Carieră întemeiată pe un pseudo-doctorat Impostura lui Adrian Iorgulescu – fostul ministru PNL al culturii Scris de George Roncea
Cunoscut drept „Ministrul manelelor“, după ce, în timpul mandatului său la Ministerul Culturii, mai mulţi manelişti şi-au filmat videoclipurile pe scena Operei Române, Adrian Iorgulescu a devenit cunoscut, pe timpul mandatului său, mai degrabă ca un personaj pus pe căpătuială, ca majoritatea colegilor săi de guvernare, utilizând resurse ale statului în scopuri cu totul personale. Mai este legat, tot de numele său, scandalul valizei Vuitton pusă drept capac Monumentului Pompierilor din Capitală, exact la sărbătorirea a 160 de ani de la martiriul eroilor pompieri. În rest, acest personaj s-a ilustrat cu ieşiri sforăitoare, cu ifose pretins intelectuale, publicate chiar pe site-ul ministerului Culturii: „Mă agăţ de reperele existenţial confirmate. Am nevoie de borne, de punţi, de valori. Altminteri, totul pare, pe cåt de instabil, pe atåt de periculos“. Omul şi-a creat „repere“ şi „borne“ în fals, cariera sa fiind întemeiată pe un fals doctorat, Iorgulescu fiind astăzi la rândul său conducător de doctorate. Câtă valabilitate au doctoratele acordate de un fals doctor ştie numai ministra Învăţământului, ieşită la drumul mare pentru a pune stavilă imposturii din sistemul de Învăţământ. Publicăm azi dovada imposturii acestui pseudo-doctor, aşteptând măsurile neîntârziate ale amazoanei Ecaterina Teodorescu.
CV-ul oficial al fostului ministru PNL al culturii sună astfel: „Adrian Iorgulescu s-a născut la data de 6 iulie 1951, în municipiul Bucureşti. A urmat studii universitare la Academia de Muzică din Bucureşti, Secţia Compoziţie (1970-1974), absolvind apoi un Master la Academia de Muzică din Bucureşti şi cursuri de specializare la Academia de Muzică din Bucureşti (1974-1975) şi la Academia «Santa-Cecilia» din Roma (1982). A obţinut în anul 1990 titlul ştiinţific de doctor în muzicologie şi estetică muzicală. Începând din anul 1990 este profesor de compoziţie şi forme muzicale în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, în prezent fiind şi conducător de doctorat în compoziţie şi muzicologie“.
Doctorat în fals
Iorgulescu era în 1990 la o instituţie care a iniţiat doctoratele abia în 1991 şi a acordat primul titlu de doctor în 1992! Conform Notei Rectorului Universităţii de Muzică (foto 4), rezultă foarte clar că „doctorul“ Iorgulescu nu avea cum să îşi dea doctoratul, când nici nu exista încă această posibilitate în cazul instituţiei respective de învăţământ. De altfel, în cazul lui Iorgulescu s-a aplicat şi o noutate absolută în materie de doctorate, o veritabilă „prioritate românească“ în plan universal: „Doctoratul sub forma de carte“ (conform anexei extrase din sinteza aflată la Biblioteca UNMB – vezi foto 3). Adică, dacă ai scris o carte (chiar şi „de bucate“), poţi deveni automat şi doctor – fără a te mai chinui cu alte examene (de admitere, referate, examene parţiale) şi susţineri ale tezei! Acum, după cum rezultă din avizierul UNMB, poziţia actuală a lui Iorgulescu este aceea de „conducător de doctorat“ (foto 2). Conform arhivei Universităţii de Muzică, la capitolul „Tematica tezelor de doctorat susţinute în Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti“, rezultă că Iorgulescu Adrian ar fi avut teza cu titul „Timpul şi comunicarea muzicală“ în cadrul domeniului Estetica/Filosofia muzicii/Antropologie. Arhiva nu lămureşte cum de a primit acesta un doctorat când Universitatea încă nu avea cum să acorde astfel de titluri.
„Un sentiment de jenă şi jale“
De aici încolo, cariera compozitorului Iorgulescu, doctor impostor, s-a tot diversificat atât în plan politic, cât şi în domeniul business-ului, împletind plăctul cu utilul. „Trăim într-o lume a falsurilor, a surogatelor, a imposturii, a pseudovalorilor, a celebrităţilor sezoniere, perisabile, de consum. Schizofrenia axiologică e pe cåt de extinsă, pe atât de contaminantă“, scria Iorgulescu într-o revistă de muzică şi încheia cu aceste cuvinte pline de miez: „Resimt totuşi, în spaţiul fiinţei mele culturale un sentiment de jenă şi de jale“.
Vezi si Rost De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare Această pagină necesită categorisire.Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie tematică. Revista Rost este o publicaţie lunară de orientare conservatoare, naţională şi creştină. Publicaţia cuprinde articole şi comentarii pe teme de acualitate politică, socială şi culturală. Un loc special îl ocupă tematica religioasă, revista publicând eseuri, comentariii şi studii legate de reflecţia teologică, etică şi social-politică de pe poziţii creştin ortodoxe româneşti. În revistă pot fi întâlnite şi materiale sub semnătura unor personalităţi ale vieţii publice şi/sau culturale din România, ca: Antonie Plămădeală, Teodor Baconsky, Cristian Badiliţă, Iulian Boldea, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Hristu Cândroveanu, Ioan Petru Culianu, Constantin Galeriu, Paul Goma, Ştefan Gorovei,Adrian Iorgulescu, Nestor Vornicescu, Toader Paleologu, Dan Puric, Dan Stanca, Dumitru Stăniloae, Varujan Vosganian La mai multe luni după apariţia primului număr, în martie 2003, revista “Rost” a fost caracterizată drept “o revista conservatoare, care slujeste românismul, fără să abuzeze de iluzia localismului îngust” (?!! – Nota mea) făcând cunoscute “o serie de valori tradiţionale ale societatii românesti, pe care puţini oameni sunt dispuşi să şi le mai asume in ziua de astăzi”. [1] În fiecare număr, publicaţia dedică o parte a paginilor sale “unei personalităţi a culturii sau religiei românesti, uitate sau marginalizate în vremurile comunismului, încercand s-o revalorizeze pe o scară axiologică firească”. [2]
Achiziţiile Programului „Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, vor fi verificate de Direcţia Naţională Anticorupţie. Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai guvernării PNL o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici.
Adrian Iorgulescu, ca ordonator principal de credite, a virat sume de peste 2.000.000 (doua milioane) de euro firmei STAR MEDIA MUSIC SRL, firmă pe care tot domnia sa o înfiinţase cu puţin timp înainte de a fi ministru al culturii şi cultelor!
Curtea de Conturi detine declaraţiile scrise ale membrilor Comisii de negociere şi recepţie numite de Adrian Iorgulescu prin Ordinul nr. 2371 din 15. 11. 2005, cum că nu au negociat niciodată cu nimeni, nu au văzut şi nu au recepţionat nicicând acele produse, fiind doar obligaţi să semneze documente înregistrate în fals!
În data de 19 decembrie 2008, ora 12.00, Florin Chilian şi Marius Marian Şolea, consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor, au depus o nouă sesizare la Direcţia Naţională Anticorupţie. Cei doi solicită Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie explicaţii privind dosarul de cercetare penală nr. 279 din 2007, dosar care a fost făcut MCC de cei doi şi în cadrul căruia Curtea de Conturi a României a fost obligată să înainteze DNA rezultatele controlului de anul trecut. În demersul lor din 19 decembrie 2008, cei doi au sesizat DNA, printre altele, următoarele: 1. Totalitatea achiziţiilor publice prin care s-a derulat Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, cu prezentarea în detaliu a condiţiilor în care s-a încheiat contractul de publicitate (contract 3538 din 14.07.2006), atribuit companiei Generic Audiovizual SRL, în valuare de 3,2 milioane RON. 2. Contractul nr. 2207 din 08. 05 2006, în valoare de 600000 lei, care a dus la amplasarea Statuii Generalului De Gaulle din piaţa cu acelaşi nume. 3. Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anii 2006 şi 2007, déjà celebrul program de promovare a imaginii României în ţările membre UE, de această dată pentru anul 2007. Pentru 2005 şi 2006, acesta este cunoscut mediatic ca fiind ”prima de murături”, program prin care Adrian Iorgulescu, ca ordonator principal de credite, a virat sume de peste 1.000.000 (un million) de euro firmei STAR MEDIA MUSIC SRL, firmă pe care tot domnia sa o înfiinţase cu puţin timp înainte de a fi ministru al culturii şi cultelor. Pentru cele enumerate mai sus, cei doi au sesizat la 1 octombrie 2008 şi Curtea de Conturi a României, aceasta fiind acum în procedura de ”prelucrare” a rezultatelor controlului desfăşurat la Ministerul Culturii şi Cultelor. Prin acest demers cei doi speră ca instituţia respectivă să înainteze DNA constatările evidente, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când o parte din prejudiciul constatat a fost déjà recuperat. Semnatarii sesizări l-au asigurat pe domnul Procuror şef Daniel Marius Morar că nu vor renunţa la acţiunea lor de a dovedi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai guvernării PNL o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici. Florin Chilian 6 Ianuarie 2009 Mai jos conţinutul sesizări.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE Str. Ştirbei Vodă nr. 79-81
În atenţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie Domnului Procuror şef Daniel Marius Morar
Domnule Procuror Şef, înainte de expunerea conţinutului acestei sesizări, vă rugăm să ne comunicaţi, în scris, stadiul în care se află dosarul de cercetare penală nr. 279 din 2007, având ca obiect ilegalităţi din activitatea Ministerului Culturii şi Cultelor, gen de ilegalităţi care în legislaţia românească sunt încadrate, fără nici un fel de dubiu, infracţiunii, falsului şi uzului de fals! Ne arătăm şi cu această ocazie surprinderea pentru faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie nu a trimis în judecată atât demnitarii, cel puţin până la această dată, cât şi funcţionarii şi înalţii funcţionari publici ai instituţiei, deşi, cel puţin în cazul „Promovării imaginii României în ţările membre UE”, pentru anul 2005, aveţi dovezile exacte ale acestei false achiziţii publice, făcute, evident, prin firma înfiinţată de domnul Adrian Iorgulescu, STAR MEDIA MUSIC SRL. Adică: membrii acestei ipotetice Comisii au recunoscut în scris, în explicaţiile date Curţii de Conturi, că nu s-au întâlnit niciodată pentru a negocia şi recepţiona vreun obiect al achiziţiei, au recunoscut inclusiv faptul că au semnat documente care aveau date de înregistrare dovedite a fi fost falsificate în Registrul MCC, iar preşedintele acestei Comisii, domnul Gabriel Matei, onest, a declarat în două rânduri la postul de televiziune Antena 1, am predat DNA cele două înregistrări, că nu a existat nici o achiziţie şi că dumnealui doar a semnat nişte documente băgate sub nas de către conducerea ministerului şi că, într-adevăr, nu a funcţionat nici un fel de comisie şi că beneficiarii „achiziţiei” fuseseră deja decişi, că domnia-sa a fost numit preşedinte al unei Comisii formale, care în realitate nu a avut nici un fel de atribuţie. DNA deţine aceste dovezi, conform legii, cel puţin din două surse. Modalitatea în care s-a încălcat infracţional procedura legală vă arată exact şi cine au fost beneficiarii acestei încălcări. Şi pentru că instituţia Curtea de Conturi a României nu a dorit la controlul din 2006 să constate ilegalitatea prin care banii publici ai unui minister condus de domnul Adrian Iorgulescu au trecut în conturile firmei înfiinţate de acelaşi domn, respectivul mecanism s-a repetat şi în 2006, prin aceeaşi firmă, iar în 2007 şi 2008 sumele alocate au fost din ce în ce mai mari, în funcţie de necesitatea României de a avea o imagine, care, cu siguranţă, este mult mai complexă în urma acestor afaceri şi manierei în care s-au desfăşurat acestea decât promovarea imaginii rezultate din „Eterna şi fascinanta Românie” a domnului Adrian Costea, a cărui inteligenţă aplicativă este cu mult superioară parametrilor intelectuali ai celor care au angajat aceste sume de milioane de euro la Ministerul Culturii şi Cultelor. Faptul că MCC argumentează legalitatea acelei „achiziţii” de 10.000 de pachete pentru personalităţi diplomatice din UE prin 5-6 confirmări de primire este de-a dreptul comic. Evident, asta în nici un caz nu eludează ilegalitatea flagrantă a procedurii. Nimeni nu a susţinut că nu au existat cel puţin 5-6 colete a căror „recepţie” s-a făcut prin MAE… Dar cele 10.000 de pachete, plecate cu cele 6 tiruri închiriate de MAE şi un microbuz, este deja o metaforă al cărui înţeles intră în sfera sărbătorilor de iarnă. Oricum, ceea ce trebuie, cu sinceritate, remarcat la Guvernul României este forţa sa imaginativă şi gradul de plasticizare al demersului… Cele şase tiruri au fost şi împodobite de MCC sau doar „încărcate” acolo, cu fetele de la Cabinet, cu toate că recepţia nu a existat în fapt, iar pe hârtie respectiva recepţie are o dată cu mult după sărmana zi naţională, 1 Decembrie…
Suntem de acord cu toţii că în România închisoarea a fost interzisă pentru hoţii care s-au aflat într-un fel sau altul în anturajul puterii, indiferent de domeniul în care s-a operat şi indiferent de reperul temporar avut în vedere, dar nu este vina semnatarilor că domnii de la Ministerul Culturii şi Cultelor sunt cei mai nevolnici în acest deja banal domeniu concurenţial al României… Dacă „activitatea” Ministerului Culturii şi Cultelor nu va avea consecinţele corecte, conform legislaţiei acestui stat de drept, există precedentul, cu adevărat periculos pentru România, să se înţeleagă faptul că hoţia este chiar la îndemâna oricui, indiferent cât de ignorant sau cât de prost ar putea să fie acesta şi asta ar fi într-adevăr deosebit de frustrant pentru cei care se apropie performant profesional de acest domeniu, fie că este vorba de maeştrii deja consacraţi spaţiului public, fie că este vorba de simplii aspiranţi. Pe de altă parte, deşi domeniul de activitate al instituţiei la care ne referim este bântuit de muze, activitatea puterii propriu-zise, cu sumele bugetare corespunzătoare, nu trebuie lăsată, cel puţin de acum încolo, pe mâna artiştilor.
Domnule Procuror şef Daniel Marius Morar, vă asigurăm că nu vom renunţa la acţiunea noastră de a dovedi faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor a devenit în ultimii trei ani ai actualei guvernării o adevărată şcoală infracţională care funcţionează pe bani publici. Sesizările pe care vi le-am adresat au avut în vedere, pe lângă încrederea pe care am arătat-o instituţiei pe care o conduceţi, şi procedura firesc legală pentru denunţarea unor atare ilegalităţi, a căror evidenţă ar fi trebuit de mult timp, oficial, condamnată. Un astfel de minister dezatruos nu trebuie lăsat doar la judecată operatorilor culturali din România şi la dispoziţia afectelor negative ale acestora. În spaţiul public, toată lumea politică discută despre corupţie, dar corupţia evidentă, într-un minister al Guvernului, este protejată de intervenţii la instituţiile abilitate pentru control, nu avem aici în vedere DNA, de intervenţii la conducerile instituţiile de presă pentru a nu mai difuza informaţii despre lucrurile care se întâmplă la MCC, ziarişti din presa centrală, cei care au investigat afaceriile din bani publici ale Ministerului Culturii şi Cultelor, au fost supuşi unor numeroase acţiuni de intimidare şi cenzură, iar unuia dintre ei i s-a luat cu totul emisiunea în care erau prezentate respectivele cazuri. Acestora toate, pentru înăbuşirea dezastrului mediatic în care se găseşte MCC, li se adaugă pasivitatea şi areactivitatea unui tip de instituţii, al căror scop de existenţă este chiar prevenirea şi combaterea acestor fapte. Indiferent de soluţia românească la aceste situaţii semnalate de noi, respectivele fapte există, adică au făptuitori şi beneficiari, indiferent de spiritul de haită care le protejează…
În economia demersului nostru trebuia să avem în vedere rolul instituţional al DNA, cel puţin pentru a fi făcută dovadă că, în România, am epuizat soluţiile, pentru a putea sesiza în aceste cazuri instanţele europene. Atribuţia pe care Direcţia Naţională Anticorupţie o are în cadrul statului de drept trebuia să ne confere confortul de a ne fi adresat şi dumneavoastră, înaintea demersurilor pe care le vom face, cum am spus, la nivel european, prezentând acolo faptele, documentele şi făptaşii care continuă să fie protejaţi în România, în virtutea unui sistem pe care, în realitate, probabil nimeni nu doreşte să-l curăţe, tocmai pentru că este posibil ca el să se autoalimenteze din murdăria pe care o produce în socialul românesc şi, pe de altă parte, acest sistem devine avantajos atunci când ajungi să-l conduci…
Prin urmare, conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 43 din 04. 04. 2002, privind Direcţia Naţională Anticorupţie, şi Legii nr. 78 din 08 mai 2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, subsemnaţii Marius Marian Şolea, legitimat cu C.I. seria GZ, nr. 170575, consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor şi Florin Popovici-Chilian, legitimat cu C.I. seria RR, nr. 024930, muzician, vă sesizăm în legătură cu următoarele ilegalităţi ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea declanşării unui control care să constate ceea ce vă vom semnala în continuare: a) totalitatea achiziţiilor publice prin care s-a derulat Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”. Ca proceduri legale de atribuire, în fond singurul criteriu de cheltuire a uriaşelor sume implicate în acest eveniment, aceste achiziţii au fost făcute într-o evidentă promiscuitate, specifică unui butic sătesc. Conform cu deja constatata obişnuinţă infracţională a Ministerului Culturii şi Cultelor, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul achiziţiilor pentru Programul de promovare a imaginii României, inclusiv falsul şi uzul de fals, unde chiar membrii ipoteticei Comisii de negociere şi recepţie, numite de către domnul ministru Adrian Iorgulescu prin Ordinul nr. 2371 din 15. 11. 2005 pentru a achiziţiona, în profundă ilegalitate, de la chiar firma pe care el însuşi o înfiinţase cu puţin timp în urmă (STAR MEDIA MUSIC SRL), materiale de promovare, a căror sumă totală poate fi câştigată de către un cetăţean obişnuit, la o singură operaţiune, numai la loto, recunosc public şi în declaraţiile scrise date echipei de control a Curţii de Conturii că nu au negociat niciodată cu nimeni, nu au văzut şi nu au recepţionat nicicând acele produse, fiind doar obligaţi să semneze documente înregistrate în fals! Putem face cu prisosinţă dovada celor afirmate cu însăşi documentele Ministerului Culturii şi Cultelor, documente, pe care, în parte, le deţine şi instituţia dumneavoastră, prin intermediul nostru.
Achiziţiile Programului „Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007” se remarcă prin aceleaşi modalităţi ilegale de atribuire a banilor publici, contracte cu sume uriaşe fiind încredinţate prin nerespectarea legislaţiei specifice. Curtea de Conturi a României, la solicitarea nostră, a verificat, ”prin sondaj” dezastrele respectivelor ”achiziţii publice” şi doar gravitatea celor pe care le constată echipa de control determină ascunderea acestor rezultate, prin rapoarte preliminare administrate pervers în interiorul instituţiei, ştiindu-se mult prea exact, inclusiv de către noi, eforturile comune ale unor persoane din conducerea instituţiilor CC şi MCC pentru muşamalizarea acestor ilegalităţi, care, în mod normal, pentru un om de rând din România, ar fi însemnat de mult ani buni de închisoare, dar pentru înalţi funcţionari publici şi demnitari ai ”statului de drept” este doar un prilej de întărire a relaţiilor din interiorul cârdăşiilor care, atunci când au ca scop banii publici, devin transpartinice, inclusiv din punct de vedere politic… Ca detaliu al simfoniei de ilegalităţi petrecute în Ministerul Culturii şi Cultelor cu ocazia Programului ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”, vă vom sesiza acum, pe lângă prejudiciul constatat anul trecut de către Curtea de Conturi şi înaintat DNA în primăvara acestui an, doar câteva aspecte ale contractului de publicitate atribuit companiei Generic Audiovizual SRL, o sumă de 3,2 milioane RON… Această ilegalitate a făcut obiectul unei investigaţii de succes a unui cotidian naţional, dar efectele reparatorii pentru bugetul public se lasă aşteptate… Ministerul Culturii şi Cultelor, sub conducerea domnului Adrian Iorgulescu, a publicat în Monitorul Oficial, Partea VI, nr. 41, din data de 24.02.2006, un anunţ prin care se informau eventualii ofertanţi în vederea unei licitaţii deschise în vederea achiziţionării unor servicii, pentru 30 martie 2006. În data respectivă, companiile Publicis SRL şi Chelgate Romania Ltd. şi-au prezentat ofertele. Comisia de evaluare şi adjudecare a decis anularea procedurii de achiziţie publică! Motivul invocat a fost faptul că valoarea inclusă în propunerile financiare a fost superioară sumei de 3.220.000 RON (exclusiv TVA), sumă alocată pentru respectivul contract. Publicis SRL a avut o ofertă de 5.577.619 RON, iar a Companiei Chelgate Romania Ltd a fost de 4.913.379 RON. Tot în 30 martie 2006, respectând de această dată legea, comisia de evaluare şi adjudecare a respins solicitarea companiei Generic Audiovizual SRL de prelungire a termenului de predare a ofertei până la 15 aprilie, pe motiv că “o asemenea măsură încalcă principiul tratamentului egal al competitorilor”. Ca atare, autoritatea contractantă, în speţă Ministerul Culturii şi Cultelor, a decis reluarea procedurii de achiziţie, publicând în Monitorul Oficial, Partea VI, nr. 79, din data de 19.04.2006, un nou anunţ. De această dat este schimbat obiectul achiziţiei şi acesta devine “Achiziţie publică de produse”, licitaţia deschisă urmând să se desfăşoare la 17 mai 2006. De acum încolo, intervin elementele precise ale ”achiziţiei”. Conform respectivului anunţ, elemente sesizate şi de către mass-media din România, pentru ca ofertele depuse să fie calificabile, competitorii erau obligaţi să îndeplinească anumite cerinţe minime, stipulate în Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei (DEPO), la capitolul “Calificarea ofertanţilor”. Cele mai importante dintre acestea vizau obligarea competitorilor de a prezenta, cumulativ, următoarele dovezi privind capacitatea tehnică şi economico-financiară: “în ultimii 2 ani au încheiat şi executat cu succes cel puţin un contract cu o valoare egală sau mai mare decât suma de 4.000.000 RON, sau echivalentul în euro al acestei sume, al cărui obiect a fost furnizarea de produse şi servicii similare”; “o cifră medie de de afaceri, din ultimii 3 ani, mai mare sau egală cu suma de 4.000.000 RON, sau echivalentul exprimat în euro al acestei sume”. Din cauza acestor rigori, doar 4 dintre cei 13 solicitanţi care au achiziţionat “Documentaţia” pentru licitaţie au fost declaraţi eligibili să se califice în faza finală a licitaţiei, declaraţi de către Comisia de evaluare şi atribuire adjudecare a contractului de publicitate media aferent Programului “Sibiu, Capitală Culturală Europeană – 2007”,. Conform procesului verbal de deschidere a ofertelor din 17 mai 2006, aceste patru companii au fost: Publicis SRL, Chelgate Ltd. UK, Generic Audiovizual SRL şi Futour Umwelt, Tourismus und Regionalberatung GmbH & Co. KG. În mod surprinzător, printre cele patru companii admise să participe la faza finală a licitaţiei s-a strecurat şi Generic Audiovizual SRL, deşi aceasta nu îndeplinea, cumulativ, cele două cerinţe tehnice şi economico-financiare enumerate anterior. Concret, aşa cum o demonstrează datele oficiale de la Ministerul Economiei şi Finanţelor, Generic Audiovizual SRL a înregistrat în ultimii trei ani anteriori licitaţiei (2003-2005) o cifră de afaceri cumulată de 3.187.898 RON, iar în ultimii doi ani declarase venituri totale de 2.857.874 RON. Din acest motiv, oferta Generic Audiovizual SRL trebuia considerată neeligibilă de către autoritatea contractantă încă de la momentul depunerii ofertei. Cu toate acestea, Generic Audiovizual SRL a fost calificată de Ministerul Culturii şi Cultelor în faza finală a licitaţiei, alături de ceilalţi trei competitori (Publicis SRL, Chelgate Ltd. UK, Futour Umwelt, Tourismus und Regionalberatung GmbH & Co. KG) care dovediseră îndeplinirea tuturor cerinţelor incluse în DEPO. Acest lucru s-a ”întâmplat” pentru că respectiva companie, Generic Audiovizual SRL, a prezentat în dosarul său de participare la licitaţia deschisă organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor documente fiscale care aparţineau unei companii germane, Scholz& Friends AG Germania. Entitatea germană nu deţinea însă participaţii în cadrul Generic Audiovizual SRL, nu se asociase în participaţiune cu sereleul românesc pentru a depune o ofertă comună – aşa cum prevedea art. 43 din OG 60/2001 privind achiziţiile publice, dar şi DEPO (la pct F 4.1. – “Atribuirea contractului de achiziţie publică”), iar documentele financiare pe care le prezentase pentru a acoperi neajunsurile ofertantului autohton nu erau vizate/verificate şi de Fiscul român. Este foarte important pentru Direcţia Naţională Anticorupţie să verifice acţionariatul acestei firme, pentru a constata relaţiile care duc, eventual, la alte persoane care au legătură directă cu Programul ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007”… Ţinând cont de aceste considerente, în conformitate cu art. 57, litera a, din OG 60/2001, Comisia numită prin Ordinul 2154/30.03.2006, semnat de ministrul Adrian Iorgulescu, era obligată să se sesizeze şi să respingă oferta Generic Audiovizual SRL, pe motiv că ofertantul nu respecta cerinţele prevăzute atât de legislaţia privind achiziţiile publice, cât şi pe cele din DEPO, dar nici membrii Comisiei, nici ministrul Adrian Iorgulescu, nici directorii direcţiilor prin care ”se fac” achiziţiile publice în MCC ”nu puteau să sesizeze aceste aspecte” pentru că, în final, oferta Generic Audiovizual SRL trebuia să fie declarată câştigătoare!… Nu a contat nici faptul că, din punct de vedere financiar, oferta Generic Audiovizual, în sumă de 3.220.000 RON plus TVA (exact suma bugetată de contractant!), depăşea substanţial ofertele celorlalţi trei competitori (Publicis SRL -2.770.750 RON + TVA, Chelgate Ltd. UK – 3.132.323 RON + TVA, Futour Umwelt, Tourismus und Regionalberatung GmbH & Co. KG – 2.703.840 RON + TVA). Ca argument al mânăriei, făcute, din nou, de către MCC într-un mod cât se poate de amatoristic, preţul total al ofertei financiare, conform DEPO, valora 50 de puncte (punctajul total maxim oferit fiind de 100 de puncte), Generic Audiovizual SRL a reuşit să obţină 90,3183 puncte, devansându-i astfel pe ceilalţi competitori (Publicis SRL – 86,9591; Chelgate Ltd. UK – 78,1602; Umwelt – 58,8333). În 14 iulie 2006, Ministerul Culturii şi Cultelor, semnează Contractul de publicitate media (nr. 3538), aferent Programului “Sibiu, Capitala Culturala Europeană 2007”, cu Generic Audiovizual SRL, procedura fiind începută în temeiul OG 60/2001. Înainte de de încheierea contractului respectiv, autoritatea contractantă, Ministerul Culturii şi Cultelor, era obligată (conform art. 43, al. 2 din această Ordonanţă) să solicite legalizarea aşa-zisei asociaţii Generic Audiovizual SRL – Scholz& Friends AG. Anunţul de atribuire a contractului de publicitate media, publicat în Monitorul Oficial, partea VI, nr. 161 din data de 08.08.2006 şi anunţul de pe portalul https://www.publicitatepublica.ro/, unde se precizează clar faptul că ofertantul câştigător este Generic Audiovizual SRL, nicidecum GAV Scholz & Friends AG. Probabil pentru a fi acoperită această manevră, în urma căreia Generic Audiovizual SRL a câştigat licitaţia, la toate conferinţele de presă pe tema Programului ”Sibiu, Capitală Culturală Europeană 2007” la care a participat domnul ministru Adrian Iorgulescu, s-a indus în eroare opinia publică, menţionând de fiecare dată că entitatea care ar fi câştigat contractul de publicitate media ar fi GAV Scholz & Friends AG. Un alt aspect extrem de important pentru cum a fost încredinţat acest contract de achiziţie publică reiese din compararea anunţului privind organizarea licitaţiei publice din data de 30 martie 2006 cu cel privind atribuirea contractului de publicitate media. Astfel, în invitaţia de participare la licitaţie, Ministerul Culturii şi Cultelor preciza faptul că suma de 3,2 milioane RON va fi alocată pentru oferirea următoarelor servicii: servicii de vânzare a spaţiului sau timpului publicitar (cod CPSA 7440.11); servicii de planificare, creaţie şi planificare a mijloacelor publicitare (cod CPSA 7440.12); servicii de consultanţă în domeniul relaţiilor publice (cod CPSA 7414.16). Cu toate acestea, în anunţul de atribuire a contractului de publicitate media către Generic Audiovizual SRL, sunt menţionate doar primele două grupe de servicii, respectiv cele de vânzare a spaţiului sau timpului publicitar (cod CPSA 7440.11) şi cele de planificare, creaţie şi planificare a mijloacelor publicitare (cod CPSA 7440.12). În mod normal, prin reducerea volumului serviciilor prestate, Ministerul Culturii şi Cultelor ar fi trebuit în mod obligatoriu să reducă şi valoarea contractului plătit către Generic Audiovizual SRL. Surprinzător însă, acest lucru nu s-a întâmplat… Nu este greu să înţelegem din acest lanţ cine ar fi putut să fie benefeciarul diferenţei care corespunde unor servicii neefectuate… Deşi contractul prevedea ca entitatea care a câştigat publicitatea media trebuia să presteze acele servicii în perioada 1 aprilie 2006 – 31 decembrie 2007, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Generic Audiovizual SRL a început (teoretic) să presteze doar din 15 iulie 2006. Conform procesului verbal de la momentul deschiderii ofertelor (17.05.2006, ora 14.00), cei 7 membri ai Comisiei de evaluare şi adjudecare a ofertelor nu au menţionat că printre cele patru companii participante la competiţie ar fi existat compania GAV Scholz&Friends AG, ci doar Generic Audiovizual SRL… Domnule Procuror şef Daniel Marius Morar, vă rugăm să verificaţi aspectele semnalate, contractul 3538 din 14.07.2006, cu firma Generic Audiovizual SRL, cu toate implicaţiile sale, acestea au făcut deja obiectul unor investigaţii jurnalistice, nemaiputând fi ascunse decât ca valorificare… Şi în sprijinul colegilor noştri din presă, vă adresăm această sesizare, cu speranţa că evidenţa nu poate fi ascunsă atât de mult timp de şi în înstituţiile care există special pentru a o constata.
b) contract nr. 2207 din 08. 05 2006, în valoare de 600000 lei, care a dus la amplasarea Statuii Generalului De Gaulle din piaţa cu acelaşi nume, intrare în Parcul Herăstrău dinspre TVR. În acest caz, Ministerul Culturii şi Cultelor nu a respectat nici măcar legislaţia în vigoare pentru elaborarea programului anual al achiziţiilor publice, nu s-a întâmplat nici în 2006 şi nici în 2007. Această faptă este o abatere în formă continuă şi îi corespunde un articol de lege, fie din Ordonanţa 60 din 2001, fie din Ordonanţa 34 din 2006, actualizată, măsură care nu ar face decât să existe un eficient efect sanitar în instituţia mai sus amintită, unde Nota de fundamentare este interpretată, probabil futurist, de către actuala conducere ca fiind identificarea însăşi a Programului naţional de achiziţii publice al Ministerului Culturii şi Cultelor! Nu există, de altfel, pentru aceste achiziţii, nici măcar identificarea în codul CPSA!
c) Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anul 2006, întrucât acesta s-a desfăşurat prin încălcarea actelor normative în vigoare, a regulamentului şi normelor metodologice interne, lucruri constatate în mare de echipa de control a Curţii de Conturi a României, dar care, dintr-un motiv suspect pentru prestigiul Curţii de Conturi a României, nu au fost valorificate conform constatărilor şi trimise Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Mai mult, dovada faptului că procesele verbale care nu aveau semnătura secretarului Comisiei de achiziţii din cadrul Programului Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice a fost făcută atât doamnei Tatiana Rădulescu, controlorul care îşi exercita atribuţiile profesionale pentru acest program, cât şi doamnei Corina Chivulescu, în luna noiembrie a acestui an, solicitat fiind în acest sens, dovadă care ar trebui să nu dispară din raportul echipei de control, cel puţin a celui preliminar…
Domnule Procuror Şef, ilegalităţile petrecute în cadrul acestui Program sunt următoarele:
1. Ordinul nr. 2248, privind Progarmaul Naţional pentru Achizţia de Cărţi şi Publicaţii Culturale pentru Bibliotecile Publice, a fost emis în 09. 06. 2006, dar atribuţiile specifice acestui început de Program au fost preluate înainte de emiterea acestui Ordin! 2. Anunţul public şi perioada depunerii ofertelor au fost anterioare stabilirii atribuţiilor menţionate în Ordinul de ministru. Aceste lucruri, pot fi constatate în registrul Direcţiei Generale Creaţie Contemporană, Diversitate Culturală, anul 2006, şi în Anunţul public de anul trecut. 3. Alte argumente ale ilegalităţii acestor achiziţii, mare parte dintre acestea constituindu-se, la vremea respectivă, în avertizări adresate domnului ministru Adrian Iorgulescu, de care acesta, probabil din cauza unei fragilităţi oarecare, de altfel destul de facil de constatat, nu a ţinut cont, ba, mai mult, domnul Adrian Iorgulescu a numit secretar al respectivei Comisii chiar consilierul personal, lucru fără precedent în MCC şi interzis, evident, de normele metodologice, consacrate tot prin Ordinul ministrului Adrian Iorgulescu!!! Secretarul comisiei, conform aceloraşi Norme Metodologice, trebuia să fie un funcţionar public de la compartimentul de specialitate, nu consilierul ministrului Adrian Iorgulescu. Nu cred că mai este necesar să vă relev care au fost şi consecinţele acestei priceperi de care a dat dovadă ordonatorul principal de credite… Acest consilier al ministrului, a cărui sensibilă vină nu este alta decât inocenţa, nici măcar nu a participat la şedinţele Comisiei, în acest fel acele şedinţe fiind nule, neavând cine să consemneze şi să semneze hotărârile Comisiei şi, de asemenea, să le constate efectul în analiza şi selecţia propunerilor de achiziţie, deşi s-au plătit din banul public indemnizaţii de şedinţă, cazări, diurne, transport!!! Consilierul personal al domnului Adrian Iorgulescu a fost pus să semneze ulterior procesele verbale ale şedinţelor de evaluare şi selecţie, în fals, pentru a se putea face deconturile dorite, dumnealui nefiind în acele zile pe care le avem în vedere nici măcar în Bucureşti, ci într-o delegaţie la Bistriţa! Din nou, acestea sunt deja constatate de către curtea de Conturi. Exemplare originale ale proceselor verbale de şedinţă nu sunt semnate nici până astăzi, semnarea acestor acte în baza cărora au fost făcute plăţile achiziţiilor mai sus menţionate s-a produs, în fals, pe copiile xerox, după care s-a mai realizat o altă copie xerox, pentru ca totul să pară veritabil în această etapă a achiziţiei publice şi astfel MCC să-şi ducă mai departe existenţa contradictorie şi suferindă, încercându-se o intrare într-o „legalitate” mimată, oneroasă, de fapt, faţă de banul public, în primul rând, şi faţă de operatorii culturali implicaţi, în subsidiar! În acest fel, deconturile realizate în baza acestui Program s-au făcut având la bază nişte documente falsificate, aşa cum este banala obişnuinţă a Ministerului Culturii şi Cultelor de a lucra pe bani publici, fără ca Direcţia Naţională Anticorupţie să fi cunoscut până acum acest lucru! Deşi în Regulamentul Programului de Achiziţii se precizează expres că achiziţia se face în baza unui Proces Verbal final, acesta nu există, Hotărârea Comisiei, implicit nici plăţile făcute de MCC nu se bazează pe un astfel de document! Adică nu exista temei pentru a se face plăţi în cadrul acestui Program de achiziţii publice! Oare, în acest fel (gradul de retorică îl stabiliţi dumneavoastră, ca instituţie specializată), plăţile nu s-au făcut ilegal de către MCC, adică sumele respective nu se constituie în prejudiciu al bugetului de stat?
d) Programul Naţional pentru Achiziţia de Cărţi şi Abonamente la Publicaţiile Culturale pentru Bibliotecile Publice, anul 2007
Acest Program a fost demarat pe pagina oficială de Internet a Ministerului Culturii şi Cultelor în luna iunie a anului trecut. Deşi Programul depăşea pragul de 40000 Euro, procedura a fost anunţată ca fiind Cererea de ofertă, practic aceasta a fost opţiunea MCC pentru începerea procedurii de achiziţie, încălcându-se astfel prevederile O.G. nr. 34 din 2006, republicată! Ulterior, fiind atenţionaţi asupra incompetenţei, desfăşurate an de an la sediul din Kiseleff 30, în loc să reia întregul proces de atribuire, au „selectat” titluri de carte şi reviste culturale în temeiul altei proceduri, anunţate şi aceasta pe pagina electronică a instituţiei, dovezile, cum am spus, sunt exacte, cunoscându-le prea bine toţi operatorii culturali – negociere directă, „fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare”. Numai că lista de titluri din care Comisia „selecta” acum exista deja în baza primei proceduri, adică era o listă obţinută în urma şedinţelor care au urmat „Cererii de ofertă”, prezentă în Anunţul deschiderii procesului de achiziţie publică, pe pagina electronică a MCC. Acest lucru îl cunosc cu prisosinţă operatorii culturali din România, Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCER) şi Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), inclusiv cotidiene naţionale au solicitat MCC în numeroase rânduri incriminatorul Ordin de Ministru nr. 2346/ 22 iunie 2007! Fireşte, a fost obţinut, dar nu prin obligativitatea pe care o avea MCC. Ca dovadă că nici această procedură nu este legală în cazul MCC, este faptul că au existat în lista iniţială, obţinută din „cererea de ofertă”, în baza căreia se negocia acum prin atribuirea directă…, titluri de carte cum ar fi, punctual, “Vrăjitorul din Oz”, luate de la mai multe edituri, chiar la preţuri diferite!!! (Ediura Ivo Print, 1200 exemplare, şi Editura Cartex, 820 exemplare), “Aventurile Baronului von Munchhausen” (Clarux, 2000 exemplare, şi Maxim Bit GSM, 550 exemplare), “Moş Teacă” (Ivo Print, 900 exemplare, şi Corint Serv, 900 exemplare). Ca să nu se intre într-o altă interdicţie a cadrului legal, departamentul Achiziţii Publice din cadrul MCC a hotărât o măsura care binedispune pe cei care se pricep şi se simt responsabili în acest domeniu financiar şi de administraţie publică, pur şi simplu s-a interzis noii comisii de negociere din partea MCC să ia vreun titlu de carte care exista la mai multe edituri, dar aceasta nu reprezintă o rezolvare a problemei, tocmai pentru că respectivele titluri fuseseră selectate deja ilegal, ele fiind eliminate acum numai din cauza culpabilităţii ministerului. În această Comisie de negociere au existat persoane, care se manifestau acolo în baza unui temei legal şi care aveau OBLIGAŢIA profesională să respecte tocmai legea în virtutea căreia îşi exercitau atribuţiile.
e) Vestitul program de promovare a imaginii României în ţările membre UE, de această dată pentru anul 2007. În 2005 şi 2006 cunoaştem cum s-a făcut, inclusiv prin fals şi uz de fals, prin firma înfiinţată de către însuşi ministrul culturii şi cultelor, domnul Adrian Iorgulescu. Solicităm oficial Direcţiei Naţionale Anticorupţie să se pronunţe asupra acestor grave încălcări de lege pe care vi le-am semnalat. Deşi, conform celebrei Ordonanţe nr. 2 din 12 iulie 2001, actualizată, privind regimul juridic al contravenţiilor (Art. 13, alin 1), aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, mai avem următorul text de lege, cu un alineat mai jos (2), care precizează că î cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continua în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp. Domnule Daniel Marius Morar, pentru ceea ce nu este strict infracţiune la Ministerul Culturii şi Cultelor, avem abatere în formă continuă, aşa cum este aceasta definită de lege, cu toate consecinţele care decurg de aici… MCC, cum veţi putea constata cu uşurinţă, nu a respectat prevederile legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte elaborarea programelor anuale al achiziţiilor publice, pentru anii 2006 şi 2007, ceea ce demonstrează că fapta este o abatere în formă continuă.
Aceste puncte au fost sesizate şi Curţii de Conturi, instituţie de la care, procedural, puteţi cere rezultatele controlului din acest, asta pentru că fiecare dintre noi, chiar şi atunci când nu avem încredere în probitatea unor persoane, trebuie să avem încredere în instituţiile statului de drept România… Falsificatorii şi incompetenţii Ministerului Culturii şi Cultelor sunt în continuare protejaţi, deşi aceste lucruri sesizate de către noi sunt de o evidenţă descurajatoare, mai mult pentru instituţiile de control decât pentru contribuabil… Cei care generează continuu aceste mărunte găinării citadine sunt în continuare promovaţi prin concursuri aranjate, rotiţi în interiorul instituţiei, în funcţie de guvernare, bonificaţi şi salarizaţi într-o instituţie a Guvernului României doar pentru că la mimarea statului de drept se renunţă doar atunci când este avantajat cel care o face! Vă solicităm, în consecinţă, şi în numele interesului public şi al legilor la care ne raportăm profesional, inclusiv 571 din 2004, 188 din 1999, actualizată, în cazul Marius Marian Şolea, să verificaţi aspectele semnalate, prezentate sintetic, pentru a fi încadrate corect legislaţiei din România, atunci când ocolirea acesteia nu mai poate evita dezastrul actual din administrarea culturii române… 18. 12. 2008
Marius Marian Şolea, consilier al Ministerului Culturii şi Cultelor
Ministerul Culturii şi Cultelor Secretariatul de Stat pentru Culte Str. Nicolae Filipescu nr. 40 Sector 2, Bucureşti
August 17th, 2009 
VR 
Carieră întemeiată pe un pseudo-doctorat
Carieră întemeiată pe un pseudo-doctorat
Posted in Uncategorized 
Tags: 
