Eminescu marturiseste: „Întâmplările petrecute în parlamentul român în noaptea de ieri, 9 spre 10mai, nu ni sunt încă aşa de cunoscute ca să putem judeca de pe acum grava lor însemnătate. După depeşele sosite din Bucureşti se vede ca d. Fleva va fi dezvoltat printr-un discurs o interpelaţie a sa, că d. ministru de esterne a răspuns printr-un alt discurs şi că Adunarea deputaţilor a votat apoi următoarea moţiune: „Camera, mulţumită de esplicaţia guvernului asupra urmărilor ce a dat votului de la 29 april, ia act: că războiul între România şi Turcia e declarat, că ruperea relaţiunilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României a primit consacrarea lor oficială şi, comptând pe dreptatea puterilor garante, trece la ordinea zilei”.
Asadar? Votul Adunarii deputatilor referitor la Independenta fusese dat in 29 aprilie, iar pe 9 mai, Camera doar a luat act de starea de razboi dintre Romania si Turcia, scrie cititorul nostru de la Almanahele Goagal.
Iar New York Times din 30 aprilie/12 mai confirma, dupa cum scot la lumina din arhive documentaristii Ziaristi Online:
Despre 9 mai 1877, pe scurt: Romania si-a proclamat independenta fata de Turcia, decizie care a fost recunoscuta prin Tratatul de la Berlin, incheiat in 13 iulie 1878. Hotararea a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi Senatul a votat „Legea independentei”. Aceasta a fost promulgata imediat de catre regele Carol I. O contributie importanta la evenimentul istoric au avut-o politicienii vremii, indeosebi ministrul Mihail Kogalniceanu. Dobandirea independentei s-a produs in urma razboiului ruso-romano-turc. Atat independenta Romaniei, ca si cea a Serbiei si a Muntenegrului, precum si unirea Dobrogei cu Romania, au fost recunoscute, in Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, din 3 martie 1878. Documentul prin care tara noastra si-a castigat independenta fata de Turcia a fost recunoscut un an mai tarziu prin Tratatul de Pace de la Berlin.