De câtiva ani, Institutul Templului (infiintat cu peste doua decenii in urma) se pregateste intens pentru constructia celui de-al Treilea Templu pe Muntele Moriah din Ierusalim, unde Avraam a adus pe Isaac jertfa, locul pe care se afla Domul Stâncii si moscheia Al-Aqsa. In acest sens, nu cu mult timp in urma a fost inaugurat chiar si un atelier de confectionat vesminte preotesti. Ridicarea acestui Templu poate parea doar un vis din cauza implicatiilor politice si spirituale imprevizibile de care, pana acum, autoritatile israeliene au tinut cont: daca pentru mai bine de 50 la suta dintre evrei ridicarea Templului reprezinta o datorie nationala, ascultarea unei porunci divine pentru musulmani este un act imposibil, din moment ce domul si moscheia de pe Muntele Moriah reprezinta cel de-al treilea loc sfant al Islamului, iar pentru multi crestini va fi momentul cand pe pamant Anticrist se va aseza in Templu.
A fost terminata coroana marelui preot Pe 27 noiembrie 2007, incepea la Academia Navala din Annapolis, Maryland, SUA, o conferinta internationala la care participau vreo 50 de state, sperandu-se, cu acel prilej, sa se puna capat interminabilului conflict israeliano-arab. Dar conferinta s-a incheiat fara rezultate notabile, din cauza spinoasei probleme a Muntele Templului. In toamna aceluiasi an insa, Institutul Templului din Ierusalim anunta terminarea confectionarii ”tzitz”- ei – coroana marelui preot – din aur curat, pregatita special pentru al Treilea Templu, dupa un an de munca, si dupa cele scrise in Exod: „Sa faci o tabla de aur curat si sa sapi pe ea, cum se sapa pe o pecete:«Sfintenie Domnului»… Ea sa fie pe fruntea lui Aaron”. Tot atunci, directorul institutului, Rabbi Chaim Richman, anunta inceperea proiectului confectionarii a 120 de costume pentru preoti, din material special adus din India, dupa ani de cercetare serioasa, pentru a fi create in concordanta cu legea evreiasca, a instrumentelor muzicale pentru leviti, fabricarea integrala din aur curat a sfesnicului cu sapte brate, a altarului din aur pentru tamaie, a vaselor din aur si argint pentru aducerea jertfelor, precum si a mesei pentru asezarea painilor, pregatirea pietrelor si materialelor de constructie pentru viitorul Templu in Israel si SUA. Fara a da detalii, a mai vorbit si despre pregatirea viitorilor preoti, selectati din randul familiilor descendentilor vechilor preoti ai Templului, si despre vaca rosie care va fi adusa ca jertfa.
Controversa ridicarii noului Templu Cum aratam, pentru foarte multi evrei, proiectul celui de al Treilea Templu este posibil si realizabil. Yehuda Glik, actualul director al Institutului Templului, crede chiar ca musulmanii ii vor sprijini, cand cladirea va fi ridicata, deoarece are legaturi secrete cu cativa lideri importanti ai acestora. Mai mult, la ridicarea Templului contribuie mai multe state. Unul dintre ele este Papua Noua Guinee, care i-a surprins pe oficialii institutului prin donarea unei cantitati de aur si pietre pretioase si a 10.000 de dolari americani. Pe langa institutul amintit, in Israel mai exista o grupare, „Credinciosii Muntelui Templului“, condusa de Gerson Salomon, care de cativa ani tot incearca sa puna piatra de temelie a viitoarei constructii, lucru interzis de autoritati. Ei au realizat machete, planuri de constructii si au pregatit materiale pentru viitorul lacas de cult. Adeptii noului Templu au o sustinere importanta si din partea unor lideri evanghelici crestini, puternic implicati in politica. Acestia cred ca renasterea Israelului reprezinta implinirea unei profetii biblice. In schimb, grupul evreilor condusi de Rabi Eliahu considera ca nu trebuie ridicat Templul pentru ca Insusi Mesia se va pogori cu el din cer.
Sinedriul modern si actiunile sale Dupa cum se cunoaste, Sinedriul a reprezentat forul superior evreiesc si domeniul religios si legislativ, avand 23 de membri. In anul 358 d.Hr. a fost dizolvat, din acel an nemaiexistand nici o autoritate religioasa general acceptata de evrei. In istorie, au fost mai multe incercari de restaurare a Sinedriului: in 1538, 1940, 1949. In 2004, un grup de rabini, care pretinde ca reprezinta diverse comunitati, a pus bazele Sinedriului modern. In anul 2007, acesta a hotarat introducerea sacrificiilor animale, argumentand ca a sosit vremea ca Templul sa fie reconstruit. Autoritatile insa nu au fost de acord cu aceasta decizie, cazul ajungand chiar in instanta. In 1991, cu ocazia Pastelui evreiesc, s-a incercat jertfirea unui miel, dar a intervenit politia. In 1998, mai multe miscari care sustin reconstructia Templului au adus un ied ca jertfa in apropierea Muntelui Moriah. In ciuda oponentei guvernului, sustinatorii ridicarii lacasului cred ca nu va mai trece mult timp pana cand vom asista la restaurarea serviciilor ceremoniale din noul Templu care se va ridica pe Muntele Moriah si asta pentru ca, asa cum sustine traditia iudaica, de trei locuri de pe pamant nu se pot atinge neamurile: pestera unde sunt inmormantati patriarhii, locul unde este inmormantat Iosif si Muntele Templului, toate fiind cumparate de catre Avraam, Iacov si respectiv David. Dumitru Manolache
20.03.2009
Vezi si un alt articol interesant despre cum CEDO face dreptate credinciosilor bulgari satui de un Patriarh comunist
In urma cu 20 de ani avea loc in Romania prima mare confruntare etnica dupa operatiunile sangeroase intreprinse de trupele horthiste impotriva romanilor in perioada ocupatiei maghiare a Ardealului. Pe 20 martie 1990, la doar cateva zile dupa sarbatorirea zilei maghiarilor, 15 martie, cand numerosi turisti unguri trecusera granita pentru acest moment aniversar, orasul Targu Mures a erupt ca un vulcan, generand un conflict soldat cu sute de victime si cativa morti, de ambele parti. O parte din istoria acestui eveniment a fost consemnata intr-o Comisie a Parlamentului Romaniei, denumita Manzatu, dupa numele presedintelui ei. Redau mai jos extrase din Raportul Manzatu, pentru aducerea aminte a unor momente ce nu trebuie sa se mai repete, mai ales cand redenumirea unor strazi ale orasului a declansat zilele acestea mai multe dispute publice. Oricum, suntem pregatiti…
“In ziua de 20 martie, dimineata, postul de radio Targu-Mures, in limba maghiara, a anuntat inceperea unei greve generale, pana la satisfacerea tuturor revendicarilor populatiei de nationalitate maghiara. Un numar de peste 16.000 de maghiari s-au adunat in centrul orasului, in fata cladirii consiliului judetean al CPUN, solicitand imperativ satisfacerea imediata („Acum ori niciodata”. “Aici si acum”) a revendicarilor lor si repunerea in functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean al CPUN a d-lui Kincses Elod. Un grup de manifestanti a patruns in cladirea consiliului judetean. n fata presiunii manifestantilor s-a anuntat repunerea d-lui Kincses Elod in functie. Spre pranz si dupa amiaza, s-a dezvoltat spontan, alaturi de manifestatia cetatenilor de nationalitate maghiara, o manifestatie a romanilor din Targu Mures, la care au participat circa 4000 de persoane. (…) Spre seara, devenise evident ca manifestatiile celor doua comunitati vor degenera intr-o confruntare violenta. Personalitati din randul ambelor nationalitati au facut apel la calm si la ratiune si au chemat in sprijin, pentru aplanarea conflictului, armata. Conflictul nu a putut fi insa evitat. Unitatile armate au intervenit si i-au despartit pe beligeranti abia dupa ce s-a produs un mare numar de acte de violenta, cu urmari grave. Agresorii din ambele tabere au folosit ciomege, rangi de fier, cutite, securi, bile de otel, sticle incendiare si altele, multe dintre aceste arme fiind dinainte pregatite. Mortii si ranitii operatiunii Au fost ranite 269 persoane, dintre care 135 de nationalitate romana si 33 de nationalitate maghiara si un ziarist englez. (…) In piata „Bulgarilor”, un grup de tineri maghiari a incendiat autobuzul in care se aflau locuitori din comuna Ibanesti, iar cand acestia au incercat sa se salveze iesind din autovehicolul in flacari, au fost loviti cu diferite obiecte contondente, provocandu-li-se leziuni grave. Au fost grav ranite 29 persoane, dintre care una, Frandes Simion, din comuna Hodac, a decedat ulterior in spital. Alte doua decese s-au produs in centrul municipiului. (…) Au avut loc incidente grave si in localitatile din apropierea orasului, indeosebi in comuna Ernei, unde zeci de autovehicole in tranzit au fost interceptate de locuitorii de nationalitate maghiara, care i-au molestat pe soferii si pe pasagerii de nationalitate romana si au degradat mijloacele de transport, in doua imprejurari de acest fel, ambele petrecute in comuna Ernei, soferii, pentru a evita molestarea de catre locuitorii aflati pe sosea, au fortat trecerea si au accidentat mortal doua persoane: pe Csipor Anton si pe Gemes Stefan din aceasta localitate. In noaptea de 20 spre 21 martie 1990, autori neidentificati au incendiat biserica ortodoxa din comuna Vargata, satul Iobageni.(…) Nerecunoasterea de catre conducerea Uniunii Democrate Maghiare din Romania a implicarii partii maghiare in actiunile conflictuale premeditat organizate si incercarile de dezvinovatire si dezinformare, indeosebi prin emisiunile de limba maghiara ale Radioteleviziunii Romane, continua sa mentina o oarecare stare de tensiune, suspiciune si dilema.” Mai ales dupa prezentarea macelarii romanului Mihaila Cofariu, ramas paralizat, ca fiind un tanar ungur care protesta pentru o universitate maghiara…
UDMR: Comemorarea victimelor evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş “UDMR comemorează şi în acest an victimele evenimentelor din 19-20 martie de la Târgu Mureş: preşedintele Uniunii, Béla Markó, preşedintele executiv, Hunor Kelemen, preşedintele executiv al organizaţiei judeţene Mureş, Árpád Szabó, şi directorul Cabinetului Preşedintelui UDMR, László Szepessy, se vor întâlni, vineri, 20 martie, cu rudele celor decedaţi – Istvén Gémes, Antal Csipor şi Zoltán Kiss – , precum şi cu Pál Cseresznyés, Ferenc Szabadi, respectiv Ilona Juhász, condamnaţi la ani lungi de închisoare şi maltrataţi după evenimentele din martie 1990.
În cadrul întâlnirii, conform tradiţiei, reprezentanţii UDMR vor înmâna victimelor precum şi rudelor celor decedaţi, donaţiile alocate din Fondul de Solidaritate al UDMR în virtutea Hotărârii din 2000 a Prezidiului Executiv al Uniunii. Gestul acesta se adresează nu doar celor prezenţi, ci şi numeroaselor victime anonime, tuturor celor care au fost maltrataţi în cursul evenimentelor din martie 1990 din Târgu Mureş.” – Site-ul UDMR
Un atacator gratiat de Constantinescu si devenit cap al unei miscari extremiste
Pal Cseresznyes este unul dintre maghiarii care l-au maltratat si mutilat pe Mihailă Cofariu în 20 martie 1990, la Târgu Mureş. Condamnat la 10 ani inchisoare el a fost gratiat de un fost presedinte, pe numele lui Emil Constantinescu. Mihaila Cofariu este in continuarea paralizat. Nimanui nu-i pasa.
Pal Cseresznyes, pe langa faptul ca este premiat de UDMR pentru distrugerea unui om pe viata mai este si preşedintele de onoare al organizatiei extremiste “Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”, interzisa in Canada si Slovacia.
Lucruri care nu se uita
Smaranda Enache: Mihăilă Cofariu, maghiar şi victimă a românilor
La 4 octombrie 1990, Televiziunea naţionale franceze a difuzat o emisiune în care Smaranda Enache a comentat, printre altele, dramaticele evenimente din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureş. La mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un “pogrom împotriva minorităţii maghiare”, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihăilă Cofariu. Cu toate acestea, Smaranda Enache a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”
Smaranda Enache a fost numita de Emil Constantinescu ambasador al Romaniei in Finlanda. Anul trecut, extremistul maghiar Laszlo Tokes, fost agent dovedit, o propusese presedintelui Traian Basescu drept consilier prezidential pe probleme de minoritati.
“Human Rights Watch” a mistificat adevarul si niciodata nu si-a reparat “eroarea”
“Unfortunately for the unbiased understanding of those events, what the Human Rights Watch failed to cover in this Report and never rectified after was that international public opinion was influenced after the clashes by a videotape where one of the ethnic Romanians from Ibăneşti village (Mihăilă Cofariu) can be seen being beaten violently by an ethnic Hungarian (Pál Cseresznyés). The tape was misleadingly presented as ethnic Hungarians being beaten by the Romanian majority. The images and their wrong interpretation were quickly used by Western European television. After a few weeks the truth came out and late retractions were made. Indeed, there were many ethnic Hungarian injured, but they have never been misleadingly presented as Romanians.
Pál Cseresznyés was tried, convicted, and sentenced to 10 years in prison but was released in 1996 by Romanian president Emil Constantinescu, as an act of reconciliation. As of January 2005, Cseresznyés is the Honorary President of the Romanian wing of the ”Sixty-Four Counties Youth Movement” (Hungarian: ”Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom”, abbreviated: HVIM; Romanian: ”Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”), a revisionist and irredentist Hungarian organization founded in 2001 by László Toroczkai. (Study – Targu Mures Case –https://tripatlas.com/Ethnic_clashes_of_Târgu_Mureş#ref_text_4)
Adevarul despre mortii si ranitii din martie 1990 –
Din Raportul Manzatu – Comisia de Ancheta a Parlamentului Romaniei:
“Au fost rănite 269 persoane, dintre care 135 de naţionalitate română şi 33 de naţionalitate maghiară şi un ziarist englez. Au fost devastate sediile filialelor Uniunii „Vatra Românească”, hotel „Grand” şi restaurantul „Furnica”, fiind incendiate sau distruse prin lovituri de topor 19 autobuze, autocamioane şi autobasculante, producîndu-se pagube materiala în valoare de 2,2 milioane lei. în piaţa „Bulgarilor”, un grup de tineri maghiari au incendiat autobuzul în care se aflau locuitori din comuna Ibăneşti, iar cînd aceştia au început să se salveze ieşind din autovehicolul în flăcări, au fost loviţi cu diferite obiecte contondente, provocîndu-li-se leziuni grave. Au fost grav rănite 2? persoane, dintre care una, Frandeş Simion, din comuna Hodac, a decedat ulterior în spital. Alte două decese s-au produs în centrul municipiului unde şoferul Preda Marin, conducînd o autobasculantă cu care venise din oraşul Reghin, a fost lovit cu pietre de manifestanţii maghiari şi a pierdut controlul asupra maşinii. Autobasculanta, ieşită de sub control a retezat un stîlp al reţelei de iluminat, a străbătut parcul dintre „Piaţa Eroilor” şi str. Tineretului, oprindu-se în scările de beton ale bisericii din faţa hotelului „Grand”. A fost lovit mortal cetăţeanul Kiss Zoltan din comuna Gheorghe Doja şi rănit grav Rusu Teodor din Reghin care a decedat ulterior în spital. Au avut loc incidente grave şi în localităţile din apropierea oraşului, îndeosebi în comuna Ernei, unde zeci de autovehicole în tranzit au fost interceptate de locuitorii de naţionalitate maghiară., care i-au molestat pe şoferii şi pe pasagerii de naţionalitate română şi au degradat mijloacele de transport, în două împrejurări de acest fel, ambele petrecute în comuna Ernei, şoferii, pentru a evita molestarea de către locuitorii aflaţi pe şosea, au forţat trecerea şi au accidentat mortal două persoane: pe Csipor Anton şi pe Gemeş Ştefan din această localitate. În noaptea de 20/21 martie 1990, autori neidentificaţi au incendiat biserica ortodoxă din comuna Vărgata, satul Iobăgeni.”
20 MARTIE 1990 – PRIMA LOVITURA VIOLENTA ORGANIZATA A EXTREMISTILOR U.D.M.R. dupa 1989
SCOPUL: Reconstituirea Regiunii Autonome Maghiare si crearea conditiilor favorabile alipirii Transilvaniei la Ungaria Mare – visul si speranta iredentistilor unguri si maghiari, dintotdeauna. LOCUL: Municipiul Targu-Mures – Centrul politic si cultural al iredentismului maghiar si capitala suferintelor romanilor, din toate timpurile. DATA: 20 martie 1990, ziua in care, in anul 1849, “revolutionarii”unguri, inarmati si incarcati de ura si trufie, au incheiat “curatirea Ardealului de valahii razvratiti” si puteau continua asuprirea.
PARTICIPANTI PRECONIZATI:
– 10-15.000 de unguri “excursionisti” pregatiti sa participe la marea sarbatoare a Ungariei Mari, in orasele Transilvaniei Romanesti; – 3-5.000 de maghiari “excursionisti” din alte tari; – Coloana a V-a din Romania, in frunte cu Tökes Lászlo; – cozile de topor – compromisii si fricosii, cateva sute, poate mii. Forte suficiente pentru a crea invrajbirea si a prelua puterea locala si chiar de a mentine, pana le sosirea “pacificatorilor”, de regula straini.
CONDUCATORI:
– Comandant suprem – Király Karoly, vicepresedinte al C.P.U.N. Bucuresti; – Comisar politic – Sütö András, presedintele UDMR Mures; – Justitiar – Kincses Elöd, vicepresedinte al C.P.U.N. Mures; – Numerosi comandanti si sefi de formatii si echipe, selectionati si pregatiti in serii, in Ungaria si la Targu-Mures, cat si in alte localitati din Transilvania.
ETAPE DE PREGATIRE SI DESFASURARE A EVENIMENTELOR:
ETAPA I _ Ianuarie _ februarie 1990 Scop: – mentinerea starii de tensiune si exploatarea nemultumirilor; – selectionarea conducatorilor si pregatirea acestora; – alegerea obiectivelor si metodelor de aparare sau ocupare a acestora; – pregatirea si stocarea materialelor necesare actiunilor.
ETAPA a II-a _ Martie 1990 Scop: – incitari la separatism pe criterii etnice, “greve” si provocari; – ponegrirea armatei si introducerea in conducere a maghiarilor “activi”; – sfidarea limbii romane si impunerea inscrisurilor maghiare; – manifestari de strada masive si DECLARAREA AUTONOMIEI PROVINCIEI; – cererea sprijinului politic si militar pentru consolidarea enclavei si unirea acesteia cu Ungaria, sau independenta ARDEALULUI. Sa ne reamintim formula recenta de adresare a premierului Guvernului Romaniei, dl Markó Béla: “Draga Ardeal, Draga Ungarie!” (1.01.2007).
Acest plan diabolic rezultat si din DECLARATIA Asociatiei Maghiarilor din America, din 6.01.1990, si transmisa prin toate posturile de radio din Ungaria, a fost destramat la 19 martie 1990 si a esuat lamentabil in 20-21 martie 1990, fara nici un foc de arma. Actiunea violenta din 20 martie 1990, de la Targu-Mures, a fost ultima zvacnire violenta si primitiva a extremistilor udemeristi, organizata si condusa de amatori, unii salvati in 19 martie de furia romanilor. Actiunea din 19 martie le-au rasturnat toate planurile si variantele lor marsave, pregatite din timp, dar stiute si de noi. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca, in 15, 16 si 17 martie, fortele de ordine ar fi intervenit in forta (motive si mijloace au fost suficiente). Noi am aplicat, prevenirea, convingerea si rabdarea inclusiv in 19 martie, cand a fost un sigur ranit grav, doar din vina lui, pentru a deveni erou cu un ochi de mult stins (1978). Aceste actiuni violente trebuie tratate separat, si nu cum s-a incercat in pseudoraportul N.S. Dumitru, cand 19 si 20-21 martie se trateaza global, tocmai pentru a ascunde adevarul despre 20 martie 1990. Detalii, in cartea TARGU-MURES, CUMPANA LUI MARTIE, volumul 1 -VAL SI URA, volumul 2 – DILEMA SI MANEVRA si volumul 5 – ADEVAR SI MINCIUNA, cuprinzand 580 de pagini, si in numeroase publicatii aparute atunci si dupa aceste evenimente tragice de tip iredentisto-terorist. IOAN JUDEA https://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=28335
Ioan Judea, Cuvantul Liber, nr. 52 / 16 Martie, 2007
“Lovitura de la Targu Mures din 15 Martie 1990 a fost cea mai violenta incercare de rupere a Transilvaniei de tara de dupa 1940. Realizata, din fericire, prost, cu concursul agentilor infiltrati in tara in decembrie 1989 si imediat dupa, ea a urmat directiile trasate de Declaratia de la Budapesta din iunie 1989 semnata si de unii intelectuali pseudo-romani.”
Oficial al serviciile secrete romanesti
Rândurile de mai jos nu ar fi fost scrise dacă nu aş fi vizionat la un moment dat pe postul public de televiziune un penibil documentar-anchetă (?) privind drama petrecută la Tîrgu-Mureş în 20 martie 1990. Realizată de un, altfel, foarte onorabil realizator tv, dar care de data asta a fost pus să facă ceea ce nu se pricepea, emisiunea haotică, făcută „la plesneală”, cu interlocutori aleşi aleatoriu, practic fără criterii, a avut un singur merit. A lansat (cu totul la întâmplare) o temă tulburătoare: cea a implicării unor servicii de informaţii străine în declanşarea evenimentelor dramatice de acum 19 ani în scopul provocării unui conflict interetnic de tip Kosovo care să pună în discuţie pe plan internaţional statutul Transilvaniei. La primă vedere poate părea un scenariu născut dintr-o minte în care teoria conspiraţiei face ravagii, dacă el nu ar fi fost enunţat de „domn’ profesor” Măgureanu care probabil ştie ce ştie… De altfel, invazia miilor de „turişti” ungari, care la data de 15 martie 1990 au trecut graniţa de vest a României pentru a sărbători Revoluţia Ungară din 1848 la Satu Mare şi Baia Mare, pare să confirme ipoteza celui care a fost primul şef al Serviciului Român de Informaţii. Până a ajunge la concluzii sigure, ar fi de cercetat un alt aspect, cel al folosirii dramei de la Tîrgu-Mureş pentru declanşarea unui război de imagine împotriva României. Cele întâmplate atunci, în care vinile românilor şi maghiarilor sunt împărţite, au fost copios şi fără ruşine folosite de către unii neprieteni pentru a acredita ideea că România este sfâşiată de un conflict interetnic fără leac, că ţara noastră persecută minoritatea maghiară mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu şi că românii sunt nişte naţionalişti-şovini incurabili. Nu au lipsit nici diversiunile şi nici cele mai grosolane manipulări ale opiniei publice internaţionale. Mihăilă Cofar, victimă a dezlănţuirii instinctelor, a fost prezentat drept student maghiar bătut bestial pentru că solicita înfiinţarea unei universităţi maghiare (!). Cea mai ticăloasă manipulare a fost însă prezentarea unei ciocniri violente de stradă ca un pogrom antimaghiar! Asta în ciuda realităţii că de o parte a baricadei au fost circa 15000 de maghiari, iar de cealaltă cam 1500-2000 de români. În mod semnificativ, şi numărul răniţilor, mai mult sau mai puţin grav, atestă indirect raportul de forţe: răniţii de naţionalitate română (135) au fost de patru ori mai numeroşi decât cei maghiari (33), aşa cum atestă Raportul comisiei Mînzatu. Minciuna stupidă, cea a „pogromului organizat” (este greu de închipuit cum poate “pogromiza” un grup de oameni un altul de aproape 10 ori mai numeros!) a fost reluată în mod sistematic, la fiecare comemorare a evenimentelor din 20 martie 1990, inclusiv în acest an, de unele ziare de limbă maghiară şi de câţiva politicieni care pretind că reprezintă minoritatea maghiară. Prilej cu care, ca şi în anii trecuţi, a fost sistematic ruptă crusta de pe răni, iar acestea au fost reinfectate. Ca de fiecare dată au fost arătaţi cu degetul „vinovaţii”: ei ar fi, pe lângă autorităţile centrale şi locale de atunci (a căror singură „vină” era că nu erau informate de ceea ce se punea la cale), aşa-zişii complicii ale acestora din rândul „forţelor de ordine”, inclusiv conducătorii armatei care au fost acuzaţi că ar fi dorit să declanşeze conflictul doar pentru a întârzia „schimbările democratice” care nu le erau pe plac. Concluzia vine inexorabil şi anume că s-a dorit „servirea unei lecţii maghiarimii care lupta pentru drepturi egale şi pentru autodeterminare”. La ce poate duce „lupta pentru autodeterminare” a unei minorităţi supusă unui proces deliberat de isterizare de către cei care se erijează în liderii ei ne arată astăzi tragedia din Kosovo… Interesant este cum a fost lansat războiul de imagine împotriva României la puţin timp după evenimentele din 20 martie 1990. Prima mişcare a fost cea efectuată de Gyula Horn, pe acea vreme ministrul de externe al Ungariei. Comunist cu vechi state de serviciu – printre altele s-a dovedit că el a făcut parte din trupele care au reprimat Revoluţia Ungară din 1956 – Horn se bucura de un imens prestigiu şi simpatie pe plan internaţional fiind cel care deschisese graniţa spre Austria pentru toţi turiştii est-germani care se găseau în Ungaria în august 1989. Mânat şi de raţiuni electorale, Gyula Horn a lansat, cu doar câteva zile înainte de alegerile generale care urmau să aibă loc în Ungaria la 9 aprilie, teza conform căreia la Tîrgu-Mureş ar fi avut loc un progrom împotriva populaţiei maghiare. O acuzaţie ridicolă şi odioasă. Pentru că ea a fost emisă la o reuniune internaţională care avea loc la Lisabona şi, dincolo de capital politic, urmărea despuierea României de simpatia de care nici nu apucase să se bucure bine după decembrie 1989. Această enormitate a fost reluată de episcopul Laszlo Tokes care a enunţat-o, la puţin timp după aceea, la un congres ecumenic care a avut loc la Geneva. Odată amorsată, intoxicarea a fost desăvârşită pe la începutul anului 1991 de Geza Entz, ministrul al Oficiului maghiarilor de peste graniţe, care a transformat „pogromul” în „bomba etnică cu explozie întârziată” care e pe cale să se declanşeze în România. “Cutia de rezonanţă” – termen specific folosit în manualele serviciilor de informaţii – pentru transformarea intoxicării în dezinformare a devenit acelaşi episcop Tokes care în primăvara anului 1992 a lansat într-un articol apărut în cotitianul The Washington Times enormitatea că în România are loc o purificare etnică, la fel ca şi în Bosnia – Herţegovina, doar că „mijloacele folosite sunt mai subtile”. Alte aserţiuni au speculat pe alte paliere evenimentele de la 20 martie 1990. De exemplu, Előd Kincses, personaj controversat al acelei perioade, refugiat o perioadă la Budapesta, a susţinut şi mai susţine că la Tîrgu-Mureş ar fi avut loc o diversiune cu mai multe scopuri: înainte de toate legitimizarea şi reinstaurarea (?) SRI şi stoparea investiţiilor străine spre Ardeal. La rândul său, György Frunda va relua şi el inepţia că ceea ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş ar fi opera Securităţii care „era conştientă că pierde teren şi că influenţa ei se diminuează tot mai mult” (?!). Se ştie că la acea dată Securitatea era desfiinţată. În ceea ce priveşte speculaţia că evenimentele din martie 90 au fost orchestrate de Securitate, se poate presupune că un serviciu de informaţii care în decembrie 1989 şi-a încuiat armele în fişete ca să nu poată fi acuzat că a reprimat revoluţia, nu era atât de stupid încât să pună la cale o ciocnire interetnică cu consecinţe imprevizibile pentru viitorul României doar pentru a demonstra că România are nevoie de un serviciu de informaţii! Dacă nu ar fi trist, ar fi amuzant că acest gen de elucubraţii, ca şi altele asemănătoare, sunt publicate în fiecare an de 20 martie de către mass-media scrise şi electronice, printre ele numărându-se, jenant, şi televiziunea publică, şi constituie materialul „prestaţiilor” diverşilor analişti pârâţi sau politicieni avizi de capital electoral. Ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş în martie 1990 reprezintă o rană pe trupul României şi ar fi bine dacă nu am mai zgândări-o în mod iresponsabil, lăsând-o să se vindece şi să se cicatrizeze. Pentru că, oricum, chiar şi vindecate, cicatricele cresc o dată cu trupul. Dorin Suciu
Traian Basescu: “Presedintele Ungariei a incalcat de mai multe ori Constitutia Romaniei, prin declaratii.”
Şi preşedinţii derapează, nu-i aşa?
Pe nepusă masă, preşedintele Ungariei, László Sólyom, a dorit să facă la data de 15 martie o nouă vizită particulară în România. Târgu-Mureş ar fi urmat să fie, probabil, oraşul unde ar fi trebuit să participe la sărbătorirea Revoluţiei Ungare din 1948. Spunem probabil, pentru că informaţii privind scopul vizitei nu fuseseră furnizate părţii române până la data de 13 martie. Doar că avionul preşedintelui Ungariei nu a primit acceptul de a folosi aeroportul din Târgu-Mureş la data de 15 martie, permisiunea de aterizare şi decolare fiind pentru data de 14 februarie…
Nu dorim să facem speculaţii asupra acestor măsuri şi efectelor lor. O singură precizare este însă necesară: László Sólyom, a cărui funcţie este mai mult onorifică decât executivă, este cunoscut pentru linia sa naţionalistă pregnantă, deosebită de cea moderată a actualului guvern condus de Ferenc Gyurcsany.
În acest sens, redăm cronologic mai multe secvenţe semnificative care ar putea da o idee asupra motivelor schimbării programării zborului.
VIZITĂ PRIVATĂ CU DECLARAŢII HAZARDATE La 12 martie 2007, la numai o lună după vizita sa oficială în România, în februarie 2007, preşedintele Sólyom a făcut o vizită particulară de patru zile în judeţele Alba, Cluj şi Bihor. în acest fel, el a ales să lipsească de la arborarea simbolică a drapelului ungar în Piaţa Kossuth şi de la festivităţile naţionale de 15 martie, ceea ce n-a făcut nici un preşedinte ungar de la căderea comunismului în 1989.
În judeţul Alba, şeful statului ungar a vizitat Institutul Teologic romano-catolic din Alba-Iulia, Biblioteca Batthyaneum şi Liceul Bethlen Gabor din Aiud, locuri în care au fost arborate doar steagurile Vaticanului, Uniunii Europene şi Ungariei, nefiind arborat şi drapelul naţional al României, iar în unităţile de învăţământ s-a intonat şi imnul Ungariei.
La 14 martie, la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, preşedintele Ungariei a invocat importanţa autonomiei maghiarilor din Transilvania. “Majoritatea statelor europene consideră egală naţiunea culturală cu naţiunea politică”, a declarat László Sólyom. El a susţinut că “Autonomia culturală a minorităţilor reprezintă un minim şi întregul drepturilor minoritare cuprinde şi posibilitatea autonomiei teritoriale”. (Asta după ce, cu numai o lună în urmă, preşedintele Traian Băsescu respinsese ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice afirmând în conferinţa de presă comună că “România nu va accepta nici un alt model constituţional decât cele pe care şi le-a ales deja”.)
Preşedintele Sólyom a sărbătorit ziua de 15 martie la Oradea unde a participat la o slujbă religioasă reformată (prilej pentru o alocuţiune în care a reiterat ideile expuse la Cluj) şi a avut o întâlnire particulară cu episcopul reformat László Tökés.
Absenţa preşedintelui ungar de la festivităţile de Ziua Naţională din 15 martie, a provocat discuţii aprinse în mediul politic din Ungaria. László Sólyom a respins criticile şi a declarat că prezenţa lui în mijlocul maghiarilor din România a avut valoarea de simbol al unităţii naţiunii ungare.
În mod evident, vizita preşedintelui Sólyom a încălcat uzanţele diplomatice ale unei vizite private, deoarece, în afara unor manifestări culturale sau religioase, a participat la acţiuni cu caracter politic şi instituţional unde a făcut declaraţii politice hazardate. Autorităţile române nu au fost probabil corect informate asupra scopului şi desfăşurării vizitei. Oricum, ele s-au comportat lamentabil, neavând nici o reacţie în cazul încălcării Legii 75/1994 privind arborarea însemnelor naţionale.
Opţiunea de a petrece ziua de 15 martie pentru a participa la o slujbă oficiată de episcopul László Tökés, urmată de o întâlnire privată cu acesta a avut probabil menirea să-l legitimeze pe episcop ca lider spiritual al maghiarimii din Transilvania în perspectiva alegerilor europarlamentare din toamna lui 2007.
ATITUDINE AMBIGUĂ FAŢĂ DE GARDA MAGHIARĂ 25 august 2007 este data la care a fost înfiinţată Magyar Gárda (Garda Maghiară), formaţie paramilitară ultranaţionalistă “menită să apere valorile ungare şi culturale”, ca o emanaţie a formaţiei politice de extremă dreapta Jobbik (Mişcarea pentru o Ungarie mai bună).
Ceremonia de înfiinţare, la care au luat parte 3.000 de persoane, a avut loc în cartierul istoric al Budei, chiar în faţa reşedinţei preşedintelui Sólyom. Manifestanţii au arborat aşa-numitul steag al lui Arpad, cu dungi roşii şi albe, stindardul formaţiei fasciste Crucile cu Săgeţi, responsabilă directă de masacrarea în anii 1944-1945 a zeci de mii de evrei la Budapesta şi de deportarea a sute de mii în lagărele de exterminare naziste.
Evenimentul a trezit consternare şi a generat proteste. Premierul ungar, socialistul Ferenc Gyurcsany a denunţat ascensiunea fascismului în Ungaria şi a cerut Parchetului să monitorizeze acţiunile Gărzii Maghiare. Toate partidele parlamentare – inclusiv Fidesz, reprezentant al dreptei radicale s-au “delimitat”, asociaţiile religioase evreieşti şi cele civile ungare au protestat, la fel ca şi Congresul Mondial Evreiesc sau Tom Lantos (supravieţuitor al Holocaustului), membru al Camerei Reprezentanţilor SUA. Singurul care nu a luat nici o atitudine a fost preşedintele László Sólyom.
La 21 octombrie 2007 a avut loc o nouă manifestaţie a Gărzii Maghiare cu ocazia primirii de noi membrii. Partidul Socialist Ungar, aflat la guvernare, i-a cerut preşedintelui Sólyom să-şi facă publică poziţia faţă de această formaţie paramilitară fascistoidă. Şeful administraţiei prezidenţiale, Ferenc Kumin, a făcut o declaraţie ambiguă în sensul că László Sólyom “a condamnat (deja) toate evenimentele menite să răspândească teroare”.
“GRANIŢELE DE STAT CARE SEPARĂ MAGHIARIMEA ÎMPIEDICĂ UNGARIA SĂ DEVINĂ STAT NAŢIONAL” Într-un interviu acordat la 5 decembrie 2007 ziarului electronic Index.hu, după alegerile pentru Parlamentul European, preşedintele Ungariei, László Sólyom, a declarat: “în toate ţările vecine se desfăşoară un proces de edificare a statului naţional în înţelesul dat acestui concept în secolul al XIX-lea. Aceste state ar dori să umple teritoriile din cadrul graniţelor lor cu naţiunea dominantă. Ungaria nu poate urma acest model, pe de-o parte, din cauza unor factori istorici, dar şi a dezmembrării populaţiei maghiare prin graniţele de stat”.
Preşedintele Sólyom s-a declarat nemulţumit de faptul că lumea politică ungară nu are o strategie pentru întreaga maghiarime susţinând că politica faţă de maghiarii de peste graniţe trebuie să aibă la bază politica faţă de statul vecin, chiar dacă această politică este creatoare de tensiuni. “După părerea mea, această politică nu înseamnă să evităm orice fel de conflicte, ci să recunoaştem valorile, calităţile şi, până la o limită, sensibilităţile lor (ale vecinilor). Sunt foarte mândru de fraza pe care am rostit-o la Bistriţa: Lăsaţi-mă să iubesc în întregime ceea ce a fost cândva patria noastră comună”.
Referitor la rezultatele alegerilor euro-parlamentare, preşedinte Ungariei a mai afirmat că “în Uniunea Europeană este nevoie de partide etnice maghiare, deoarece maghiarii au interese atât de specifice pe care nici un partid românesc nu şi le-a asumat”. (…) “Suntem norocoşi că trei reprezentanţi maghiari au reuşit să devină parlamentari europeni. (…) Rezultatul alegerilor a dat naştere la o concluzie interesantă: nu se mai poate afirma că László Tökés nu este un reprezentant legitim al maghiarimii”, a mai precizat László Sólyom.
PREŞEDINTELE SÓLYOM REFUZĂ SĂ PROMULGE LEGEA SANCŢIONĂRII URII ETNICE ŞI DE RASĂ La 28 decembrie 2007, Uniunea Comunităţilor Religioase Evreieşti din Ungaria (MAZSIHISZ) a comunicat că nu va participa la tradiţionala masă ecumenică de sfârşit de an, la care a fost invitată de preşedintele Sólyom împreună cu alte trei biserici istorice din Ungaria.
Decizia a fost explicată prin refuzul lui László Sólyom de a promulga o lege votată de Parlament, care îi sancţiona pe cei ce propagă ura etnică şi de rasă, act pe care l-a retrimis Curţii Constituţionale (al cărei preşedinte a fost). “Evreimea din Ungaria aşteaptă de ani de zile o legislaţie care să interzică intensificarea vocilor ce propagă ura, a atacurilor din ce în ce mai vulgare şi brutale împotriva evreimii şi a celorlalte minorităţi”, se arată în scrisoarea postată pe site-ul MAZSIHISZ. Autorii scrisorii l-au mai acuzat pe Sólyom că, sub pretextul “libertăţii de exprimare”, a preferat să apere averile celor care proferează injurii la adresa etniilor, protejându-i de eventualele procese, decât “să apere demnitatea celor oprimaţi şi întristaţi”.
“SUSŢIN ASPIRAŢIILE PRIVIND AUTONOMIA ŢINUTULUI SECUIESC” Între 21 şi 24 octombrie 2008, preşedintele Ungariei a făcut o nouă vizită privată în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Ocazia a fost cea a comemorării Revoluţiei Ungare din 1956. Având în vedere programul vizitei, manifestările şi întâlnirile cu politicieni maghiari din România, precum şi faptul că ea a avut loc cu mai puţin de o lună înainte de alegerile parlamentare, este evident că vizita a depăşit caracterul privat. În timpul vizitei preşedintele Ungariei, Laszlo Solyom, a declarat, că susţine aspiraţiile de autonomie ale comunităţii maghiare din România. “Este de la sine înţeles ca în Europa minorităţile au dreptul la autonomie. Autonomia are mai multe forme personala, culturala si teritoriala. Depinde de comunitate ce tip de autonomie cere şi ce reuşeşte să realizeze”, a declarat Solyom, adăugând ca şi anul trecut, cu ocazia vizitei făcute în România, a afirmat: “Susţin aspiraţiile privind autonomia ţinutului Secuiesc”.
Un alt aspect bifat a fost cel al anulării pedepselor persoanelor care au avut de suferit din cauza Revoluţiei din 1956 şi a reabilitării lor, subiect abordat şi în cadrul discuţiilor avute cu preşedintele Traian Băsescu cu ocazia vizitei oficiale din februarie 2007. Argumentul a fost cel că aceasta se înscrie în “procesul de dezvăluire a crimelor comunismului” început de şeful statului român. Datele privind numărul condamnărilor la moarte, al arestărilor şi al anilor de închisoare avansate constant de preşedintele Solyom au fost absolut exagerate, cel puţin dublu faţă de ce consemnează istoricii.
După cum se cunoaşte, Revoluţia Ungară din 1956 a avut, din păcate, şi o componentă antiromânească şi revizionistă, unele persoane fiind condamnate din aceste motive, iar altele, printre care şi numeroşi români, pentru că au simpatizat cu ceea ce a fost o revoltă împotriva sistemului comunist. Pretenţia de a reabilita persoane care au fost condamnate pentru complot armat şi declararea intenţiilor de a pune sub semnul întrebării apartenenţa teritorială a Transilvaniei – grupurile Szoboszlay şi Valea lui Mihai – este cel puţin discutabilă.
În cadrul unei conferinţe de presă ţinută miercuri, 18 martie 2009, Elena Băsescu a anunţat că demisionează din PD-L şi candidează ca independent la europarlamentarele din iunie. Deşi cazul Elena Băsescu e ştiut de mulţi, nu strică o scurtă recapitulare. Ea ne va ajuta să desluşim temeiurile unui gest care rămâne deocamdată enigmatic. Cu ceva timp în urmă, Organizaţia de tineret a PD-L a făcut cunoscută decizia de a o propune pe Elena Băsescu secretar adjunct al organizaţiei, pentru a fi înscrisă pe lista PD-L la europarlamentare. Deşi PD-L n-a luat nici o decizie în privinţa listei, se contura drept sigură trecerea Elenei Băsescu printre candidaţi, şi nu oricum, ci pe unul din locurile eligibile. Pledau pentru asta nu numai reacţia promptă de aprobare a unor lideri PD-L, dar şi credinţa – îndreptăţită – că o asemenea mişcare primise acceptul lui Traian Băsescu. Dar chiar şi dacă n-ar fi fost acceptul preşedintelui, era greu de presupus că un partid marionetă al lui Traian Băsescu şi-ar fi îngăduit s-o respingă pe chiar fiica Ayatolahului de la Cotroceni. Jurnalişti mai mult sau mai puţin cu autoritate în spaţiul mediatic au tresărit revoltaţi. Nu pentru că fiica lui Traian Băsescu avea să candideze, ci pentru că votul pe listă îi făcea cadou Elenei Băsescu un loc în Parlamentul de la Bruxelles. Deloc îngrijorat faţă de ce spune presa, Traian Băsescu n-a reacţionat. Lucrurile au devenit niţel mai complicate în clipa când în afacere a intrat Alina Mungiu Pippidi. Urmare a unei gafe din partea unui lider local al PD-L, preşedintei SAR i s-a propus în mod public să candideze pe lista PD-L. Fireşte, aşa cum arătam miercuri seara la Ştirea Zilei, emisiune moderată de Gabriela Firea pe Antena 3, dat fiind că Alina Mungiu Pippidi e o persoană din cercul lui Traian Băsescu, omeneşte ar fi fost normal ca, nemulţumită de înscrierea pe o listă alături de Elena Băsescu, Alina Mungiu să refuze discret. Domnia sa a preferat însă o formulă tipică policianismului dâmboviţean. A socotit că e un moment să-şi facă niţică imagine pe seama fiicei unui om apropiat. În consecinţă, preşedinta SAR a făcut publică un soi de scrisoare în care punea drept condiţie acceptul de a candida de excluderea de pe listă a Elenei Băsescu. Desigur, între noi fie vorba, nici PD-L şi nici Traian Băsescu n-au devenit disperaţi la gândul că Alina Mungiu nu va candida pe lista PD-L. Fiind însă vorba de o bravă membră a aşa-zisei societăţi civile, în realitate un soi de chibiţ electoral al PD-L şi al lui Traian Băsescu, gestul Alinei Mungiu risca să producă o ruptură între Traian Băsescu şi activiştii civici portocalii. Pentru ca lucrurile să devină şi mai complicate, o amică a Alinei Mungiu, corespondenta AP, Alison Mutler, şi ea cunoscută pentru tendenţiozitatea portocalie, a expediat pe circuitul Agenţiei un comentariu deosebit de dur în legătură cu “nepotismul” întruchipat de candidatura Elenei Băsescu. În două intervenţii televizate, Traian Băsescu s-a declarat de acord cu ambiţia fiicei sale de a candida pe lista PD-L. Era limpede că înscrierea Elenei Băsescu pe listă avea binecuvântarea lui Traian Băsescu. În aceste condiţii, opinia publică a devenit deosebit de atentă la întâmplare, pregătită să urmărească deznodământul. Se conturau două posibilităţi: 1) Traian Băsescu merge mai departe, asumându-şi riscurile unei pagube electorale. 2) Traian Băsescu cedează. Ceea ce ar fi însemnat că Elena Băsescu îşi retrage candidatura. Spre surprinderea tuturor, preşedintele a ales o a treia cale: Elena Băsescu a renunţat la candidatura pe lista PD-L, dar nu şi la candidatura pentru Parlamentul European. Sunt multe mişcările lui Traian Băsescu despre ale căror resorturi e greu de spus ceva exact. În cazul Elena Băsescu e însă practic imposibil de dibuit ce urmăreşte. Normal ar fi fost ca Elena Băsescu să anunţe că nu va mai candida deloc. Era o posibilă ieşire din scandal. De ce s-a preferat însă formula cu înscrierea în cursă ca independentă? Există două posibile răspunsuri: 1) Traian Băsescu n-a vrut să arate că se lasă înfrânt de o campanie de presă. E în stilul său. Nu numai pentru că e orgolios (ce să-i faci? Scorpion!), dar şi pentru că ştie prostul nărav al românilor de a-şi bate joc de cei înfrânţi. În plus, renunţarea pur şi simplu ar fi echivalat cu prompta recunoaştere a acuzaţiei de nepotism. În aceste condiţii, anunţul Elenei Băsescu e un fel elegant de a ieşi din joc. Va renunţa în cele din urmă la candidatură, dezvăluind că n-a reuşit să strângă semnăturile într-un timp atât de scurt. O asemenea formulă înseamnă însă renunţarea la politică sau cel puţin la politica mare. 2) Traian Băsescu s-a ambiţionat să-şi trimită fiica la Bruxelles. Crede în viitorul ei politic şi, în plus, vrea să demonstreze că, dacă are o ambiţie, o poate rezolva şi singur. În aceste condiţii, lucrurile se complică niţel. Reuşind să strângă semnăturile, Elena Băsescu se va înscrie în cursă ca independent. O parte a electoratului PD-L va vota Elena Băsescu şi nu PD-L. Fiica preşedintelui îşi va face o intrare triumfală în politica mare. Nimeni nu va mai putea scrie sau spune că e o jună care vrea să se joace de-a politica după ce s-a plictisit de jocul de-a îmbrăcatul. Politicienii şi jurnaliştii se vor vedea constrânşi s-o ia în serios, lăsând deoparte toate aventurile ei mondene de până acum. Există însă riscul ca victoria Elenei Băsescu să dăuneze electoral PD-L. Un scor slab al PD-L la europarlamentare poate constitui începutul unui trend descendent şi pentru Traian Băsescu la prezidenţiale. Pe de altă parte, europarlamentarele ar fi un test al brandului Traian Băsescu. Dacă Elena Băsescu va obţine un scor zdrobitor, preşedintele va putea fi sigur de al doilea mandat. Ce a urmărit Traian Băsescu prin mişcarea cu înscrierea fiicei sale ca independentă? Vom afla răspunsul abia când vom şti dacă Elena Băsescu a reuşit sau nu să strângă semnăturile.
Faptul ca am declarat ca o sustin neconditionat pe Elena Basescu si decizia ei de a candida ca independent la Parlamentul European, pentru a da o lectie binemeritata criticilor ei de serviciu, mi-a atras, si mie, noi antipatii, pe de-o parte, si confuzie, pe de alta parte, din zona celor care sunt dezamagiti de Traian Basescu, sau chiar mai rau. Persoane care se grabesc sa judece dupa stereotipii induse de presa de larg consum – altfel blamata tot de catre ei -, fara a vedea imaginea de ansamblu si ambitia unui tanar, sunt incruntate acum fara o ratiune precisa. Cei care se zbat in zabale ar trebui sa-si dea jos ochelarii de cal si sa vada, in primul rand, cine este dusmanul de moarte al tanarului candidat, indiferent cum s-ar numi el, Basescu sau Ionescu. In cazul de fata, raspunsul este arhicunoscut: Alina Tatiana Mungiu Pippidi. Fara a pretinde ca detin sau vad toate piesele jocului de puzzle, nu am cum sa nu sar in apararea Elenei Basescu atunci cand stiu pe cine sau mai curand ce reprezinta Tatiana Mungiu pentru Romania: urmasa Anei Pauker (la concurenta cu Zoe Petre). Sigur, si Basescu are pacatele lui si nimeni nu zice ca fiica lui este neaparat un ingeras. In acelasi timp ii dau intrutotul dreptate lui Basescu: nu judecati fara sa o cunoasteti. Este mult mai desteapta si puternica decat pare la televizor, in secventele segmentate nefavorabil. Elena Basescu va reusi, ajutata si de numele ei dar, mai ales, de vointa, determinarea si potentialul ei enorm, care este, in fond, al noii generatii de politicieni pe care o reprezinta. Elena Basescu este si fiica de presedinte dar si nepoata de epitrop al Bisericii Sfanta Treime din Burdujeni, Suceava. Bunicul ei, Gheorghe, tocmai a implinit 90 de ani luna trecuta. De cealalta parte, mama presedintelui, bunica tanti Elena, careia ii mosteneste numele, merge singura la paine si, duminica de duminica, la Catedrala Sfantul Nicolae din Constanta, insotita de o maicuta, de la Sfanta Manastire Techirghiol. Nu cred ca meritau sa asiste la atacul visceral la care este supusa nepoata lor de catre un personaj care si-a permis prin asa-zisa “piesa” ‘Evanghelistii” sa insulte ordinar toti crestinii-ortodocsi din aceasta tara, fara sa-i pese, nici atunci, nici acum. Imi propun asadar sa incerc sa va deschid putin mai mult ochii asupra modului in care se incearca – prin atacarea punctului mai sensibil al familiei Basescu – santajarea sefului statului de catre o gasca mafiota cu ramificatii internationale, in pragul alegerilor prezidentiale pentru un nou mandat. Incercati sa priviti dincolo de persoane, dincolo de antipatii sau simpatii. De-o parte avem un presedinte, al Romaniei, iar de cealalta o gasca de santajisti, pretutindenari. Pe cine o sa alegeti?
Tismaneanu, Patapievici, Liiceanu
O sa spuneti, unii, ca acest presedinte nu merita; ca l-a acceptat pe deformatorul istoriei nationale Volodea Tismaneanu sau pe H.R. Patapievici impreuna cu Gabriel Liiceanu si restul grupului de interese anti-romanesti cunoscut ca GDS. Desigur, aceste lucruri i le reprosez si eu. Am facut-o public si mi-am atras si ponoasele: procese anti-libertatea presei in care mi se pretind daune de zeci de mii de euro. Procese in care “neo-conservatorii” de Dambovita sunt aparati de insusi corifeul “dreptei” inchipuite, Valeriu Stoica. Sigur ca e ridicol ca tocmai eu, lovit in plex de “oamenii lui Basescu” – si ridicandu-mi in cap oameni integri dar care l-au abandonat intristati – sa stau sa-l apar tocmai pe Basescu. Dar s-a intrebat cineva cum au ajuns aceste personaje sinistre in prejma sa? Raspunsul, dupa cum veti vedea mai jos, este in stransa legatura cu ce i se intampla astazi, cand i se apropie sfarsitul primului mandat si aceleasi capuse vor sa se asigure, ca, odata ce va castiga noul mandat, nu o sa se scuture de ele. Cum? Prin santaj! Prin atacul visceral la Elena si familia sa, grupul de interese anti-romanesti ii arata lui Basescu pisica. Vezi, daca nu esti cuminte, incepem sa te lucram pentru la toamna. Si, incet-incet, te radem!
Daianu, Plesu, Patriciu
Avem si inlocuitorii: 1. Daniel Daianu – varianta lui Andrei Plesu si Dinu Patriciu. Portretul acestuia l-a schitat deja Patriciu, cat se poate de recent, cand a declarat si faptul ca “Basescu nu are absolut nici o sansa de a deveni presedintele Romaniei a doua oara”. Conform lui Patriciu portretul robot al candidatului ideal la functia de presedinte al Romaniei ar fi acesta: “un om mai tanar, in jur de 40, un tehnocrat, priceput in economie, un om care sa stie sa judece relatia intre politica si economie, sa vina din mediul de afaceri, sa stie bine doua-trei limbi straine, sa aiba experienta relatiilor internationale. Nu e un portret robot pe care il fac eu, ci pe care il face populatia”, sustine Patriciu. “Intamplator” acesta cam coincide cu imaginea lui Daianu, care, de altfel, apare, tot “intamplator”, chiar la dreapta Alinei Mungiu in articolul de atac din “Catavencu” –“Elena Băsescu este o victimă de predilecţie …. 2. Chiar Andrei Plesu – varianta lui Dinu Patriciu si a “intelectualilor”. Propunerea din urma, de-a dreptul ridicola, deja a fost, si ea, avansata, tiptil, pentru a se testa terenul. Vezi Ioan Buduca: Un Havel la Cotroceni si Patriciu, protectorul lui Andrei Plesu! Andrei Plesu a fost dintotdeuana un preferat al tuturor regimurilor, inca de pe vremea lui Ceausescu, apoi, mai ales, pe vremea lui Iliescu-KGB. Vezi Conjuratii de la Tescani si Minciunile lui Magureanu.
Mungiu, Macovei, Weber
Chiar credeati ca Mungiu vroia sa ajunga in Parlamentul European? Nu! Soros i-a asigurat viata demult. Dar cine putea sa-l atace mai bine? Prietena cea mai buna a Alinei Mungiu, Monica Macovei, si ea o sorosista infocata, trebuie sa para neutra, ca sa-si pastreze locul din interior. Renate Weber e trecuta deja de cealalta parte, in randurile lui Patriciu si Soros. Incepem asadar cu Mungiu si, daca nu intelege, continuam in rafale. Presa nu prea mai are de partea lui iar mijloacele de manipulare in masa, televiziunile, sunt toate in mainile noastre. Trebuie sa cada la o intelegere. Alina, so pe el!
Cine e Alina Tatiana Mungiu Pippidi
Cu o familiei de origine incerta, provenind din orasul Balti de peste Prut, Alina Tatiana Mungiu a fost bagata de tatal ei, dr Ostin Mungiu, la medicina, la Iasi, unde acesta ocupa postul de sef al Biroului de baza al PCR si, conform marturiilor locale, era insarcinat cu studentii straini. Cam ca Mona “Dana” Musca. Deci, probabil, atunci cand se revolta pe faptul ca fiica lui Basescu ii merge pe urme, are ceva probleme freudiene, din moment ce ea a depins numai de taticul ei in viata. Pana a venit “revolutia”. Cand, din propagandista a UASCR devine peste noapte goarna a democratiei. Personal, am intalnit-o prima oara pe Alina Mungiu la New York, unde primise o bursa, prin 1992, cand parea normala. Un prieten ma rugase sa o ajut cu acomodarea prin oras. Era atat de provinciala si intr-un fel retardata incat mi-era jena sa merg alaturi de ea. Am trecut-o de vreo cateva ori strada, si am lasat-o in plata Domnului. Dar ea l-a preferat pe vrajmasul Lui. Casatorita cu un cunoscut homosexual pentru a beneficia de numele lui (astfel de cazuri sunt simptomatice in “comunitatea” lor. Un alt exemplu: Ana Blandiana cu Romulus Rusan), autoarea imensei ofense la adresa Ortodoxiei si a Mantuitorului, prin piesa “Evanghelistii”, doamna Pippidi s-a transformat, de o buna bucata de vreme, in “instanta suprema” in stat. Taie, spanzura si fulgera provocand adevarate furtuni in micul ei pahar cu apa chioara, din postura de mama-omida a societatii civile. Daca ai rabdarea sa-i citesti textele intinse pe tot felul de cearsafuri on-line gen Romania curat-murdara ai putea crede ca ai de a face cu o adevarata Papesa a puritatii civile. Nu-mi propun sa o iau in deradere. Ci doar sa o analizez. Pentru ca toate au o limita. Iar santajul pe care grupul din care face parte incearca sa-l practice acum asupra presedintelui Romaniei, folosindu-se de fiica acestuia drept victima la protap, nu poate fi tolerat. O sa o iau la rand.
Spalatoria “Nufarul” a societatii in civil
Doamna Mungiu se pretinde garantul unui Parlament Curat la Bucuresti, ba acum chiar si la Bruxelles si Strasbourg. Mai lipsesc Washington si Moscova! Dar ceea ce se face ca nu vede este ca aceeasi organizatie prezidata de ea, la alegerile europarlamentare precedente l-a avizat fara probleme pe un securist notoriu aflat in fruntea listei PNL alaturi de tovarasa sa Rebate Weber, acelasi Daniel Daianu de la dreapta sa, aflat si acum “in atentia SRI”, curtat si sustinut profund de Andrei Plesu ca o alta papusica de rezerva anti-Basescu. Atunci, celebra doamna de la Nufarul societatii in civil l-a aprobat fara vreo jena pe fostul locotenent DSS, securist din tata-n fiu. Vezi “Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii … si Daniel Daianu “in atentia” SRI. La fel cum acum se face ca nu vede ca prietena ei, Monica Macovei, “anti-coruptibila” Europei are un trecut perfect de… procuror comunist. Vezi Mapa lu’ Macovei. Sau ca un alt candidat zgomotos, din categoria pupincuristilor cu spume la gura, Traian Ungureanu, utecist de frunte, a plecat in conditii bine-avizate in Occident, la vremea si locul potrivit, fara a uita sa lase in urma prinos de recunostinta Partidului. Vezi S-a intrebat cineva de ce a fost dat afara Traian Radu Ungureanu de la BBC? Cand are de gand CNSAS sa-si faca datoria? Parerea lui Radu Portocala. Care isi mai si permite sa persifleze: „Elena Băsescu… n-am nimic cu ea. Ştiu despre ea ce ştiţi şi dumneavoastră: e tânără, n-are experienţă, este, dacă vreţi, lipsită de competenţă, e fiica tatălui ei”. Asa, si? Cand s-a urcat cu acordul Securitatii in avionul echipei olimpice de fotbal a RSR, cu directia BBC via Berlin, cum era oare Traian Ungureanu? Sau cand a consiliat-o pe “Ciocu’ mic” de nici n-a mai intrat in Parlament? Si, daca sunt asa de viteji, si Macovei si Ungureanu si Mungiu, de ce nu au candidat la uninominale si se ingramadesc acum pe liste? Nevinovata ca o papadie, fosta activista UASCR Alina Tatiana Mungiu se face ca nu stie cine este personajul care “o recomanda” la europarlamentare, Dan Carlan, provenient din mafia ieseana de care nu este strain nici distinsul ei tata, dr Ostin Mungiu, ot Balti ot Comrat.
Coalitia pentru un Parlament Murdar
În 2004, Coaliţia pentru un Parlament Curat, invocată de Mungiu astazi pentru “curatarea” Elenei Basescu, a înaintat conducerii Alianţei DA o listă cu nu mai puţin de 21 de liberali şi democraţi care nu aveau ce căuta în parlament, deoarece nu îndeplineau criteriile de integritate care să le permită să aspire la un fotoliu de senator sau deputat. „Lista ruşinii“ era, însă, incompletă lăsând pe dinafară numele unor persoane mai mult decât controversate pentru contraperformanţe politice sau afaceri dubioase. Cap de listă era chiar concetăţeanul şi susţinătorul de azi al Alinei Mungiu, Dan Cârlan, care încălca mai multe criterii de integritate. Acesta este şi traseist politic, el trecând de la PNL la PD înaintea alegerilor locale, şi are şi afaceri dubioase. Nu amintesc decat una: cu ajutorul unor bilete de ordin avalizate în 1996 de FPP-ul condus de Corneliu Iacubov, Cârlan reuşeşte să ia de la Bancorex un credit care, neachitat la timp, a generat o creanţă totală de 2.116.761,52 de dolari. Cu toate acestea, pe vremea când se ocupa cu „validarea morală“ a candidaţilor politici, Societatea Academică Română l-a omis pe Dan Cârlan de pe lista sa cu „dalmaţieni“. Vezi Curentul – Coaliţie murdară la Iaşi între Dan Cârlan şi Alina Mungiu. Intrebarea Danei Iliescu de la “Curentul” este firesca: “Ce-o fi mai dificil de acceptat pentru Alina Mungiu Pippidi: să aibă colegi penali sau să fie susţinută politic de un penal?” VeziAlina Mungiu Pippidi „şi cu dânsa-n trânsa şi cu sufletu’n rai”
Puerilla
Argumentele de gherilla suburbana ale Tatianei Mungiu contra Elenei Basescu sunt puerile. Ea sustine, cu tupeu, in acelasi interviu-baza de atac din “Catavencu” că “se subestimează impresia dezastruoasă internă şi externă a unei asemenea candidaturi, pentru că în Europa de Vest nu se face aşa ceva”. Trecand de exemplul notoriu de peste Ocean, al fiului lui Bush, care a mai ajuns si presedinte, aici, in Europa de Vest de care vorbeste doamna profesoara de la o scoala privata din Berlin, avem exemplul de data mai recenta al presedintelui Frantei: EVZ.ro — Fiul lui Sarkozy, succes în politică. O fi bine, o fi rau? Nu stiu. E treaba lor. Dar “argumentul” ei “forte” cade automat.
Profitorii tuturor regimurilor
Apoi, Alina Mungiu mai vorbeste si despre faptul ca Elena Basescu este “o profitoare” care “instaureaza nepotismul” in lumea politica. Dar se face ca nu observa cat a profitat de pe urma tuturor Guvernelor tarii Grupul pentru Dialog Social, sustinatorul ei ideologic principal, format din nepoti si copii de kominternisti si nomenclaturisti comunisti, un fel de nepotism la patrat al vechiului si noului PCR. Incepand cu FSN, care i-a dat, gratis, sediul din Calea Victorie, la ordinul lui Silviu Brucan si Ion Iliescu, si ulterior cu Guvernul Nastase, care i-a oferit ce nu are nici macar biata Asociatie a Fostilor Detinuti Politici, statutul de “utilitate publica” (Vezi Masoneria si GDS, “utilitati publice”?) si, mai departe, pana la Guvernul Tariceanu, care le-a inlesnit pe tava un Furt guvernamental pentru GDS. Frumoasa casa a lui Cuza a ajuns, ilegal, si prin semnatura finala a lui Basescu, in posesia acestui grup de interese anti-romanesti prin votul dat in Parlament de reprezentanti si ai PNL si ai PSD, partide aflate atunci intr-o alianta secreta la Guvernare si pe care, se presupunea, le critica de zor, formal. Dintr-odata, pentru GDS nu a mai contat culoarea politica, dovedindu-se inca o data caracterul transpartinic al mafiei. VeziOlteanu promite GDS că va sprijini păstrarea sediului din Calea … si Imobilul din Calea Victoriei nr. 120 rămâne sediul GDS – Mediafax.
Basescu si Basarabia
Basescu, ce coincidenta!, este originar din localitatea Basarabi. Unii spun ca e evreu, dupa tata, altii ca e mason. Unii ca e KGB-ist, altii ca e CIA-ist. Personal ma indoiesc de toate acestea, pana la proba contrara. Ceea ce stiu este ca e mai roman decat multi pretinsi romani si, absolut garantat, mai roman decat Tatiana Mungiu si familia ei. Si-atunci si gasca e ingrijorata. Pentru ca Basescu, asa cum e el, este, ca orice roman, fcare mai e si fost comandant de nava, un om inclinat natural spre dreapta. Acest lucru s-a vazut din primele lui zile de mandat, cand a explicat ca Basarabia este al doilea stat romanesc care nu poate ramane mult timp departe de tara-mama. Asta a deranjat. Mai ales cercurile neo-kominternului, ale Soros si GDS – grup care a introdus pentru prima oara in spatiul romanesc notiunea de “limba si natiune moldoveneasca”. Vezi Raporturile Romaniei cu Republica Moldova Gabriel ANDREESCU – Valentin STAN – Renate WEBER – 30 octombrie 1994, studiu citat copios de vice-premierul comunist al Republicii Moldova Victor Stepaniuc in Moldova-Suverana on-line si contrazis in Reteaua Soros din Moldova sub controlul lui Mark Tkaciuk « Compromat.
Umbrela ruseasca
Alina Mungiu si gasca aveau toate motivele sa fie ingrijorati. Mai ales cand “analista” vehicula cu zor un proiect rusesc de “rezolvare” a situatiei din Transnistria. Vezi aberatia de “studiu” SAR CUM PUTEM AJUTA MOLDOVA SĂ SE AJUTE PE SINE contrazis in analiza SAR merge pe mana Rusiei pentru Transnistria dar reluat cu osardie de slujbasii GDS si “22” in dezbaterea pro-ruseasca si “moldoveneasca” asa-zise Solutii pentru Transnistria. De altfel, incercand sa-l “corijeze” Mungiu isi si marturiseste public of-ul anti-Basescu, de atunci ca si de azi, intr-un editorial din “Rl”: “Basescu m-a dezamagit si pe mine in doua domenii. Primul priveste conceptia lui referitor la cum functioneaza politica si institutiile. Vad cu ingrijorare o anumita conceptie pre-moderna, care ar merge mai bine la un primar din Sicilia decat la un sef de stat in Noua Europa, de a investi atributii mai ales in familie si apropiati, atitudine care impiedica dezvoltarea unor institutii performante, fie administratie, fie partid, in jurul lui. Al doilea motiv este prestatia lui externa, unde adesea mi se pare cam ne-occidental si periculos de apropiat de filosofia cu totul paguboasa a politicii noastre externe de la Ceausescu incoace, o politica de afirmare a identitatii (sa stam la masa cu cei mari!), in fond nationalista, si nu de atingere a unor obiective, care devin prea adesea contradictorii intr-o strategie nu tocmai coerenta. Circula, e adevarat, zvonuri ca Basescu ar fi pe aproape de punctul in care liderii incep sa se creada providentiali si o binecuvantare de la Dumnezeu pentru poporul lor.” Doamne, ajuta!, spun eu.
Operatiunea Capcanarea
Atunci, la inceputul lui 2005, dupa dezbateri aprinse la GDS-Bucuresti si Soros-Budapesta, solutia a fost decisa pe loc: capcanarea Presedintiei Romaniei. Intermediari: singurii oameni apropiati de Basescu – banalii membri ai familiei Saftoiu si “consiliera” lor electorala Alina Mungiu. Zis si facut. Vezi si CONSILIERII RUSINII. Au intrat, pe rand, in viata presedintelui si a Romaniei, distrugandu-i viitorul, urmatorii membri ai gastii GDS-Soros-Noua Europa, aflati intr-un fel sau altul la sau pe langa Administratia Prezidentiala a Romaniei: Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici, Renate Weber, Monica Macovei, Rodica Culcer, Doina Cornea, Teodor Baconsky, Cristian Preda, Bogdan Tataru Cazaban, Gabriel Liiceanu, Adrian Cioroianu, Ioan Stanomir, Catalin Avramescu, Sever Voinescu, Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Radu Filipescu, Marius Oprea, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Armand Gosu, Sorin Iliesiu, etc, etc si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Vladimir Tismaneanu. Unii si-a dat arama pe fata mai repede – Plesu, Weber, Cioroianu, altii mai tarziu – Cornea, Gosu, Mungiu, iar altii inca se codesc dar se pregatesc… (Pentru curiosi, comparati diversele departamente si comisii de la Cotroceni – https://www.presidency.ro/ – cu aceasta lista a membrilor GDS – https://www.gds.ong.ro/membriigds.htm)
Cazul Tismaneanu
Nimic nu il recomanda pe Vladimir Tismaneanu sa conduca o Comisie stiintifica. Mai ales una de condamnare a comunismului. Dimpotriva. Ca si cu Cartarescu, Basescu habar nu avea cine este acest Tismaneanu. Suntem in iulie 2005. Basescu era el, Basescu, necontaminat. Probabil nu avusese inca vreo intalnire cu Soros. Iara gasca GDS il ataca constant. Un interviu revelator din iulie 2005 ne arata momentul in care, prin presiuni ulterioare, Basescu a fost infiltrat subversiv si capcanat. Cititi si va cruciti interviul din Revista 22 a GDS cu data de 12-18 iulie 2005 Interviu acordat de preşedintele României, Traian Băsescu … “Noi descoperim ca sunteti un presedinte autoritar, ca vreti sa-i comandati pe toti. Sunt foarte multe voci, nu ale celor cu care va duelati dvs. de obicei, care spun ca amintiti de modelul Lukasenko, in cel mai bun caz, Putin”, incepe deranjata Rodica Palade, dupa modelul preluat si de Alina Mungiu si citat mai sus. Interviul trebuie, repet, citit integral pentru a intelege fenomenul capcanarii presedintelui. Dar, ca sa o lamurim cu acest Tismaneanu, redau o parte din dialogul de atunci: “Intrebare: Si asta exista si este o proba (nota red.: Stalinism pentru eternitate, de Vladimir Tismaneanu). Traian Basescu: Nu este, doamna, o proba. Este punctul de vedere al unui autor. Intrebare: Deci punctul de vedere al lui Vladimir Tismaneanu despre stalinism nu va poate determina sa mergeti in Parlament, asa cum v-a cerut societatea civila, si sa prezentati o rezolutie de condamnare a comunismului? Traian Basescu: Nu doamna. Eu pot sa o fac, dar o fac superficial si va fi contestata oricand.(…) Intrebare: Aceste carti sunt facute de istorici si inseamna un punct de vedere stiintific. Dvs. cu adevarat vreti sa birocratizati. Dvs., de exemplu, nu cunoasteti Memorialul victimelor comunismului, de la Sighet, aflat sub egida Consiliului Europei, unde cei mai de seama istorici si tehnicieni pe aceasta chestiune s-au pronuntat. Ei si-au dat girul si acest muzeu reprezinta o institutie, care a publicat nenumarate lucrari din care reiese cat se poate de clar ce e cu comunismul. Ce comisie doriti si de ce nu ii dati curs, daca doriti o comisie? Traian Basescu: Eu cred ca initiatorii, d-l Ticu Dumitrescu… Intrebare: Nu-l invocati tot timpul. Traian Basescu: Este singurul cu care am discutat subiectul, de-asta il invoc. Daca l-as fi discutat cu dvs., spuneam. Intrebare: Noi v-am trimis o scrisoare, publicata pe prima pagina din 22, si Presedintia nu stia de aceasta scrisoare (nota red.: Apel pentru Romania – iunie 2005, Revista 22 nr. 797), prin care va invitam sa dati curs unor cereri ale noastre exact in aceasta idee. Dar n-ati raspuns. Traian Basescu: Nici n-am cum sa raspund in mod serios la modul acesta de a se lucra cu Presedintia. Va asigur ca nu se va face nici o condamnare publica de la nivelul Presedintiei pana cand nu exista un document al unei comisii care sa-si asume cele prezentate si care sa aiba drept concluzie ca trebuie condamnat comunismul. (…) Poate fi o comisie pe langa Academia Romana, pe langa Universitatea Bucuresti… Intrebare: Dar asta e Academia Civica care face asa ceva, o institutie care a scos nenumarate lucrari. Traian Basescu: Ma puneti sa citesc, dupa care sa condamn. Renuntati. Mai bine mi-ati aduce un raport semnat de oameni recunoscuti si va asigur ca ati avea succes.” Aceasta a fost fraza fatala. Urmata de presiunile de alt gen. Altfel, poate aveam norocul si Comisia ar fi fost, asa cum s-ar fi cuvenit, sub egida Academiei Romane… Tismaneanu a fost impus si din necunoasterea nocivitatii sale. Bine-bine, si Patapievici? Dupa toata cacanariile pe care le-a facut? E, aici e o alta poveste, pe care, insa, nu o sa o lasam asa… Pana la deznodamant, va recomand doua texte, spre adancirea dilemei: Lamurirea unei confuzii: “Patapievici, omul lui Basescu” si Domnule Presedinte!
Javrele “sabatice”
Pana una alta vedem cum membrii aceleiasi gasti pe de-o parte sunt lingaii penibili ai lui Basescu, pe de alta parte javrele rapciugoase care latra dar n-au cum sa ajunga sa muste. Fondurile si le iau, fara jena, de la toti mogulii momentului. De muscat vor reusi insa atunci cand se vor strange in haita. In apropierea alegerilor. Atunci sa te tii. Momentan hamaie, cum face Alina Mungiu. Iata semnalele. Citez din “Catavencu”: “Rep.: De unde tupeul ăsta contra lui Zeus? A.M.-P.: Depinde în ce piesă jucăm şi cine a scris-o. Dacă sîntem într-un desen animat cu zei şi muritori, da, tocmai am descoperit focul şi urmează trăsnetele şi fulgerele. Dar un asemenea desen animat cu scenariu de Adrian Severin eu nu cred că reflectă realitatea, sau Adrian Severin a avut dreptate tot timpul cu cezarismul lui şi noi eram nişte caraghioşi şi în următorul desen animat vine actul patru cu deşteptarea şi insurecţia. (…) Nu e în joc Parlamentul European, ci al doilea mandat al lui Băsescu. (…) Geoană stă mult mai rău cu presa decît cu publicul larg, nu e lipsit de potenţial, iar în străinătate continuă să fie cel mai cunoscut lider român. (…) Visez să ajung la anul meu sabatic, care e peste un an (…).” Toate acestea, doar o mica parte din ce stiu, le-am scris ca sa intelegeti mai bine ca discutia de azi nu o priveste pe Elena Basescu sau Alina Mungiu. Si nici pe subsemnatul. Traim intr-un stat ocupat, suntem intr-un razboi, fronturile s-au intrepatruns. Pacatosi suntem cu totii. Sa incercam sa-i ajutam pe cei care pot face mai mult bine decat rau si sa ne folosim armele, cuvintele, impuscandu-i cu articole pe cei care stim ca au facut, fac si nu pot face decat rau Romaniei.
(După pauză) Domnul Alexandru Peres : V-as ruga să vă ocupaţi locurile in sală, doamnelor si domnilor senatori. Doamnelor si domnilor senatori, vă rog să vă ocupaţi locurile in sală. Reluăm discuţia noastră de la punctul 4. Suntem la Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor romai in străinătate. Raportul n-a intrunit voturile „pentru” necesare pentru a fi adoptat. Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei nu a fost adoptat. Pe procedură, vă rog, domnule presedinte Toni Greblă. Microfonul 1. Domnul Toni Greblă : Domnule presedinte, Stimaţi colegi, Avad in vedere complexitatea dezbaterilor, multiplele argumente cu privire la realizarea procedurii de vot in aceste cazuri care nu sunt tocmai cele tipice, in numele grupului parlamentar – si sper ca si celelalte grupuri parlamentare să se alăture nouă – vă solicităm să reluaţi votul asupra raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi si validări, raport de admitere cu amendamente. Si apoi procedura să meargă in continuare. Mulţumesc. Domnul Alexandru Peres : Domnule presedinte, să inţeleg că a fost o concluzie trasă la intrunirea liderilor de grupuri parlamentare? (Din sală): Nu, nu. Domnul Alexandru Peres : Deci să supun din nou votului dumneavoastră ati raportul, ci si proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă. Stimaţi colegi senatori, vă rog să poftiţi in sala de sedinţă. Liderul Grupului parlamentar al PD-L, vă rog să-mi explicaţi si mie ce aţi hotări in această mică sedinţă, de 5 minute, cei patru lideri de grup. Microfonul 2. Pentru că de la Grupul parlamentar al PSD am auzit punctul de vedere. Domnul Gheorghe Bîrlea : Grupul parlamentar al PD-L din Senat este pentru reluarea votului. Domnul Alexandru Peres : Punctul de vedere al Grupului parlamentar al PNL. Grupul parlamentar al PNL nu este de acord cu reluarea votului. Liderul Grupului parlamentar al UDMR. Domnul senator Marko Bela, microfonul 2. Domnul Marko Bela: Suntem de acord cu reluarea votului. Domnul Alexandru Peres : Vă mulţumesc. Atunci, supun votului dumneavoastră… Doamnelor si domnilor senatori, vă rog, poftiţi in sală. Chiar nu putem să stăm in sală paă la ora 18.00, să terminăm odată cu cele 10 voturi pentru legile organice? Supun votului dumneavoastră reluarea votului ati pe raport, ci si pe Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor romai in străinătate. Am rugămintea să votaţi. Cu 64 de voturi pentru, 10 voturi impotrivă si 3 abţineri, avem aprobarea plenului de a relua votul pe raportul de admitere cu amendamente si pe proiectul de lege, ulterior. Supun votului dumneavoastră, doamnelor si domnilor senatori, raportul de admitere cu privire Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor romai in străinătate. Am rugămintea să vă exprimaţi votul. Raportul a intrunit doar 60 de voturi pentru, 16 voturi impotrivă si 7 abţineri. Vă rog, listă pentru liderii grupurilor parlamentare. Supun votului dumneavoastră din nou Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor romai in străinătate. Vă rog să vă exprimaţi votul. Vă rog să votaţi. Proiectul de lege a fost respins cu 58 de voturi pentru, 18 voturi impotrivă si 10 abţineri. Si acum procedura pe care am mai discutat-o si la punctul 3 din ordinea de zi. Supun votului dumneavoastră respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor romai in străinătate. Vă rog să votaţi. Respingerea a intrunit doar 20 de voturi pentru, 55 de voturi impotrivă si 10 abţineri. N-am reusit să decidem, deci merge la Camera Deputaţilor prin adoptare tacită, Camera decizională. * Doamna senator Olguţa Vasilescu, pe procedură. Microfonul 1. Vă rog. Doamna Lia-Olguţa Vasilescu: Aţi trecut prea repede la următorul punct pe ordinea de zi, domnule presedinte, si vreau să vă atrag atenţia că la punctul trecut, cu pasapoartele biometrice, nu pleacă cu raport de adoptare tacită de la Senat, pleacă cu raport de respingere, pentru că n-a intrunit 69 de voturi. Mulţumesc. Domnul Alexandru Peres : Păi, eu zic să nu mai revenim. Sigur, Camera Deputaţilor va decide pe acest proiect de lege. *
“Acuma vine si-ti spune dracusorul : «Ia sa-ti pun pe carnetul asta, care-l faci tu, de conducere… sa-ti pun un cipusor acolo. Asa… Si tocmai de aceea, unde e nevoie, unde e mai strigator, unde sunt mai stringente lucrurile vine si ti-l pune acolo. Mai poti tu lua carnetul acela? NU-L MAI POTI! PENTRU CA TE-AI LEPADAT DE HRISTOS. Asta inseamna cipusorul asta! CADEREA IN PACATUL IMPOTRIVA DUHULUI SFANT!“ https://apologeticum.wordpress.com/
Marturisitori prigoniti pentru Dreptate, prigoniti pentru Hristos
– Părinte, prigoana împotriva creştinilor se pare că a început. Sunt deja foarte multe cazuri în care preoţi, monahi şi mireni, au fost ameninţaţi de către reprezentanţi oficiali ai patriarhiei, pentru că au luat atitudine împotriva actelor cu cip. Ce mesaj aveţi pentru aceşti mărturisitori ai zilelor noastre?
P.I.- Mă bucur pentru că am ajuns şi aceste momente, în care creştinul nostru se poate purifica în vremurile acestea noi care vin peste noi, îmi pare bine şi mulţumesc lui Dumnezeu că a mai ridicat din sânurile Bisericii noastre creştine ortodoxe, oameni care mai au energie şi curaj să poată sta împotriva întunericului care se abate asupra noastră. Acestea sunt, în sfârşit, daruri de la Dumnezeu, prin care mai trăieşte ortodoxia. Am fi, oarecum, mai necăjiţi şi mai supăraţi când am vedea că toată lumea aceasta fără excepţii, se pregăteşte de prăbuşire. Dar vedem acum cu multă durere, că tocmai cei care ar trebui să fie mărturisitori şi apărători, că nu numai la plăcinte înainte şi la război înapoi. După cum se vede, la ora aceasta, tocmai la cei care ne aşteptam să fie cu adevărat apărători şi ostaşi ai adevărului, au lăsat să meargă oile înainte. În principiul de război, când se făceau luptele acestea de câmp, de pădure, armata era condusă din urmă, ostaşii erau comandaţi din urmă, în frunte era numai un plutonier, era un sergent, un sergent major, dar acum s-a inversat treaba şi într-adevăr e mult mai frumoasă : comandantul trebuie să fie în fruntea armatei, să meargă ostaşii după el. Dacă era lovit comandantul, imediat îi lua locul al doilea şi aşa se merge mai departe până la ultimul ostaş. Găsesc tare de cuviinţă că şi în toate împrejurările acestea, mai ales cât priveşte lupta aceasta a creştinătăţii noastre, trebuie într-adevăr să avem întâi, omul de comandă după care trebuie să ne luăm, şi să murim pentru el cu Hristos, adică să murim cu el pentru Hristos.
Şi, părinte, ar trebui să-l căutăm noi sau să ne caute el pe noi?
P.I. – Asta este lucrarea Duhului Sfânt, trebuie să ne rugăm, să ne putem simţi, şi prin această simţire să ne unim în planul pe care-l avem de dus. Nu-i primejdios nimic dragii mei şi să nu ne întristeze pe noi vremurile acestea pe care le trăim, ele trebuie să se împlinească oricum, noi trebuie să ne bucurăm şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne putem menţine, să nu fie şi o cădere, a noastră, ferească Dumnezeu, ca ce spun astăzi, să spun mâine invers. Aşa de altfel se pot întâmpla foarte multe lucruri în tehnica şi în iscusinţa asta diabolică. Astăzi poţi să ştii cum te numeşti, mâine, cu iscusinţa lor nu mai ştii cum te numeşti şi începi să vorbeşti altceva decât ai vorbit ieri. Se introduce un haos, individul nu mai ştie ce să creadă… pericolul al doilea să nu fie mai rău decât cel de la început.
– Totuşi e importantă mărturisirea noastră de azi, căci prin ea primim har de la Dumnezeu ca să putem rezista mâine.
P.I. – Bineînţeles, însă există şi ispita asta diavolească, războiul acesta nevăzut şi al mândriei şi al nesocotinţei noastre care să întoarcă pe dos tot ce am scris sau am spus în tot trecutul. Rămâne valabil ce spunea un episcop greco-catolic în Bucureşti în 1948, spunea el, a propovăduit vreo trei ani de zile împotriva materialismului şi a comunismului, de au îngrozit pe toată lumea aşa activitate bogată ce au dus ăştia prin Bucureşti, Cluj şi oraşele mari, şi el a încheiat aşa: „Dacă voi spune altceva decât am spus până acum, nu mai sunt eu acela”.
– M.F.- Cum sfătuiţi preoţii din parohii să se adreseze credincioşilor faţă de această problemă?
P.I. – Preoţilor din parohie şi din toată latura aceasta a ortodoxiei noastre, le recomand să fie alături de popor, să fie alături de credincioşi, pentru că cu ei vor merge la judecată, împreună vor merge acolo, cât au fost în sfârşit, aici pe pământ, uniţi, crescuţi în Duhul acesta al adevărului ortodox. Acolo nu vor mai avea răspuns de cele ce au făcut aici decât bun sau rău. Acolo îl va întreba pe păstor, cum a păstorit, cum şi-a făcut datoria faţă de toate împrejurările bune sau grele pe care le-a avut creştinul, şi cât a participat la durerile şi la bucuriile lui. Acolo vom fi dezarmaţi de orice fals, acolo nu va mai fi nici politică, nu va mai fi nici o intervenţie alta decât cea curată, a judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune trec prin focul judecăţii, dar faptele rele? Şi atunci, noi trebuie de aici să ne pregătim pentru răspunsul pe care-l vom da înaintea judecăţii lui Hristos.
PRIMA PARTE in interviul luat pe data de 18 martie 2009
March 20th, 2009 
VR 
De câtiva ani, Institutul Templului (infiintat cu peste doua decenii in urma) se pregateste intens pentru constructia celui de-al Treilea Templu pe Muntele Moriah din Ierusalim, unde Avraam a adus pe Isaac jertfa, locul pe care se afla Domul Stâncii si moscheia Al-Aqsa. In acest sens, nu cu mult timp in urma a fost inaugurat chiar si un atelier de confectionat vesminte preotesti. Ridicarea acestui Templu poate parea doar un vis din cauza implicatiilor politice si spirituale imprevizibile de care, pana acum, autoritatile israeliene au tinut cont: daca pentru mai bine de 50 la suta dintre evrei ridicarea Templului reprezinta o datorie nationala, ascultarea unei porunci divine pentru musulmani este un act imposibil, din moment ce domul si moscheia de pe Muntele Moriah reprezinta cel de-al treilea loc sfant al Islamului, iar pentru multi crestini va fi momentul cand pe pamant Anticrist se va aseza in Templu.
