Romania libera:Un festival al minoritatilor sexuale desfasurat la Cluj este pe cale sa se transforme intr-un scandal public. O serie de grupuri crestine au anuntat proteste fata de manifestare.
“Festivalul international Lesby” este organizat de asociatia “Esti unica”. Organizatorii au anuntat dezbateri s care include lesbienele, bisexualii, homosexualii si transsexualii. De asemenea, festivalul a programat petreceri private, concursuri de bloguri, prezentari de filme tematice si ar fi trebuit sa aiba loc, la finalul saptamanii, si un concurs Miss Lesby. Sub presiunea opiniei publice, organizatorii au anuntat ca acest concurs de frumusete ar putea fi anulat. si asta pentru ca prin oras au inceput sa circule zvonuri ca membri ai galeriei echipei de fotbal Universitatea Cluj intentionau sa mearga la concurs si sa inceapa sa ii bata pe participanti. Organizatorii spun ca toate manifestarile sunt tinute cu usile inchise, dar intrarea este libera. Reprezentantii “Comunitatii LBGT” afirma ca situatia minoritatilor sexuale din Cluj este in continua deteriorare. Daca in urma cu cativa ani, in oras erau cluburi special rezervate pentru ei, acum situatia s-a schimbat. Angela Moldovan, unul dintre organizatorii festivalului, spune ca au existat persoane care ii agresau pe cei care participau la petrecerile organizate in cluburile pentru homosexuali, indiferent ca era vorba de femei sau de barbati. “Prima data, lumea sa incerce sa ii inteleaga pe cei din comunitatea gay, apoi oamenii vor vedea daca suntem buni sau rai”, spune Angela Moldovan. Un alt organizator, Sorin Filip, face apel la sentimente crestinesti. “In Biblie scrie sa ne iubim aproapele. Il iubim pana la un punct. Daca o persoana are alte inclinatii, trebuie sa o dam deoparte?”, se intreaba Sorin Filip. Insa tocmai Biblia este argumentul suprem al contestatarilor festivalului. O petitie pe internet, prin care un grup crestin cerea interzicerea manifestarii, a strans in cateva zile mii de semnaturi. Mai mult, deputatul PDL Mircia Giurgiu a anuntat ca va organiza un protest impotriva Festivalului lesbienelor. Protestul ar urma sa inceapa astazi, de la ora 13.00, in Piata Unirii. “Le respectam drepturile acestor oameni, dar ei nu pot sa fie un model pentru copiii nostri”, a spus deputatul clujean. Marsul este sustinut si de reprezentantii comunitatilor crestine din Cluj, printre care se numara reprezentanti ai Mitropoliei Ortodoxe din oras. La randul sau, purtatorul de cuvant al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, Daniel Avram, spune ca Biserica Catolica nu poate fi de acord cu asemenea manifestari, “care sunt condamnate de Biblie in mod repetat”. El considera ca inclinatiile homosexuale sunt un pacat. “Biserica a condamnat intotdeauna pacatul, dar s-a rugat pentru pacatosi. Noi vrem sa sustinem persoanele care au asemenea inclinatii si care se lupta cu ele. Calea recomandata de Biserica este abstinenta”, a spus diaconul Daniel Avram. » Tombola cu premii “Vineri si sambata, vom premia persoanele care au cele mai bune bloguri LGBT si persoanele care au participat cel mai mult la activitatile din comunitate”, a declarat Sorin Filip, reprezentantul organizatiei “Esti unica”, organizatorul Festivalului lesbienelor. Potrivit lui Sorin Filip, petrecerea de final va avea loc, duminica, in Club Angels, unde va avea loc si o tombola cu premii-surpriza. “Biletul de intrare va costa 30 de lei si va include consumatia”, a mai spus Sorin Filip. Organizatia “Esti unica” are ca scop declarat protejarea femeilor defavorizate. Clubul cu pricina este cunoscut de mai multa vreme drept un loc de intalnire al homosexualilor. In anii precedenti, tot la Cluj, au avut loc si “Serile Filmului Gay”. si aceste manifestari au fost criticate in mod repetat de catre reprezentantii comunitatii crestine din oras.
Ion Iliescu are calitatea de invinuit in dosarul Mineriadei din iunie 1990, in legatura cu evenimentele din 14-15 iunie
Fostul presedinte a primit neinceperea urmaririi penale pentru evenimentele din 13 iunie si noaptea spre 14 iunie 1990, informeaza NewsIn, care citeaza surse judiciare.
Aceleasi surse au afirmat ca Ion Iliescu are, in continuare, calitatea de invinuit in celalalt dosar care priveste venirea minerilor in Bucuresti, adica intervalul 14-15 iunie 1990.
“Ion Iliescu este invinuit in acest al doilea dosar al Mineriadei din 1990 inca din 2005. In respectivul dosar sunt invinuite aproximativ 30 de persoane”, au declarat sursele.
Dosarul se afla acum la Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitatate Organizata si Terorism (DIICOT), pentru ca procurorii militari, care s-au ocupat inital de caz, i-au acuzat pe cei implicati de savarsirea mai multor infractiuni grave, precum cea de terorism.
In data de 13 iunie 1990, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu a intervenit personal de cinci ori in desfasurarea efectivelor de lupta din timpul mineriadei din 1990, se arata in Jurnalul de lupta al Armatei in Garnizoana Bucuresti din perioada 13-15 iunie 1990.
Potrivit documentului, fostul presedinte a intervenit “organizatoric” doar in primele 24 de ore ale evenimentelor din 13-15 iunie 1990, ulterior alte institutii ocupandu-se de restabilirea ordinii in Bucuresti.
Potrivit jurnalului de lupta, in data de 13 iunie 1990, la orele 15.45, “Presedintele Romaniei a cerut telefonic la Marele Stat Major (gl.mr. Schiopu Nicolae care inlocuia pe seful M. St. M.) sa se intervina cu doua detasamente de militari din unitatile M.Ap.N. in sprijinul trupelor M.I. existente in Piata Universitatii. Gr.mr. Schiopu Nicolae a propus presedintelui ca M.Ap.N. sa nu intervina in Piata Universitatii, ci sa intareasca paza Guvern si Televiziune. Propunerea a fost aprobata”, se arata in jurnalul de lupta al Garnizoanei Bucuresti de la data respectiva.
Parchetul General a dispus, pe 10 octombrie, neinceperea urmaririi penale fata de Ion Iliescu in legatura cu decesul a patru persoane si ranirea altor trei prin impuscare in ziua de 13 si in noaptea de 13-14 iunie 1990. (Ziare.com)
Personal nu i-am cunoscut decât pe câţiva dintre securiştii care se ocupau îndeaproape de artişti. Mai bine zis, doar pe cei care se arătau adesea prin mediile pe care le frecventam. N-aveau nimic deosebit, iar cu ce se îndeletniceau nu ştiam. Unii au păţit ceea ce era logic să păţească. Au căutat să le fie simpatici artiştilor pe care-i spionau şi au căzut într-un complex profesional de admiraţie. Cred că le era ruşine de treaba pe care ajunseseră s-o facă. Ulterior, când artiştii au avut acces la dosarele de la CNSAS, l-am citit şi eu pe al pictorului Mihai Bandac, minunându-mă cât de tâmpiţi puteau fi mulţi dintre ofiţerii care ne monitorizau. Prin anii 1975 ne adunam seară de seară în atelierul lui Bandac din Strada Eforie vreo zece pictori, sticlari, medici, ceramişti şi gazetari. Întâlnirile urmau în esenţă la fel: partea întâi cu toţi combatanţii treji, partea a doua cu toţi afumaţi, iar unii biruiţi bine de votcă. Într-una din seri, la jumătatea distanţei dintre luciditate şi frenezie bahică, s-a decis în unanimitate constituirea unei societăţi secrete pentru salvarea femeilor îndelung neglijate de bărbaţii lor. Era, bineînţeles, o distracţie, un delir de cheflii cu imaginaţie, hai să-i spunem şi o bagatelă de bodegă, marcată de erotisme fără perdea, pe care numai nişte dobitoci de securişti puteau s-o ia în grav. Dosarul SIRFA de la CNSAS – aşa ar fi urmat să se cheme Societatea – e în întregime lucrarea unor mărginiţi care făceau din ţânţar armăsar, spre a le dovedi şefilor lor, coloneii şi generalii, cât de vigilenţi, de harnici şi de mari spioni erau. În grupul de artişti, vreo doi erau turnători. Pe unul din ei îl ştiam toţi că-i scriitor vopsit, pe celălalt nu l-am ghicit nici atunci, nici citind dosarul. În ce mă priveşte, m-a salvat de grija Securităţii faptul că nu ţin la băutură. Când şedinţele SIRFA intrau în repriza a doua şi, cu votca în nas, începea licitaţia masculină pentru recuperarea spirituală a unor neveste de colegi sau pictoriţe stătute, eu plecam. Tare mi-ar fi plăcut să particip măcar cu ideea la acele extrem de elaborate şi nobile, din punct de vedere sexual, operaţiuni de ajutorare a doamnelor. Numai că nu suport oamenii beţi. Pe artiştii din grup îi iubeam cât timp erau treji. Apoi plecam, preferând să-i ştiu doar în condiţia lor de creatori de mâna-ntâi. Turnătorii, ca să-şi dovedească utilitatea, prezentau în scris serile SIRFA ca pe nişte întruniri conspirative cu bătaie lungă şi antistatală, iar securiştii, ca să pară că au de muncă până peste cap, plusau la minciună. Pentru cine nu ştia despre ce era vorba, SIRFA putea să pară o ameninţare şi la pudoarea Lenuţei Ceauşescu. Prostia, când se încinge rău, mai dă şi în clocot. În zelul lor de nerozi înşiruiţi ierarhic, securiştii care se ocupau de societatea aceea drăguţă şi atât de providenţială în scopuri ţineau să-i convingă pe şefi că sunt pe cale să-i întoarcă pe câţiva dintre fervenţii grupului spre statutul de colaboratori. Ceea ce era o mârşăvie. Mulţi oameni au fost nenorociţi astfel de securişti lăudăroşi, care anunţau, ca-n agricultură, producţii-record de turnători la hectar.
Jurnalul National / 12/02/2009
SIRFA şi Securitatea de Miron Manega
Pe uşa lui Nichita era lipit: “Dacă mă iubiţi, lăsaţi-mă să lucrez”. Alăturat se afla: “Aprobat SIRFA”. Societatea Internaţională a Ridicării Femeii prin Artă (SIRFA) este mai mult o legendă decît a fost vreodată realitate. O legendă care a dat de lucru Securităţii. Era, de fapt, un fel de joacă organizată a unor adulţi artişti, o strategie de a înnobila votca şi de a da un sens metafizic elucubraţiilor boeme. A fost ideea pictorului Mihai Bandac, îmbrăţişată unanim de fluctuanta comunitate. O GLUMĂ. Preşedinte de onoare şi “lider principal” al grupului SIRFA a fost Nichita Stănescu. SIRFA era organizată pe secţii cu denumiri care mai de care mai suprarealist-ţicnite: Trafic de influenţă, Şantaje, Pleonasm, Animozităţi de toamnă etc. Pictorul Mihai Bandac a definit SIRFA ca fiind “o invenţie, o metaforă sublimă. N-a fost nimic de fapt, a fost un joc de cuvinte, o societate filantropică, «internaţională», bineînţeles, «în vederea renaşterii frumosului prin art㻓. Plasticianul Mircia Dumitrescu o cataloghează mai detaşat: “A fost o glumă la băutură. Puteam să-i spunem foarte bine SBDS – Societatea Băutorilor de Dimineaţa pînă Seara. La început se punea problema emancipării virginelor prin artă. S-a renunţat la acest criteriu, ca să nu rămînă ideea fără obiect. Virgine erau prea puţine… Eu n-am fost cînd a pornit toată treaba, prin 1979. Iar Securitatea a intrat pe fir prin ’80-’81”. COLONELUL. Contextul în care îşi desfăşura SIRFA activitatea era cît se poate de restrictiv, pentru că “ochiul şi timpanul” vegheau necontenit. “În casa lui Nichita veneau tot felul de oameni – povesteşte Mircia Dumitrescu – , de la miniştri pînă la oameni de rînd. Odată, urma să vină un colonel de securitate. Toţi prietenii lui Nichita au intrat brusc în panică şi au încercat să-l atenţioneze pe poet de gravitatea faptului. «Terminaţi cu prostiile! – le-a spus el. Mai bine să am un colonel în casă decît un informator. Nu vă daţi seama? Informatorul nu ştii ce pîrăşte, pe cînd ăsta aude cu urechile lui şi nu mai crede tot ce-i spune informatorul». Avea dreptate şi ne-a liniştit pe toţi”. Tudor Octavian are şi el amintiri despre SIRFA: “Am fost invitat să fac parte din această organizaţie, dar, pentru că eu nu beam, n-am făcut faţă şi m-am retras. La această societate baza era votca. A fost, de fapt, o glumă a lui Mihai Bandac, ca să dea blazon întîlnirilor dintre artişti. Securitatea a luat în serios toată această pseudomişcare şi şi-a dat singură de lucru. Întîlnirile aveau loc fie la Mihai Bandac, fie la Ţumpi Rădulescu, fie la vreun atelier al Uniunii Artiştilor Plastici. De fapt, SIRFA nici n-a existat. A fost o realitate virtuală creată de Securitate, din prostie şi comoditate”. Grupul s-a constituit în 1979, dar a intrat în vizorul Securităţii în 1981, cazul fiind încredinţat generalului Aron Bordea şi colonelului Gheorghe Dănescu. Făceau parte din SIRFA, conform unui raport de informator din 1982, următorii: Mihai Bandac, Ruxandra Garofeanu, Octavian Stoica, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mariana Pîcă, Mihai Cîrciog, Dan Claudiu Tănăsescu şi Iulian Neacşu. Numărul “sirfioţilor” a fost însă mult mai mare. Printre ei se numărau şi Ion Caramitru, Mircia Dumitrescu, Gheorghe Pituţ, Mircea Micu, Mihai Ungheanu, Dumitru Fărcaş etc. Concluzia rapoartelor a fost următoarea: “SIRFA nu are implicaţii politice… Un anturaj decadent, caracterizat prin imoralitate şi promiscuitate, care oferă prilejuri pentru comentarii politice necorespunzătoare”.
Nichita a murit cu zile – declara pictorul Mihai Bandac în 1989.
Cînd încerci să afli adevăruri pe care unii le ascund, uneori descoperi lucruri pe care ai fi preferat să nu le afli. În cazul lui Nichita se poate spune că, din păcate, pe el l-au omorît prietenii. Nu din voinţă, ci din neglijenţă, egoism sau iresponsabilitate. Există, evident, prezumţia fatalistă că aşa trebuia să se întîmple. Probabil e adevărat, dar asta nu exclude responsabilitatea personală a făptuitorului moral. Cu atît mai mult cu cît nimeni nu şi-a recunoscut pînă acum vreo vină. S-a pus totul pe seama destinului. TATĂL NOSTRU. În vara lui ’83, Alexandru Condeescu s-a căsătorit cu Ofelia Rotaru. Cununia civilă a avut loc în Bucureşti. Nichita Stănescu le-a fost naş, aşa cum le promisese. Proaspăt căsătoriţii au hotărît să mai facă însă o nuntă la Drobeta Tr. Severin, de unde era mireasa. Nichita nu mai voia să meargă. Era obosit şi bolnav. Cu greu, s-a lăsat convins… Cununia religioasă a fost oficiată la Severin de protopopul Crăciun Pufan. După ce s-a terminat slujba, Nichita s-a apropiat de preot şi l-a rugat: “Părinte, mai spune o dată, te rog, Tatăl Nostru. Doar pentru mine”. Tulburat, părintele Pufan i-a respectat dorinţa. FRIG. A urmat nunta, care a avut loc în sala îngheţată a unei case de cultură. S-a dat şi darul, care a fost conform aşteptărilor, căci prezenţa naşului ridicase mulţumitor cota. La un moment dat, lui Nichita i s-a făcut frig. A mers pînă în casa preotului, să se mai încălzească. A revenit, dar pe la miezul nopţii şi-a dat seama că nu mai rezistă. “În timpul nunţii, am plecat la preot acasă pentru a vedea nişte cărţi – povesteşte Dora. Nichita s-a simţit foarte bine, i-a dedicat preotului poeme. Era o atmosferă caldă. La nuntă nu am mai stat mult. Începuse dansul, le-am lăsat tinerilor dreptul de a se distra, să se fure mireasa… Am mers acasă şi am dormit. A doua zi dimineaţa am luat masa cu mirii şi am hotărît plecarea. În tren, Nichita nu s-a mai simţit bine”… NU TREBUIA. Scriitorul Victor Rusu, directorul Bibliotecii Judeţene Mehedinţi, o consideră pe Ofelia autorul moral al morţii lui Nichita. Au fost şi alţii, mulţi, care afirmă (dar numai confidenţial!) acelaşi lucru. Iar pictorul Mihai Bandac, în “Nichita Stănescu, atît cît mai ştim noi” (1989), declara: “Nichita nu trebuia să facă acel drum din 8, 9, 10, 11 decembrie 1983. Se simţea epuizat şi, fiind răcit, era îngrijorat. Nunta aia cu dar se putea ţine şi fără el, mai ales că era în reluarea sătească, după ediţia orăşenească. Afirm şi cu această ocazie, şi o să afirm mereu, de cîte ori o să pot, că Nichita a murit cu zile”.
Fostul guvernator al Deltei Dunării sugerează că Horia-Roman Patapievici şi Traian Ungureanu ar şti mai multe despre revocarea sa. Grigore Baboianu, director executiv adjunct al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a fost numit guvernator al acesteia în locul lui Liviu Mihaiu de către premierul Emil Boc. Liviu Mihaiu a fost numit guvernator al Deltei Dunării la 18 septembrie 2008 de către fostul premier Călin Popescu Tăriceanu . Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, a anunţat ieri, după şedinţa de guvern, că Mihaiu a fost schimbat cu Baboianu, adăugând că, la anumite niveluri, deciziile luate sunt de natură politică. De altfel, Victor Tarhon, preşedintele PDL Tulcea, a afirmat că Baboianu a fost susţinut de organizaţia locală a democrat-liberalilor. „Propunerea domnului Baboianu a venit din partea noastră şi mă bucur că forurile superioare au ţinut cont de ea”, a declarat Tarhon.
Scandal între colegi
1.Traian Ungureanu
Pentru a afla motivele înlocuirii sale din funcţie, Mihaiu ne-a îndrumat însă, surprinzător, către Horia-Roman Patapievici şi Traian Ungureanu. Fostul guvernator al Deltei i-a nominalizat pe directorul revistei „Idei în Dialog”, Patapievici (care este şi directorul Institutului Cultural Român), şi pe editorialistul ziarului „Cotidianul”, Ungureanu, ca fiind implicaţi în demiterea sa. Mihaiu nu a oferit alte explicaţii. Totuşi, publicaţiile amintite, ca şi revista „Academia Caţavencu”, la care Liviu Mihaiu a fost redactor-şef adjunct, sunt ale Grupului Realitatea-Caţavencu, controlat de Sorin Ovidiu Vîntu. Prin urmare, cei trei au ca element comun apartenenţa la un trust de presă unde au desfăşurat sau desfăşoară diferite activităţi. În ceea ce priveşte demiterea din funcţia de guvernator al Deltei Dunării, vehiculată „pe surse” încă de marţi, Liviu Mihaiu a spus că premierul s-ar putea să fi găsit „un profesionist” pentru acest post. „Probabil că guvernul Boc a găsit un om cu care să mă înlocuiască, un profesionist, ca toţi cei din administraţie, fapt pe care nu pot decât să-l aplaud îndelung. Sau poate este sistemul ticăloşit?!? Nu ştiu. Întrebaţi-i pe Patapievici şi pe Traian Ungureanu. Ei ştiu mai bine!”, a declarat Liviu Mihaiu.
„Mi-ar vinde şi organele”
2. Horia-Roman Patapievici
Demersurile noastre de a-l contacta telefonic pe Traian Ungureanu s-au lovit, însă, pe tot parcursul zilei de ieri, de mesageria sa vocală. Dacă Traian Ungureanu a fost de negăsit pentru a-şi prezenta punctul de vedere în această chestiune, Horia-Roman Patapievici a acceptat să spună câteva cuvinte pe tema în cauză. „Cum adică? Mi se pare ceva de pe planeta Marte. Regret demiterea sa, dar nu am absolut nicio legătură! Cum aş putea avea?!”, ne-a declarat Patapievici. Guvernatorul Deltei Dunării ne-a vizitat recent la redacţie, fiind invitat la o ediţie a interviurilor „La masa Adevărului”. El a afirmat atunci că „România e o ţară mult prea imprevizibilă” şi că postul său „e obiect de negociere în orice alianţă”. „Dacă cineva dă „o piesă” pentru postul ăsta, atunci s-ar putea să fiu schimbat. Ştiu foarte bine în ce joc am intrat, dar mie îmi plac marile provocări şi nu mi-e teamă de sistem”, ne-a spus Liviu Mihaiu. El a precizat că, „pe canale neoficiale”, s-a discutat despre soarta sa în funcţia de guvernator al Deltei Dunării. „Aşa am aflat că un partid dintre cele două aflate la guvernare a vrut să mă schimbe. Acel partid cred că mi-ar vinde şi organele. Nu e greu de intuit care e, însă celuilalt partid se spune că i-a plăcut ce am făcut în Deltă. Ăsta n-ar trebui să fie post politic şi deocamdată nu e. Poate singurul…”, ne-a mai declarat Liviu Mihaiu.
Stiti postarea mea cu un guzgan si un motan care lingeau la un ciolan? E, a disparut misterios (sau miraculos?)! I-am cautat pe tot site-ul si… nimic. Evident, am declansat alarma. Sursele mele si-au facut datoria: cica au fost vazuti misunand pe treptele Primariei, unde au cerut sa fie primii implantati cu micro-cipuri, daca se poate chiar de manuta lui Sorin Oprescu. Ba chiar motanu’ Tiganu a cerut sa fie si sterilizat, pe loc (pentru guzganu’ Iudeanu nu mai era cazul). Duca-se pe pustii! Revenind la situatia aberanta creata de Hotararea Primariei de a cipui si steriliza cainii si pisicile din Bucuresti, iata mai jos cum o puteti combate. Atentie, maine este ultima zi! Ziua a 13-a. Sa speram ca nu si ceasul al 13-lea!
Către Primăria Municipiului Bucureşti Direcţia Asistentă Tehnică şi Juridică C.G.M.B. Serviciul transparenţă Decizională
În atenţia Domnului Primar General
Subsemnatul………………………………………………., vă depun în temeiul disp. Legii nr. 52/2003 prezenta
RECOMANDARE LA PROIECT DE ACT NORMATIV
Cu privire la Proiectul de hotărâre privind deţinerea şi controlul reproducţiei câinilor şi pisicilor in Municipiul Bucureşti. Vă solicităm să NU ADOPTAŢI PREVEDERILE hotărârii mai sus menţionate, prin care se impune în mod obligatoriu pentru câini şi pisici sterilizarea acestora şi inserarea cipurilor în interiorul organismelor acestor animale (câini şi pisici).
MOTIVE:
1. Cu privire la obligativitatea sterilizării câinilor şi pisicilor cu vârstă mai mare de 6 luni, arătăm că o astfel de măsură este abuzivă, şi nelegală în raport cu legislaţia civilă în materia proprietăţii. Potrivit disp. art. 467 Cod Civil, animalele afectate unui imobil (cum ar fi câinele de pază sau pisica prinzătoare de şoareci) sunt bunuri mobile. Potrivit disp. art. 472 şi următoarele Cod Civil, în categoria bunurilor mobile sunt incluse toate animalele, fără deosebire. Potrivit art. 475 Cod Civil, „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi.”, iar potrivit art. 480 Cod Civil, „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.” Având în vedere că, potrivit disp. Art. 481 Cod Civil, „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despăgubire.“, iar potrivit disp. Art. 482 Cod Civil „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, intr-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune.”, nici o hotărâre a unui Consiliu Local nu poate încălca dreptul de proprietate al unui proprietar de animale de companie sau pază (câini sau pisici). Prevederile art. 483 Cod Civil apără dreptul proprietarului de animale cu privire la prasila animalelor sale, fiind apărat implicit dreptul de a păstra nealterată capacitatea de reproducere ale animalelor ca pe o calitate intrinsecă a acestora. În aceste condiţii, a condiţiona păstrarea dreptului de reproducere al unui animal PROPRIETATEA PRIVATĂ A UNEI PERSOANE, reprezintă un abuz de drept, o încălcare flagrantă a prevederilor art. 480 Cod Civil, care consacră caracterul exclusiv şi absolut al dreptului de proprietate. Mai mult condiţionarea dreptului de a păstra funcţia reproductivă a animalului (câine sau pisică) de apartenenţa/înscrierea într-o asociaţie/organizaţie de orice natură, reprezintă o limitare abuzivă a dreptului de proprietate, o restrângere nepermisă a acestuia. Consacrarea ca „fapte penale” (atunci când nu sunt considerate contravenţii) a nerespectării unor astfel de aberaţii juridice reprezintă un alt aspect de natură să pună într-o lumină proastă pe cei ce au redactat acest „proiect” de Hotărâre de Consiliu Local, deoarece fac să se întrevadă lipsa unor minime cunoştinţe juridice în materia teoriei generale a dreptului. Ne întrebăm de când au ajuns agenţii constatatori ai primăriei să constate existenţa unor „fapte penale”, până unde poate merge imbecilitatea şi reaua voinţă a unor proprietari de asociaţii chinologice, puşi pe căpătuială !? 2. Cu privire la obligativitatea inserării cipurilor în corpul pisicilor sau câinilor, ca unică modalitate de identificare a acestora, apreciem această măsură ca fiind dăunătoare pentru animale, din punct de vedere al sănătăţii acestora. Aşa cum a relevat şi studiul efectuat de Associated Press, implanturile cu microcipuri testate pe animale de laborator au produs cancer – conform dr. Katherine Albrecht, expert în probleme de securitate personală – privacy expert şi vechi oponent al implementării cipurilor. Potrivit Associated Press, o serie de studii care se întind pe o perioadă de 10 ani au arătat că şoarecii şi şobolanii injectaţi cu celule transmiţătoare au dezvoltat tumori maligne cu creştere rapidă, care s-au dovedit letale în 1 din 10 cazuri. Tumorile au apărut în ţesuturile din jurul microcipurilor şi deseori au crescut până la acoperirea completă a sistemului, susţin cercetătorii. Albrecht a aflat despre legătura dintre microcipuri şi cancer când proprietarul unui câine care murise din cauza unei tumori cauzate de un cip le-a contactat pe ea şi pe Liz McIntyre, împreună cu care a semnat cartea “Cipuri-spioni”. Apoi Albrecht a găsit studii medicale dovedind legătura dintre implantul cu microcipuri şi cancer şi în cazul altor animale. Înainte ca ea să le aducă în atenţia Associated Press, studiile au fost necunoscute atenţiei publice. După o investigaţie de patru luni, jurnaliştii Associated Press au descoperit mai multe documente care arătau legătura dintre cancer şi implantul cu microcipuri. O parte dintre aceste documente au fost publicate înainte ca Applied Digital Solutions – compania mamă a VeriChip – să ceară acordul FDA (Food and Drug Administration – o agenţie din domeniul medical din SUA) pentru a pune pe piaţă implanturile pentru oameni. Compania VeriChip a obţinut aprobarea FDA în anul 2004, sub supravegherea secretarului de stat al Departamentului Sănătăţii din SUA, pe atunci Tommy Thompson, care ulterior a primit un post de conducere în companie. Potrivit politicii FDA, era responsabilitatea firmei VeriChip să aducă în atenţia FDA cercetările medicale care au semnalat efectele nocive ale acestei tehnologii, dar directorul VeriChip, Scott Silverman, pretinde că nu au ştiut despre astfel de cercetări. Albrecht şi-a arătat scepticismul că o companie ca VeriChip, având drept preocupare majoră implantul cu microcipuri, nu ar fi fost informată despre studiile relevante din domeniu. “Ar fi o neglijentă din partea domnului Silverman să nu ştie despre aceste cercetări. Iar dacă ştia despre astfel de studii, cu siguranţă a avut un motiv să nu le divulge”, spune Albrecht. “Dacă FDA ar fi ştiut de legătura dintre microcipuri şi cancer, poate nu ar fi aprobat niciodată produsele companiei lui Silverman”. În condiţiile în care în România nu s-a efectuat un studiu de specialitate asupra impactului inserării cipurilor în organismul animalelor, iar studiile efectuate în străinătate demonstrează un potenţial pericol pentru sănătatea animalelor cărora li s-au inserat cipuri în organism, apreciem că nici un proprietar de animale nu poate fi obligat la aplicarea unei măsuri – cum este cea privind inserarea cipului în animal – ce poate duce la îmbolnăvirea animalului în cauză. Apreciem că se impune înainte de aplicarea acestor măsuri, un studiu imparţial, pe o perioadă lungă de timp, cu privire la efectul cipurilor asupra organismelor vii. Având în vedere că posesorii de animale de companie au dreptul de proprietate absolută asupra acestora, fără a li se putea îngrădi în vre-un fel acest drept, considerăm ilegală şi abuzivă o măsură de natură să ducă la deteriorarea sau chiar pierderea acestui drept de proprietate, prin îmbolnăvirea sau chiar moartea animalului respectiv.
Cu …………………………… (ce vreti dvs…)
Vezi si Oprescu a dat în mintea pisicilor
de George Roncea Bucureştenii vor fi obligaţi să îşi sterilizeze câinii şi pisicile şi să le implanteze microcipuri, iar cei care deţin animale fără documente care să ateste sterilizarea şi înregistrarea într-o bază de date vor fi amendaţi cu până la 700 de lei, potrivit unui proiect al Primăriei Capitalei. Hotărårea Primăriei este, însă, hilară şi, totodată, complet ilegală deoarece încalcă flagrant prevederile Codului Civil. Potrivit proiectului de hotărâre, supus dezbaterii publice pe site-ul Primăriei Municipiului Bucureşti (https://www.pmb.ro/), până în 13 februarie persoanele fizice şi juridice care deţin câini şi pisici în vârstă de peste şase luni, în incinte private, fără drept de montă şi neînregistrate în cadrul Asociaţiei Chinologice, au obligaţia de a le steriliza, identifica şi înregistra în baza unică de date a Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor fără Stăpân (ASAS), începând cu data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Identificarea câinilor cu deţinător se face doar prin microcipare, iar a celor fără deţinător, prin microcipare subcutanat şi crotaliere la urechea stângă, în cazul câinilor, şi prin microcipare subcutanat în cazul pisicilor. Primarul habar n-are de lege Obligativitatea sterilizării câinilor şi pisicilor cu vârstă mai mare de 6 luni este abuzivă, şi nelegală în raport cu legislaţia civilă în materia proprietăţii. Potrivit disp. art. 467 Cod Civil, animalele afectate unui imobil (cum ar fi câinele de pază sau pisica prinzătoare de şoareci) sunt bunuri mobile. Potrivit disp. art. 472 Cod Civil, în categoria bunurilor mobile sunt incluse toate animalele, fără deosebire. Potrivit art. 475 Cod Civil, „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificările stabilite de legi“, iar potrivit art. 480 Cod Civil, „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege“. Având în vedere că, potrivit disp. Art. 481 Cod Civil, „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire“, iar potrivit disp. Art. 482 Cod Civil „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeşte: drept de accesiune“, nici o hotărâre a unui Consiliu Local nu poate încălca dreptul de proprietate al unui proprietar de animale de companie sau pază (câini sau pisici). Prevederile art. 483 Cod Civil apără dreptul proprietarului de animale cu privire la prăsila animalelor sale, fiind apărat implicit dreptul de a păstra nealterată capacitatea de reproducere a animalelor ca pe o calitate intrinsecă a acestora. Aberaţie juridică şi şmen transparent În aceste condiţii, a condiţiona păstrarea dreptului de reproducere al unui animal, care este proprietatea privată a unei persoane, reprezintă un abuz de drept, o încălcare flagrantă a prevederilor art. 480 Cod Civil, care consacră caracterul exclusiv şi absolut al dreptului de proprietate. Mai mult, condiţionarea dreptului de a păstra funcţia reproduc-tivă a animalului (câine sau pisică) de apartenenţa/ înscrierea într-o asociaţie/organizaţie de orice natură, reprezintă o limitare abuzivă a dreptului de proprietate, o restrângere nepermisă a acestuia. Consacrarea ca „fapte penale“ (atunci când nu sunt considerate contravenţii) a nerespectării unor astfel de aberaţii juridice reprezintă un alt aspect de natură să pună într-o lumină proastă pe cei ce au redactat acest „proiect“ de Hotărâre de Consiliu Local, deoarece fac să se întrevadă lipsa unor minime cunoştinţe juridice în materia teoriei generale a dreptului. Ne întrebăm de când au ajuns agenţii constatatori ai primăriei să constate existenţa unor „fapte penale“, până unde poate merge imbecilitatea şi reaua voinţă a unor proprietari de asociaţii chinologice, puşi pe căpătuială !? Cine va plăti pentru implantarea cu dispozitive RFID a 800.000 de pisici şi cåini din Bucureşti? Din ce Buget? În vremuri de criză Primăria nu are alte preocupări? Care este firma care va obţine contractul cu Primăria? Ce costuri va presupune această afacere? Oprescu ar trebui să răspundă la aceste întrebări înainte de a pune pe tapet propuneri cu iz de şmen. https://www.curentul.ro/
O viziune mai personala asupra procesului: Rugăciuni şi previziuni fataliste, la procesul privind paşapoartele biometrice
BUCUREŞTI / 20:41, 11.02.2009
O adunătură pestriţă formată din tineri bărboşi cu haine de piele, bătrâne cu icoane, preoţi şi maici a cerut cu fervoare de rugăciune judecătorului Curţii de Apel Bucureşti să le fie respectat dreptul constituţional la religie, să nu le fie transformat numele primit la botez, într-o cifră. Curtea de Apel Bucureşti va lua o decizie, peste o săptămână, cu privire la contestaţia prin care mai multe ONG-uri cer suspendarea efectelor actului normativ privind implementarea sistemului de paşapoarte biometrice. Miercuri dimineaţă, procesul a început cu proteste pe hol din partea celor care nu au avut loc în sala de judecată a Curţii. Pe buzele celor care au reuşit să intre au fost murmurate în continuu rugăciuni. Într-o bancă aproape de prezidiu a asistat la proces chiar o maică, rugându-se cu mâinile împreunate. Un preot vorbea jurnaliştilor, înainte de începerea dezbaterilor, despre lipsa de solidaritate între creştini, considerat unul dintre “semnele” prevestitoare ale Apocalipsei descrise în Evanghelie. Şi s-a dovedit că aşa este. “Păi eu sunt în băţ! – Şi eu sunt în băţ”, a fost un schimb de replici între două bătrâne, aduse la proces de acelaşi scop, care se certau pe un scaun. Odată dezbaterile începute, avocaţii au vorbit despre drepturile omului, stabilite de Constituţie, despre lipsa de transparenţă a Guvernului atunci când a adoptat această hotărâre de a introduce paşapoarte biometrice. “În unele accepţiuni teologice, aceste cipuri şi coduri de bare sunt transformări ale persoanei, care are un nume dat de Dumnezeu prin botez, într-un număr”, a spus unul dintre avocaţi. Când instanţa a cerut dovezi pentru a demonstra cu ce prejudiciază această hotărâre de Guvern populaţia, singurul răspuns a fost că s-ar crea un prejudiciu moral. Unul dintre avocaţi a explicat că oamenilor le e frică să le fie înregistrate electronic datele, fără să ştie cine ar putea avea acces la ele. Un alt argument ţine de dreptul la viaţă privată şi a lipsei de informaţii legate de securitatea unei astfel de baze de date. Avocaţii au mai cerut instanţei să ţină cont, atunci când va lua o decizie, de principiul proporţionalităţii. Potrivit apărătorului, măsura Executivului este disproporţionată faţă de starea de panică şi insecuritate induse populaţiei. Instanţa, după ce a ascultat pledoariile avocaţilor şi a fixat probleme procedurale, i-a chemat în sală pe câţiva dintre ei, pe rând. Oameni simpli, jurişti şi chiar psihologi şi-au susţinut pe rând frica faţă de această măsură. O juristă a spus că nu poate să semneze pe un act de indentitate fără să ştie ce date conţine documentul şi cine are acces la ele. “Când semnez un contract de vânzare-cumpărare, pot citi pe hârtie cuvintele care ar putea să mă inducă în eroare, să pot fi păcălită. În cazul unui astfel de act de identitate, cum pot să semnez fără să ştiu exact ce date sunt stocate şi cum vor fi folosite”, a spus ea. Maica a spus că nu pentru cauza ei a venit la proces, ci pentru ceilalţi. “Apocalipsa spune lucrurile care se petrec astăzi”, a punctat ea. Un alt contestator s-a arătat intrigat de posibilitatea unor fraude în privinţa acestor date, la fel cum se întâmplă cu clonarea cardurilor bancare. Şedinţa s-a încheiat apoteotic când unul dintre contestatori a citat din Biblie, propovăduind “o pregătire pentru robire”. Sala a izbucnit în aplauze, care au fost oprite brusc de judecător. Instanţa va decide peste o săptămână dacă va suspenda implementarea acestui sistem nou. Indiferent de soluţie, cazul rămâne unul dintre procesele izolate, în care oamenii se adună doar în numele drepturilor pe care le au şi a dreptăţii în care cred.
February 12th, 2009 
VR 
Foto: https://www.newsin.ro/mars-tacerii-lesbiene-cluj.php?cid=view&nid=1153d3af-dbff-4fba-bab3-3eb5d78a8403&hid=foto
Romania libera: Un festival al minoritatilor sexuale desfasurat la Cluj este pe cale sa se transforme intr-un scandal public.
