de valoarea și demnitatea ființei umane. A permite „clonarea electronică” a chipului uman şi înregimentarea sa în cipuri şi apoi manipularea lui, după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a reduce identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic. Or, omul ca „slavă a lui Dumnezeu”, cum spune Sf. Irineu, este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă, adică un nume și o viață trăită cu demnitate cu scopul îndumnezeirii. Prin înregistrarea și prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic. Chipul și asemănarea omului cu Dumnezeu – Imago Dei – rămân intangibile. Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnității teologice și umane, deci moral și civic de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea într-o evidență biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu există; adică practic el nu va exista din punct de vedere social. Ontologia teologică a omului este iconică, are o identitate taborică, este în relație „față către față” în demnitate, cinste și slavă dumnezeiască. Astfel, omul este creat să trăiască în raporturi de dialog personal cu Dumnezeu și cu semenii săi și nu poate fi folosit, reducându-l la o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca ”număr al omului”1, așa cum se tinde cu frenezie, parcă pentru a împlini întocmai profeția apocaliptică chiar sub ochii noștri (…). Ne îngrijorează scopul final al acestei acțiuni, care va condiționa existența omului de supunerea oarbă și discreționară de o persoană, de un sistem sau de o ideologie totalitară, așa cum este profețit în Apocalipsa 13-14. Precizăm faptul că, acțiunea în sine de punere în practică a catagrafiei biometrice, sau numărul 666 precum și documentele biometrice nu trebuie demonizate, întrucât nu au o valoare ontologică în sine. Dacă ar avea o valoare ontologică reală, atunci atribuim răului o existență ontologică. Or, răul este doar un accident în creație. Lucrarea de amăgire a lui antihrist nu se poate reduce nici pe departe doar la un număr sau la această stocare electronică și nu înseamnă că, dacă le-am evita sau refuza numai, am scăpa definitiv de el și ne-am mântuit pur și simplu. Ea trebuie privită doar ca una din acțiunile infinite ale vicleanului diavol, dacă se urmărește, în cele din urmă, umilirea și controlul total asupra omului și nimicirea lui. Așa cum zicala populară spune că „banul este ochiul diavolului”, nu presupune faptul că banul ar fi „proprietatea vizuală a lui”, că ar fi un organ ontologic al satanei, ci reaua lui întrebuințare, tot așa si tehnica sau catagrafierea biometrică nu reprezintă diavolul ontologic prezent in ea, ci intenția și scopul final spre înrobirea omului trebuie sancționat moral și respins ca atare încă din fașă și considerate ca find lucrări ale lui Antihrist. Prin urmare, întreaga noastră viață personală trebuie trăită în dragoste și vigilență creștină la toate nivelurile vieții cotidiene, fără preocupare exagerată doar pe aspectul evidenței biometrice. Fixarea exclusivă pe această acțiune ar însemna căderea în capcana celui rău. A reduce și a identifica acțiunea lui antihrist doar în jurul cipurilor biometrice, tocmai pe cel care se neagă mereu pe sine și care se ascunde permanent în „marele anonim prin excelență” și se disipează mereu în generalități, în „legiune”2 în sensul biblic, ne poate duce în eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihist. Or, noi știm, că de la creerea lumii, ne duce în ispită zi de zi. De aceea rostim zilnic în rugăciunea Tatăl nostru să ne izbăvească de cel viclean. Profeția Sf. Apostol și Evanghelist Ioan din Apocalipsă și preocuparea mai multor sfinți părinți ai Bisericii referitoare la dreptul „de a cumpăra sau vinde” doar dacă ne închinăm fiarei, ne îndreptățesc să acordăm mai multă atenție la recunoașterea semnelor vremii, deoarece Antihrist însumează întrega putere a satanei, dar nu până la obsesie. Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, putem afirma cu toată convingerea noastră, că introducerea cipurilor este, fără îndoială, un scandal, o jignire şi o umilință adusă persoanei umane. Sub nici o formă neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare împotriva unei înregimentări electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect. A nu discuta despre cipurile RFID din punct de vedere teologic este ca și când nu te-ar interesa semnele vremii3 sau a-i disprețui profețiile lui Dumnezeu4, care ne previn despre vremurile de pe urmă. A nu ține cont de acest aspect vital mântuirii omului, înseamnă a trăi doar după bunăstarea și foloasele timpului, oferite azi de tehnologia fără granițe, deci fără raportare la Sf. Scriptură. Prima consecință ar fi desacralizarea omului și a istoriei. Credem că fiecare creștin responsabil are obligația morală să arate lumii că virtutea este mai atractivă decât păcatul și să trăiască adecvat, tocmai ceea ce crede și se roagă. Acest mod firesc de trăire a credinței creștine, va arăta lumii, că normalitatea vieții umane este mai utilă decât tehnologia înrobitoare, care ușor se poate transforma în terorism tehnologic, atunci când omul este privit doar ca o marfă sau o piață a muncii și nu ține cont de valoarea și destinația lui hristică. În lumea de astăzi este vizibil faptul că, aproape totul este împotriva persoanei, pe care, cineva ar vrea-o redusă la condiţia de instrument şi coborâtă de la imago Dei la imago oeconomicus și la homo cip-icus. Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”5. Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman și nu urmărirea confortului credinciosului cu orice preț și transformarea credinței creștine într-o simplă noțiune utilitaristă și aggiornarea lui la duhul lumii. Cred că nu este nevoie de a face o demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, legislative sau tehnologice referitoare la cipuri, ci în cazul de față este vorba de o afirmatio – adică mărturisire a revelaţiei divine și raportarea la aceasta și nu la directivele UE sau a altor organisme interne sau internaționale. Într-o istorie în care Dumnezeu s-a întrupat, ca dovadă a iubirii Sale pentru oameni, angajarea noastră în rezolvarea crizelor şi a problemelor pe care timpul ni le pune în cale este cea dintâi formă de manifestare a filantropiei, a responsabilităților noastre personale sau eclesiale şi a urmării (imitării) lui Hristos. A nu ține cont de acest lucru înseamnă că există o gravă criză creștină de identitate personală, eclesială sau comunitară. Datoria noastră este să apărăm moral demnitatea și integritatea teologică trinitară (chipul și asemănarea noastră – imago Dei) civică, comunitară și eclesială a noastră și nicidecum ontologia ființei umane, care rămâne intangibilă și de care dispune doar Dumnezeu și omul prin libera lui alegere, în sensul că cine nu se îndumnezeiește se îndrăcește. Deci poți deveni Dumnezeu prin har sau drac prin respingerea învățăturii lui Dumnezeu. În acest context, spune Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, că cei ce acceptă în cunoștință de cauză documentele biometrice și nesocotesc proorociile mântuitoare și protectoare, săvârșesc păcat împotriva Duhului Sfânt, deoarece acest păcat grav, constă în respingerea, indiferența, necredința și lupta împotriva evidențelor revelației dunmnezeiești. Neintervenția Biericii, deci a noastră a tuturor în astfel de probleme vitale ale societății și ale vieții comunitare eclesiale, va da impresia că, muțenia a devenit starea de fapt a Bisericii și a României de azi, slugarnice față de puterea lumească atee și înrobitoare. A îndrăzni pentru a birui lumea6 nedreptății și a păcatului este semnul de recunoaștere a unei Biserici lucrătoare în iubire și a unei succesiuni apostolice depline nu numai în har ci și în acțiune și a unei țări normale și încă vie… În ciuda tuturor evidențelor actuale și a realismului uman, care nu ia în calcul și intervenția lui Dumnezeu pe măsura implicării noastre, că acțiunea împotriva introducerii datelor biometrice nu ar avea sorți de izbândă, ceea ce ar justifica resemnarea, să ne amintim că un David realist ar fi fugit de Goliat…
Propuneri și perspective
Toate argumentate din punct de vedere teologic, etic, juridic, politic, civic, științific-academic în domeniul IT și cele juridic-național și internațional prezentate în diferite studii de numeroși autori, ne îndreptățesc profetic și eclesial dar și civic, să ne exprimăm poziția noastră clară și să sancționăm moral fără echivoc, acțiunea scandaloasă și discreționară de utilizare a cipurilor în documentele personale, precum și a implaturilor medicale RFID în viața românilor, introduse fără o dezbatere publică și să intervenim pe lângă autorităţile publice europene şi româneşti pentru: a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului şi a Constituţiei României, întrucât impunerea documentelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane, a dreptului de opinie în problemele care privesc viața noastră şi un afront adus Creştinilor din România și din întreaga lume; b) dezbaterea publică a ordonanţelor și hotărârilor de guvern (O.G.U. 94/20087, H.G. 1566/20088, O.G. 207 din 04/12/20089) privind impunerea obligativităţii actelor de identitate cu cip biometric și a H.G. 55/200910 privind introducerea implanturilor medicale, precum și a codurilor juridice, care printre altele, dezincriminează incestul, prostituția, etc; c) obligativitatea statului român de a nuanța legile de mai sus pe motive de conștiință religioasă și de a elibera documente de identitate fără cip pentru cei ce doresc acest lucru, însă nu doar pentru o perioadă de 6-12 luni, ci pe aceeași perioadă pe care sunt valabile cele care conțin datele personale biometrice pe cip. Eliberarea documentelor biometrice să se facă doar la cererea expresă a solicitanților. În speranța că veți da curs acestei rugăminți, vă mulțumim și vă urăm un Paște fericit și binecuvântat! În loc de încheiere vă întrebăm dacă mai sunt de actualitate în România de azi, cuvintele de mai jos ale părintelui Nicolae Steinhard? Trei fenomene ale timpului „…despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade. Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi“. (Părintele NICOLAE STEINHARDT – 1937, Paris).
Intervenția Prea Fericitului Patriarh Daniel este de maximă importanță în asemenea momente, când acțiunea de introducere a documentelor biometrice, a creat multă tensiune și neliniște, a polarizat și polarizează încă pe unii cetăţeni ai României și în special pe unii credincioșii a BOR, cu consecințe greu de prevăzut. Dacă luăm în calcul și faptul că pe ansamblu, hotărârea Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române este în dezacord față de pozițiile exprimate de Bisericile surori, care au fost confruntate cu această problemă, s-a interpretat de unii că, această poziție singulară, reprezintă o ruptură în abordarea consensuală și unitară a problemelor la nivelul Bisericii Ortodoxe în general. În plus de aceasta, când unii considerau că, muțenia și slugărnicia față de puterea lumească a devenit starea de fapt a Bisericii Orotodoxe Române, apare intervenția PF Daniel, care infirmă aceste acuzații. Personal însă, consider că eliberarea documentelor de identitate fără cip pentru cei ce doresc acest lucru pe motive de conștință religioasă, pentru cel mult un an cum se propune, nu este o rezolvare echitabilă, ci corect ar fi să se elibereze pe aceeași perioadă, pe care sunt valabile cele care conțin datele personale biometrice pe cip. Avem peste 4 milioane de cetățeni români în afara granițelor plecați la muncă și aceștia nu pot face naveta să-și schimbe pașaportul nici chiar din an în an. A cere valabilitatea pașapoartelor egală pentru toți este o atitudine de respect cu adevărat reală a conștiinței religioase a credinciosului și nicidecum să-i facă cineva doar un hatâr sau o favoare. Vă rog Prea Fericite Părinte Patriarh ajutați să se simtă cetățeni egali în țara lor și cei care au alte convingeri față de introducerea actelor biometrice. A interveni cu autoritatea patriarhală în această problemă, cred că vă faceți datoria arhierească de a lupta împotriva nedreptății și a inegalității de orice fel și este semnul de recunoaștere a unei succesiuni apostolice depline, nu numai în har ci și în acțiune. Pr. Dr. Mihai Valică Catedrala Sf. Treime Vatra Dornei Aprilie 2009 1 Apoc. 13, 18 2 Marcu 5, 9. 3 Matei 16, 3 4 1 Tesal. 5, 20 5 Romani 12, 2. 6 Ioan 16, 33. 7 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 485 din 30/06/2008. 8 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008. 9 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 831 din 10/12/2008. 10 Publicat în Monitorul Oficial nr. 112 din 25 februarie 2009.
Coalitia Impotriva Statului Politienesc a depus plangere la Consiliul Superior al Magistraturii cerand sanctionarea magistratului Judecatoriei sectorului 1, Cristus Nicoleta, judecatoarea care a dispus incarcerarea lui George Becali, motivand retinerea sa printr-o aberanta frazeologie cu accente etic-moralizatoare care transcende atat normele de drept cat si cadrul juridic european re-instituind notiunea delictului de opinie din vremea de trista amintire a statului totalitar.
Coalitia impotriva Statului Politienesc solicita Consiliului Superior al Magistraturii sa faca demersurile necesare pentru a stopa gravele derapari de la normele juridice comise de magistrata Cristus Nicoleta, cuprinse in motivarea elaborata de domnia sa care introduce implicit discriminarea la adresa persoanelor care isi manifesta deschis opinia in cadru public.
Plangerea adresata inregistrata astazi la CSM
Asociatia Adevar si Dreptate
Str. Batistei nr. 11, sect.2, Bucuresti Mobil: 0722620013; 0766482999 Tel/fax: 0213107332
Plangere disciplinara
In atentia Consiliului Superior al Magistraturii
Prin prezenta Asociatia Adevar si Dreptate, va inainteaza, in numele Coalitiei impotriva Statului Totalitar, o sesizare cu privire la o grava abatere profesionala comisa de magistratul Cristus Nicoleta, presedinta a Judecatorie Sectorului 1.
Formulam pe aceasta cale o plangere disciplinara.
In fapt, cerand sanctionarea magistratului Judecatoriei sectorului 1, Cristus Nicoleta, judecatoarea care a dispus incarcerarea lui George Becali, si-a motivat retinerea sa printr-o aberanta frazeologie cu accente etic-moralizatoare care transcende atat normele de drept cat si cadrul juridic european re-instituind notiunea delictului de opinie din vremea de trista amintire a statului totalitar.
Asociatia Adevar si Dreptate, reprezentanta a Coalitiei impotriva Statului Politienesc solicita Consiliului Superior al Magistraturii sa faca demersurile necesare pentru a stopa gravele derapari de la normele juridice comise de magistrata Cristus Nicoleta, cuprinse in motivarea elaborata de domnia sa care introduce implicit discriminarea la adresa persoanelor care isi manifesta deschis opinia in cadru public.
Libertatea opiniei este unul dintre principalele drepturi castigate dupa 1989 iar apropierea de Biserica este deasemenea o optiune personala si privata care nu poate fi in nici un fel invocata in argumentarea unei decizii judecatoresti.
Acceptarea unor astfel de premize in motivarea emisa de magistratul Cristus Nicoleta, presedinta Judecatoriei sector 1, viciaza profund conceptia de fond a actului juridic si creeaza un precedent periculos, care impinge in derizoriu normele societatii democratice.
A-i asuma unui justitiabil, indiferent cine este persoana respectiva, calitatea de formator de opinie, actele filantropice si apropierea de Biserica ca circumstante agravante si sublinierea ideii ca astfel se da un mesaj societatii civile constituie un abuz interpretativ, o discriminare inacceptabila fara precedent in Romania dar si la nivel european.
Actul acestui magistrat induce pe cale de consecinta la restrangerea dreptului la exprimare, interdictia apropierii de Biserica, sau optiunea actelor filantropice.
Filozofia dreptului nu are nimic de-a face cu “filosofarea” de joasa extractie exhibata in asa zisa motivare a acestui magistrat, iar faptul ca aceasta este si presedinta a Judecatoriei constituie cu adevarat o circumstanta agravanta aruncand o pata rusinoasa si nemeritata, credem noi, asupra intregii Justitii romanesti.
Precizam ca prezenta constuie o sesizare disciplinara impotriva judecatoarei Cristus Nicoleta, potrivit articolului 96 din Legea nr. 303/2004.
Solicitam pe aceasta cale ca ancheta disciplinara efectuata de Cosnsiliul Superior al Magistraturii sa se faca si cu ascultarea punctului nostru de vedere.
Vice-presedinte al Aociatiei Adevar si Dreptate, Viorel Ene
_______________ 06.04.2009, Bucuresti
Anexa 1
Protest al societatii civile
Judecatoria Sectorului 1, in motivarea deciziei sale prin care a dispus arestarea lui George Becali a invocat faptul ca acesta “sfideaza regulie de drept, inculpatul fiind o persoana publica, recunoscuta in unele medii ca un formator de opinie, multe din conduitele acestuia fiind exemplu de urmat pentru alti cetateni – cum ar fi apropierea sa de Biserica, aspect pus in evidenta in multe ocazii in sens pozitiv”. Tot in motivarea judecatoriei se mai arata ca “reactia autoritatilor judiciare trebuie sa fie prompta, ferma, exigenta, pentru a da un semnal societatii civile”. Societatea civila, opinia publica si majoritatea comentatorilor din presa considera insa ca arestarea lui Becali este un caz straniu din punct de vedere legal in care Justitia incurajeaza pe infractori (in speta hotii de masini) si penalizeaza pe pagubit. Societatea civila a cerut eliberarea lui George Becali si anchetarea sa in stare de libertate deoarece nu il considera pe George Becali un “pericol public” si in nici un caz pericolul public nr. 1 al Romaniei. “Modalitatea retinerii acestuia, manu militari, cu uz excesiv de forta, aminteste de vremurile guvernarii pesediste de trista amintire, cand oamenii erau ridicati de pe strada pentru un simplu Armagedon trimis pe mail-uri. Coalitia impotriva Statului Politienesc considera ca Becali a fost arestat demonstrativ si “artistic” pe fondul unui scandal nesfarsit care zguduie Ministerul de Interne, datorita incercarii de preluare a controlului DGIPI de catre grupari din PSD de tip mafiot care s-au folosit mai bine de un deceniu de atuu-l aparatului informativ securistic pentru a-si mentine privilegiile si puterea. Organizatiile fondatoare ale Coalitiei impotriva Statului Politienesc, intre care se afla organizatii fondatoare ale Pietei Universitatii si victime ale Mineriadei considera ca atata vreme cat un Petre Roman si un Ion Iliescu, presedintele de onoare (?) al PSD, un criminal cu mainele rosii de sange, si un veritabil pericol public nr.. 1 umbla liber pe strazi alaturi de complicii sai care au jefuit sistematic Romania distrugand economia si indatorand la nesfarsit poporul roman nu vedem in nici un fel justificata incarcerarea unui George Becali. In realitate, dupa cum a probat presa, Becali a fost victima unui santaj ordinar din partea unor tigani infractori de drept comun, colaboratori ai Politiei, care au solicitat si jurnalistilor bani in scopul “infundarii” celui pe care tot ei l-au (si) furat. n contextul dat se observa limpede ca George Becali este victima unui abuz politienesc fara precedent. Unde e crima lui Becali?”, mai intreaba membrii Coalitiei impotriva Statului Politienesc, parafrazandu-l pe seful statului, Traian Basescu.
Pentru conformitate, purtator de cuvant al Coalitiei, George Roncea
Coalitia impotriva Statului Politienesc este o organizatie fara personalitate juridica deschisa tuturor persoanelor si asociatiilor dispuse sa apere drepturile inalienabile ale cetatenilor romani constituita in ianuarie 2009 ca raspuns civic la aparitia unor legi si masuri de supraveghere severa a populatiei de catre stat, cum ar fi Legea 298/2008 privind controlul electronic al populatiei, HG nr 1566/2008 privind pasapoartele biometrice si OUG 184/2008 privind cartile de identitate electronice cu date biometrice si a altor masuri similare ce plaseaza cetatenii in sfera controlului total al statului politienesc. Coalitia impotriva Statului Politienesc are in vedere protejarea drepturilor legitime ale cetatenilor Romaniei, in acord cu normele constitutionale si de drept si urmareste sanctionarea abuzurilor statului totalitar impotriva propriilor cetateni. Pana in prezent din Coalitia impotriva Statului Politienesc fac parte urmatoarele grupuri si organizatii: Asociatia Adevar si Dreptate, Asociatia Civic Media, Grupul Independent pentru Democratie, Seniorii Ligii Studentilor, CivicNet, Asociatia Victimelor Mineriadelor, Asociatia pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor, Asociatia Pro PNTCD, Asociatia Baricada Inter 1989 si lista ramane deschisa…
Costel Iancu, tigan, ex-secretar de stat PDL, omul lui Berceanu: trafic de carne vie, sclavie, rapiri, sechestrari de persoane, umiliri inimaginabile, arme: cercetat in LIBERTATE. Gigi Becali, roman, fost refugiat si fiu de fosti detinuti politici anticomunisti, care isi face dreptate singur in fata clanurilor tiganesti aflate mana in mana cu mafia din MAI: INCHIS.
Romani, solidari, azi la tribunal!
“După ce mi-a aplicat multiple lovituri şi m-a lăsat jos, Iancu Constantin a mers la autoturismul său şi a adus mai multe lanţuri şi lacăte cu care m-a legat, atât de gât, cât şi de un gard. M-a dezbrăcat în pielea goală şi a adus o bucată de carton pe care m-a obligat să scriu câteva cuvinte cu privire la faptul ca aş fi o zdreanţă şi am greşit faţă de el. După ce am fost legat cu lanţul şi dezbrăcat în pielea goală, Iancu Constantin a urinat pe mine, a încercat să mă … şi chiar…….Precizez faptul că eu am fost legat în spatele imobilului în care locuisem, de gardul acelui imobil şi am fost ţinut în lanţ şi în poziţia umilitoare pe care am expus-o anterior o perioadă de mai multe zile, fiind ţinut dezbrăcat, pe timp de ploaie si vânt” Victima politicianului PDL garantat de ministrul Radu Berceanu
ADEVARUL: Imagini şocante de la percheziţiile din toamna lui 2006 făcute de procurori la domiciliul lui Costel Iancu, la Padea, judeţul Dolj. De aici au fost ridicate mai multe bunuri, printre care şi fotografii, scrisori şi arme. Împotriva lui Iancu sunt depuse mai multe plângeri din partea unor persoane pe care le-ar fi ameninţat şi terorizat. Sunt trei cazuri diferite care demonstrează cruzimea cu care actionau aceştia. Niţu Constantin este una dintre victime. El a declarat procurorilor că Iancu l-a dus în Austria pentru a-l ajuta. La dosar sunt depuse fotografii, ridicate de anchetatori de la domiciliul lui Iancu, în care apare Niţu Constantin dezbrăcat şi legat cu un lanţ de gât. Niţu a declarat procurorilor că a fost obligat de Iancu să ţină în mână o hârtie pe care scrisese: “SÎNT O ZDREANŢĂ. NU FACEŢI CA MINE. AM FACUT O GREŞEALĂ CU DON COSTEL”.Procurorii DIICOT au făcut un rezumat de 50 de pagini cu acuzaţiile aduse lui Costel Iancu şi complicilor săi. Din dosar reiese că Iancu ar fi ordonat, în toamna lui 2006 şi răpirea omului de afaceri Andrei Alexandru şi a soţiei acestuia, cu scopul de a-i ceda acţiunile la o firmă. ”Domnul Iancu a fost primul care m-a tras din maşină când am oprit, m-a blocat şi din faţă şi din spate. A desfăcut portiera, m-a tras de umărul stâng, m-a suit în Touareg, m-au dus la sediul firmei lui Baltac, m-au sechestrat, m-au pus să semnez şi au adus notar pentru semnarea acţiunilor”, a povestit Alexandru Andrei, victimă în dosar. Constantin Iancu (45 ani), fostul preşedinte al Administraţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare şi membru PDL, a fost trimis ieri, în judecată, pentru sechestrare de persoane, ameninţare şi constituire de grup infracţional. Grupul infracţional condus de Iancu este vizat şi pentru trafic de persoane pe ruta România-Austria-Spania. Iancu a fost reţinut, pe 27 octombrie 2006, fiind eliberat după ce instanţa a respins propunerea procurorilor de arestare preventivă. Citiţi şi: Rechizitoriul în cazul lui Costel Iancu din 4 martie 2009
MEDIAFAX: Percheziţiile la Costel Iancu acasă au scos la iveală fotografii cu un bărbat în lanţuri Constantin Iancu a exploatat în Austria, în urmă cu 15 ani, un bărbat căruia i-a promis că-l ajută să-şi găsească un loc de muncă, pe care apoi l-a legat cu un lanţ de un gard şi pe care l-a fotografiat cu o planşetă în mână, pe care l-a obligat să scrie că a greşit faţă de el şi că este o “zdreanţă”, potrivit rechizitoriului trimis în instanţă de DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova. La percheziţiile făcute la domiciliul lui Constantin Iancu de către procurorii DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova, alături de ofiţeri de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului (IPJ) Dolj au fost descoperite mai multe fotografii cu un bărbat legat în lanţuri care ţine o planşetă în mâini pe care scrie: “Sunt o zdreanţă. Să nu faceţi ca mine. Am făcut o greşeală cu dom’ Costel”. Potrivit rechizitorului întocmit de procurorii DIICOT şi care a fost înaintat Tribunalului Dolj, în locuinţa lui Constantin Iancu au fost descoperite şapte fotografii, poliţiştii reuşind să-l identifice pe bărbatul din poze. Constantin Niţu, bărbatul din pozele descoperite în locuinţa lui Constantin Iancu, este din comuna Drănic, satul Padea (Dolj), şi le-a spus anchetatorilor că l-a cunoscut pe iancu în perioada 1994-1995 şi că ştia despre acesta că este un om de afaceri, rezident în Austria. În aprilie 1994, el a fost convins de Constantin Iancu să plece împreună în Austria, acolo unde fostul director al ANIF urma să-i găsească un loc de muncă. “(…) Am mers în municipiul Târgu Jiu, unde am dormit o noapte în care Iancu Constantin s-a întâlnit cu un prieten al său, poreclit Mafiotul, şi care i-a adus o fată care avea să meargă împreuna cu noi în Austria”, a afirmat Constantin Niţu, declaraţia fiind inclusă în rechizitoriul procurorilor DIICOT. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că Iancu s-a însurat în Austria cu o româncă, pe care “pentru a-şi bate joc de ea a angajat-o să spele vasele într-o pensiune”. Conform rechizitoriului, Iancu a reuşit, după o anumită perioadă, să-i găsească un loc de muncă lui Niţu, bărbatul adus din România fiind pus să distribuie ziare într-o intersecţie din localitatea Baden. Bărbatul era echipat cu o uniformă “care crea cât de cât o aparenţă de legalitate” şi purta un ecuson fals, de care făcuse rost Iancu. După distribuirea ziarelor în intersecţia din Baden, doljeanul trebuia să ajungă la o pensiune unde se ocupa de tăiatul ierbii. Pentru activităţile prestate, Constantin Niţu nu primea niciun ban. Bărbatul le-a mai spus anchetatorilor că, la un moment dat, Costel Iancu a venit la pensiunea respectivă, unde i-ar fi reproşat anumite lucruri, iar apoi a început să-l lovească. “După ce mi-a aplicat multiple lovituri şi m-a lăsat jos, Iancu Constantin a mers la autoturismul său şi a adus mai multe lanţuri şi lacăte cu care m-a legat, atât de gât, cât şi de un gard. M-a dezbrăcat în pielea goală şi a adus o bucată de carton pe care m-a obligat să scriu câteva cuvinte cu privire la faptul ca aş fi o zdreanţă şi am greşit faţă de el. După ce am fost legat cu lanţul şi dezbrăcat în pielea goală, Iancu Constantin a urinat pe mine, a încercat să mă … şi chiar…….Precizez faptul că eu am fost legat în spatele imobilului în care locuisem, de gardul acelui imobil şi am fost ţinut în lanţ şi în poziţia umilitoare pe care am expus-o anterior o perioadă de mai multe zile, fiind ţinut dezbrăcat, pe timp de ploaie si vânt, aşa cum era zona montană respectivă”, se mai arată în declaraţia lui Constantin Niţu, dată anchetatorilor. Doljeanul le-a mai spus procurorilor DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova, că pozele i-au fost făcute pentru a nu spune niciodată ce s-a întâmplat în Austria, dar şi pentru a-l “batjocori” în cazul în care s-ar fi întors în România. “Pentru a se asigura pe deplin de faptul că eu nu voi avea niciodată curajul să spun ce am păţit în Austria de la Iancu Constantin, zis Costel, şi, ulterior, am aflat că şi pentru a mă batjocori în cazul în care aveam să revin în ţară, Iancu Constantin venea la diverse intervale de timp şi-mi făcea poze în diverse ipostaze. La un moment dat, a venit la mine şi mi-a spus că a terminat un film şi mergea să-l developeze, dându-mi de înţeles că-mi va face şi alte fotografii, lucru care s-a şi întâmplat”, se mai arată în declaraţia dată de bărbatul convins de Constantin Iancu să plece împreună în Austria. Constantin Niţu le-a spus anchetatorilor că fostul director de la ANIF i-ar fi povestit că aceleaşi metode le-a folosit şi în cazul unor femei din comuna doljeană Gângiova. “În perioada în care am fost ţinut în acea ipostază i-am spus lui Iancu Constantin să-mi dea drumul, însă acesta spunea că a mai procedat astfel şi în ţară, pe raza comunei Gângiova, sat Comoşteni, cu diverse femei, şi ştie el cum să facă ca să nu se afle nimic……pentru a fi sigur că nu voi spune nimic mi-a spus şi chiar mi-a arătat că are pistol, spunând că mă va împuşca atât pe mine, cât şi pe tatăl meu”, se mai arată în rechizitoriul procurorilor DIICOT Conform sursei citate, după declaraţiile oferite anchetatorilor Constantin Niţu a recunoscut pozele găsite la percheziţia făcută la locuinţa fostului şef al ANIF ca fiind cele făcute în Austria. Constantin Iancu a fost trimis, miercurea trecută, în judecată de procurorii DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova, el fiind acuzat pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, lipsire de libertate, ameninţare şi lovire sau alte violenţe. Primul termen în dosarul în care Constantin Iancu, fost director al ANIF, este judecat pentru constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup, lipsire de libertate, ameninţare şi lovire sau alte violenţe a fost stabilit de Tribunalul Dolj pentru 25 martie. Purtătorul de cuvânt al Tribunalului Dolj, judecător Laura Udrea, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că primul termen în care este judecat fostul director al Administraţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), Constantin Iancu, a fost stabilit pe 25 martie.
COTIDIANUL:MAFIA si PRIMARII PDL Costel Iancu a mai fost partener de afaceri şi cu Costel Tulitu, fostul şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Dolj, actual primar în oraşul Bechet, din partea PDL. Conform Registrului Comerţului, Iancu şi Tulitu au fost parteneri de afaceri în firma Inteligent Service SRL, care se ocupa cu activităţi de investigaţie şi protecţie. Afacerea celor doi a fost administrată de Gelu Simescu, fost locotenent-colonel în Direcţia de Protecţie şi Siguranţă Militară din MAp. Un al doilea primar asociat cu Iancu în Inteligent Service SRL este Ion Dăbuleanu, primar în comuna Gighera din judeţul Dolj. Dăbuleanu a intrat în societate după retragerea lui Costel Tulitu. Conform Registrului Comerţului, firma se ocupa cu activităţi de investigaţie şi protecţie, iar afacerea era administrată de Gelu Simescu. Un al treilea primar, asociat al lui Costel Iancu, este Andrei Marius Dănuţ, ales edil în primăvara lui 2008 în localitatea Dranic, din judeţul Dolj, din partea PDL. Cei doi sunt parteneri de afaceri în firma Centro Trans Corporation SRL, singura societate în care Costel Iancu mai figurează acum ca asociat.
GIGI BECALI, un roman paradoxal, care a facut mai multe pentru victimele inundatiile decat tot statul “roman” (care dimpotriva, a lasat sa se inunde zone ale unor mafioti aflati la putere pentru a-si lua despagubiri de milioane de euro. SRI se face ca ploua):
“Nu-mi mai doresc nimic. Mi-a dat Dumnezeu de toate. Mantuire, atat!”
Cuvant inainte la Cartea bunului crestin si a bunului patriot Catehism creştin-democrat pentru folosul tuturora
Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos, Dragii mei colegi creştin-democraţi,
Vă mărturisesc din inimă că în luna ianuarie a acestui an 2009, într-o noapte binecuvântată de Dumnezeu m-am trezit şi am rămas veghind până dimineaţa. Icoanele din jurul meu, Biblia, mulţimea de cărţi de înţelepciune duhovnicească şi de rugăciuni din camera mea m-au dus cu gândul la nevoia de a veni în ajutorul tuturor prietenilor mei cu o cărţulie care să le fie de folos. Aşa mi-a încolţit gândul să scoatem la lumina tiparului câteva texte sfinte fără de care un bun creştin nu poate cugeta şi trăi în împăcare cu Tatăl nostru ceresc. Am pus laolaltă în această cărticică rugăciunile Tatăl nostru, Crezul sau Simbolul credinţei, Cele zece porunci, Fericirile şi Rugăciunea inimii. Ele ne sunt trebuincioase în fiecare zi, ca să ne putem trăi viaţa după voia Domnului. Am pus la capătul acestei cărţulii şi Jurământul membrului Partidului Popular Creştin Democrat. Ca să nu îl uite nimeni dintre noi, fraţii întru crez şi ideal, adunaţi în familia noastră politică şi spirituală. Dar şi ca să-l poată vedea fiecare om care vrea să afle ce fel de credinţă politică mărturisesc creştin-democraţii. Noi, fraţii mei, suntem luptători pentru Libertate. Noi luptăm pentru Adevăr, Dreptate şi Binele comun. Nu ne este frică şi nici nu ne ferim de înfruntarea oricărei forţe, oricât de mari şi puternice, dacă ea este potrivnică acestor idealuri şi dacă cineva încearcă să calce în picioare demnitatea noastră de oameni ori de neam. În această luptă politică, purtată cu mijloace curate şi cinstite, suntem gata să ne asumăm toate riscurile şi suferinţele. Iar dacă este nevoie, de dragul crezului nostru politic, suntem gata să ne jertfim şi viaţa în lupta împotriva răului şi a minciunii. Unii dintre noi şi-au dat-o pe altarul Independenţei ţării, al renaşterii naţionale sau al luptei contra corupţiei. Singura putere în faţa căreia ne plecăm capetele, rămânem smeriţi şi umili, este puterea lui Dumnezeu. Numai de El ne temem, numai cu El nu vrem şi nici nu putem să intrăm în conflict. De mânia Lui ne ferim, dragostea Lui o căutăm, cuvântul Lui îl ascultăm, glasul Lui ne înţelepţeşte şi ne umple de îndrăzneală şi de putere sufletească. “Îndrăzniţi, – ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos, – Eu am biruit lumea!” (Ioan, 16:33). Ori, la fel de frumos şi de încurajator sună şi îndemnul din cântarea bisericească: “Cu noi este Dumnezeu, / Înţelegeţi, neamuri şi vă plecaţi, / Căci cu noi este Dumnezeu.” (Cântarea Proorocului Isaia). Unii spun că nu este bine să ne certăm cu alte partide ori cu alţi oameni politici. Că e mai bine să ocolim confruntările cu aceştia. Dar cum altfel să te opui nedreptăţilor, abuzurilor, hoţiilor, minciunii şi corupţiei? Oare un om drept şi cinstit poate tăcea, poate sta cu mâinile în sân când oamenii răi şi hapsâni pradă ţara, sărăcesc lumea şi cumpără suflete ca să poată să-şi facă mendrele? Nu, nu poate şi nici nu are dreptul moral să tacă şi să rămână indiferent faţă de crimă ori faţă de durerea altuia. Să ne amintim că Hristos a intrat cu biciul în Templu ca să-i biciuiască pe cei făţarnici şi necredincioşi. Noi, creştin-democraţii, urmând pilda lui Hristos, îi biciuim cu vorba, cu rostirea adevărului până la capăt despre cei care ne pângăresc drepturile şi calcă legea. Adevărul, Dreptatea, Credinţa, Onoarea şi Demnitatea trebuie apărate în mod făţiş. Noi, creştin-democraţii, am făcut alegerea. Nu putem sta deoparte când este nevoie să punem umărul pentru a ajuta un om necăjit ori bolnav, dar şi atunci când trebuie apărată Patria de ticăloşi şi trădători. Am primit de la părinţii şi de la bunicii noştri felul înţelept de a vedea cum trebuie să fie un om întreg la fire: cu frică de Dumnezeu şi cu ruşine de oameni. Aşa înţelegem noi să facem politică, învăţând de la înaintaşii noştri să fim cuviincioşi, cu bun-simţ şi cu măsură în toate. Dacă azi a dat Dumnezeu şi ne bucurăm de libertate, să nu uităm că democraţia poate fi cu două tăişuri. Numai cei slabi de minte şi smintiţi la cuget pot crede că o societate deschisă este aceea unde fiecare face tot ce vrea ori tot ce îi trece prin cap. Nu, libertatea fiecăruia dintre noi trebuie să se lăţească atâta cât să nu ştirbească libertatea celorlalţi oameni. Dacă am învăţat câte ceva din Cele zece porunci dumnezeieşti, atunci am însuşit şi faptul că unul dintre cuvintele-cheie, repetat de mai multe ori în aceste poveţe date de Dumnezeu oamenilor, este cuvântul “NU”. Ca să fie cumsecade şi să aibă o purtare potrivită, omul trebuie să deprindă foarte bine ce nu are voie să facă. Deci, să îşi impună singur limite de comportare. Altfel, el îşi va folosi propria libertate împotriva celor din jur şi împotriva lui însuşi. Am învăţat de la înaintaşii noştri să avem mereu în sufletele şi în cugetele noastre SCARA valorilor supreme, care trebuie să ne arate drumul cel drept al vieţii. Ca să pricepem înţelesurile adânci ale tainelor vieţii, ne conducem de Scara cu patru trepte: 1. Dumnezeu 2. Neamul 3. Familia 4. Omul
Adică, omul este în sânul familiei lui, familia este în sânul neamului ei, iar neamul este sub ocrotirea Lui Dumnezeu. Ori, altfel spus, Dumnezeu, Neamul, Familia alcătuiesc acea trinitate pe care trebuie să o servim ca oameni. Înţelegem să ne trăim vieţile cu iubire de Dumnezeu, cu dragoste pentru Neam, cu grijă pentru Familie şi învăţăm în fiecare clipă a vieţii noastre să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, după porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aşa ne obişnuim pe parcursul vieţii noastre să fim buni creştini, buni patrioţi şi buni familişti. Ştim că Dumnezeu este Iubire. Anume de aceea toată viaţa învăţăm să iubim din toată inima oamenii, să fim milostivi şi să ne amintim mereu că iubirea, aşa cum o propovăduieşte Biserica lui Hristos, este jertfă. Din iubire pentru oameni s-a lăsat umilit, schingiuit şi ridicat pe Cruce Fiul lui Dumnezeu, din iubire pentru oameni şi-a dat viaţa. Ştim că Dumnezeu este Dreptate. Aşadar, fraţilor, să luptăm pentru dreptate. Să ne lepădăm de frică şi să participăm la lupta spirituală şi politică, paşnică şi democratică, pentru dreptate. “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.” (Fericirile). Să nu lăsăm să fie hulit numele lui Dumnezeu, să nu lăsăm să fie batjocorit neamul nostru, să nu lăsăm să fie distruse familiile noastre. Să nu îngăduim nimănui să fim înjosiţi, să ni se călce în picioare Credinţa, Neamul, Familia. Aşa cum ne învaţă sfinţii părinţi duhovniceşti, părinţii şi bunicii noştri, un om dintr-o bucată nu poate fi neutru, nici indiferent în raport cu Binele şi Răul. Ori este de o parte, ori de altă parte. Chiar atunci când crede că stând la o parte nu face rău. Nu. Dacă nu lupţi activ pentru bine şi împotriva răului, eşti fără să vrei şi poate fără să înţelegi de partea răului. Aşadar, omul ori se înalţă prin gând şi faptă spre Cel de Sus, ori se prăbuşeşte până în fundul pământului în braţele Necuratului. De mai mulţi ani de zile Partidul Popular Creştin Democrat se bucură de venirea unui număr tot mai mare de tineri printre noi. În multele mele întâlniri cu tinerii noştri din Noua Generaţie, la universităţile de vară ori la alte adunări şi întâlniri, eu le vorbesc fraţilor mei mai tineri, care au hotărât să intre în politică, să se pregătească de o cale grea şi anevoioasă, care cere multă muncă cu dăruire de sine, multă răbdare, modestie, spirit de jertfă, dragoste de ţară şi dorinţă de a-i sluji pe cei mulţi, pe oamenii satelor şi oraşelor noastre. Într-o vreme când atâţia tineri aşteaptă de la cei din jur, părinţi ori Guvern, numai să li se dea, tinerii creştin-democraţi învaţă să trăiască după vorba înţeleaptă spusă de preşedintele american John Kennedy: “Nu te întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară”. Prietenii mei din Noua Generaţie ştiu bine obiceiul meu de a le dărui câte o cruciuliţă de purtat. “Copiii lui tata, iubiţii mei, – le zic eu de obicei, – haideţi să învăţăm ceea ce străbunii noştri nu uitau niciodată. Să purtăm Crucea la gât şi pe Hristos în inimă”. Şi tare mi se bucură inima când, la sfârşitul fiecărei întâlniri, tinerii veniţi de prin toate colţurile ţării îşi pun la gât cruciuliţele primite în dar, sfinţite la mânăstiri. Dar şi mai mult îmi saltă inima de bucurie când îi reintâlnesc peste un an sau doi şi îi văd cu aceleaşi cruci la piept. Aceşti cruciaţi ai zilelor noastre, luptătorii pentru binele comun într-o ţară care merită toată osteneala noastră pentru a o scoate din nevoi şi a o aduce la lumină, sunt speranţa mea cea mare, pentru care sunt gata să vorbesc şi să muncesc fără oprire. Le mai zic celor tineri că este bine să ne bucurăm că avem o bucată de pâine pe masă. Dar fericirea noastră nu este întreagă atunci când aproapele nostru este nefericit şi nu are cu ce să-şi potolească foamea. Adică noi, creştin-democraţii, suntem cei care trăim din plin solidaritatea socială. Ca să fim puternici sufleteşte şi să strivim viermele mândriei care ne roade sufletul, îndemnul meu frăţesc către cei tineri este să înveţe cea mai minunată lecţie a jertfirii de sine, pe care ne-a dat-o Hristos: fă bine şi nu aştepta răsplată. Mai mult. Uneori fapta bună nu va fi urmată nici de răsplată, nici de recunoştinţă. Fii gata să ai răbdarea să poţi trece şi peste aceste cumpene şi încercări. Nu te mânia pe nerecunoştinţa unor oameni. Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui. Facem bine pentru că suntem fiii Lui duhovniceşti, pentru că El ne-a suflat prin puterea Duhului Sfânt suflet şi ne-a făcut uneltele Sale, care au datoria să facă bine. Nu dispera. Deznădejdea este un mare păcat, iar Nădejdea, alături de Credinţă şi Iubire, este una dintre cele trei virtuţi creştine. Partidul Popular Creştin Democrat, această cetate spirituală în care eu şi prietenii mei lucrăm de peste douăzeci de ani, a adunat laolaltă oameni vrednici şi iubitori de ţară, care îşi pun osul la propăşirea neamului. Am dobândit Independenţa ţării, am stat mereu de veghe atunci când interesele noastre naţionale erau în pericol. Am făcut şi facem tot ce ne stă în putere pentru a ajuta cât mai mulţi oameni. Facem totul ca să avem căldură, lumină şi împlinire în casele noastre. Nu uităm, însă, că tot de căldură, lumină şi împlinire au nevoie şi sufletele noastre. Ca să putem face dreptate, să putem rândui mai bine lucrurile în ţară pentru a face ca salariile şi pensiile să fie mai mari, ca să deschidem mai multe locuri de muncă, să reparăm drumurile, să reconstruim şcolile, să îmbunătăţim nivelul de ocrotire a sănătăţii trebuie ca ţara aceasta să fie condusă de oameni cu frică de Dumnezeu şi cu ruşine de oameni. Avem nevoie de politicieni şi de oameni de stat care se tem nu numai de Procurorul General, ci întâi şi întâi de Dumnezeu. Altfel, dacă la cârma ţării vor fi oameni care se tem numai de procuror, atunci când acesta nu-i va vedea sau va fi unul corupt, ei vor prăda ţara şi poporul, vor fura şi vor face toate crimele de pe faţa pământului, tocmai pentru că nu vor înţelege că dincolo de moarte vor da seama în faţa Tatălui ceresc. Fraţii mei, m-am gândit de multe ori de ce toate celelalte partide se opun din răsputeri ideii asupra căreia insistă Partidul Popular Creştin Democrat de a introduce predarea religiei în şcoală? De ce într-o ţară cu peste nouăzeci şi şase la sută de creştini deputaţii se împotrivesc timp de patru legislaturi una după alta să admită învăţământul moral-religios? Cum vine asta? Îi vedem la sărbătorile creştine pe atâţia conducători de partide stând în biserici şi ţinând în mâini nişte lumânări mari cât cozile de hârleţ, iar fapta lor este îndreptată împotriva predării cuvântului lui Dumnezeu pentru copiii noştri. Pentru că ei sunt nişte făţarnici. Ei caută să amăgească poporul, pentru ei mersul la biserică este numai o modă, o încercare de a căpăta prin minciună încrederea poporului. Sau cum putem înţelege o altă întâmplare? Atunci când cel care scrie aceste rânduri, Iurie Roşca, a ieşit în Parlament cu o declaraţie a Partidului Popular Creştin Democrat de condamnare a sodomiilor, a încercărilor unui grup de hulitori ai lui Hristos de a organiza o paradă a homosexualilor în centrul Chişinăului şi de a călca în picioare sentimentele religioase a milioane de cetăţeni, de a ataca în felul acesta morala publică, familia şi de a pune în pericol copiii noştri, ceilalţi deputaţi au tăcut mâlc. Nici un alt deputat sau om politic nu a schiţat nici un gest de protest ori dezaprobare a acestui păcat strigător la Cer care este sodomia, adică împreunarea oamenilor împotriva firii. Ştiu ei oare că acest păcat vine îndată după ucidere şi uciderea pruncilor? De ştiu ori de nu ştiu, e totuna, căci am văzut că nu le pasă. Asta pentru că ei sunt străini şi de credinţă, şi de grija pentru morala publică, dar şi de viitorul acestei ţări creştine.
Gândul la Domnul, dorul de Patria noastră cerească, nostalgia Paradisului, aspiraţia firească de înălţare sufletească ne face oameni morali, ne lecuieşte şi de trufie, şi de frică. Suntem un partid laic, democratic şi deschis pentru toată lumea. Dar înţelegem bine că omul are nevoie şi de bunăstare materială, dar şi de mântuirea sufletului. Altfel nu vom mai ajunge să înţelegem de ce ne-am născut, de ce trăim şi de ce vom muri. Ca membri ai unui partid creştin democrat, ne-am luat răspunderea pentru oamenii ţării noastre. Înţelegem să facem apostolat politic. Suntem o familie mare şi unită. Avem destulă tărie de caracter şi pricepere ca să ne dăruim fără rest intereselor naţionale şi prosperării fiecărei familii. Începem orice lucrare cu rugăciunea “Tatăl Nostru” şi o continuăm repetând în gând Rugăciunea Inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Spunem Rugăciunea Inimii cu căinţă şi smerenie, cu mintea coborând în inimă. Aşa ne întărim prin harul dumnezeiesc voinţa, primim putere sufletească, învăţăm ce este răbdarea şi deprindem curajul. Orice document al Partidului Popular Creştin Democrat se încheie cu cuvintele “Aşa să ne ajute Dumnezeu!”. Cu gândul la ţara noastră noi spunem, aşa cum trebuie să facă orice bun patriot: “Dumnezeu să binecuvânteze Republica Moldova!”
A scris aceste rânduri un credincios de rând din ţara la care ţine mai mult decât la ochii din cap, unul care îşi ascultă inima în care sălăşluieşte Hristos, un om pentru care onoarea este mai scumpă decât viaţa şi care niciodată nu va obosi să aducă laude bunului Dumnezeu pentru fericirea de a face politică cu gândul la El şi la Neam. Amin.
Drept care semnez, Iurie Roşca, Partidul Popular Creştin Democrat
Nota mea: Sigur, se vor gasi niste smintiti sa comenteze ca Iurie Rosca a uitat de idealul Unirii. Si, va voi raspunde eu: Unirea cu ce? Cu o Uniune anti-crestina? Unirea cu cine? Cu un Guvern mafiot? Unirea pentru ce? Pentru a da legi homosexuale si basarabenilor? Pentru cartitori, le recomand sa-si indrepte energia spre Unirea Basarabiei istorice cu Romania, cea donata Ucrainei de “alesul intelectualitatii”, Emil Constantinescu, originar din familia Kazbici din Tighina, impreuna cu cea de a doua Ana Pauker a Romaniei, Zoe Petre, si cel de-al doilea Eduard Mezinger, Adrian Severin. Sunt sigur ca si patriotii din Guvern, Parlament, Servicii si Presedintie se vor inghesui la granita cu Ucraina sa refaca Tara!… Daca Dumnezeu a randuit asa stie El de ce. Poate pentru ca Basarabia, asa injumatatita cum e ea saraca, sa ramana ultimul refugiu romanesc, pastrat sub un alt camuflaj, dupa cum ne invata Eliade. Au tricolor? Au! Sunt romani!
Veta Biris – Basarabie frumoasa, pregateste-te mireasa, ca-ti aducem petitor-petitor sfantul nostru tricolor; Basarabie romana, hai sa dam mana cu mana, ca-ti aducem petitor-petitor sfantul nostru tricolor; Basarabie mareata, o sosi si ziua noastra, sa-ti aducem petitor-petitor sfantul nostru tricolor
Imoralitatea clasei conducătoare românesti, care detine “puterea” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia natională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit tărănimea, că s-a introdus politicianismul în administratie si învătământ, că s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – după marea victorie finală – să fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lăsând să se astearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred că este o crimă care nu va putea fi niciodată uitată: acesti aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastră o epocă sigură de pace atât de îndelungată?!) – dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de un milion sau o sută de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăsi existenta istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai văd. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă – luntrea statului nstru este condusă de niste piloti orbi. Acum, când se pregăteste marea luptă după care se va sti cine merită să supravietuiască si cine îsi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îsi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai găsesti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sută de ani fără ca nimeni să înteleagă de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodată, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani după aceea, cetătenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine. Luntrea condusă de pilotii orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înteles ce se întâmplă, dregătorii făceau politică, negutătorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tăranii de ogorul lor. Numai istoria stia că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afară de cea capitală: instinctul statal. Crima elitelor conducătoare românesti constă în pierderea acestui instinct si în înfiorătoarea lor inconstientă, în încăpătânarea cu care îsi apără “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bună voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducătorilor nostri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stă în putintă ca să-si prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înteleg să se resemneze. Să amintim numai câteva fapte si vom întelege de când ne conduc pilotii orbi. Cel dintâi lucru pe care l-au făcut iugoslavii după război a fost să colonizeze Banatul românesc aducând în masă de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politică pe care am fi putut-o avea noi: problema croată isbucnise cu violentă. Cu toate acestea, stiind că adevărata granită nu e cea însemnată pe hărti ci limita până unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au făcut tot ce le-a stat în putintă ca să deznationalizeze judetele românesti. Si se pare că au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizări sârbesti, sate care nu existau la conferinta păcii… La “plebiscitul” din 1918-1919, toate satele svăbesti au votat alipirea la România Mare. S-a obtinut astfel o impresionantă majoritate. Nici un guvern român n-a făcut, însă, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii aliati sinceri pe care i- am fi putut avea pentru ca să contrabalansăm elementele maghiare. Dimpotrivă, de la unire încoace sasii si svabii au fost necontenit umiliti – iar ungurii favorizati.(Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne teamă de unguri!). În 1918 sasii nu se întelegeau cu svabii. Am fi putut profita de aceste neîntelegeri. N-am profitat. Dimpotrivă, am făcut tot ce ne-a stat în putintă ca să accelerăm unirea tuturor elementelor germanice. Si astăzi, sasii si svabii sunt uniti – si sunt împotriva noastră. Ungurii au colonizat granita încă din 1920, desi si astăzi se găsesc înapoia acestei centuri de fier nu stiu câte sute de mii de români. Noi n-aveam nevoie de colonizări, pentru că toate satele de pe frontieră sunt românesti. În schimb, am stat cu mâinile în sân si am privit cum se întăreste elementul evreiesc în orasele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum tara Oasului s-a părăginit, cum s-au făcut colonizări de plugari evrei în Maramures, cum au trecut pădurile din Maramures si Bucovina în mâna evreilor si maghiarilor etc. etc. Cei 10.000 de tărani români veniti din Ungaria continuă să moară de foame. Am luat sate de români din Banat si am colonizat Cadrilaterul – în loc să păstrăm pe bănăteni acolo unde sunt si să aducem la frontiera bulgară numai macedoneni, singurii care răspund la cutit cu toporul si la insulte cu carabina. Astăzi româncele bănătene cersesc în Balcic… Dintre toate minoritătile noastre, în afară de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lăsat să plece. Pământurile lor, în bună parte, au intrat în stăpânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am lăsat pe bulgari să-si cumpere si să cultive pământ până la Gurile Dunării. Pilotii orbi s-au făcut unealta celei mai înspăimântătoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dunării spre Deltă si Basarabia. N-a fost un singur om politic român care să înteleagă că ultima noastră nădejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav, este să ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunăreni cu slavii din Basarabia. În loc să alungăm elementul bulgăresc din întreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunării cu grădinari bulgari. În acelasi timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la război încoace, evreii au cotropit satele Maramuresului si Bucovinei si au obtinut majoritatea absolută în toate orasele Basarabiei. Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de- a lungul Basarabiei si astăzi mai au foarte putin să-si dea mâna cu bulgarii care au suit pe Dunăre. Reni este punctul de unire a celor două populatii slave – pe pământ românesc. Imediat după război, în Basarabia românii reprezentau 68 la sută din populatie. Astăzi, după statistici oficiale, ei sunt numai 51 la sută. Elitele politice românesti, în loc să se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin încurajarea agitatiilor separatiste – asa cum au făcut guvernele austriece până la război, încurajând sistematic pe ruteni ca să lovească în români si poloni – s-au multumit să tolereze întinderea ucrainienilor nu numai în Bucovina, dar si în Basarabia. În anul 1848, rutenii din Galitia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Galitia), care ar fi trebuit să devină semi-autonomă în reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Românii bucovineni de atunci au stiut să se apere (în Constituanta austriacă de la Kremsir). Dar rutenii, după războiul cel mare, au găsit un neasteptat aliat în pilotii orbi ai României care, în loc să lupte pentru revendicările ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) si-au arătat prietenia fată de acesti slavi lăsându-i să se înmultească peste măsură în Bucovina si să coboare cât mai jos în Basarabia. Astăzi, un savant ucrainean de la universitatea din Varsovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin hărti ale viitorului stat ucrainean în care se găsesc înglobate Bucovina si Basarabia. Nădăjduiesc că la ceasul când stiu lucrurile acestea, prietenul care mi- a atras atentia asupra hărtilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Varsovia) a izbutit să le fotografieze pe toate – pentru ca să facem amândoi dovada, dacă va fi nevoie. Inutil să mai continui. Si am fost stăpânit de acest înspăimântător sentiment al inutilitătii în tot timpul cât am scris paginile de fată. Stiu foarte bine că ele nu vor avea nici o urmare. Stiu foarte bine că evreii vor tipa că sunt antisemit, iar democratii că sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine că unii îmi vor spune că “administratia” e proastă – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritătilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa să rezolve problema minoritătilor măcelărind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis să persecute fătis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca să nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovăit să paralizeze, până la sugrumare, minoritatea germană! Cred că suntem singura tară din lume care respectă tratatele minoritătilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamărindu-le cultura si ajutându- le să-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunătate sau prostie. Ci pur si simplu pentru că pătura conducătoare nu mai stie ce înseamnă un stat, nu mai vede. Pe mine nu mă supără când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvăzători, îsi apără primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudă risipind atâta inteligentă si atâtea miliarde. Ar fi absurd să te astepti ca evreii să se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – după ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandă. Evreii luptă din răsputeri să-si mentină deocamdată pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mă priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. Tristetea si spaima mea îsi au, însă, izvorul în altă parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai putin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care asteaptă pur si simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trăi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacă le spui că pe Bucegi nu mai auzi româneste, că în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, că pier satele românesti, că se schimbă fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigură că au făcut legi de protectia muncii nationale. Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc că românul în veci nu piere, că au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, săracii că în Evul Mediu românii se hrăneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând că blestemul a început să apese neamul nostru odată cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slăbind considerabil rezistenta tăranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mălaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea până în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politică si administrativă. Toată Muntenia si Moldova de jos se hrăneau iarna cu peste sărat; cărutele începeau să colinde Bărăganul îndată ce se culegea porumbul si pestele acela sărat, uscat cum era, alcătuia totusi o hrană substantială. Pilotii orbi au creat, însă, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul că la Brăila costă 60-100 lei kilogramul de peste (în loc să coste 5 lei), că putrezesc vagoane întregi cu peste ca să nu scadă pretul, că în loc să se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brăilei se recoltează numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e că tăranul nu mai mănâncă, de vreo 10 ani, peste sărat. Si acum, când populatia de pe malul Dunării e secerată de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând că un neam nu se regenerează cu chinină si aspirină, ci printr-o hrană substantială. Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramă al românului. Sărmanul român, luptă ca să-si păstreze măcar o inimă obosită care bate tot mai rar si to mai stins. Adevărul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendară de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrănit, care mănâncă grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuică. Noi n-am înteles nici astăzi că românul nu rezistă băuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunăoară. Ne lăudăm că “tinem la băutură”, iar gloria aceasta nu numai că e ridiculă, dar e în acelasi timp falsă. Alcoolismul sterilizează legiuni întregi si ne imbecilizează cu o rapiditate care ar trebui să ne dea de gândit. …Dar pilotii orbi stau surâzători la cârmă, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bună-credintă, si cu bunăvointă; numai că, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care contează în ceasul de fată – instinctul statal – nu văd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lăsând locul altor neamuri… Nu simt că s-au schimbat unele lucruri în această tară, care pe alocuri nici nu mai pare românească. Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun că n-are importantă numărul evreilor, căci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacă fac avere, averile lor rămân tot în tară. Dacă asa stau lucrurile nu văd de ce n-am coloniza tara cu englezi, căci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasă conducătoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitătile unor oameni străini – nu mai are mult de trăit. El, ca neam, nu mai are însă dreptul să se măsoare cu istoria… Că pilotii orbi s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor – putin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnă un stat. Si asta e destul ca să începi să plângi. Vremea
Razboiul dezinformarii: KGB contra CIA Una dintre caracteristicile cele mai importante ale Razboiului Rece a constituit-o “dezinformarea strategica” a inamicului. Din acest punct de vedere, Anatoli Golitin a constituit un caz aparte. In 1961, cand Anatoli Golitin a “defectat” in SUA, CIA-ul a avut mari rezerve asupra lui…. Scandal Spionaj la Paris Sase experti francezi, selectionati personal de presedintele De Gaulle, soseau la Washington. Misiunea lor era strict secreta. Nici macar ambasadorul francez la Washington nu era la curent cu prezenta in SUA a grupului de experti trimisi de Charles de Gaulle. Mai mult, francezii adusesera… Legatura Moscova-Londra Cel mai important dintre dosarele care ajunsesera KGB se referea la descifrarea unui cod sovietic de catre MI 5. Din lista celor abilitati sa aiba acces la acest dosar secret rezulta ca doar cinci inalti responsabili din MI 5 il avusesera in mana si erau, asadar, la curent cu “spargerea”… Sistemul “Cartilor false” din CIA Cu ajutorul Biroului de Securitate al CIA, James Angleton a introdus in cadrul Agentiei un asa-numit sistem de “carti de joc false”, destinate anume Diviziei Blocul Sovietic pentru a verifica afirmatiile lui Anatoli Golitin privind infiltrarea sovietica. Acest sistem al “cartilor…
April 6th, 2009 
VR 
