Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

• Cine sunt stapanii “presei libere”?
• Ce sunt “mogulii”, cine i-a facut pe ei si de ce?
• Ce ii uneste si ce ii aseamana pe Vintu, Voiculescu, Patriciu?
• Istoriile necenzurate ale mogulilor “presei libere”

Cine sunt “mogulii” presei romanesti si de ce acestia au devenit o tema centrala a discursului public actual ?

De ce televiziunile mogulilor Voiculescu si Vintu s-au inflamat pana la explozie pana si datorita unor mici pamflete vizuale create de fratele meu si alti “derbedei”, huligani, golani si gugulani? De ce s-a ajuns ca informatii despre moguli sau chiar luatul in ras ai acestora sa nu (mai) fie permise decat in spatiul online? – (desi agenti ai acestora din asa zisa societate civila incearca acum sa “reglementeze” pana si acest unic mediu de expresie unde mai exista inca libertate, pana la un punct).

De ce este atat de controlata presa, cu mijloace de presiune mult mai perfide decat in apusa epoca comunista?

De ce jurnalismul care se practica acum in Romania mai are foarte putin de-a face cu ideea de libertate si exprimare neingradita?

Sunt intrebari legitime in masura in care conceptul de “presa libera” mai are (inca) legitimitate, dupa 20 de ani de la momentul in care romanii au crezut ca “si-au luat ratia de libertate” in decembrie 1989. Anatema de “stupid people” aruncata in scarba romanilor acum 20 de ani de Silviu Brucan, unul din sefii vechii retele a Kominternului mai are inca putere si azi?

Nu reusim oare sa ridicam valul de minciuna, sa luptam cu armele cuVintului liber impotriva celor care isi propun, ca demni urmasi ai lui Brucan, sa impinga in jos, sa prosteasca si sa-i hipnotizeze pana la idiotizare pe romanii cu telecomanda in mana?

Chiar daca nu ne ramane decat online-ul ca mediu de exprimare libera, si eu si alti ziaristi, formati in mediul liber de comunism al Pietei Universitatii, trecuti prin mineriada, prin arest si prin proba batailor salbatice aplicate de mineri si securistii/militieni ai lui Ion Iliescu ne vom propune sa deslusim misterul mogulilor educati la scoala Brucan, facuti oameni – miliardari – de regimul Iliescu.

Este vorba in principal in serialul care urmeaza de Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Costache Patriciu si Dan Felix Voiculescu. Intrucat este vorba de un work in progres invit pe toti cei care au date suplimentare ce pot completa, in beneficiul opiniei publice, profilul fiecaruia dintre cei trei sa mi le trimita si voi adauga aceste materiale la serialul pe care il voi publica aici cu respectarea confidentialitatii celor care o doresc.

Pentru a lamuri cat de cat contextul acestui demers dez-valuitor voi incerca o introducere a motivatiilor care m-au determinat sa incep aceasta lucrare – cu dedicatie la adresa troicii susnumite.

Nevoia Libertatii

Am cunoscut personal unii dintre asa zisii moguli, miliardari ca “chemical brothers” – clanul gemenilor Micula, fratele Paunescu, bastanul Patriciu sau slugi de-ale unor Sarbu, Voiculescu etc, nu neaparat asemanatori cu patronii, dar totusi – in acord sufletesc sa zicem, cu bastanii lor, presupun (si la fel de schimonositi mintal).

Trasatura comuna a slugilor mogulieni de tipul Gusa, Rosca Stanescu etc este raportarea selectiva sa zicem fata de libertatea de a carai in front. Banuiesc ca la mijloc in cazul unora dintre ei au fost banii, ca temei si liant sau alte resorturi mundane care imi scapa legate de dosare, actiuni complexe de infiltrare, chestii conspirative si alte d’astea. Patriciu stiu ca initial l-a refuzat din start pe Rosca Stanescu si nu l-a inghitit deloc iar daca un grupuscul de fani ai acestuia, liberali, nu ar fi presat pe langa arhitect Rosca nu ar fi ajuns sa conduca in veci ziarul ZIUA, publicatia care pana la urma l-a facut om bogat pe liberalul/fesenist.

“Libertatea” este un concept evanescent care aduna multe energii discursive, este o idee care a inflamat generatii intregi lipsite de libertate in sens direct si nemijlocit in contextul universului concentrationar comunist. De aici, din acest “univers” am plecat cu totii, dupa 1989, definindu-ne prin opozitie cu Sistemul, de la ideea afirmarii libertatii ca necesitate, ca o conditie esentiala a vietuirii normale. Norma libertatii nu o putem evalua si intelege in absenta intelegerii opusului sau – detentia – lagarul.

Pentru cei care nu au trait in comunism obsesia noastra pentru libertate pare probabil o fixatie maniacala. Generatia din care fac parte, generatia care a rupt lantul in 1989 si 1990 nu a avut, cred eu, un reper mai important decat reperul Libertatii. Nu intamplator Emil Constantinesu a candidat la presedintie cu imaginea Statuii Libertatii, intr-o prima etapa – imagine de import, “americana” desi a fost creata de un frantuz, fara a reusi sa-l invinga pe Ion Iliescu si apoi a castigat cu mesajul Pietei Universitatii, cea mai autentica izbucnire a nevoii de libertate a generatiei mele.

Faptul ca acum Emil defileaza la brat cu Ion Iliescu arata cat de cretini si handicapati mintali au fost sustinatorii Conventiei democratice care l-au confundat pe Emil cu victoria Libertatii si care continua sa se uite in gura lui Emil plina de plombele puse de Iliescu.

Iliescu ne-a adus aici…

Ne-am trezit astazi, cei ca mine, fosti luptatori cu mitraliera in mana in decembrie 1989, fosti lideri ai manifestatiilor de dupa 1989 impotriva Frontului de inspiratie moscovita creat de Ilici (Ion Iliescu), fosti fondatori si conducatori ai Ligii Studentilor – organizatia care a insufletit si sustinut Piata Universitatii, in postura de sustinatori ai presedintelui Traian Basescu, tocmai datorita sau mai bine zis, din cauza lui Ion Iliescu.

Desi in ce ma priveste nu sunt deloc un sustinator neconditionat al presedintelui Basescu, ba mai mult sunt unul dintre cei care au initiat o plangere penala impotriva sa, ca urmare a deciziei sale contradictorii, recente, de a cere reintroducerea in magistratura a unui acolit pervers si nefrecventabil al lui Ion Iliescu, patibularul procurorul militar Dan Voinea, pe care tot domnia sa l-a revocat din functie cu cateva luni in urma. Pe de alta parte si eu si fratele meu ne-am pierdut slujba, locul de munca, mijloacele de trai datorita sustinerii fatise fata de Traian Basescu, in imprejurari diferite.

Si eu si fratele meu ne judecam cu fostii nostrii patroni datorita abuzivelor decizii de “executare” in ce ne priveste. Deasemenea suntem tarati in procese si atacati si de unii dintre asa zisi suporteri de circumstanta ai lui Traian Basescu. Nu am fost si nu suntem sutinatorii servili ai lui Basescu, ba dimpotriva am luat atitudine public fata de alte decizii ale acestuia, pe care le-am considerat gresite, in raport cu personaje controversate ca Patapievici si Tismaneanu, pui de bolsevici cu apucaturi similare taticilor care i-au facut – in primul rand ca tehnica a minciunii – si cu atitudini antiromanesti vadite si arhicunoscute, propagate chiar pe banii statului roman.

Lipsa de cunostinte aprofundate ale presedintelui nostru in zone care privesc batalia pentru spatiul cultural romanesc reprezinta o deficienta regretabila si cu consecinte serioase – nu doar in plan cultural. Am inteles ca presedintele nu l-a citit pe Gramsci, unul dintre teoreticienii de stanga ai tacticii de strapungere si dezagregare a unei natiuni prin controlul asupra culturii si educatiei.

Agatandu-se de Traian Basescu diverse categorii de oportunisti – asa zisi ‘telectuali – si-au croit cariere, trecand apoi cu nonsalanta in taberele inamicilor sai, Patriciu, Vintu mai ales, pe bani grei.

Oameni pe care domnia-sa i-a creditat si facut oameni politici, care s-au ales cu manoase cariere europene, incasau banet de la acelasi Trust si mogul care il toaca zilnic astazi. Oameni care l-au atacat marsav, lovind in familia sa, in fiica sa, s-au activat de circumstanta in posturi de sustinatori ai presedintelui, cu speranta obtinerii unor pozitii viitoare, ca si acolitii lor, pomeniti mai sus, “facuti oameni” prin grija sa.

Toate aceste contradictii si erori – in opinia noastra – le-am inregistrat, le-am notat public, le-am consemnat nu fara amaraciune.

Basescu si iar Basescu

Traian Basescu ne-a facut sa ne implicamsi la Referendumul celor 322, si in continuare, la recentele alegeri, printre milioanele de romani care l-au sustinut pe presedinte, chiar daca aceasta atitudine ne-a costat. Am fost si suntem tinta unor slujbasi ai Trusturilor moguliene si ai altor organizatii inca mai deocheate.

In campania electorala filmulete pamflete realizate de noi si altii ca noi, postate pe net, au tinut capul de afis la Realitatea Tv si Antena 3. Asa zisi colegi din asa zisa presa au vituperat pe tema “campaniei murdare” promovate prin aceste filmulete, care descriu intr-o forma amuzanta, cu ironia hazului de necaz, a rasului – plansu, impostura celor care pretind respect, sau se fac ca fac “miscari de rezistenta” in batjocura bunului simt. Hoti la drumul mare, jefuitori la scara nationala, banditi de pripas solicita respectu’, si ridica flamura rezistentei cica…

Voiculescu, Vintu, Patriciu, se vor sefi peste ziaristi, Patriciu chiar se vrea ziarist intre ziaristi, la propria publicatie. Vintu si Voiculescu macar nu au alta pretentie decat sa apese pe butoane si sa traga de sforile papusilor de pe sticla. Rezonabil pana la urma deoarece ei au bagat banu’.

Aici insa incepe drama colegilor nostri, care se pretind inca “ziaristi” desi ei stiu prea bine diferenta dintre gazeta de perete a activului de partid al unitatii de munca (U.M) – si opinie libera.

Am inregistrat uneori opinii ultragiate ale unora dintre angajatii eolieni, jigniti vezi doamne pentru ca le-am batjocorit patronu’ care le varsa salariile de mii (uneori zeci de mii) de euro in tescherea. Si ei vor respect, pe motiv ca ar fi ziaristi, lucratori pe campul expresiei libere.

Atat de comice (si penibile totodata) mi s-au parut interventiile ipocrite ale unora ca Ursu, Dragoteasca etc din garnitura imputita a trompetelor criminalului cu mainile rosii de sangele colegilor mei (intra la socoteala si sangele meu si al fratelui meu), incat am hotarat de azi sa pun la dispozitia colegilor mai tineri, care n-au incasat-o de pe urma lui Ilici, a publicului, care o fi el, si a colegilor de comunitate online cateva date relevante despre “mogulii” presei romanesti, patronii sclifositilor “colegi” din Trusturile aflate sub controlul unor personaje strans legate – prin conectii penale: Vintu, Patriciu, Voiculescu.

Troika Vintu – Voiculescu – Patriciu

Toti trei au avut afaceri unul cu altul. Patriciu nu ar fi ajuns om fara Vintu, cel care i-a livrat actiunile fraierilor de sindicalisti de la Rompetrol – cele 14 la suta care i-au permis lui Patriciu sa puna mana pe afacerea vietii sale – trecuta la fartatii rusilor din CSI, kazahii fondatori ai CSI. Voiculescu este legat penal de Patriciu tot via dosarul Rompetrol, fiica sa tranzactionand ilegal actiuni pe pontul livrat de Patriciu, treaba care a imbogatit-o cu 12 milioane de dolari in opt ore si care i-a asigurat o pozitie respectabila in Rechizitoriul Parchetului.

Daca Patriciu ar ajunge vreodata pe instanta, si daca ar exista Justitie pe bune in Romania, cea mai mica infractiune consemnata in Rechizitoriu l-ar trimite cel putin 14 ani dupa gratii. Camelia Voiculescu ar avea sansa doar la vreo sapte ani. Rosca Stanescu vreo sase ani alaturi de alti 20 de inculpati, mai mult sau mai putin rasariti.

De la acest dosar a inceput de fapt toata busculada ultimilor trei ani de criza politica din Romania – de fapt de la biletelul roz in care agramatul de Tariceanu, fotomodelul fiu de informator, cerea presedintelui Basescu sa “rezolve” cumva daravera dosarului Rompetrol, stiut fiind ca presedintele are prerogative asupra Parchetului.

Desigur Dosarul Rompetrol nu este singurul dosar de mare coruptie si de mafie organizata din Romania. FNI, FNA, SAFI, BID etc sunt tot atatea initiale ale unor scandaluri teribile care au devastat spatiul public romanesc, smenuri la scara mare care au devalizat si saracit milioane de romani. Romanii au fost saraciti si jefuiti in multe alte feluri – de exemplu aproape toate “privatizarile” din Romania, au fost jafuri ordinare, faptuite cam de aceleasi gasti de securisti/activisti/nomenclaturisti, organizate retelar, pe principii conspirative si care si-au impus varfurile vizibile in top 300 al milionarilor in euro ai tarisoarei.

Prea putini dintre romani au avut ocazia sa afle cum s-au cladit aceste varfuri ale “capitalului” romanesc, care acum dau lectii de respectabilitate, care se fac ca planteaza pomisori si lupta pentru ozon si verdeata dupa ce au distrus si jefuit sistematic la nivel national, furand munca a generatii de romani prin parghiile serviciilor corupte si prin proptelele de partid unse de nestemata politicii romanesti, cinstitul si saracul criminal bolsevic Ion Iliescu – blestemul acestei tari.

Aceasta lunga introducere serveste de argument serialului despre “presa libera” despre papusarii Vintu, Patriciu si Voiculescu – mogulii – pe care il voi oferi cititorilor Roncea.ro, cu speranta ca de aici vor iradia si catre alte zari ale online-ului datele prezentate.

In parte in aceste materiale se regasesc parti ale textelor publicate si semnate de mine personal, dar o alta mare parte reprezinta contributia unor colegi din presa care la randul lor au descris si analizat resorturile reale ale mecanismelor de imbogatire ale celor trei mari stabilopozi ai mass-media din Romania. Fiind vorba de o compilatie si de fragmente reasezate si adunate in calupuri de text evident ca nu poate fi vorba de o contributie de autor in sensul clasic al cuVintului.

Imi asum insa aceste descrieri ale personajelor amintite, prin prisma experientei acumulate in cei 18 ani de presa si a convingerilor pe care mi le-am format in timp despre acestia.

Imi permit sa public aceste informatii in virtutea dreptului castigat in ’89 si ’90, dreptul si libertatea de a scrie si de a gandi, de a comunica neingradit si a aduce la cunostinta opiniei publice amenintarile reprezentate de masiva incercare de manipulare coordonata de actualii adversari ai presedintelui Basescu, in beneficiul unei gasti create si sutinute de Ion Iliescu, un criminal cu aparenta de Tataie marcat de senilitate si cu manifestari publice specifice unui decerebrat dar care a fost si ramane blestemul generatiei mele.

Reteaua Soros/GDS – fondata şi condusa de un agent al serviciilor comuniste

In Romania, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, s-au creat grupuri financiare, mafiote şi criminale, care şi-au constituit servicii secrete proprii, sub acoperirea unor institutii mass-media dar si sub acoperire masonica. Vîntu ca şi Patriciu, ne amintim, detin batalioane de „deontologi“, pseudo-intelectuali din gradina de cadre a GDS/Soros, deveniti vectori de influenta media in beneficiul infractorilor sefi – moguli de serviciu. Dupa ce a înfiintat practic structura Consiliului Frontului Salvarii Nationale, organism de inspiratie sovietica şi cu agenti sovietici la varf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societatii civile“ înfiintand Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din pacate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“.

Membrii gruparii s-au opintit pentru început sa încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuita cu o continua mistificare ce urmarea exonerarea adevaratilor responsabili şi ascunderea radacinilor otravite ale sistemului comunist.

În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisa“ din Romania sub obladuirea lui Soros, care a înfiintat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundatia care îi purta numele: „Fundatia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu.

Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundatia pentru o Societate Deschisa“. A fost primul ONG – nod de retea înfiintat în Romania din cadrul mai vastei retele a „Soros Open Network Romania“.

George Soros a investit în 1990, pentru fundatia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investitia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari.

Aceste sume gigantice pentru Romania au fost initial rulate pentru recrutarea membrilor de varf ai aşa-zisei „societati civile“ de catre un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului Nastase, deputat PSD, etc, etc dar in continuare membru de vaza al GDS, dintre cei mai “in adormire”, ca sa nu deranje politica actuala a grupului, “pro-Basescu”, chipurile.

De altfel, majoritatea membrilor de vaza ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civila“ şi cu celalalt în Parlament sau în Guvern, mereu însa în campul de influenta politica.

Esential mi se pare însa faptul ca, înca de la origini, reteaua a avut la varf şi a fost fondata practic de catre un personaj – Alin Teodorescu – care a avut o relatie ambivalenta nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu doua!

Lovitura anului ‘89 a fost de fapt restauratia stalinistilor in Romania, restauratie facuta cu zambetul pe buze de fostii comunisti bolsevici, de fii si nepoteii lor, organizati in retele care se intrepatrund si se combina la varf in dreptul cate unui Vintu, Voiculescu, Patriciu.

Urmeaza Episodul I: Vintu: povestea fara perdea.

Urmariti Vox News presa cat de cat libera

• Share
• Tweet
• Pin
• Email