…in schimb s-a gasit destul loc in ziar pentru poza mare a lui Tismaneanu si un text ipocrit si basit extreeem de “la zi”, emanat saptamana trecuta si preluat de pe blogul cinstitului mare gurist in viata, Volodea, in care politrucul scuipa mana lui Ilici, cea pe care a lins-o anterior indelung si balos… “Vizionarul”, dupa ce i-a lansat lui Iliescu “Marele soc” in toata lumea, in 2004, brat la brat cu “dreptaciul” Cristi Preda, crezand ca o sa ramana acelasi PSD cu acelasi SRI si acelasi SIE la putere, acum, dupa 20 de ani, a descoperit brusc ca fostul lui “distins si luminat partener de dialog” este acelasi “sub mandatul caruia a curs singe nevinovat pe strazi: dupa 22 decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, etc”….”patronand in acelasi timp structuri mafiotice care au parazitat (“mexicanizat”) economia si societatea acestei tari”. Te pisi pe tine de ras! Poate mai nou Tismaneanu sau vreun tovarasel cu trese de-al lui varsa reclama la Curentul, mai stii?…
Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism
Zilele trecute, la Timisoara, lui Mile Carpenisan i s-a savârsit parastasul de 40 de zile. La ceruri, fratele nostru Mile e în fata lui Hristos. Sa se inalte sufletul lui la Cer asa cum s-a inaltat Iisus dupa Inviere! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca în pace!
La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.
Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media vor decerna Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.
Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata, dupa decernarea premiului, pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile. Parintii lui Mile Carpenisan au multumit cu emotie grupului de initiativa la aflarea proiectului dedicat memoriei curajosului ziarist distins de Presedintia României cu Ordinul National «Serviciul Credincios» in grad de Cavaler, singurul ziarist român pe care Armata Româna l-a primit in rândurile sale, cu gradul de sublocotenet post-mortem.
In Memoriam Mile Carpenisan
Este greu sa pui la cale un “proiect” despre un om drag disparut care este si un reper jurnalistic autentic. Desigur este o intreprindere delicata, nu un simplu proiect, acest gând de constructie comemorativa dedicata amintirii lui Mile Carpenisan.
S-a dus, la doar 34 de ani, in preajma sarbatorii de Buna Vestire, mare sarbatoare crestina. A fost petrecut pe ultimul drum, exact in ziua cand s-au implinit 11 ani de la inceputul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, razboiul in care a debutat cariera de exceptie a lui Mile. Avea 23 de ani.
In anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meserias autentic, dintre cei din ce in ce mai putini astazi. Sârbul nostru bataios a fost un personaj aparte in peisajul destul de teren al presei noastre, un jurnalist cu autenticitate si energie, croit pe o matrice eroica, un adevarat Cavaler, cu fire de razboinic legendar, un luptator si un barbat dintr-o bucata, gata oricând sa apere o cauza dreapta. Pentru el jurnalismul era o cauza, nu o simpla slujba.
Toata lumea i-a admirat curajul nebunesc de a se duce in cele mai fierbinti locuri din lume si de a reusi aproape intotdeauna sa faca reportaje extraordinare, de invidiat de catre orice jurnalist care face meseria cu pasiune.
S-a dus prea devreme. Intr-una dintre ultimele sale postari de pe blog, Mile scria despre “calea sa”, intr-un racord emotional fata de o celebra melodie a lui Sinatra, My Way: „acum sfârsitul e aproape si infrunt cortina finala. Am facut ceea ce trebuie sa fac… am infruntat tot si am stat drept… mi-am asumat toate bunele si relele si pâna la urma am mers pe calea mea… un barbat trebuie sa aiba puterea sa spuna lucrurilor pe nume…“.
Asta a facut Mile, a spus lucrurilor pe nume, cu un profesionalism dublat de un curaj nebunesc, a infruntat iadul razboaielor nedrepte pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare si de raspicat, ca e prea mult Rau in jur, in ceea ce fac puternicii lumii sau in ceea ce fac oamenii simpli de obicei tacând si trecând cu vederea nedreptatea si raul.
Traim intr-o lume cu valori rasturnate, in care recunoasterea valorii vine adesea doar dupa moarte. Si-atunci pentru o zi-doua, pâna ce iarasi vâltoarea cotidiana scufunda efigiile eroilor de lânga noi in uitare. Tocmai pentru neuitare ne vom stradui sa investim capitalul de iubire rezonanta cu suferinta pricinuita de disparitia lui Mile. Mile este al multora, al familiei, al sârbilor, al prietenilor, al jurnalistilor – câti or mai fi jurnalisti autentici, ba chiar si al Armatei Române.
In ce ne priveste ne-am asociat ad-hoc câtiva prieteni si câtiva fosti colegi si apropiati dispusi sa devina o echipa – indiferent de gruparea de presa din care fac parte si desigur eliminând din start orice interferenta de trust/partida etc.
Credem ca merita sa facem efortul de a-l pomeni cumva, a-l evoca cu pietate si drag, cu mijloacele noastre. Plus ca oameni ca Mile nu prea se mai nasc… dorinta noastra este sa incercam sa construim un reper memorial dedicat lui Mile.
Intentionam intr-o prima etapa instituirea acestui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in jurnalismul românesc, propus de Civic Media, iar ulterior am vrea sa instituim o bursa oferita unui tânar cu dedicatie pentru jurnalism.
Am mai dori sa inauguram o expozitie evocatoare, sa organizam o lansare de carte dedicata lui Mile si alte evenimente de “recuperare” a memoriei trecerii sale printre noi. Vom incerca sa sustinem cu pietate efortul acesta comemorativ, evocator si de respectuoasa si prieteneasca aducere aminte. Sunt bineveniti toti aceia care doresc cu inima curata si iubire in suflet sa se alature pomenirii lui Mile Carpenisan, cel care si-a croit calea spunând adevarul verde in fata indiferent de consecinte.
“Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata” (Ioan XI, 25)
Moartea lui Mile coincide cu cea mai crancena perioada din evolutia presei romanesti postdecembriste. Breasla este reprezentata acum de tot soiul de impostori sfertodocti si santajisti si fatuci cu creierul neted, de la care nu putem astepta sa respecte regulile de baza ale acestei profesii.
Asadar, ce presa sarbatorim noi astazi? Presa lui Vantu si a lui Voiculescu?
Jurnalistii ca Mile sunt marginalizati de colegii mediocri, striviti de patroni si, ceea ce e cu mult mai grav, sunt dati rapid uitarii de publicul apatic. Iertata fie-mi opinia, dar acest public care inghite fara discernamant tot ce ii este servit de catre mogulii lacomi chiar nu merita sacrificiile cerute de profesia de jurnalist. Si as vrea sa nuantez putin ce ai spus, apropo de faptul ca oameni ca Mile nu se mai nasc: poate se mai nasc, dar nu au modele. Cu siguranta, acest soi de oameni mai exista printre noi. Trebuie numai sa-i descoperim si sa-i apreciem in timpul vietii lor.
Dle Roncea sa te gandesti de doua ori inainte de a mai publica in paginile Curentului, acum cand iti este refuzat un articol despre un Om de zapada in detrimentul unor texte despre politruci peste care planeaza punctul 8 de la Timisoara si scrise de slugile lor credincioase.
@Aura: De ce doar presa lui vantu si voiculescu? Toata presa romaneasca este bolnava de maladia mogulilor, fie ei protocali, fie rosii, albastrii sau violeti. Terminati cu martirizarea celor 3 crai:Vantu, Voiculescu sau Patriciu.
https://eyeswideshut.ro/2010/03/25/hai-sictir-ca-nu-mai-pot-cu-voi/ No comment.
Nu stiu daca a mai fost publicata aici, dar cred ca merita vazuta de cat mai multi oameni. Un show grotesc pretati “in memoria lui Mile” de catre fostii lui colegi, antenistii voiculescieni.
@ fanel: pentru ca, dupa parerea mea, presa lui Vantu si a lui Voiculescu, fiind si cea mai vizibila, practica cel mai nociv soi de propaganda si perverteste constiintele slujbasilor care devin in aceste conditii orice, mai putin jurnalisti. Pe moguli este imposibili sa-i martirizeze cineva. Lacomia si ipocrizia lor nu va strani niciodata comapsiunea nimanui, oricate nedreptati, sa presupunem prin absurd,li s-ar face. Mogulii astia sunt un fel de taratoare care se strecoara unde te astepti mai putin. Nu-l vezi pe Felix cum s-a reorientat catre fostii independeti, actualii UNPR-isti?
George, ” In Memoriam Mile…” .. si-a gasit loc si pe https://www.gid-romania.com/
Grupul Independent pentru Democratie ( GID ) ii aduce un omagiu lui Mile Carpenisan si se alatura proiectului vostru.
Dumnezeu sa te odihneasca, Mile ! iti dedicam un cantec cutremurator, al Românului Grigore Lese: “O moarte, ce ti-as plati”
https://www.youtube.com/watch?v=pIgiGPoMXNw