February 6th, 2009 
VR 
Doamne ajuta,
Va trimit spre publicare un articol scris de parintele Lavrentie de la Tarcau, la rugamintea sa.
Act de identitate
Într-atât de secularizat şi buimac a ajuns omul de astăzi încât nu-şi mai dă seama că el este de fapt o mare taină, o fiinţă minunată şi măreaţă creată de Dumnezeu şi că s-a născut gol, fără nici un act de identitate în mână, care reprezintă apartenenţa sa la un popor sub toate aspectele. Majoritatea (oarbă) s-a familiarizat şi a fost tocită de realitatea în care trăieşte încât nici n-o mai conştientizează, nu mai pricepe semnificaţia neamului, a tradiţiei, a mentalităţii în care se integrează. Se trăieşte gregar. De aici începe dezumanizarea.
Hristos a venit pe pământ să ne aducă libertate duhovnicească, lăuntrică, să ne dea prin Botez şi credinţă cetăţenia la o împărăţie netrecătoare. Iar buletinul ne dă apartenenţa la o societate la o vârstă responsabilă (14 ani), după ce ne-am născut pe lumea asta fără să avem vreun act de identitate.
Deci noi suntem persoane unice care ne încadrăm conştient într-un popor, mai nou, într-o congregaţie europeană modernă. Însă nu trebuie să uităm că în spatele cetăţeniei române stă o mentalitate, un crez, un ideal. La fel şi în spatele cetăţeniei creştine, dar şi al celei europene. Crezul creştin este unul măreţ, cel românesc este unul nobil, pe când cel european este întruchiparea fărădelegii sub masca toleranţei, unităţii şi prosperităţii.
Fie voit, fie fără să ne dăm seama, trebuie să ne încadrăm (sau nu) într-o structură suprastatală cu o ideologie puternic desacralizantă şi reducţionistă la o viaţă trupească, stricăcioasă, adică cea europeano-mondială nivelatoare.
Iar prin actul de identitate ne conectăm nu doar ideologic la o structura socială, ci şi practic pentru că noi suntem fiinţe structural morale, buni sau răi, nu putem fi indiferenţi. Spre exemplu, îmi aduc aminte că abia aşteptam să am buletin ca să pot închiria pe baza lui casete video. Cu cât mai mult sunt conectaţi oamenii maturi?
Poate că mulţi vor spune că le sunt indiferente şi inerente aceste lucruri, că nu depind de ei. Da. Dacă trăiesc la un nivel dobitocesc – merg cu valul, iar dacă sunt conştienţi – fie se implică activ, fie se dezic hotărât de acest sistem fioros care ne înghite. Deci problema spinoasă este dacă suntem sau nu oameni, dacă avem sau nu conştiinţă, suflet, viaţă responsabilă sau ne îndulcim cu zăhărelul plăcerilor pământeşti, uitând de noi înşine.
Sfântul Apostol Pavel dă mărturie în privinţa venirii lui Antihrist că «taina fărădelegii se lucrează; numai că este Cel ce-l reţine acum până se va lua din mijloc şi atunci se va descoperi nelegiuitul»(2Tes.2:7). Deci omenirea este pregătită, netrebnicită treptat cu păcate şi obişnuită cu orânduirea antihristică. Fiara despre care se spune în Apocalipsă că va sili pe oameni să primească pecetea este, după Sfinţii Părinţi (Andrei al Cezareei), de fapt, o orânduire lumească, un imperiu. La fel, în proorociile Sf. prooroc Daniel despre fiara cu zece capete se spune că este o împărăţie «care va întrece toate împărăţiile şi va mânca tot pământul»(Daniel 7:23), cea care va sili pe toţi să-şi pună pecetea pe mâna dreaptă sau pe frunte.
Dumnezeu a rânduit să avem parte de comunism şi să înţelegem puterea pierzătoare a unei ideologii. Câte crime şi sacrilegii a făcut!!! Sunt proaspete. Trebuie să avem grijă să nu ne înrolăm într-un alt comunism mai teribil.
Aşa cum a fost evident pentru orice om faptul că comunismul era rău, la fel este şi acum că noua ordine mondială este rea. O vedem că legiferează fărădelegea, că nu are scrupule, că duce la demenţă pe cei ce se încadrează în ea încât să nu mai aibă nici o ruşine şi nici un reper, că duce războaie de ucidere în masă, înscenează, amăgeşte. Nimeni nu poate spune că nu e în cunoştinţă de cauză.
Pecetea cu care însemnează spre pierzare este un număr de om, este 666 (cf. Apoc. 13:18). «Aici este înţelepciunea; cel ce are minte să socotească numărul fiarei»(Apoc. 13:18), spune Sf. Ioan Teologul. Deci este cu înşelăciune, este ascuns şi trebuie o minte despovărată de patimi şi multă înţelepciune pentru a înţelege. Aceste lucruri pun în gardă pe orice creştin cu privire la codul de bare şi la cipul care conţin numărul 666. Dar vor fi amăgiţi doar cei ce au simţirile îndulcite pururi cu viaţa pamântească, iar cei ce au în ei adevărul Evangheliei lui Hristos nu se vor lăsa înşelaţi (Sf. Andrei şi 2Tes. 2:10-12).
Aşadar nu e o simplă problemă socială, ci una de conştiinţă, e o cernere a oamenilor de neoameni. Ne confruntăm cu un necaz general. Aşa cum fiecare are necazurile personale şi le poartă cu durere şi cu sârguinţă, aşa şi acesta este un necaz colectiv, e un cataclism moral şi uman dezlănţuit de un sistem omenesc, nu de stihiile naturii.
Sigur că pecetea o va pune fiara pe mână sau pe frunte. Însă, de vreme ce venirea ei este treptată, va pune această pecete treptat. Mai întâi pe paşapoarte, apoi pe buletine, apoi prin cip-uri, apoi definitiv pe mână sau pe frunte. Chiar dacă primirea peceţii pe mână sau pe frunte va fi lepădarea cea mai cruntă, totuşi primirea în vreun fel a acestei peceţi nu este nesemnificativă, ci pierzătoare, ca orice părtăşie cu necuratul.
Deci cip-ul şi codul de bare nu sunt rele în sine, ci primirea lor prin care aderăm şi susţinem un mod de viaţă pur materialist, hedonist, nelegiuit. Căci cei ce primesc sistemul de monitorizare prin codul de bare si cip intră şi sprijină traiul artificial, înrobitor şi nivelator din spatele lui.
Atunci este evident că tocmai lupta (adevărată) cu păcatul ne determină să conştientizăm problema cip-urilor şi să refuzăm să intrăm în cârdăşie cu un astfel de mod de viaţă tot aşa cum am fugi de duhurile necurate. Deoarece «tovărăşiile rele strică obiceiurile bune»(1Cor. 15:33). De multe ori un refuz sau o împăcare cu cineva ne schimbă starea sufletească şi chiar trupească. Cu cât mai mult prietenia cu lumea păcatului concretizată.
Lupta acestui sistem de cotropire prin amăgire a popoarelor, a tuturor oamenilor este una spirituală. Pentru că «i s-a dat» fiarei «să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască; şi i s-a dat stăpânire peste toată seminţia şi limba şi neamul»(Apoc. 13:7). Adică noua ordine mondială care începe să-şi arate colţii prin aceste paşapoarte este una ideologică, de călcare în picioare a idealului de sfinţenie, e bazată pe principii materialiste, comuniste, capitaliste, spiritualiste etc. Atunci când conştiinţa, sălaşul celei mai nobile legi, se întunecă, viaţa se normează după alte principii (puterea tiranului, a banului, a plăcerii, a neştiinţei). Iar aceste legi fiind impuse tuturor, şi conştiinţele sunt adormite, puse de-o parte, omorâte. Lumea nouă colcăie de legi comerciale, trupeşti, pământeşti, colcăie de fărădelegi, de hule, de erezii, de minciună şi nedreptate, de desfrânare, este «locuinţă demonilor şi temniţă a tot duhul necurat»(Apoc. 18:2). De aceea nu va dura mult, după cum spune Cuviosul Paisie Aghioritul. Va promite multe şi va da puţin încât va cădea repede, în câţiva ani. Îşi va lua repede nimicirea.
S-a clădit şi încă se clădeşte încă în mult timp această nouă ordine mondială, dar va dura extrem de puţin pentru că e nimicitoare şi vor plânge cu amar cei ce s-au înşelat cu ea. Pecetea cu 666 a început să fie pusă întâi pe mărfuri, apoi pe oameni, ceea ce arată încotro vrea să-l coboare pe om. N-am reacţionat cu împotrivire la pecetluirea lucrurilor, dar, când începe să ne ardă pe noi înşine, e momentul să arătăm că suntem vii sau măcar să ne trezim, fiecare după măsura lui.
Rezistenţa este una mucenicească, e o luptă cu păcatul. Se vede deja. Cel ce se împotriveşte paşapoartelor nu este lipsit de pâine, ci stârneşte doar antipatia puternicilor zilei, îşi pierde imaginea. În schimb, îşi câştigă sufletul.
Sunt foarte multe aspecte de dezbătut pe marginea acestor cip-uri tocmai pentru că e o problemă spinoasă, cu vicleşug, e o luptă cu patimile, cere încordare mare, lepădare îndestulătoare de sine, mărime de suflet şi, cel mai mult, credinţă şi conştiinţă vie. Aceasta este doar problematica legata de numărul 666. Cu cât mai multe lucruri ramân de rezolvat în privinţa luării de poziţie în sine, mai ales în contextul în care Patriarhia nu va lua nici o poziţie de ripostă.
Cred că vremea cernerii soseşte implacabil, indiferent de predicţiile meteo de la televizor. Vor fi oameni cei ce vor şti să judece semnele vremurilor, nu doar faţa cerului.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
