Vezi si COMUNICAT SALUTAR AL IPS BARTOLOMEU ANANIA! Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului impotriva Pasapoartelor Biometrice
O pozitie memorabila: Poporul Roman nu este o banda de infractori
Sursa Video: https://vlad-mihai.blogspot.com/
Declaraţie de Presă
Există tendinţe în sistemele politice actuale care pot prefigura un nou totalitarism
Am reintrat într-o eră a revoluţiei permanente, pe toate planurile: economic, social, juridic, tehnologic, politic. În toate aceste procese bulversante societatea noastră pare a fi lipsită cu totul de reperele fundamentale care valorizează persoana umană, o protejează de tiranie şi îi conferă acea demnitate fără de care omul devine duşmanul omului.
Asociaţiile Laicatului Ortodox vor să tragă un semnal de alarmă cu privire la aceste evoluţii îngrijorătoare pe care s-a înscris societatea noastră şi, în acelaşi timp, să atragă atenţia asupra singurei garanţii pe care omul o are în faţa tendinţelor nivelatoare, uniformizante şi dictatoriale de astăzi: concepţia ortodoxă asupra persoanei.
Persoana umană, pentru ortodoxie, este legată ontologic de numele pe care îl poartă. Persoana este un nume, are o identitate unică şi o valoare inestimabilă. Pentru statul birocrat, persoana este un număr, un obiect neînsufleţit care contează doar în măsura în care există în registrele poliţieneşti şi administrative.
Introducerea noilor acte de identitate electronice duce această concepţie impersonalistă a persoanei umane dincolo de gradul acceptabil al unei societăţi care are nevoie de stat. În noua ordine instituţională, nu societatea se serveşte de stat, ci statul se serveşte de societate şi de om. Numai aşa se explică de ce statul încalcă, fără nicio ezitare, drepturi funamentale pe care se angajase să le respecte: dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, dreptul la viaţă intimă, dreptul la libertate.
Credem că prin introducerea acestui sistem electronic de codificare a identităţii persoanei statul devine proprietarul neîngrădit al datelor noastre personale, deci al identităţii noastre. Credem că acest lucru este dăunător, contravine drepturilor fundamentale şi că poate duce la abuzuri foarte mari. Respingem această tendinţă deoarece credinţa noastră mărturiseşte persoana umană şi nu un număr abstract şi codificat electronic.
În toate ţările ortodoxe în care s-a pus problema introducerii actelor de identitate electronice Biserica a luat atitudine şi a cerut statului să îşi revizuiască tendinţele sale de control şi supraveghere a persoanei umane.
Sperăm ca Sf. Sinod să ia atitudinea conformă cu tradiţia ortodoxă şi să amintească societăţii contemporane despre valoarea persoanei umane, cerând statului să renunţe la intenţiile sale de control şi etichetare electronică a cetăţenilor.
Asociaţiile Laicatului Ortodox deschid, prin conferinţa „Despre actele de identitate electronice: zorii unei noi dictaturi?”, o dezbatere naţională, dusă în spiritul discernământului, spiritului critic şi al fidelităţii faţă de credinţa ortodoxă, credinţa demnităţii omului, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
19 februarie 2009
Anexe:
Danion Vasile, teolog: Introducerea microcipurilor în actele de identitate, etapă premergătoare implantării cipului în corpul uman
Introducerea microcipurilor în actele de identitate nu este doar o inovaţie printre altele, ci face parte dintr-un proces lung, care poate dura zeci de ani, a cărui ultimă etapă va fi implantarea cipurilor în trupul omenesc, pe mână sau pe frunte. Cercetările ştiinţifice au fost făcute fără să se ţină seama de cartea Apocalipsei, dar ele ne oferă o confirmare a faptului că mergem spre împlinirea profeţiilor.
Nu putem spune că doar ultima etapă a acestui proces (implantarea microcipurilor în trup) este o problemă de natură spirituală, ci tot procesul – şi implicit fiecare etapă a lui (promovarea codurilor de bare, a cardurilor bancare cu microcip, implantarea microcipurilor în animale, implantarea microcipurilor experimental – pe bolnavi de Alzhaimer, deţinuţi, soldaţi din trupele speciale etc) are o conotaţie spirituală.
Problema este în primul rând teologică, chiar dacă societatea este reticentă faţă de înţelegerea acestui adevăr, fiind în schimb receptivă la tratarea sociologică, psihologică, juridică sau medicală a problemei.
A observa că se împlinesc profeţiile Bisericii despre sfârşitul lumii nu înseamnă a fi fatalist – chiar dacă profeţiile unor sfinţilor şi cuvioşilor vorbesc despre un sfârşit iminent. Creştinii nu îl aşteaptă pe Antihrist, ci aşteaptă a doua venire a lui Hristos. Atitudinile disperate, deznădăjduite, sunt caracteristice sectanţilor, nu ortodocşilor. Tocmai de aceea soluţia este duhovnicească – pregătire pentru o viaţă jertfelnică – prin rugăciune, post, nevoinţă, ascultare de duhovnic.
Fiz. Dr. Alin Teuşdea: Anularea vieţii intime şi a protecţiei datelor personale prin introducerea RFID biometric în actele de identitate
RFID (Radio Frequency IDentification) se utilizează actual la etichetarea mărfurilor pentru o eficientizare a procesului economic de comercializare. Etichetele pot fi pasive, pseudo-active sau active. Ele conţin informaţiile complete despre produs şi despre destinaţia acestuia. Aceste informaţii sunt stocate în cip-uri de memorie de tip EEPROM care suportă operaţiile de citire/scriere.
BIOMETRIA reprezintă procesul de măsurare şi analiză a datelor biologice (fiziologice, comportamentale, etc.).
TEHNOLOGIILE de IDENTIFICARE BIOMETRICE moderne utilizează informaţiile biometrice numerice (digitale). Acestea se obţin prin digitizare şi au ca rezultat o aproximaţie (cuantizare) a celor din lumea reală, fizică. În general, procesarea digitală a datelor este imediată, facilă şi rapidă.
Procesarea digitală a datelor biometrice a persoanelor începe prin crearea codurilor alfa-numerice de pe actele de identitate, care să constituie „parole” de acces la bazele de date biometrice.
RFID BIOMETRIC conţine datele biometrice (fiziologice şi comportamentale) „in vivo” în memorie. Acest lucru face posibilă „descoperirea” vieţii persoanei „citite” de către oricine are la dispoziţie un cititor RFID – sub orice fel de pretext.
Pr. Marian Florin Puşcaş: Biometria si limbajul digital falsifică printr-un limbaj concret chipul autentic al omului
Biometria şi limbajul digital falsifică printr-un limbaj concret chipul autentic al întregii creaţii într-o realitate virtuală, aceasta la randul ei reprezentând atât expresia absolută a globalizării cât şi a concepţiei panteiste asupra lumii.
Identitatea biometrica reduce persoana umană la condiţia unui subiect căruia îi rămâne dreptul de a se „prezenta” în faţa statului „prin ceea ce (nu) este”, adică o identitate criptată, „fără chip şi fără suflare” ca şi singură opţiune într-o „eră nouă”. Dictatura curgerii numerelor, dictatura limbajului digital printr-un „cablu ombilical” ce conectează indivizi rămâne o simplă chestiune de constatare.
Ionuţ Gurgu: În toate tarile ortodoxe au existat reactii vehemente la nivelul credinciosilor si clerului faţă de paşapoartele biometrice
In toate tarile ortodoxe unde s-a incercat introducerea de documente electronice – incepand cu Grecia si terminand cu Serbia – au existat reactii vehemente la nivelul credinciosilor si clerului iar sinoadele acestor biserici au luat atitudine impotriva sistemului de identificare a persoanelor ca fiind incompatibil cu demnitatea de om si de crestin.
De mentionat ca asa zisa societate civila ce lupta pentru diferite libertati si drepturi nu s-a facut auzita in aceste momente in care se pun la indoiala cele mai elementare libertati si drepturi civile. In toate tarile mentionate nu au existat dezbateri publice desi se stia foarte bine ce reactie va declansa introducerea acestor documente. Romania este ultima tara ce cade victima unui astfel de fait accomplit desi erau foarte bine cunoscute reactiile din lumea ortodoxa.
Sinodul BOR este firesc sa se inscrie in sinodalitatea Bisericilor Ortodoxe surori si sa ia exemplul acestora, chiar daca reactia sa a intarziat nefiresc de mult. Prin atitudinea Sinodului Metropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului Biserica poate intra, însă, în normalitate.
Dragoş Tăcăluţă, avocat: Asistăm la redefinirea „dogmelor” privind drepturile şi libertăţile civile!
“Dar maximumul de prostie a fost atins saptamana asta o data cu protestele fata de pasaportul cu cip biometric. […] Ei bine, cineva a avut ideea stupida sa puna cifra 666 în codul pasaportului, echivalenta la ortodocsii habotnici cu peticul de panza rosie pe care toreadorul il fataie in fata taurului. Altcineva a avut ideea sa-i povesteasca despre asta unui domn pustnic, care inca n-a apucat sa blesteme Iphone-ul, insa isi face drum, incepand cu cip-uri mai putin complicate tehnic. Firesc, Biserica nu se grabeste, are eternitatea la dispozitie…”
Lucian Mandruta
Am vorbit intr-un comentariu anterior pe blog despre faptul ca romanii se urasc de moarte unii pe altii. In ciuda diverselor opinii contrare, eu continuu sa afirm acest lucru cu tarie. Voi dezbate in randurile ce urmeaza un subiect care ar trebui sa fie de maxima importanta, dar care din pacate nu intereseaza decat pe unii, care au folosit prilejul pentru a exhiba un ocean de ura. Prefatez acest articol cu un citat dintr-un clasic in viata, denotand o combinatie de ura si rea-credinta.
Cand am citit randurile din motto am fost socat. Nu stiam cui apartin aceste cuvinte emotionante, aceasta analiza profunda a realitatii. Sa fi fost A. Toeffler? S. Huntington? Fukuyama? Imi era greu sa le incadrez. Pe urma, ochii mi s-au umplut de mandrie patriotica sa vad ca aceste cugetari epocale sunt rostite de cel mai mare ganditor al vremurilor noastre, de departe cel mai mare roman dintre toti romanii care au existat vreodata: gazetar de geniu, cititor de prompter si intelectual rafinat, onor domnul Lucian Mandruta.
Pasajul cu care am prefatat acest articol este unul dintre cele mai primitive si mai prost scrise atacuri la adresa crestinilor si a Bisericii Ortodoxe. Gestul domnului Mandruta nu este insa singular. El se inscrie intr-un adevarat trend al presei dambovitene de a demonstra cat de democratici “e ei” si cum respecta ei libertatea de constiinta, inscrisa si in Constitutia Romaniei, si in drepturile universale ale omului.
Ce este, de fapt, lupta impotriva cipurilor biometrice? Dupa cum stim, statul roman a introdus, incepand de anul acesta, pasapoartele cu cip RFID (radio frequency identification device), ca masura de siguranta (nu-i asa?). Nu are rost sa mai spunem ca, dat fiind ca introducerea pasapoartelor biometrice a suscitat vii proteste in Grecia si Serbia, statul roman era obligat sa faca o dezbatere publica. Ne-am obisnuit deja sa fim tratati ca si cand nu am exista pe aceste meleaguri.
Cipul RFID contine date despre purtatorul pasaportului, care pot fi citite de un scanner similar celor din magazine. Desi se pretinde ca e o masura de siguranta, in realitate, il face pe purtator mult mai vulnerabil, dat fiind ca un scanner de genul acesta isi poate procura/fabrica artizanal oricine stie cate ceva despre tehnica electronica. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca pe cipul RFID este inscrisa si amprenta digitala, ceea ce inseamna ca toti cei ce vor pasaport sau carnet de conducere trebuie sa se lase amprentati ca ultimii infractori, ca ultimii borfasi, ceea ce e un atac la demnitatea umana.
Si asta nu e tot. Problema care i-a starnit de fapt pe “ortodocsii habotnici”, asa cum ii numeste cu atat spirit democratic si cetatenesc domnul Mandruta, este aceea ca inserarea cipurilor pe pasapoarte este doar o faza premergatoare inserarii acestora pe mana sau pe frunte. Procesul e avansat, si in unele tari exista deja cetateni care au astfel de cipuri implantate pe mana sau pe frunte. La vremea cand aceste cipuri vor fi puse pe mana sau pe frunte la scara planetara, deja se vor fi retras din uz banii fizici si conturile bancare ale fiecaruia vor fi inserate in acel cip (spre bucuria hotilor din Romania, care nu vor mai fi obligati sa construiasca bancomate false). Aceasta va duce automat la suprimarea oricarei autonomii a individului uman si la controlul sau dictatorial din partea statului. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca aceste cipuri vor fi puternic cancerigene si vor putea transmite in creier unde radio prin care sa se induca anumite stari de spirit. Si tocmai impotriva acestor realitati s-a ridicat “domnul pustnic”, cum atat de civilizat il caftaneste domnul Mandruta pe cel ce cu siguranta va ocupa un loc intre sfinti din calendarul crestin ortodox.
Parintele Iustin Parvu a facut un apel la crestini (mai multe puteti citi pe site-ul https://ro.altermedia.info/images/apocalipsa13.pdf), prin care indemna la refuzul acestui pasaport biometric. Desigur, in acest demers se baza pe asemanarile izbitoare dintre aceste aspecte legate de pasaport si profetiile din cartea Apocalipsei (pentru stiinta de carte a domnului Mandruta, cifra 666 este mentionata in cartea Apocalipsa, si e o problema a tuturor crestinilor, nu a “ortodocsilor habotnici”): “Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi sa-si puna semnul pe mana dreapta sau pe frunte. Incat numeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel care are semnul, adia numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numele fiarei. Pentru ca e numar de om. Si numarul este sase sute saizeci si sase” (Apoc. 13,16-18). Mai e ceva de spus? Ce putea sa faca parintele Iustin cand se stie si se si recunoaste ca acel cod de bare are incorporat in el cifra 6 de trei ori? Este oare chiar atat de habotnic sa crezi intr-o profetie a Bibliei? Are cineva dreptul sa considere ca cei ce se tem de pasaportul biometric sunt niste idioti? Chiar daca s-ar insela?
Aici intram pe taramul atitudinii societatii fata de crestini si fata de Biserica. O atitudine schizoida, cum ne-au invatat deja concetatenii nostri, daca tinem seama ca 80% dintre romani au pretentia ca sunt crestini, dar in acelasi timp achieseaza macar si prin indolenta la toate atacurile la adresa crestinilor si uneori chiar a Bisericii Ortodoxe. De unde vine, asadar, aceasta demascare stalinista a celor care “nu sunt cu noi”? Cum se face ca regimul comunist a disparut de 20 de ani, dar ideologia sa si mai ales metodele de linsaj in presa sunt la fel de vii?
Sa admitem, prin absurd, ca parintele Iustin Parvu se insala, si din prea multa sarguinta pentru a sluji lui Dumnezeu greseste. Este acesta un mod de a-i demonstra ca a gresit, trecand la atacuri obraznice la persoana? Il somam pe domnul Mandruta sa ne spuna de unde stie domnia-sa ca parintele Iustin intentioneaza sa blesteme iPhone-ul (asa se scrie corect denumirea aparatului)? Ce dovezi poate sa ofere despre faptul ca Biserica, pe care o implica in fraza urmatoare, a blestemat si afurisit tehnica moderna? Oare chiar putem sa spunem ce vrem, ce ne taie capul? De unde pana unde atitudinea asta? Cine i-a invatat presa pe jurnalistii nostri damboviteni? Principiul fundamental al democratiei, potrivit caruia trebuie sa respecti dreptul celuilalt de a avea o opinie contrara opiniei tale, chiar daca nu esti de acord cu opinia lui, le spune ceva? Faptul ca si noi crestinii suntem cetateni ai Romaniei si ca, in aceasta calitate, ne inscriem si noi in art. 16 din Constitutie, care spune ca toti cetatenii sunt egali in fata legii, le spune ceva? Unde au gasit ei in presa americana sa zicem articole care sa desfinteze comunitatea Amish, sau alte congregatii?
Fara indoiala, crestinii nu isi pot fabrica un Dumnezeu “politically correct”. Crestinii nu isi pot adapta religia in asa fel incat ea sa se muleze pe nugae (pentru domnul Mandruta, nugae este un termen latinesc ce defineste nimicuri pe care unii le spun crezand ca sunt profunzi) care populeaza mintile “omului recent”. Punctul de vedere al crestinilor nu trebuie neaparat impartasit, dar trebuie neaparat respectat dreptul lor de a avea un punct de vedere in societate.
Imparatul Nero a dat in secolul I un decret intitulat Non licet esse vos (“Nu va este permis sa existati”) prin care crestinii nu aveau voie sa existe. Presa romana si “intelighentsia” mioritica au decretat acelasi lucru: Chrestianos, non licet esse vos! Pentru ca despre asta e vorba. Oricat de mult s-ar chinui “oamenii de bine” sa arate ca atitudinile crestinilor sunt habotnice si ca ei ar trebui sa faca asta si asta ca sa fie “oameni normali”, ramane cert un lucru: daca crestinii ar schimba atitudinea lor fata de Dumnezeu si ar incepe sa creada intr-un “Jesus superstar” ar deveni inchinatori la idoli, chiar daca idolul lor s-ar numi Iisus Hristos, sau Sfanta Treime, sau Fecioara Maria. In momentul in care le spunem lui Iisus, sau Treimii, sau Fecioarei cum sa fie si ce sa faca pentru a putea fi venerati, ii transformam in idoli.
Va rog sa ne intelegeti, cei ce nu credeti in Dumnezeu, noi putem sa credem numai in Dumnezeul pe care ni-L descopera Biblia si ni-L explica Traditia. Orice alt Dumnezeu este pentru noi idol, creatie a mintii noastre. Si Dumnezeul caruia ne inchinam noi ne povesteste in Apocalipsa 13 despre niste lucruri care se intampla acum sau cel putin seamana foarte mult cu ce se intampla acum. Ce putem face noi, decat sa fim “habotnici”?
Asteptam cu mare nerabdare un sinod ecumenic al tuturor ziaristilor din Romania care au luat atitudine contra “habotnicilor”, in care sa ni se stabileasca un Catehism si un crez nou, modern, nehabotnic, pe care sa le invatam si sa le marturisim, pentru a fi crestini “autentici” si integrati european. Nu de alta, dar nu am vrea sa facem de ras in Europa o tara atat de avansata din toate punctele de vedere.
Punem pariu ca peste ani, cand Iustin Parvu va fi trecut in randul sfintilor, domnul Mandruta va spune despre el ceva de genul: “Marele duhovnic al romanilor… sfantul nemtean…”
P.S. Apropo, pe youtube sunt sute de video-uri dedicate acestei probleme a implantarii cipului RFID. Comparativ cu ce spun acelea, parintele Iustin nu spune mai nimic. Intrebare: desi sunt in engleza americana, e posibil ca ele sa fi fost facute tot de catre habotnicii primitivi de ortodocsi romani sau exprima ingrijorarea unor oameni sanatosi la cap din Europa si America fata de pierderea libertatilor cetatenesti si abuzul fata de anumite convingeri crestine?
Elena Băsescu, alături de şase tineri studenţi basarabeni, s-a alăturat demersului europarlamentarului român Maria Petre (PD-L, PPE-DE) de a iniţia o declaraţie scrisă pentru prelungirea licenţei de emisie a postului Pro TV la Chişinău.
“Consider că nu putem rămâne indiferenţi la ce se întâmplă în imediata vecinătate a Uniunii Europene. Astăzi, în Republica Moldova, libertatea de exprimare este tot mai îngrădită. Faptul că Pro TV Chişinău, dar şi alte instituţii media sunt supuse unor presiuni, reprezintă un atentat la dezvoltarea democraţiei.” a declarat Elena Băsescu.
Secretarul general al OT PD-L, stagiar la cabinetul europarlamentarului Iosif Matula (PD-L, PPE-DE), alături de cei şase studenţi basarabani, a realizat o amplă acţiune de popularizare a Declaraţiei nr. 13: a mers la uşa fiecărui europarlamentar în parte lăsând agăţat pe clanţa biroului câte un material de informare ce prezintă situaţia mass-mediei din Republica Moldova, a împărţit pliante şi a strâns o parte din semnăturile necesare trecerii acestei declaraţii. Cunoscând bine realitatea de la Chişinău, Elena a povestit cu câţiva deputaţi despre felul în care tinerii moldoveni nu sunt lăsaţi să îşi exprime liber opiniile, încălcare gravă a drepturilor fundamentale.
“Îmi doresc ca românii din Republica Moldova să aibă o viaţă mai bună alături de noi în Uniunea Europeană, iar pentru ca acest lucru sa fie posibil avem cu toţii obligaţia să fim solidari cu mass-media de peste Prut. Este esenţial ca într-o democraţie în curs de consolidare să existe presă independentă.” a declarat secretarul general al OT PD-L.
Având experienţa campaniei din luna noiembrie de la Chişinău, Elena Băsescu a asigurat că va fi prezentă şi în campania electorală pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova, ce vor avea loc pe 5 aprilie.
Vezi si
Libertatea mass-media de peste Prut, in atentia PE
SCRISOARE DESCHISĂ Domniei Sale, Domnului Traian BĂSESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
Membrii Despărţământului ASTRA „Covasna-Harghita”, întruniţi în Adunare Generală, cu participarea Prea Sfinţitului Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, , a conducerii centrale a ASTREI şi a membrilor Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, apreciază prezenţa Domniei Voastre în judeţul Covasna şi poziţia corectă pe care aţi exprimat-o în legătură cu realităţile din această zonă.
Relevând tranşant lipsa de fundament legal şi de finalitate a demersurilor politice anticonstituţionale ce vizează autonomia teritorială a aşa zisului „Ţinut Secuiesc” şi readucând discursul politic între limitele cadrului constituţional, v-aţi onorat înalta demnitate de garant al respectării Constituţiei României şi de Preşedinte al tuturor cetăţenilor români, indiferent de naţionalitate.
Mărturisim şi pe această cale dorinţa şi speranţa de bună convieţuire şi conlucrare între români şi maghiari, pe fundamentul comun al coeziunii creştine şi al convieţuirii multiseculare, dar nu putem să nu fim îngrijoraţi văzând încrâncenarea cu care liderii maghiari încearcă cu tot dinadinsul, prin tot felul de acţiuni (apeluri patetice, fluturaşi în cutiile poştale, chemări la mitinguri de protest a „întregii suflări maghiare”, aprinderea de „focuri secuieşti”, arborarea de „steaguri secuieşti” pe edificii oficiale ale statului, iniţierea de referendumuri, ş.a.), să-i incite pe concetăţenii noştrii de etnie maghiară împotriva autorităţilor române, pentru motive închipuite: cum că ar urma să fie discriminaţi şi oprimaţi prin schimbarea funcţionarilor maghiari din conducerile autorităţilor judeţene de stat – consecinţă firească, dacă se va produce – a neaccederii UDMR în noul Guvern; cum că şeful statului i-ar fi jignit pronunţându-se conform Constituţiei României împotriva autonomiei teritoriale, ori că statul român ar duce o politică de „populare controlată” a „regiunii secuieşti” cu români în scopul „modificării componenţei etnice”, ş.a.m.d.
Întrucât o bună parte din faptele autorităţilor locale conduse de UDMR de discriminare etnică a românilor, au fost înlesnite de lacunele şi ambiguităţile legislaţiei în vigoare, care au fost exploatate sub pretextul că „dacă legea nu interzice expres, înseamnă că permite”, solicităm Guvernului şi Parlamentului României, amendarea legislaţiei prin texte normative clare şi neechivoce, care să interzică explicit şi sub sancţiuni ferme faptele anticonstituţionale şi discriminatorii ce s-au manifestat până în prezent, cum ar fi: condiţionarea ocupării funcţiilor în administraţie de cunoaşterea limbii maghiare; arborarea pe clădirile oficiale sau în spaţii publice a altor drapele şi însemne decât cele prevăzute de lege; încălcarea flagrantă a jurământului depus la investirea în funcţie de demnitari, aleşi şi funcţionari publici; nesocotirea statutului constituţional al limbii române de unică limbă oficială în administraţia publică, ş.a.
Cerem să se pună capăt politicii UDMR, de menţinere deliberată în izolare, înapoiere şi subdezvoltare economică a judeţelor Covasna şi Harghita, în care şi noi ne trăim viaţa, dusă până în prezent în scopul de a se putea pretexta că e nevoie de autonomie teritorială deoarece statul român ar fi vinovat de dezinteres şi defavorizare a zonei noastre în raport cu restul ţării.
Cerem să nu mai fim marginalizaţi şi discriminaţi ca români în România europeană a mileniului III .
Dorim ca miniştrii din Guvernul României şi parlamentarii români să vă urmeze exemplul şi să vină cât mai des în zona noastră, pentru a cunoaşte nemijlocit realităţile şi a găsi soluţii legale şi corecte pentru problemele cu care ne confruntăm cei care trăim aici împreună, români şi maghiari.
Reprezentanţii societăţii civile româneşti, Vă solicită, Domnule Preşedinte, continuarea întrevederilor începute în urmă cu un an la Covasna, care s-au dovedit benefice şi dătătoare de speranţă pentru revenirea la normalitate în interesul general al bunei convieţuirii în această parte de ţară.
Sfântu Gheorghe,
Din încredinţarea participanţilor la Adunarea din 14 februarie 2009,
Av. Ioan SOLOMON
O pozitie memorabila: Poporul Roman nu este o banda de infractori
AU VOIE ORTODOCSII SA CRITICE TEHNOLOGIA?
SAU
LUPTA PARINTELUI IUSTIN PARVU CU CIBERANTROPII
În cursul dezbaterilor din jurul pașapoartelor biometrice s-a ajuns în mod inevitabil la subiectul “tehnologie”. Au prevalat luări de poziție naive în genul “tehnologia este bună dar are și părți negative”. Opiniile competente (Vlad Niculescu-Dincă) au fost puține și s-au concentrat pe detalii. Nici un comentator nu și-a propus să folosească “afacerea pașapoartelor biometrice” pentru a stârni o discuție mai largă despre rolul tehnologiei în societatea de astăzi. Într-o țară răvășită de industrializarea comunistă și subjugată miturilor societății de consum, să critici tehnologia este încă “politic incorect”. Acuza de tehnofob irational ( care nu are “expertiza” necesară pentru a se pronunța asupra unor chestiuni de “strictă specializare”) este lipită peste mai vechile etichete “fundamentalist ortodox”, “pășunist” și ubicuul “legionar”. Mai există și prejudecata că expertul, el singur este capabil să evalueze problemele și situațiile tehnice. În discuțiile despre cipuri, “experții” , de la inginerii de software la funcționarii de la pașapoarte, au fost chemați să rostească adevăruri definitive În timp ce vorbele părintelui Iustin Pârvu erau demonetizate, publicul asculta cu reverență gnoza experților-sacerdoți.
*
Elitele noastre intelectuale ascund sau pur și simplu nu au habar de luările de pozițiile antitehnologice din Occident. O carte despre celebrul terorist Unabomber (“Unabomber, profetul ucigaș”, Editura Logos, Bucuresti), incluzând și traducerea manifestului său antitehnologic, n-a trezit nici un ecou în mainstream. Suntem singura țară europeană unde Unabomber “n-a explodat”. Este necunoscută publicului larg chiar și critica “clasică” a tehnologiei reprezentată de mari gânditori: Spengler, Heidegger,Friedrich Juenger, Mumford, Ellul.1
O discuție serioasă despre tehnologie ar trebui să pornească de la constatarea lui Jacques Ellul. Tehnologiile moderne formează un Sistem: “un ansamblu de elemente interconectate, așa încât evoluția unuia provoacă evoluția ansamblului, iar fiecare modificare a ansamblului se repercutează asupra fiecărui element în parte.”2 Uneltele moderne nu functioneaza separat unele de altele, ci se combină în mari și complicate angrenaje. La rândul lor, angrenajele tind să se dezvolte în rețele din ce în ce mai mari. Ceea ce numim Vajnica Lume Nouă (Brave New World) este de fapt o nouă formă de organizare socială și politică bazată pe tehnologia organizată corporatist care depinde de mari organizații sociale. Nu poți să produci “Logan”-ul într-un atelier, nici măcar în fabricile unei Românii autarhice. Doar un gigant multinațional precum Renault, conectat la angrenajul tehnologic planetar, este capabil să asigure standardizarea și interșanjabilitatea componentelor.
Marea tehnologie favorizează statul supranațional, integrarea corporatistă și controlul comportamentelor umane. Controlul exercitat asupra individului de statul managerial și corporațiile transnaționale satisface o necesitate tehnologică. Un sistem hipercomplex, de dimensiuni planetare, nu-și permite să acorde autonomie componentelor sale întrucât independența lor ar creea o stare de haos. Totul trebuie să conveargă spre împlinirea obiectivului primordial: eficiența, obținută prin adaptarea cu rigoare matematică a mașinilor la scopurile utilitare pentru care au fost create. În Sistem, omul, considerat o mașină productivă, răspunde și el unor necesități tehnice, Nevoile sale omenești sunt luate în considerație numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic iar individul, în rolul său de sclav specializat, contribuie la sporirea eficienței. Muncești într-o corporație, ai o “poziție”, un “venit”, ești un sclav fericit. Ai pașaport cu cip, ești liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas, să muncești în UE. Te opui? Ești un nimeni fără identitate. Orice considerente etice sau religioase, care s-ar opune satisfacerii necesităților tehnologiei sau ar interfera în mod “parazitar” cu logica ei, trebuie extirpat din Sistem. Sau adaptat “factorului tehnologic”.
*
Cum ființa umană nu este o simplă piesă mecanică sau un număr într-un cod digital, Sistemul trebuie să domesticească un individ și un corp social care tind în mod natural să sfideze funcționalismul mașinii. Domesticirea este în primul rând o operație de fluidizare a omului, de integrare a sa în “fluxul tehnologic” contemporan. Pentru a deveni “spațiu flotant, fără fixare, nici repere, disponibilitate pură, adaptată la accelerația combinațiilor, la fluiditatea sistemelor noastre” (G. Lipovetsky, Anti-Oedip), persoana unică este separată în părticele specializate, iar fiecare părticică angrenată într-un anumit tip de rețea. Fiecare network desprinde din individul dezunificat felia care-i trebuie, cerându-i să elimine restul. Pe măsură ce se branșează la tot mai multe rețele, omul pierde capacitatea să se mai adune, să-și recâștige identitatea. Se produce astfel o disoluție a personalității organice. Precum uneltele, putem fi detașați separați uniii de alții, și chiar de noi înșine, combinați și recombinați în funcție de necesitățile sistemului tehnologic. Logica industrială cere să fim tranșați în părți izolabile – separate piesele pot fi controlate pe tot parcursul producției.
Protestăm că pașapoartele biometrice ne transformă într-un număr deși noi înșine reducem totul la cifre și “funcționalitate”. Ne supără că polițistul de la frontieră ne ia drept obiect de inventar, ne scanează după iris și retină. Uităm însă că în societate nu contează decât ființa noastră măsurabilă, scanabilă, menită să fie lesne “citită”, interpretată și pusă la treabă. Dacă ne îngrozește implantarea de date sub piele, de ce acceptăm să ne tot implantăm “îndemânări” lucrative, “skills”-urile pe care le updatăm în funcție de necesitățile “economiei”? Nu cumva CV-ul “la zi” este pașaportul nostru biometric pentru a ne branșa la sistem?
Ce facem toată ziua? Scriem poezii, filozofăm, spunem rugăciuni? Nu. Calculăm. Reducem existența la proceduri administrative și juridice, calcule economice, procese tehnice și date statistice. Pașapoartele biometrice sunt în firea noii “bioeconomii” care își dorește “să revalorizeze aspectele non economice ale vieții.” “Eco-satele, camerele video de supraveghere, spiritualitate, biotehnologii și convivialitate aparțin ‘paradigmei civilizaționale’ în curs de formare, acelei economii totale construite de jos, de la bază. Matricea ei intelectuală nu este alta decât cibernetica, știința sistemelor, adică al controlului lor.“3 Ecologia, ca economie totală în versiunea “strângeți cureaua, băieți!” (descrestere), monitorizează polițenește populația în numele ordinei securitar-terapeutice și a “mediului înconjurător” ( După ce a distrus realitățile organice și de sine stătătoare – satul, orașul, tradițiile – sistemul tehnologic a descoperit “mediul înconjurător” care supraviețuiește prin monotorizare atentă și “soluții” tehnic-administrative )
*
Ni se spune că vom fi cipuiți spre binele nostru, pentru ca UE și sluga sa carpato-dunăreană să poată lupta eficient împotriva terorismului islamic. Mă întreb însă cine îi va apăra pe români împotriva terorismului tehnocratic.
Statul național unitar? În mijlocul degringoladei generale, guvernanții visează la High-tech Romania. Parcuri industriale, magistrale informaționale, industrii de vârf. Precum conceptul de industrializare la comuniști, fantasmagoriile etatiste legate de “integrare” și tehnologism nu pot fi supuse unei evaluări critice independente venite din afara sistemului. Doar tehnocrații au voie să critice (în mod constructiv) tehnologia, așa cum stânga se hârjonește critic tot cu stânga.
Normal ar fi ca intelectualii publici, ONG-urile apărătoare ale “drepturilor omului” să protesteze vehement împotriva “societății de supraveghere”. Vajnicii propovăduitori ai noilor valori occidentale preferă însă tăcerea sau discursul “tehnicist” care eludează esența problemei. Cum ar putea oare să se pronunțe “contra” cei care de douăzeci de ani pledează pentru o tehnocrație ca alternativă la plutocrație? Cum să protesteze toți acei care propăvăduiesc cu entuziasm “reinventarea României” prin inginerii economice, sociale și culturale? Precum comuniștii de odinioară, agenții “occidentalizării” României stau neclintiți de partea “progresului”. Misiunea lor este să preadapteze populația României la o lume de sclavie postmodernă. Pentru a-l fluidiza pe român, intelectualii l-au branșat la conductele “corectitudinii politice”, i-au rescris istoria și l-au îndoctrinat cu valorile “culturii globale”. Luând poziție împotriva pașapoartelor biometrice, sacerdoții progresului ar apărea deodată într-o lumină reacționară care le-ar șifona imaginea publică. Cum Naiba – să se situeze ei de partea unei lumi “arhaice și preindustriale”?!
Dar Biserica (instituția), oare de ce tace în problema pașapoartelor biometrice? Sau, atunci când vorbește cu jumătate de gură, de ce apelează și ea la “experți”? De ce atâta timiditate din partea ierarhiilor ecleziastice când în joc este însăși dogma creștină despre persoană? Cât de departe poate să meargă Biserică ortodoxă pentru a-și păstra imaginea “politic corectă” ? După ce s-a ecumenizat cu sora ei de la Apus, va împărtăși oare și entuziasmul tehnologic al Vaticanului ?
Pentru evlavioșii intelectuali “neoconservatori”, cei care îl gândesc pe homo religiosus în termenii lui homo economicus, și nu vice versa, terorismul tehnocratic nu-i terorism. Este libertate, democrație, civilizație. În România, statul, mass media, intelectualii stângiști și neoconservatorii se regăsesc de aceeași parte a baricadei în eforturile lor de legitimare a Sistemului. Fiecare, cu mijloacele lui, pune umărul la cristalizarea și propagarea noii ideologii legată de tehnologie și mondializarea capitalismului financiar sau/și a “capitalsocialismului” (capitalismul de ultimă oră care privatizează profiturile și socializează pierderile.) Noua ideologie are menirea să înlocuiască vechiul marxism, aruncat în derizoriu de “socialismul economist”, dar care îl continuă neschimbat în spirit. Regăsim aceleași mituri universaliste: Progresul, Munca, Siguranța, Des/Creșterea economică, la care s-a adăugat, Mediul înconjurător ( o reciclare a mitului Naturii ). Aceași insistență obsesivă asupra discursului abstract în detrimentul realului concret. Aceeași ideologie a nimicului, același mecanism de justificare a distrugerii omului în numele Omului. Miturile universaliste nu mai conviețuiesc sub aripa protectoare a Istoriei ca în vechiul marxism. S-au regăsit sub umbrela Democrației, Tehnologiei și a Societății globale, treimea ce alimentează fantasmele sociale ale “omul foarte nou” . Difuzată prin mass media, impusă prin sistemul universitar și worshopurile sponsorizate de stat, marile corporații și ONG-urile mondialiste, noua ideologie dictează adevărul în câmpul social, decide ce este bine și ce este rău în sfera morală, redefinește sau înlătură tradițiile și vechile identități (religioase, naționale, individuale).
Economismul, tehnicismul, scientismul și anticreștinismul sunt cele patru direcții de forță ale noii ideologii globaliste promovată de nomenclatura comunistă convertită în oligarhie. Globalismul a înlocuit o ideologie universalistă expirată (comunismul) cu un produs mai funcțional. Noua ideologie legitimează superstatul continental (EU) și aspirațiile spre o organizare statală mondială. Nu contează caracteristicile de moment ale noului stat – logica sa funcționalistă nu-l împiedică să se “umanizeze”, să ofere drepturi democratice atâta timp cât “umanizarea” este de natură tehnic-normativă și favorizează instrumentalizarea tuturor aspectelor vieții sociale. În România puțini acceptă ideea că superstatul contemporan, precum statul comunist, este emanația toxică a sistemului industrial-tehnologic4, creat în urma Revoluției industriale. Diferențele de suprafață, nicidecum esența, sunt cele care separă comunismul de capitalism și “capitalsocialism”. Cu atât mai greu acceptăm perspectiva sumbră dar, din păcate reală: așa cum ne-au demonstrat cei 70 de ani de comunism și ingineriile ( economice, sociale, culturale) ale tranziției, sistemul industrial-tehnologic este TOTALITAR. Pașapoartele biometrice nu sunt decât vârful icebergului. Urmându-și propria lui logică, Sistemul urmărește să elimine nu numai formele de organizare tradiționale, ci chiar omul în calitatea sa de persoană autonomă – pentru creștini, “autonom” însemnând “liber întru Hristos”. (O lume tehnologică ideală ar trebui să funcționeze independent de componentele sale umane “ineficiente”). În Rusia sau China, marea industrializare a înlesnit aplicarea tehnologiilor corporatiste pe scară largă. Neglijând necesitățile umane elementare, comunismul s-a dovedit în final ineficient. Pe de-o parte a creat un aparat represiv de mari dimensiuni, care a afectat negativ productivitatea muncii, pe de altă parte, mașina umană s-a gripat prin acumularea unor elemente non-tehnice ( resentimente, dorința de răzvrătire, apatie, scăderea creativității etc). Comunismul a fost înlocuit din necesități tehnice, nicidecum etice sau politice. Chinei i s-a permis să rămână comunistă cu condiția să mențină o forță de muncă în stare de sclavie și să respecte protocolul tehnologic al societății globale.
Dezvoltarea exponențială a tehnologiilor industriale a dus la apariția producției de masă care, la rândul ei, a favorizat consumismul și dezvoltarea pieței mondiale. Astăzi sclavul are obligația nu numai să producă eficient, dar să și consume – de aici nevoia de a înlocui teroarea cu gratificarea instantanee, mentalul parcimoniei cu o religie a confortului.
*
Terorismul tehnocratic este greu de combătut întrucât mai nimic în societatea secularizată de astăzi nu a rămas “extra-tehnic”. Tehnologia nu mai apelează la referințe externe (Dumnezeu, Adevăr, Har ), își extrage înțelesul din propria substanță și nu se lasă criticată din afară. În numele cui să te împotrivești unei forțe ce-și arogă prerogativele divinității? Mulți naivii mai cred încă în puterea “culturii” și a educației umaniste, uitând că omul de azi este “formatat” de un învățământ ideologizat care favorizează specializarea tehnică. Menirea educației actuale nu este să producă scriitori și filozofi sau oameni de caracter, ci armate de “cadre competente”, analfabeții culturali care servesc tehnologia și instituțiile statului supranațional.
În România a supraviețuit în virtutea inerției o “viață culturală” . Cultura în sensul ei tradițional a pierdut însă “arma simbolică”. Formă goală, glăsuiește prin voci castrate care nu au nimic important de spus. Influentă, creatoare de semnificații și atitudini în plan social este doar puterea mediatică. Presa centrală și televiziunile promovează “personalități” sub acoperire culturală: mediocrități mondene, “lideri de opinie” conformiști, păpușile serviciilor secrete și ai societăților oculte.
Doar o clarviziune profetică, venită de la Sfântul Duh, ar putea demasca fața necunoscută a terorismului tehnocratic impus de elite. Sfântul Duh, spre deosebire de “spiritul culturii”, al “naturii” sau “spiritul transistoric” al religiilor panteiste, lucrează “din afara” spre eliberarea noastră efectivă . Orice alt “spirit” din interiorul Sistemului, care se instalează ca referință universală, produce un discurs totalizator, sau de-a treptul totalitar. Nu face decât să ne înrobească prin “integrare”, oferindu-ne o libertatea iluzorie ( de exemplu, libertatea de care ne bucurăm în cyberspace).
*
O astfel de “luciditate profetică” a avut părintele Iustin Pârvu, când s-a ridicat împotriva pașapoartelor biometrice. Capetele pătrate din presa românească au catalogat apelul bătrânului duhovnic drept “puseu penibil de panică apocaliptică”. Speriați de acuze, unii dintre creștinii care s-au pronunțat în mod public împotriva cipurilor, s-au retras pe poziții defensive și “raționale”. Au adoptat un ton “moderat”, plin de “discernământ” caracteristic jocului în teren. Protestul lor, burdușit de detalii tehnice și formulat într-un limbaj legalist nu a făcut decât să tehnicizeze retorica de tip conspiraționist a “exaltaților”. În esență, ambele tabere au reciclat argumente culese de pe Internet, care au prea mult în comun cu milenarismul apocaliptic al “sectanților” și prea puțin cu trezvia ortodoxă. Evangheliștii americani au început să zărească semnul Fiarei pe fiecare pachet de biscuiți încă din anii 70 când sistemul de marcare computerizată UPC (Universal Product Code) a fost introdus în Occident ( să deducem de aici că izolarea comunistă ne-a ferit să fim “însemnați” mai devreme?!) Astăzi conspiraționismul de tip apocaliptic a ajuns o industrie profitabilă, cu propriile lui bestseller-uri (“The Mark of the Beast: Your Money, Computers, and the End of the World”) și show-uri televizate (“This Week in Bible Prophesy”). În România se vând bine poveștile despre Mister Antichrist și satanica lui New World Order. Afacerea pașapoartelor biometrice a împământenit și pe meleagurile noastre ideea că Antihristul vrea să impună NWO prin smart card-uri și cipuri implantate. Popularitatea teoriilor conspiraționiste și răspândirea unui imaginar tabloid-apocaliptic – fenomene de dată relativ recentă în România – pun în evidență două aspecte îngrijorătoare. Pe de-o parte analfabetismul cultural și religios iar pe de altă parte frica, neliniștea și neputința unor oameni total absorbiți în Sistem (neliniști abil manipulate de către cei care odinioară le insuflau frica de fiara comunistă)5. Protestele lor patetice sunt bătălii împotriva morilor de vânt. Cine nu-i sclav integrat , nu protestează. Sparge idoli.
*
Nu distrugi idolii, dacă nu te desprinzi din gândirea cauzală. Dacă nu începi cu vremurile de pe urmă ( ca să înțelegi prezentul). Dacă nu recuzi logica “necesității”. Dacă nu accepți “libertatea în Hristos”. Dacă ți-e frică.
*
“Nu poate fi negat că Apocalipsa se încarnează în istorie cu cea mai mare forță” – explică Ellul în “L’Apocalypse: architecture en mouvement” – “Este scrisă în termenii evenimentelor politice, tinzând să lucreze asupra cititorului care este bine înscris în istorie; încearcă să-i dezvăluie ‘bogățiile misterioase’ ale prezentului, dimensiunea ascunsă a lumii în care se găsește…Astfel profeția descrie un moment al istoriei arătându-ne cum acesta se înserează în totalitatea planului divin și ne cheamă pe noi înșine să facem istorie…Ceea ce este important se referă la scop, la ținta spre care ne îndreptăm. Apocalipsa ne arată destinația finală iar ceea ce sfârșitul ne explică este exact prezentul.” (sublinierea noastră)
În apelul său, părintele Iustin Pârvu a surprins din perspectivă escatologică momentul istoriei în care trăim ( “vremurile în care ne aflăm acum sunt premergătoare acestor profeții”), a definit “exact” situația noastră reală (“România a ajuns astăzi putregai”) , a prezentat obiectivul (“să rezidim neamul acesta” prin “a rezidi fiecare în parte sufletele noastre”) și a indicat calea (Lupta este deschisă! Luptați până la capăt!) Ca să nu existe nici o îndoială asupra radicalității mesajului său, a exclus orice urmă de compromis (“Să nu credeți că putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona”). Bătălia ce ne-o propune va avea dimensiunile unui război total. Se va desfășura atât pe frontul vieții individului ( rezidirea persoanei), cât și pe cel al colectivității (rezidirea neamului); va fi război în plan cultural ( lupta împotriva ingineriei sociale, a relativizării valorilor fundamentale, ecumenismului, educației ateiste), în plan social ( “va trebui să creem mici fortărețe, mici cetățui de supraviețuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep și își amintesc Rânduiala”) dar și politic (trebuie să vă apărați acest drept de la Dumnezeu). “Timpul jertfei” nu-i listă de semnături, vorbărie de workshop și comentariu pe blog. Nu te sacrifici interactiv, în cyberspace, printr-un act de mucenicie virtuală. Ești chemat să mori în brațe cu vrăjmașul!
Apelul părintelui Iustin Pârvu este prima contestare fără echivoc a Sistemului formulată în România după 1989. Noutatea lui derivă din îmbinarea unor înalte exigențe duhovnicești cu logica “haiducească” și mucenicia – o tradiție monastică ortodoxă pe cale de a fi uitată.
*
Șocant mesaj: “Lupta este deschisă! Luptați până la capăt!”. Și ce pretenție absurdă: “Creștinul să-și apere libertatea cu prețul vieții” ! Mentalitatea tehnicistă recuză jertfa și eroismul, creatoare de sensuri majore și liant social. În schimb acceptă cu cinism logica sacrificială (considerată un “rău social inevitabil”) a persoanele imolate în numele non-sensului: sinucigașii, drogații, orice “victimă” care nu are acces la condiția de martir sau rebel.
Din perspectiva escatologică a primilor creștini ( Iustin Pârvu este în duh unul dintre ei), scandaloasă este doar necredința noastră. Hristos nu s-a întrupat să ne “protejeze sensibilitățile”, ci pentru a-l distruge pe Diavol și a ne elibera din captivitatea morții. Necuratul l-a îmboldit pe om să păcătuiască, iar prin păcat omul s-a separat de divinitate, ceea ce i-a adus moartea. “Dumnezeu este viața, pierderea vieții este moarte. Astfel, Adam și-a pregătit moartea prin separarea sa de Dumnezeu”, spune sfântul Irineu. În mod indirect, prin păcat, Diavolul introduce în creație moartea, întrucât “plata păcatului este moartea.”6
Separat de Dumnezeu, de energiile dătătoare de viață ale Harului, omul devine sclavul morții și a păcatului. Chiar dacă trăiește, este doar o larvă.7 Dragostea adevărată înseamnă asceză, eliberare din domeniul necesității și a fricii. Dacă ți-e frică de moarte, ești clientul Necuratului, gata oricând să joci după cum îți cântă. “O caracteristică a tradiției patristice grecești este continua luptă împotriva tiraniei morții, a diavolului, și păcatului printr-o viață de dragoste jertfitoare în Hristos. Viața monastică ortodoxă și întregul corp al artelor liturghice în tradiția bisericii răsăritene sunt pătrunse de acest spirit eroic și luptător (sublinierea noastră).8
Incapabili să înțeleagă logica sacrificială, lupta împotriva fricii de moarte prin dragoste jertfelnică, mass media și clubul “ Ortodoxie și Odihnă” au considerat apelul părintelui Iustin Pârvu o chemare la jihad. Marea primejdie pentru România n-au mai fost cipurile, ci starețul de la Petru Vodă. Cum creștinismul manelist este securist, incult și ocult, a purces la ceea ce se pricepe mai bine: deturnare și mistificare. Pe bloguri, la conferințe, în comunicatele de presă, mesajul părintelui Iustin Pârvu, mereu răstălmăcit, a devenit un insipid îndemn la “priveghere”. Nu numai conținutul i-a fost trecut prin etuvă dar și limbajul profetic. Interpreții s-au grăbit să “spiritualizeze” gnostic cuvintele, ascunzând sensul lor literal. Din moment ce imaginile nu s-au mai întrupat în percepții concrete, înțelesurile din apel și-au pierdut turnura lor insurgentă. Mucenicia a devenit “spiritualitate” dezîntrupată.
Cu riscul de-a dezamăgi mulți cititori, voi mărturisi că îndemnul “să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei” nu este alegoric, ci analogic. “Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei și aștepți, ca și creștini de odinioară să dea drumul la lei. Așteptați să fiți sfâșiați, rupți, altă scăpare nu e” ( Nu, nu-i o secvență din “Gladiatorul” unde limbajul cinematorgrafic, auto-referential precum orice limbaj tehnicizat, recrează magic istoria). Iustin Pârvu, și noi odată cu el, chiar ne aflăm în arenă, încarnați deopotrivă în acel moment din istorie și în această situație concretă din prezent.
*
Au dat drumul la lei. Fiarele se apropie. Căscă boturile.
Abur cald, Duhul ne freamătă-n nări.
*
Dacă nu arătăm cu degetul fiara care ne pecetluiește, discutăm despre pașapoartele biometrice doar ca să ne găsim în treabă. “Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei”, ne cer Scripturile.9 În zadar socotim însă numărul fiarei în bar cod-urile mărfurilor din supermarket. Înțelepciunea creștinului ortodox ar fi să deslușească contextul în care azi aproape totul primește “semnul” ei. Să ne punem întrebarea: De ce suntem “însemnați”? Sau, mai bine spus, de ce ne lăsăm însemnați? Cum acționează mecanismele însemnării? Cine sunt cele două fiare ale momentului istoric actual? (Discutând despre prezent, nu înseamnă că abandonăm perspectiva istorică sau pe cea escatologică. Înterpretăm episoadele Apocalipsei în strânsă legătură cu persoana lui Hristos. Iar Adevărul întrupat fiind viu, ne va raporta totdeauna la situația noastră actuală. )
Nu mai încape nici o îndoială că prima fiară simbolizează puterea imperiului roman. Simbolul este însă mult mai larg, trimite la o putere universală și totalitară. Dacă ieri prima fiară s-a încarnat în imperiul Roman, azi fiara ia înfățișarea “sistemului industrial-tehnologic”. Cine altul decât Sistemul stăpânește peste “orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam”? Ca simbol al Puterii absolute (“putere absolută” contrafăcută ca orice lucru venit de la diavol), mijloacele gigantice ale tehnologiei și economiei se constituie în obiect de venerație demonică: “Și au început să se închine balaurului pentru că dăduse puterea lui fiarei . Și au început să se închine fiarei zicând: ‘Cine se poate lupta cu fiara, și cine se poate lupta cu ea?’ ‘’10
Sistemul îi înrobește pe oameni prin fascinația idolatră pe care o exercită asupra lor. Nu este vorba exclusiv de o manifestare psihologică sau spirituală. Prima fiară nu acționează doar asupra “omului interior”. Are o existență independentă de deciziile omului, dar în strânsă legătură cu viața sa concretă. Separându-l pe om de Dumnezeu, și de sfinții pe care-i învinge, prima fiară reprezintă un triumf al Morții. Prin tehnologie Diavolul operează o “inginerie” socială, intelectuală și economică. Tot ceea ce exista viu, în plinătatea sa ontologică, tot ceea ce era configurat și alimentat de energiile dragostei divine, devine acum contrafăcut. Realitatea omului, refigurată și desfigurată necrofilic, capătă un aspect spectral.
Prima fiară – o întruchipare a imperiului roman, în planul istoriei, a sistemului industrial-tehnologic, în planul prezentului, a Puterii totalitare, în plan simbolic – este “dublată” de o a doua fiară, ridicată din pământ, care “lucra cu toată puterea fiarei dintăi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi a cărei rană de moarte fusese vindecată.”11 Există un consens general că a doua fiară este “falsul profet sau, din punct de vedere istoric, propagandistul cultului imperial” (Ellul). În termeni moderni, a doua fiară este mult mai mult decât propaganda de stat. Aș vedea aici puterea spectaculară care include atât structurile ideologice și propagandistice vizibile (propagandă, educație, publicitate etc) ale Sistemului cât și structurile sale oculte ( Rețeaua serviciilor secrete, mafiile de tot felul). Puterea spectaculară lucrează cu instrumentarul tehnic și psihologic al Sistemului mentinându-și însă o anumită independență. Misiunea ei este să mențină secretul generalizat așa incât credincioșii să nu-și dea seama că Sistemul este animat de un spirit demonic.”Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină”.12 A doua fiară este meșteră în a creea falsuri fără replică – “făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ”13 . Ei i se aplică toată gama de adjective din sfera “amăgirii”: seducător, înșelător, impostor, falacios, insidios, ademenitor etc.
Cea de-a doua fiară îi determină pe oameni să facă o “icoană a fiarei care avea rana de sabie și trăia”. Construindu-i Sistemului o icoană, conform dorinței Altcuiva, recunoscând această icoană drept Autoritate, oamenii s-au înlănțuit în niște imagini care nu le mai aparțin. Nu avem aici oare esența alieneării? De fapt, ceea ce-i subjugă în final este “icoana fiarei celei dintâi”, credința lor idolatră în Sistem și nu Sistemul însuși. Universul de imagini, (“societatea spectacolului”) este mort, fiind administrat de o putere mecanică (diabolică) și însuflețit în mod artificial. Oamenii însă iau această energie drept Viață și vorbele înșelătoare ale puterii spectaculare drept Adevăr. Semnul fiarei, pe care îl primesc cu toții, este codul, parola pe care oamenii o folosesc să se branșeze la rețelele Sistemului. Dacă nu ai înscris codul în persoana ta și încalci “protocolul” tehnologic atât în ceea ce faci – mâna este simbolul acțiunii – cât și în ceea ce gândești – fruntea reprezintă inteligența – ești exclus din Sistem; îți pierzi “privilegiul” de a-ți exercita cele mai elementare funcții sociale ( de pildă, să vinzi și să cumperi)
Dacă Iisus Hristos a desacralizat lumea, a alungat idolii păgâni, tehnologia i-a adus înapoi. Nu mă refer doar la fetișizarea Mașinii însăși (gadgeturile electronice, automobilul, “minunile” geneticii etc.) Să nu uităm pletora de manifestări spirituale ale sacrului modern din templele Confortului, Tehnicii, Economiei, Revoluției, Statului (naționalist, supranațional, “dădacă”), Religiei ( ecumeniste, gnostice, satanice) și Divertismentului. “Zeii stadionului, ai vitezei, ai consumismului, utilității, banilor, cunoașterii, iraționalului, sexului, nebuniei, revoluției, agnosticismului, ideologiilor…zei lumești cerând holocausturi de care nu s-a auzit încă”14 – perverși și rafinați, sunt mult mai periculoși decât cei de-odinioară.
*
Apelul Parintelui Iustin Pârvu este o mărturisire a numelui lui Dumnezeu în mijlocul noilor idoli și un îndemn la eliberarea persoanei timpurilor noastre. Este un cuvânt viu care vrea să ne aprindă – “Am venit să aprind focul pe pământ”, spune Mântuitorul Deocamdată, de aprins nu s-a aprins nimeni, doar s-au “energizat” ciberantropii însărcinați să mențină Ortodoxia în Sistem.
Cine are urechi, să asculte…
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Pr. Chiricuță, Petre, Parusia sau despre A Doua Venire, Anastasia, 2001.
Davis, Erik, Technosis. Muth, Magic +Mysticism in the Age of Information, Three Rivers Press, 1998.
Ellul, Jacques, L’Apocalypse: architecture en mouvement ( traducere în engleză: Apocalypse, A Crossroad Book, 1977)
Le bluff technologique (traducere în engleză: The technological bluff, William B. Eerdmans Publishing Company, 1990)
Hurduzeu, Ovidiu, Unabomber, profetul ucigaș, Editura Logos, Bucuresti, 2007
Sclavii fericiți, Editura Timpul, Iasi, 2005
Juenger, Friedrich Georg, Die Perfektion der Technik (traducere în engleză: The Failure of Technology: Perfection without Purpose, Henry Regnery Company, 1949)
Picard, Max, Flucht von Gott (traducere în engleză: The Flight from God, Regnery Gateway, 1951
Postman, Neil, Technopoly. The Surrender of Culture to Technology, Vintage Books, New York, 1992.
NOTE:
1 Spre meritul lor, în ultimii ani, câţiva „noi stângişti” au făcut cunoscute cititorilor români luările de poziţie antitehnologice ale lui Paul Virilio şi Guy Debord. Cum era de aşteptat, stânga „politic corectă” din mainstream a păstrat tăcerea. Cât despre intelectualii de (pseudo)dreapta, au uitat complet că „tinerii păltinişeni” nu erau deloc favorabili tehnologiei (vezi cazul tânărului Noica).
2 Jacques Ellul, Le système technicien, Calman-Lévy, Paris, 1977, p.158. Despre tehnologie ca sistem integrat vezi de asemeni volumele Sclavii fericiţi (mai ales eseul „Angrenajul tehnologic”) şi Unabomber, profetul ucigaş, ambele de Ovidiu Hurduzeu.
3 „L’insurrection qui vient”, Comité invisible, La Fabrique editions, Paris, 2007, p.57.
4 Termen folosit de Ted Kaczynski în „Manifestul Unabomber”.
5 Teoriile conspiraţioniste, indiferent de provenienţa lor, sunt animate de un spirit anti-ortodox. În ciuda aparenţelor, ele legitimează imaginea Sistemului ca mecanism implacabil; omul, prins într-o pânză de păianjen de dimensiuni planetare, nu are nici o posibilitate de a se revolta. „Conspiraţioniştii” pretind că au găsit acel „ceva” (plan secret) sau „cineva” (Antihristul, Evreul) care îl subjugă complet pe om. Apelând la un Referent universal ca factor de instrumentalizare a subiectului uman, conspirationismul funcţionează după logică deterministă a Sistemului. În mod indirect, neagă „libertatea în Hristos” a persoanei. Dacă suntem liberi în Hristos, nimeni nu ne poate obliga să acceptăm planurile secrete ale societăţilor oculte. Nu trebuie să ne supunem adevărului realităţii, ci Adevărului întrupat care este Viaţa. A proclama atotputernicia Sistemului, aşa cum o fac adepţii „teoriei conspiraţiei”, înseamnă să proclamăm triumful morţii. O victorie a Satanei.
6 Romani, 6:23. Despre o tratare exhaustivă a legăturii dintre moarte, păcat şi diavol în practica Bisericii ortodoxe, vezi John S. Romanides, The Ancestral Sin, Zephyr, Ridgewood, 2002.
7 Cf. Pavel Florensky, Iconostasis: „Termenul latin ‘larva’ a dobândit încă în vechea cultură romană înţelesul de ‘cadavru astral’, ‘gol’ (inanis), sau ‘lipsit de substanţă’, ceea ce rămâne după moarte: altfel spus, ‘larva’ sau ‘masca astrală’; vampirul întunecat şi impersonal împrumută un chip viu, căruia îi suge sângele. Este remarcabil cum diferite tradiţii folosesc aceeaşi termeni ca să exprime realitatea falsă a ‘măştii astrale’: În Cabală este numită klipot iar în Teosofie ‘coaja’ „.
8 Ibid., p.174.
9 Apocalipsa 13:18.
10 Apocalipsa 13:4.
11 Apocalipsa, 13:12.
12 2 Cor 11:14.
13 Aluzie la o minune similară pe care i-o cer apostolii lui Iisus: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi”, îi ceartă Mântuitorul.
14 Noţiunea de religie la care se referă Ellul trebuie înţeleasă ca „religie a Omului” opusă revelaţiei creştine. Închinătorii la idoli din vechime nu mai făceau distincţia dintre natură şi Dumnezeu; astăzi, în mediul artificial creat de maşini, închinătorii la idoli venerează obiectele, fenomenele şi structurile create direct sau indirect de tehnologie: automobilele, gadgeturile electronice, cyberspace, tehnodivertismentul (muzica tehno, emo etc), creşterea economică (religia PIB-ului), statul managerial în permanentă expansiune, sportul, religiile gnostice pseudocreştine şi New Age, technoza, gândirea dezîntrupată („Gnosticismul a fost şi este un fel de teorie a informaţiei” scrie Harold Bloom în Religia Americană). Sistemul industrial-tehnologic a recreat un univers mitologic, reintroducând pe uşa din dos sacrul epocilor precreştine, panteismul şi ocultismul premodern cu toate consecinţele lor: fuziunea dintre subiect şi obiect, devalorizarea realităţilor extramentale, spiritualizarea şi mitizarea „puterii” (Statul, Banul, Tehnologia), identificarea mijloacelor cu scopurile, preamărirea Omului, „divinizarea procesului de evoluţie care transformă tot ceea ce se întâmplă într-o funcţie a unor procese automate şi impersonale” (Gunton, The Triune Creator). Precum sacrul epocilor precreştine, mitologiile sistemului industrial-tehnologic înlănţuie persoana în DETERMINISM (în sensul că totul este prestabilit, sfârşitul nu este diferit de început) şi structuri idolatrizate.
https://www.ovidiuhurduzeu.ro/
În organizarea Coaliţiei împotriva Statului Poliţienesc şi a revistei de atitudine creştină “Veghea” a avut loc, la Braşov, conferinţa cu tema “Îndosarierea electronică şi libertatea întru Hristos. Apelul Părintelui Justin Pârvu”. Au luat cuvântul Monahul Filotheu, Maica Ecaterina Fermo, avocatul Dragoş Tăcăluţă, jurnaliştii George şi Victor Roncea. Întrunirea a fost moderată de coordonatorul revistei Veghea, Florin Palas.
Cipurile biometrice pentru sau contra umanitatii?
Miercuri 18.02.2009 la Alesd a avut loc conferinta “Indosarierea electronica, o inchisoare invizibila”. Invitatul conferintei a fost ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta, licentiat al facultatii de electrotehnica din Oradea. Conferinta a fost organizata de ASTRADROM – Alesd. S-a prezentat aspectele sociale, tehnologice, politice, economice, religioase si morale ale introducerii cipurilor biometrice in actele personale ale cetateanului.
In sala mare a primariei din orasul Alesd a avut loc conferinta “Indosarierea electronica, o inchisoare invizibila” sustinuta de ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huta. In timpul conferintei, invitatul subfilialei ASTRADROM din Alesd, a vorbit despre modul de functionare a tehnologiei RFID, posibilitatile tehnologice de supraveghere si control a populatiei prin metode biometrice, felul in care aceasta a fost prezentata de catre forurile de conducere a Statului Roman si a Uniunii Europene si modul de impunere a acesteia prin lege.
Parintele Eftimie considera ca odata cu schimbarea Constitutiei Romaniei s-au impus si unele modificari legislative straine de traditia si simtamintele nationale ale poporului roman: “Prin modificarea constitutiei Statul Roman si-a pierdut suveranitatea. In articolul 148, aliniatul 4 din noua constitutie se specifica clar ca Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca au sarcina de a duce la indeplinire directivele impuse prin lege ale Parlamentului European. In felul acesta parerea populatiei unei tari nu mai conteaza. De aici incolo totul e o chestiune de procedura juridica”. Parintele Eftimie a criticat modul in care a fost schimbata Constitutia: “la fel de viclean precum a fost si felul in care s-a introdus Ordonanta Guvernamentala prin care s-a impus introducerea cipurilor in actele noastre. In timpul zbuciumului electoral de anul trecut, cand toata atentia era spre alegerile parlamentare, pe neobservate au strecurat aceasta ordonanta”.
“Nu ne sperie tehnologia dar ne ingrijoreaza felul in care aceasta e folosita de puternicii zilei. Azi dictaturile nu se mai impun prin baionete ci prin justitie si informatie.” spune invitatul conferintei de la Alesd continuand: “Nu e vorba de o superstitie popeasca, asa precum ei vor sa dea impresia, ci de o realitate pe care vor sa o ascunda asa cum au ascuns si adevarata fata a experimentului cu vaccinul Gardasil”.
Coordonatorul sectiunii de tineret ASTRADROM, inginerul Adrian Bogdan, a declarat: “Ar fi bine daca Statul Roman ar da o lege in care, in virtutea libertatii de constiinta, cetateanul sa poata avea dreptul de a alege daca sa aiba documente cu sau fara cip. Azi toate minoritatile au drepturi. Asa cum pentru homosexuali s-a putut da o lege speciala, asociatia noastra propune politicienilor bihoreni sa tina seama, cand iau decizii in parlament, si de optiunile celor care se simt deranjati de introducerea cipurilor RFID”.
Ioana Buntea,
Secretar – A.M.A.S.
“Parintele Iustin Parvu a facut bine ca s-a ridicat impotriva cipurilor”
Ziaristi Online
February 19th, 2009 
VR 
