Victor Roncea Blog

In aceste zile, oficialii statului cauta cu disperare surse de venituri pentru bugetul de stat. Se vehiculeaza idei precum apelarea la ajutorul FMI, UE, BERD si al seicilor sauditi. Fara a descuraja utilizarea acestor posibile surse de finantare, ne asumam riscul de a recomanda executivului sa studieze, pentru inceput, unde pleaca banii uriasi pe care ii incaseaza o singura companie numai din afacerile cu energie electrica.
Ne referim la cea mai cunoscuta operatiune a SIE din ultimii zece ani.

Montajul afacerii
S-au scris deja sute de pagini despre “Afacerea Portile de Fier I & II”, despre implicarea si complicitatea pe milioane de Euro a unor nume grele, responsabile si de “politica” mizerabila facuta impotriva intereselor fundamentale ale Romaniei. Numai unii au fost vazuti si expusi, in timp ce colegii lor din SIE actionau din umbra, cu toata determinarea, deplin protejati de noile legi ale Romaniei democratice, pentru asigurarea deplinei protectii a persoanelor care coordonau, la vedere, o afacere de peste 1 Miliard de Euro/an.
Vom mai dezvalui si noi, intr-o cu totul alta maniera si la momentul potrivit, efectele acestei operatiuni asupra salariilor profesorilor, medicilor, actorilor, asupra pensiilor, dar si asupra costurilor nebune la energia electrica, ce jupoaie fiecare buget de familie si fiecare scoala, spital, teatru, ce loveste direct si dur in rentabilitatea fiecarui producator din Romania. Important este sa retinem faptul ca afacerea cu energie conceputa in laboratoarele SIE s-a nascut in anii nebuni ai tranzitiei, sub acoperirea seriozitatii elvetiene extinsa asupra unei firme (Energy Consult), creata in scopul preluarii controlului absolut asupra domeniului strategic al energiei din Romania. Montajul initial, realizat aparent de secretarul de stat Dan Ioan Popescu pana in 1996, nu mai putea functiona dupa amanarea aderarii Romaniei la NATO din vara anului 1997. Trebuia ceva mai rafinat, obligatoriu cu o companie off-shore europeana si cu implicarea unui partener strategic cu interese in Europa de Est si experienta consolidata in gazduirea operatiunilor serviciilor de informatii. Pentru discretia operatiunilor financiare a fost aleasa Elvetia, iar drept placa turnanta Austria, interesata sa isi salveze de la faliment Vöst Alpine si sa preia rezervele de petrol si gaze naturale ale Romaniei.
Motivatia oficiala, servita de Talpes lui Iliescu, Harnagea lui Constantinescu si Fulga/Talpes iarasi lui Iliescu, continea argumente de tipul “asigurarea fondurilor extrabugetare necesare finantarii integrarii Romaniei in structurile euro-atlantice”, “imposibilitatea de a obtine acesti bani pe cale oficiala, cu aprobarea Parlamentului”, “strainii vor prelua si aceasta afacere si noi vom fi spectatori” etc.
Operatiunea a inceput cu o motivatie aparent patriotica, dar a fost rapid deturnata, de administratorii ei cu epoleti si ochi albastri, in directia satisfacerii propriilor interese de inavutire si de control deplin al politicienilor care-si doreau sa fie manjiti cu milioane de Euro.
Fostul sef al rezidentei SIE din Ambasada Romaniei la Berna, colonelul Craiu – acum in misiune la Londra – este primul care va spune ca speculam sau poate va pastra tacerea, dar nu este relevant.
Acum, administratorii afacerii au devenit “baietii destepti”, au acumulat averi inimaginabile, sunt cei care decid cu cat putem cumpara kilowattul, sunt cei care numesc ministri, sefi de agentii si directori generali, asigurandu-si, astfel, continuitatea deplinului control asupra sectorului energetic al Romaniei.
Adaptarea la schimbarea puterii
Apologetii serviciilor vor sustine, in continuare, ideea stranie conform careia SIE nu mai are nicio atributie la afacerile Energy Holding incepand cu 2006, atunci cand monopolistul energiei hidro din Romania a fost cumparat de “investitorul strategic” elvetian – Societe Bancaire Privée.
Pentru a arata ca Societe Bancaire Privée, cu cei 48 de angajati, are toate trasaturile unei entitati “carapace” (“umbrela”), creata ca un joint venture intre SIE si alte servicii secrete, vom publica continuarea promisa a studiului inceput cu ceva timp in urma.
Unul dintre serviciile principale care sunt oferite persoanelor sau firmelor care doresc sa-si deschida o “entitate pentru optimizare fiscala” intr-o zona off-shore, este serviciul de “nominee director”. Serviciul consta in faptul ca pentru o plata fixa anuala, un respectabil avocat, contabil sau specialist in finante, isi va asuma, formal, rolul de director al companiei “carapace”. De obicei, acesti avocati, finantisti sau fosti auditori sunt utilizati pentru a da firmei un aspect reputabil si pentru a facilita contactele cu lumea exterioara. Acesti “directori”, de obicei, combina mai multe functii de acest gen la diverse companii, iar numarul posturilor ocupate astfel se poate ridica la mai mult de zece. Daca studiem numai din aceasta perspectiva conducerea Societe Bancaire Privée, putem observa cateva aspecte interesante.
Iata echipa managerilor SBP, care au preluat pe 1 ianuarie 2008 conducerea companiei dupa ce un sir de scandaluri din 2007 au compromis definitiv echipa manageriala precedenta. Consideram ca cititorii nostri au dreptul, cel putin moral, sa-i cunoasca pe cei care nominal detin controlul energiei hidro din Romania (foto).
Dupa cum putem observa, cei care ocupa pozitiile-cheie in gestiunea SBP pot fi studiati drept reprezentanti clasici ai profesiei de “nominee director”. Finantisti, juristi, auditori cu biografii mai mult sau mai putin standard, care ocupa posturi in managementul mai multor companii din domeniul financiar si dau aer de credibilitate companiei care detine controlul asupra Energy Holding.
Unica eroare, relativ vizibila, pe care au comis-o cei care selectau echipa de “nominees” la SBP a fost persoana care ocupa din 8 ianuarie functia de CEO – Eugenio Lapenna. Despre acest personaj nu se stie aproape nimic. Nu se cunosc nici locurile precedente de munca, nici studiile anterioare “insertiei” in SBP, la venerabila varsta de 61 de ani.
Profitam de ocazie sa le recomandam celor de la SIE, sa-i faca veteranului o legenda credibila ceva mai repede, pentru ca deja bate la ochi. Ceva à la el presidente Enrique Ferrer.
Noii alesi reprezentanti ai poporului, care stau acum la Palatul Victoria si la Palatul Cotroceni, ar fi bine sa-i intrebe pe cei care lucreaza in spatele SBP daca nu cumva acestia ar putea contribui printr-un efort financiar la acoperirea gaurilor din bugetul statului.
Evident, cei responsabili de SBP vor incerca sa spuna ca, de fapt, toti banii din cei 6TWh de energie hidro au plecat in Italia, la Banca Profilo S.p.A. din Milano, care a cumparat pachetul majoritar de actiuni la SBP.
Daca vor spune asta, vor minti cu buna stiinta pentru ca niciun Euro provenit din vanzarea energiei hidro din Romania nu a ajuns in Italia.
Recomandam reprezentantilor poporului sa citeasca editia de maine a ziarului nostru pentru mai multe detalii tehnice si despre hemoragia veniturilor bugetare pe care le cauta si nu le gasesc.
Redactia Economica