În zilele care au trecut am văzut cît costă o viaţă de om pentru lumea în care trăim. Pot muri zeci, sute şi alte mii să fie bătuţi şi violaţi de către cei care ar trebui să-i apere, dar oamenii îşi continuă mersul prin viaţă nestingheriţi. Oamenii au devenit nu doar indiferenţi, ci şi cruzi. Pe foarte puţini îi mai interesează durerea aproapelui. Am fost în Chişinău în ziua cînd televiziunea moldovenească transmitea ameninţările preşedintelui că va folosi gloanţe dacă tinerii vor mai ieşi în stradă. Am intrat în acea zi în capitală pe drumul dinspre Tiraspol şi am văzut maşinile de poliţie care pîndeau ca nişte tîlhari. Străzile Chişinăului erau pustii şi aerul era îmbîcsit de frică şi cruzime. Între timp sute de oameni erau bătuţi în secţiile de poliţie din Chişinău şi de aiurea, iar unii dintre ei muriseră deja, fără ca cineva să o ştie… Ororile petrecute în acest aprilie la Chişinău sînt doar vîrful aisbergului unui sistem întreţinut prin tortură şi şantaj. Ceea ce îi preocupă acum pe gazetari este să demonstreze cît de regizată a fost revoluţia de la Chişinău. Unii dintre fraţii noştri români îşi aduc aminte că au avut colegi de şcoală basarabeni care vorbeau ruseşte. Alţii le reproşează că nu s-au unit cu România. Alţii, mai ortodocşi, îi acuză pentru că au arborat steagul UE pe Parlament. Şi aşa mai departe. Puţini mai vorbesc de suferinţa familiilor care şi-au ridicat băieţii morţi şi de cei circa o mie de băieţi şi bărbaţi cu plămînii dezbătuţi şi oasele rupre care zac acum cine ştie pe unde. Am văzut că trăiesc într-o lume de şacali. În prima zi, în ceasurile următoare incendierii Parlamentului şi Preşedinţiei, oamenii erau cuprinşi de flăcările libertăţii şi îi aclamau pe cei care au arătat atîta curaj. Pînă şi presa moscovită vorbea de Revoluţie la Chişinău, dînd titluri de genul: „Studenţii i-au dat jos pe comunişti”. A doua zi entuziasmul a început să scadă printre comentatorii străini care au fost urecheaţi de oculta internaţională pentru că încurajează vulgul la revoltă. Chişinăul însă mai ardea de speranţă. Veţi spune că totul a fost regizat. Da. Şi? Morţii care mor în aceste scenarii drăceşti nu sînt morţi? Eu personal îi admir, deşi îmi dau bine seama că au acţionat dintr-o mare şi pură naivitate. Dar ce frumoasă e naivitatea lor pe lîngă laşitatea şi viclenia mai marilor acestei lumi. Dacă mai marii lumii sînt lupi care au ajuns paznici la stînă, şleahta care vorbeşte acum de „violenţe” în rîndurile protestatarilor sînt şacali. Oare nu au aruncat mii de oameni cu pietre, şi multe alte mii îi aclamau? Oare nu se fotografiau şi copiii şi bătrînii în fotoliile parlamentarilor? Oare nu erau toţi mînaţi de eroismul văzut în filmele americane şi în cărţile de istorie? Sigur că aşa a fost, dar laşii îşi trădează acum fraţii pentru a nu fi acuzaţi ei. Forurile internaţionale care acuză violenţa tinerilor de la Chişinău ar trebuie mai întîi să interzică propagarea violenţei prin desenele animate şi filmele în care nu trece un minut fără ca ceva să ia foc sau cineva să fie ucis. În majoritatea filmelor eroii pozitivi îi bat pe poliţişti şi nu li se întîmplă nimic, ba chiar sînt declaraţi după aceea salvatori. Iată că moldovenii au luat de bune filmele voastre şi au dat jos zidul de poliţişti pentru a-şi face dreptate aşa cum au văzut în filme. Sînt nebuni, dar i-aţi înnebunit voi! Acum despre scenarii. A fost, desigur, un scenariu, dar el şi-a depăşit cu mult limitele. Mai întîi, pentru că dacă tinerii aceia ar fi venit pregătiţi de bătaie şi-ar fi acoperit capetele cu ciorapi, aşa cum fac toţi protestatarii violenţi pe care ni-i arată ţările europene. Apoi, ar fi venit înarmaţi cu beţe şi răngi, deoarece orice basarabean care a depăşit vîrsta de 18 ani ştie cum bat trupele speciale de la Chişinău. Aşadar, am avut protestatari neînarmaţi şi cu feţele descoperite care au sărit pe scutierii ascunşi după coifuri şi înarmaţi cu bastoane. Provocarea trebuia să se reducă la cîteva pietre aruncate în scuturile poliţiştilor şi la spargerea cîtorva geamuri pentru a învinui opoziţia de vandalism. Nimeni nu s-a aşteptat că vor fi atîtea pietre. Celor care afirmă că „persoanele violente” au fost identificate, le spunem doar că există fotografii care surprind mii de pietre în aer. Adică o mie de persoane aruncînd pietre în acelaşi moment. Fiecare piatră cîntărea între unul şi trei kg (erau bucăţi din plăcile de granit şi caldarîmul cu care era pavată piaţa şi treptele clădirilor). Lupta cu pietre a durat cîteva ore. Aruncătorii oboseau şi se schimbau cu rîndul prin rotaţie. Poliţia nu a fost pregătită pentru un astfel de atac, pentru că nicăieri nu aţi mai văzut ciocniri de stradă cu mii de pietre mai grele de un kg. Era normal ca poliţia să cedeze, de vreme ce nu au folosit focul de armă. Ca să nu mai spunem că comandantul detaşamentului Scut a declarat zilele trecute că mulţi dintre poliţişti au refuzat să bată deoarece şi-au recunoscut în mulţime fraţii şi rudele. Că Vladimir Voronin şi consilierii săi nu se aşteptau la o astfel de turnură, o arată faptul că preşedeintele se afla în acele momente în cabinetul său. Nu, el nu a venit la servici în acea zi pentru a vorbi mulţimii, ci pentru a da interviu după ce se spărgeau cîteva geamuri. Frica însă l-a cuprins pe tiranul comunist, ştiut fiind că toţi tiranii sînt nişte laşi, şi cel care a stat opt ani în fruntea ţării a fugit scos prin spate de securitate în loc să iasă pe trepte şi să vorbească poporului. Voronin a fost primul care a declarat în aceeaşi seară că actele de vandalism au fost săvîrşite de recidivişti şi tineri „drogaţi” şi beţi. Să ne mai mirăm acum că opoziţia a preluat acelaşi refren, după ce i-a făcut lui Voronin hatîrul de a cere renumărarea voturilor în loc să ceară judecarea sistemului criminal comunist? Miile care au aruncat cu pietre erau identificaţi de poliţie după rănile de pe mîini. Granitul aspru şi colţuros le-a jupuit pielea de pe palme. Aşa se explică de ce persoanele maltratate aveau palmele strivite de bocanci. Poliţiştii îi loveau cu bastonul şi le săreau cu bocancii pe mîinile care au îndrăznit să arunce pietre în sfînta preşedenţie comunistă. Cei care susţin ipoteza voroniană a provocatorilor din rîndurile recidiviştilor îşi trădează poporul. După ce opinia publică va fi convinsă de acest fapt, nimeni nu va mai ieşi să-i apere pe cei arestaţi. Iar ei vor fi mii. Veţi spune că penitenciarele din Moldova sînt şi aşa arhipline. Dar cine a zis că toţi aceşti oameni vor fi arestaţi pentru a fi ţinuţi în închisori? Ei vor fi un bun venit pentru mafia comunistă, deoarece li se vor cere sume mari de bani în schimbul eliberării, aşa cum se face în Moldova noastră de după 90. În ce priveşte amnistiaţii preşedintelui, în curînd se va afla cine a fost eliberat din puşcării şi pentru cîţi bani, pentră că dintre victimele represaliilor din aprilie 2009 nu a fost eliberat mai nimeni. Aşadar, cei care în manualele de istorie şi în filme sînt declaraţi eroi, la Chişinău au ajuns să fie numiţi bandiţi. Vi se pare că ceea ce s-a întîmplat nu a fost o revoluţie? Iar eu zic că a fost. O revoluţie care poate nu a schimbat lumea, dar care a dezgolit-o şi a arătat-o aşa cum este. Revoluţia s-a făcut înăuntrul nostru. O revoluţie fără eroi, dar cu atît mai vrednică şi mai curată. Oare nu aţi înţeles încă? Lumea nu mai are nevoie de eroi pentru că are nevoie de sclavi…
Ierom. Savatie Baştovoi
membru al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova
În urma alegerilor legislative din 5 aprilile 2009, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care a obţinut 49,48% din voturi, a primit 60 de mandate de deputat. Partidul Liberal (PL) şi Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) au primit câte 15 mandate, iar Alianţa “Moldova Noastră” (AMN) 11 mandate, anunta marti Adevarul. Pentru alegerea noului presedinte al statului este nevoie de 61 de mandate. Comisia Electorala Centrala anunţase tot de marti că 20 de deputaţi deţin cetăţenia română sau au depus documentele pentru obţinerea cetăţeniei române. Până în data de 21 aprilie, aceştia trebuiau să “confirme documentar” renunţarea la cetăţenia română sau la cererea de obţinere a cetăţeniei. Ceea ce au si facut. Asa a murit “revolutia orfanilor”. R.I.P. Cei 11 deputaţi care au anuntat ca renunta la cetăţenia română sunt: Chirtoacă Dorin (PL), Fusu Corina (PL), Arhire Anatolie (PL), Brega Gheorghii (PL), Guţu Ana (PL), Nemerenco Valeriu (PL), Tănase Alexandru (PLDM), Vieru Călin (PLDM), Hotineanu Vladimir (PLDM), Cimpoi Mihai (AMN), Chepteni Valentin (AMN). Alţi 9 care deţin cetăţenia moldovenească au depus cerere pentru cea română: Hadîrcă Ion (PL), Lupu Ion (PL), Moldovanu Mihail (PL), Şleahtiţchi Mihail (PLDM), Agache Angel ( PLDM) , Balan Vasile (AMN), Colesnic Iurie (AMN), Bujor Leonid (AMN). Deputatul Platon Veaceslav (AMN) are cetăţenie rusă şi a depus cerere si pentru cea română. Cei 20 de deputaţi ai “opoziţie”, aleşi în urma scrutinului din 5 aprilie, au depus deja cererile de renunţare la cetăţenia română, conform hotararii CEC: “confirmarea documentara”. Cu cel putin doi morti in spate, zeci de raniti si sute de arestati – mai ales din randul tinerilor care au iesit pe strazi pentru a protesta sincer impotriva regimului comunist al lui Voronin -, “opozitia” a uitat brusc de promisiunea ca va cere alegeri anticipate, desi modalitatea cea mai simpla era sa nu-si accepte mandatele, lasand libere cele 41 de locuri pe care le detine in noul Parlament, acum cu adevarat “moldovenesc”. Ar fi ramas comunistii singuri si in imposibilitatea de a-si alege vreun presedinte! Ceea ce, automat, ducea la alegeri anticipate. Dar, opozitia de carton de la Chisinau a fost nevoita sa puna la pamant decorurile revolutiei potemkieniste cu iz sorosit. “Opozitia” a ramas goala. Adica asa cum era, de fapt. Interesant ca “capii” “revolutiei” – cei trei care-au speriat si estul si vestul (foto) – oricum nu detineau cetatenia romana, o dovada ca aspira/u asadar la posturi cat mai caldute in statul “moldovean”. Astfel, “anti-comunistul ” Ghimpu se pare ca nu a solicitat-o niciodata; Urechean, desi l-a rugat pe Nastase sa-i dea familiei sale cetatenie romana, prin Hotarare de Guvern speciala, intr-un an in care PSD a acordat doar sase cetatenii (!), nu s-a inclus si pe el pe lista; iar Filat, disciplinat, a renuntat la ea chiar inainte de alegeri. Deputata din partea Partidului Liberal Corina Fusu a declarat ieri pentru NewsIn că parlamentarii din cele trei partide de opoziţie care au trecut pragul electoral – Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Alianţa Moldova Noastră – au decis de comun acord să se conformeze cerinţei CEC şi să depună cereri de renunţare la cetăţenia română, publica Adevarul. Tot ea a emis o enormitate din seria “cu rata-n gura”: cica in cazul în care CEDO va menţine valabilitatea deciziei din 18 noiembrie 2008 în cauza Tănase şi Chirtoacă contra Republicii Moldova şi astfel Guvernul de la Chişinău va fi obligat să anuleze interdicţiile impuse de legea moldovenească la ocuparea de funcţii publice pentru deţinătorii mai multor cetăţenii, deputaţii îşi vor menţine cetăţenia română, a declarat Corina Fusu. Ha, ha, ha! Si cum vor face asta? Ca de renuntat, cand faci cerere, fatuca “moldoveanca” sadea, nu poti sa ma dez-renunti! Adica, daca ati vrut un os, apoi… la ros ! Adios rumen-os! Viva moldoven-os!
Situaţia tulbure şi tensionată din R. Moldova se prelungeşte. Declaraţiile publice şi reacţiile de presă curg, şi ele, în continuare. Din noianul de interpretări, multe din ele marcate emoţional, se poate reconstitui, în mare, mersul şi sensul evenimentelor. Victoria în alegeri a comuniştilor, mai amplă decât se estima, a declanşat manifestaţii populare la Chişinău. Nu greşim dacă le considerăm spontane, căci tinerii de pretutindeni reacţionează astfel (cazul Franţei este notoriu). Reacţia vehementă a tinerilor împotriva echipei Voronin şi a partidului său este pe deplin explicabilă, în condiţiile aspiraţiei proeuropene, tot mai accentuată în republică, şi ale cronicizării conflictului de pe Nistru. Lozincile lor nu au fost însă cele mai fericit alese. Revolta împotriva rezultatului alegerilor nu-şi are rostul, căci alegerile au fost apreciate în general corecte de către organizaţiile internaţionale care le-au monitorizat. Apoi: nu sunt excluse nici “încurajări” din exterior. Deutsche Welle aminteşte, în context, că R. Moldova găzduieşte ONG-uri de tipul USAID şi National Democratic Institute, iar “Revoluţia Twitter, de la platforma de comunicare prin care tinerii şi-au transmis mesajele legate de participarea la proteste, noutatea acestui tip de comunicare indică din nou o posibilă implicare a unor organizaţii străine”. Pe de altă parte, se comentează mult şi prezenţa “oamenilor în negru”, care au fost printre cei mai agitaţi manifestanţi şi au lansat scandările cele mai provocatoare, dar au şi comis acte provocatoare, violente, de vandalism. O reţetă sigură de compromitere a unei acţiuni declanşate, în mod clar, cu bune intenţii. Trebuie recunoscut că regimul Voronin, oricât de departe ar fi el de democraţie, a reuşit o guvernare mai bună decât precedentele preşedinţii de la Chişinău. Populaţiei i s-au dat unele satisfacţii materiale concrete, iar Partidul Comuniştilor, bine organizat şi disciplinat (pe principiul leninist) este singurul partid multietnic din republică. În schimb, Opoziţia este fărâmiţată (nu mai puţin de patru partide se declară liberale) şi luptă nu numai împotriva comuniştilor, dar şi între diversele ei facţiuni. Cine pierde, cine câştigă? Cine a declanşat actualele tulburări, care se îndepărtează tot mai mult de regulile democraţiei? Tinerii moldoveni nu acţionează întotdeauna, asemenea celor din Occident (de altfel, nici aceştia în mod consecvent), conform tiparelor democratice. Poliţia nu ştie nici ea cum să gestioneze, tot în cadru democratic, asemenea derapaje. Nu întâmplător, în unele comentarii de presă, se sugerează UE şi altor instituţii occidentale să acorde asistenţă şi autorităţilor, şi Opoziţiei (constituită în partide sau spontană, cea a tinerilor), pentru a aşeza lupta politică pe criteriile legii. Cine are de câştigat de pe urma acestor evenimente? În orice caz, nu populaţia acestui stat, cel mai sărăcit din Europa. Aparent, pentru moment, au câştigat Voronin şi ai săi. Au profitat de împrejurări pentru a introduce vize pentru cetăţenii români, au marcat reuşite în discreditarea Opoziţiei şi a mişcărilor tinerilor, ridică noi bariere în calea procesului de apropiere a republicii de Europa, iar prin aceasta, şi de România. Dar lucrurile sunt în mişcare, şi evoluţia lor prea puţin previzibilă.
EXERCIŢII DE LUCIDITATE PE TIMP DE PSIHOZĂ COLECTIVĂ Lecţii post-electorale pentru cei cu inimă şi minte sau Despre folosul de a-ţi păstra capul rece şi inima fierbinte
Acum este limpede. Întreaga operaţiune de luptă împotriva instituţiilor statului de drept şi a democraţiei reprezentative, derivate din alegeri libere şi bazate pe exprimarea voinţei majorităţii cetăţenilor de a-i acorda puterea unei anumite forţe politice, capătă în Moldova forme de-a dreptul monstruoase. Cele trei grupări zis liberale, care s-au aliat în a contesta rezultatele alegerilor din 5 aprilie, s-au bucurat de o susţinere isterică şi oarbă din partea unei întregi reţele de presă şi ONG-uri finanţate masiv din exterior. S-a văzut că devastarea violentă şi criminală a celor două clădiri ale principalelor instituţii ale statului a fost o acţiune planificată din timp pentru cazul eşecului electoral al câtorva grupări politice controlate şi ele din exterior. Rolul simpaticei şi dubioasei dudui Natalia Morari, a năbădăiosului Oleg Brega şi a celor îngăşcuiţi cu ei şi ghidaţi din umbră în declanşarea revoltelor a fost unul de comandou specializat în destabilizări. Nu a mai contat cum au votat alegătorii. Planul trebuia realizat cu orice preţ. Iar provocatorii din cele trei partide zis liberale au şi inundat centrul capitalei în ziua de 7 aprilie, incitând mulţimea la violenţă şi distrugere. Filmaţi de zeci de camere de luat vederi şi fotografiaţi de şi mai multe aparate foto, găştile de gangsteri şi infractori, conduse de căpeteniile aventurierilor din AMN, PLDM şi PL, după ce au organizat devastarea sediilor Preşedinţiei şi a Parlamentului, au dat vina pentru întregul dezastru iniţial pe Voronin şi pe autorităţi în ansamblu, apoi au extins-o asupra PPCD şi a organizaţiei de tineret creştin-democrat Noua Generaţie. Iar uneltele de presă, hrănite şi ele din exterior sau din bani murdari ai bandiţilor care şi-au tras câte un partid ca să ajungă la putere pentru a continua să fure, au tirajat minciunile respective fără nici o ruşine şi fără a se mai complica să afle sau să publice şi opinia celor vizaţi. Care a doua sursă, ce fel de norme profesionale mai contează atunci când stăpânii le ordonă o anume politică editorială lefegiilor din presa zis independentă? Logica maladivă a acestei reţele de tip mafiot, concrescute sub masca de partide, structuri media şi ONG-uri, este simplă. Dacă exponenţii lor nu au ajuns la guvernare, restul nu mai contează. În acest caz orice crimă ori minciună e justificată. Scopul scuză mijloacele, cunoaştem stilul. Mulţimea de adolescenţi şi tineri, aduşi la culmea agresivităţii, au fost o simplă masă de manevră. Pentru conspiratorii acestei acţiuni mârşave viaţa lor nu a mai avut nici o valoare. Nici cea a poliţiştilor, nici valoarea simbolică şi materială a celor două instituţii vandalizate, dar nici imaginea externă a ţării sau efectele dezastruoase asupra climatului investiţional sau asupra pieţei financiare. Dezinformarea, armă de război
Niciodată până acum dezinformarea ca procedeu de luptă în spaţiul public şi pe plan internaţional contra unor oponenţi politici, cum sunt în cazul dat comuniştii, nu a cunoscut asemenea proporţii. Cine declară că Voronin ar fi organizatorul acestei distrugeri fără precedent ori e manipulator conştient de rolul care îi revine în distorsionarea adevărului, ori e incapabil să priceapă un lucru absolut evident. Vorinin nu putea să aibă nici un interes să-şi taie creanga de sub picioare. După ce a obţinut un scor atât de mare în alegeri, ce rost avea să dea foc acelor clădiri şi birouri din care guvernarea urma să exercite puterea încă patru ani? Şi de ce ar fi urmărit să îşi şifoneze atât de grav imaginea în faţa comunităţii internaţionale? E absurd, evident. Dar iată că această minciună e repetată cu insistenţă de vreo zece zile. Şi ca să producă o şi mai mare confuzie, ca să şteargă urmele adevăraţilor făptaşi ai crimelor comise la 7 aprilie, aceiaşi capi ai partidelor pretins liberale, secondaţi de presa aservită acestora sau, mai bine zis, aservită aceloraşi forţe din exterior, au lansat minciuna precum că de fapt instigatorii acţiunilor violente şi autorii dezastrului din 7 aprilie ar fi – cine alţii?– PPCD şi Noua Generaţie. Cum vine asta? – vă veţi întreba. Doar organizatorii au apărut în imagini la toate posturile TV. Dar, contrar tuturor evidenţelor, contrar bunului simţ şi a logicii elementare, apostolii minciunii repetă ca papagalii şi pe la conferinţe de presă, şi prin instrumentele media care fac acelaşi joc murdar că anume creştin-democraţii ar fi făptaşii crimelor respective. Gazetele lor dezinformează lumea zilnic, trucând imagini, inventând situaţii, calomniind fără nici un scrupul. Ion Duminică, unul din fotoreporterii FLUX, este dat în imagini trunchiate, aşa ca să nu i se vadă aparatul de fotografiat în mâini, în preajma intrării în Preşedinţie în momentul atacului din 7 aprilie. Vlad Cubreacov, care a reuşit să iasă în ultimul moment prin flăcări din clădirea Parlamentului, împreună cu câţiva colaboratori, salvând din dezastru câteva angajate ale Legislativului care au sărit prin geamuri ca să scape de mâna vandalilor, este prezentat şi el ca participant la acele acţiuni criminale. Până şi individul care a instalat drapelul pe clădirea Preşedinţiei îmi este pus mie în cârcă, insul respectiv apărând în preajma Nataliei Morari la acea întâlnire de pomină de la ASEM, când am fost atacat de vreo treizeci de tineri dresaţi să mitralieze întrebări fără a aştepta răspunsuri în prezenţa camerelor celor două posturi TV care fac jocul străinilor, PRO TV şi TV 7, ultimul fiind al fiului lui Petru Lucinschi, Chiril, cu care enigmatica Natalia Morari a avut mai multe proiecte media comune. M-a întrebat cineva de la instrumentele media respective dacă insul cu pricina îmi e cunoscut sau dacă l-am avut cândva în pază? Nici pomeneală! Pentru că sarcina acestor şacali şi hiene de presă nu e să informeze, ci să dezinformeze, să-i cauzeze cât mai multe prejudicii de imagine celui care le-a făcut atâtea probleme foştilor demnitari corupţi (tot ei sponsorii gazetarilor vânduţi), pe care i-a demascat şi cu care s-a confruntat dur ani de zile. Mitingurile paşnice ale PPCD, cu rugăciuni şi pledoarii pentru valori Acum, când PPCD nu a depăşit pragul de 6%, spre satisfacţia tuturor inamicilor noştri, mercenarii de presă, slugarnici şi perverşi, continuă să lovească în noi. Bestializarea imaginii noastre, hăituirea publică, incitarea opiniei publice contra PPCD, crearea unui sentiment de ură şi intoleranţă în jurul nostru sunt ţintele urmărite de grupările de tip mafiot, organizate în partide, ONG-uri şi structuri media. Dar nu mor caii când vor câinii. Am plătit cu un rezultat modest riscul de imagine asumat acum patru ani, când am votat pentru candidatura lui Vladimir Voronin la 4 aprilie 2005 ca să menţinem stabilitatea politică, să evităm o lovitură de stat şi să asigurăm o dezvoltare evolutivă a ţării noastre. În alegerile care s-au consumat alegătorii şi-au polarizat opţiunile: unii au optat pentru stabilitate şi caracterul previzibil al guvernării, alţii — pentru discursul populist, pentru isterii anticomuniste, pentru pomeni electorale. Valorile creştine, faptele bune, proiectele concrete, viziunea strategică nu au contat pentru prea mulţi. Astfel încât loc pentru o a treia opţiune, care oferea abordări pragmatice, punea accentul pe eficienţa managerială, dar şi pe moralitatea demnitarilor, nu prea a rămas. Dar astăzi, când lumea începe să îşi revină din beţia electorală, care a oferit prilejuri multiple de consum excesiv de mituri şi imagini seducătoare ale unor „forme fără fond”, reprezentate de păpuşile electorale, decupate ba din revista VIP Magazin, ba din poveştile cu Feţi-Frumoşi, când apare perspectiva şi se pot face comparaţii, devine clar pentru tot mai multă lume rolul jucat de PPCD în momentele critice pentru ţară. În 2005, prin votul din 4 aprilie, anume PPCD a îndepărtat ţara de dezastrul, haosul şi criza politică fără precedent, care s-ar fi prăbuşit atunci asupra societăţii noastre, aşa cum s-a întâmplat acum ca urmare a atacului banditesc asupra instituţiilor statului din 7 aprilie 2009. Aventurierii politici care au comis aceste crime au aruncat ţara într-o instabilitate şi o incertitudine, al căror capăt nu se vede. Niciodată până acum societatea nu a fost mai divizată, niciodată ura şi setea de a nimici fizic adversarii politici nu a copleşit atât de grav mentalul colectiv. Din 1988 şi până în 2005 eu personal şi prietenii mei am organizat mii de mitinguri şi demonstraţii, autorizate şi neautorizate. Şi de fiecare dată noi, organizatorii, ne-am asumat toată răspunderea pentru acele întruniri. Adunările noastre au fost întotdeauna paşnice, non-violente, iar scopul lor a fost de fiecare dată afirmarea şi apărarea unor valori şi idealuri naţionale şi democratice. Protestele noastre stradale erau pline de dragoste pentru Hristos şi pentru Neam. Am rostit de mii de ori rugăciuni în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în Oraşul Libertăţii. Abuzurile şi politicile antinaţionale ale guvernărilor respective nu trezeau în noi setea de răzbunare violentă, de distrugere şi de nimicire a oponenţilor. Caracterul paşnic, democratic şi moral al demonstraţiilor noastre sublinia un stil politic: nici un abuz şi nici chiar o crimă a puterii nu pot fi justificate printr-un alt abuz sau crimă, iar un scop politic nobil nu poate fi atins prin mijloace ignobile, murdare. Atunci când minţile mai aprinse încercau să împingă mitingurile noastre spre confruntare sau violenţă, eu personal eram cel care le opream pornirile agresive. Îmi asumam răspunderea personală pentru tot ce se întâmpla acolo. Rinocerii în spaţiul public sau cinismul şi nesimţirea ca arme ale opoziţiei corupte Dar iată că organizatorii de azi ai unor acţiuni de protest politic procedează cu totul altfel. Filat, Chirtoacă/Ghimpu, Urechean şi alţii, după ce au convocat mulţimile la miting, după ce le-au instigat la violenţă, s-au ascuns ca nişte laşi, lăsând mulţimile înfuriate pe seama provocatorilor. După care – culmea cinismului! – se spală pe mâini şi dau vina pe alţii. Această manieră făţarnică şi dezonorantă de a fugi de răspundere şi de a denigra pe alţii pentru crimele pe care ei înşişi le-au comis ne-a pus pe gânduri. Nu ei ne miră. Unii ca ei care îşi zic liberali au minţit mereu: şi atunci când au pretins că nu sunt corupţi, şi atunci când au susţinut că nu sunt ghidaţi din exterior de forţe oculte, şi atunci când au pretins că nu ar fi parte al acestor organizaţii de tip secret, numite loji masonice, despre care marele public nu prea ştie nimic. Ne-a uimit şi ne-a întristat profund uşurinţa şi chiar savoarea cu care s-a lăsat sedus şi manipulat un număr atât de mare de oameni, mulţi dintre ei intelectuali, care parcă ar fi trebuit să aibă ceva mai mult discernământ. Cum să nu mă întristez când văd oameni, mulţi dintre ei altfel destul de bicisnici în viaţa lor de filistini pe care şi-o petrec pentru micile lor interese private, care şuşotesc răutăcios şi ricanează triumfal pe la colţuri: da bine au făcut ăştia că au distrus cele două clădiri, mai bine îl prindeau şi îl ucideau şi pe Voronin. Iată o logică a urii, soră cu ura de clasă a comisarilor lui Lenin, pe care au cultivat-o cu atâta zel PRO TV, Vocea Basarabiei, Timpul, Jurnal de Chişinău, Unimedia şi toţi aceşti campioni ai minciunii şi ai perversiunii morale, erijaţi în postura de atleţi ai europenismului şi ai democraţiei. Intoxicarea regulată şi supradozată a opiniei publice cu intoleranţă tipic atee şi bolşevică, practicarea unui iacobinism de croială provincială a şi fost principala cauză a dezastrului din 7 aprilie. Trauma psihologică produsă de acţiunile barbare din acea zi va marca pentru lung timp conştiinţa publică. Cine compromite românismul la Chişinău sau orice leac supradozat devine otravă Acele evenimente zguduitoare au avut şi încă vor mai avea timp îndelungat efecte nefaste asupra procesului politic din ţară. Exacerbarea românismului, arborarea drapelului naţional al României pe clădirea Preşedinţiei, scrijelirea pe peretele sălii de şedinţe a Parlamentului, transformată în ruine, a cuvântului România, discursul contondent despre inutilitatea existenţei autorităţilor Republicii Moldova şi despre imperativul refacerii imediate a României Mari alimentează dintr-o dată, simetric, teza răsuflată a moldovenismului şi, implicit, a Moldovei Mari, precum şi vine drept fundament ideologic pentru separatismul transnistrean. Tot aici se conturează şi riscul, derivat din aceeaşi intoleranţă ideologică reciprocă, şi „modelul latino-american”, care divizează societatea în două tabere beligerante: dreapta de factură extremă şi stânga radicală de factură marxistă. În astfel de societăţi nu prea este loc pentru dialog social, pentru polemici civilizate, pentru o platformă a unui larg consens naţional în probleme de ordin strategic. Conştiinţa deţinerii adevărului în ultimă instanţă, ura până la setea de sânge a duşmanului politic devin ticuri mentale şi comportamentale generalizate. Orice abuz ar comite autorităţile, de orice ilegalitate s-ar face vinovate acestea, militanţii pentru drepturile omului, luptătorii pentru democraţie şi libertate nu au dreptul să comită în replică vreun abuz sau crimă şi nici să uzeze minciuna ca instrument de luptă politică. Însă iată că Republica Moldova dezminte cu ocazia recentelor evenimente modelul clasic al dihotomiei autorităţi (cripto)comuniste versus opoziţia democratică, pe care am cunoscut-o din perioada Perestroika şi până în prezent în întreg spaţiul URSS şi al ţărilor Pactului de la Varşovia. În Republica Moldova de azi nuanţele contează mai mult decât ambalajul ideologic şi discursul public al actorilor politici. O guvernare a unui partid care îşi zice comunist din raţiuni electorale, deoarece acest brand încă e în vogă pentru o parte importantă a publicului, a promovat o mulţime de reforme politice şi economice, dar şi menţine cursul proeuropean. Bineînţeles, inconsecvenţele în promovarea reformelor, discrepanţa între legislaţie şi practici, progresele limitate, toate aceste aspecte regretabile, caracteristice actualei guvernări, au fost criticate pe bună dreptate de organismele internaţionale şi de opoziţie. Dar ele nu justifică sub nici o formă faptul ca în calitate de replică opoziţia să apeleze la violenţă şi să pună în aplicare tentative de lovitură de stat. Statul de drept şi masca democraţiei pe chipuri de impostori
Obsesia de a-şi arăta muşchii, manifestată de „balaurul cu trei capete” al liberalismului autohton, Filat-Chirtoacă/Ghimpu-Urechean, insistenţa de a convoca chiar şi după ziua de 7 aprilie mitinguri în capitală, provoacă reacţii simetrice din partea guvernării. Acele mitinguri din centrele raionale, organizate la iniţiativa comuniştilor, sunt tot atâtea replici la comportamentul opozanţilor războinici de la Chişinău. Acum se zvoneşte că vajnicii anticomunişti, îmbătaţi de rezultatul electoral şi dornici să se manifeste, planifică şi ceva de genul unei mari adunări naţionale. Iar în replică, comuniştii ar pregăti şi ei un mare miting, şi tot în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Dacă aşa ceva se va produce, e lesne de presupus până unde poate ajunge o astfel de escaladare a tensiunilor politice. O eventuală prezenţă masivă a adepţilor comuniştilor în centrul capitalei poate determina uşor câteva zeci, sute sau mii de tineri exaltaţi să se lase ispitiţi de dorinţa de a-i agresa, de a-i sfida cu orice preţ. Spiritul de frondă, maximalismul adolescentin şi simpla dorinţă de a epata, atât de caracteristică tinerilor, poate să îi împingă pe unii dintre ei spre gesturi radicale. Iar de aici până la un final tragic nu e decât un pas. Aroganţa, nesăbuinţa şi trecerea peste orice limite pe care au arătat-o opozanţii agresivi în ultimele săptămâni ne sugerează ideea că aceştia sunt alimentaţi din exterior nu doar cu bani, ei sunt inspiraţi să meargă până la capăt, sfidând legea, normele democratice şi cele ale luptei politice civilizate. E adevărat, instigatorii dinafară rămân în umbră. Unii au văzut în aceste evenimente „mâna Moscovei”, alţii – „uneltirile Bucureştiului”, iar alţii – şi umbra Washingtonului. Vom lăsa pentru altă ocazie identificarea păpuşarilor din exterior. Ceea ce, însă, se impune să subliniem acum este faptul că forţele care au inspirat aventurierii de la Chişinău la revoltă şi la răsturnarea puterii de stat prin violenţă nu le-au garantat nimic în caz de eşec al operaţiunii. Adică se pare că planul „B” nu a existat. În circumstanţele de faţă, pentru cei care au încălcat legea toate consecinţele, inclusiv cele de ordin penal, sunt posibile. Iar eventualele presiuni din exterior asupra autorităţilor riscă să le împingă spre ispita „strângerii şuruburilor”, a restrângerii libertăţilor democratice, de care s-a abuzat atât de grav în ultima vreme. Astfel, un posibil deficit de democraţie ar trebui să şi-l asume tot cei care au transformat lupta pentru libertăţi democratice în libertatea de a sfida normele legale şi spiritul democratic. „Non idem est si duo dicunt idem” (Eminescu. Glossă) Ar trebui spuse câteva cuvinte şi despre realităţile etnolingvistice şi etnopsihologice din Republica Moldova. Faptul că populaţia românească, vorbitoare de limbă română din Republica Moldova, ca urmare a două secole de ocupaţie rusească şi de asimilare, se autoidentifică în proporţii semnificative drept moldoveni vorbitori de limbă moldovenească este o realitate. Iată de ce etnonimul român versus moldovean şi, respectiv, glotonimul limba română versus limba moldovenească trebuie privite cu îngăduinţă şi înţelepciune, mai ales de către cei care au mai multă pregătire academică sau, ca în cazul românilor din România, nu au fost supuşi unui crunt proces de deznaţionalizare. Atunci când aceeaşi realitate etnolingvistică, existentă în mod obiectiv, este interpretată în mod subiectiv diferit, tactul şi bunăvoinţa, respectul pentru sensibilitatea fiecărui purtător al limbii şi culturii noastre ar trebui să devină atitudini cu adevărat frăţeşti. Revenirea din coma identitară, după lungul coşmar sovietic, necesită timp, răbdare şi efort pedagogic şi de culturalizare. Iar orice tentativă de a forţa lucrurile va naşte şi de acum încolo reacţii virulente, inflamări ale moldovenismului şi fracturi şi mai dureroase între conducătorii Republicii Moldova şi ai României. Bârna din ochiul tău şi paiul din ochiul fratelui Aici aş aduce un exemplu pe care am încercat să îl prezint unui înalt demnitar de la Bucureşti, căruia încercam să îi explic urmările dramatice asupra conştiinţei naţionale a românilor de la Răsărit de Prut. Faptul că unii se autoidentifică drept moldoveni nu constituie vreo vină sau culpă a oamenilor de acelaşi sânge cu noi, nici măcar atunci când ei încearcă să îşi afirme identitatea etnică în opoziţie cu cea românească. Nu este vina, ci drama lor. „Imaginaţi-vă, – i-am zis, – că doi fraţi gemeni merg în viteză mare într-un automobil care suferă un accident deosebit de grav. Din acel impact violent unul dintre fraţi iese întreg şi nevătămat, iar altul îşi face capul zob. Cel rănit supravieţuieşte ca prin minune, doctorii reuşesc să îl adune din bucăţi. Şi uite aşa, stând el în rezerva de la spital timp îndelungat, gemând în neştire, într-o bună zi medicii îi permit fratelui său să îl viziteze. El intră în rezervă şi îşi priveşte fratele zăcând în stare de inconştienţă pe patul de suferinţă. Dar iată că după lungi şi chinuitoare aşteptări, fratele lungit în pat, cu capul bandajat, îşi deschide ochii şi priveşte nedumerit către fratele care stă lângă el în picioare. Îl priveşte pierdut, absent, pare a nu-l recunoaşte. Ce credeţi, excelenţă, că ar trebui să facă şi ce să îi zică fratele teafăr fratelui suferind de amnezie?- l-am întrebat pe înaltul demnitar? – Să îl trateze cu dragoste, înţelegere, milă şi dorinţa de a-l ajuta sau să se răstească la el, să vocifereze, să se zborşească urât către el, supărat că nu e recunoscut ca frate?”. Demnitarul m-a privit cumva nedumerit. Ori pilda mea a fost deplasată, ori dânsul nu a avut urechi să o audă. Ori poate era grăbit, cu gândul la grijile ţării. Iar eu, naivul de mine, am încercat să spun că fratele cel traumat eram chiar noi, cei de dincoace de Prut, iar cel teafăr – fratele din Patria noastră istorică, de la care aşteptăm dragoste, îngăduinţă, răbdare şi ajutor. Chiar atunci când noi suntem răi, nedrepţi sau ingraţi. Noi venim dintr-un grav accident istoric, care ne-a mutilat conştiinţa identitară. Am supravieţuit cu greu, chiar dacă ne-au izbit cu capul de ziduri. Starea de convalescenţă mai durează. Deja ne-am ridicat în picioare, mergem copăcel, ne-am îndreptat spatele încovoiat şi ne-am ridicat frunţile şi privirile spre cer. Tare aş vrea ca prin faptă bună şi gând curat să putem dezminţi de ambele părţi vechiul proverb românesc, care zice aşa: „ — Cine ţi-a scos ochiul? — Frate-meu. — A, de aia ţi l-a scobit aşa de adânc.” În Republica Moldova este nevoie să se afirme politonimul de moldovean drept element identitar care ar defini orice cetăţean al statului nostru, iar autoidentificarea etnică şi culturală trebuie lăsată la latitudinea fiecăruia în funcţie de educaţia şi de percepţia subiectivă a acestuia. Dar teamă mi-i că astfel de abordări pozitive interesează din ce în ce mai puţin părţile aflate în conflict, care se văd ca părţi beligerante, tentate să urmărească anihilarea manifestării publice a celuilalt. Sus fruntea, fraţilor!
Şi încă ceva foarte important. Fac un apel către toţi groparii şi duşmanii PPCD. Nu vă grăbiţi să ne înmormântaţi. Şi lăsaţi-o mai moale cu satisfacţia maliţioasă prilejuluită de scorul modest acumulat de PPCD la ultimele alegeri. Foarte repede, mai repede decât vă închipuiţi, veţi vedea şi voi cum o mişcare politică viguroasă, care îşi soarbe seva din tradiţia naţională şi din credinţa creştină a neamului la care ţine mai mult decât la orice pe lumea asta, ştie să transforme o înfrângere de moment într-o victorie de mâine. În douăzeci şi unu de ani de luptă, câţi numără mişcarea noastră politică, am trecut prin tot felul de cumpene, urcuşuri şi coborâşuri. Dar niciodată n-am dat înapoi, nu am renunţat la crezul nostru politic şi nici la lupta pentru Libertate, pentru Adevăr şi pentru Dreptate. „Cu noi este Dumnezeu, de cine ne vom teme?” Râul de munte curge năvalnic, ba revărsându-se în cascade, ba dispărând sub stânci, dar torentul lui nu poate fi stăvilit de nimeni şi de nimic. Mai ţineţi minte cât de frumos exprima Radu Gyr aspiraţia firească a creştinului spre înălţare sufletească, urcuşul pe care îl urmăreşte un cruciat al zilelor de azi, aţintindu-şi privirea spre culmile celeste? „Sus ne-aşteaptă vulturii în ciocuri, Cu cununa spaţiilor sfinte!” Sus fruntea, fraţilor! Lupta continuă. Căci, iată, HRISTOS A ÎNVIAT! Iurie ROŞCA, acelaşi
Replică Jurnalului de bulevard din Chişinău FLUX Ediţia de Vineri Nr.200929 din 17 iulie 2007 Pe data de 7 aprilie 2009, fiind corespondent al publicaţiei periodice „FLUX”, am pregătit un amplu material documentar (imagini foto şi video) de la manifestaţiile „opoziţiei democratice” din centrul capitalei. Însă, „cuiva” nu i-a plăcut pe semne „să fie surprins în cadru” de mine, de aceea, peste o săptămână, Jurnalul de bulevard din Chişinău m-a numit „provocator-atacator-vandal”. Personal nu sunt ras pe cap, nu port pantalonii suflecaţi, nu am rucsac şi nu vorbesc cu nimeni prin semne codificate. Însă, deoarece trăim în epoca războiului mediatic, vinovaţii distrugerii patrimoniului naţional (arhiva istorică, politică şi legislativă a Parlamentului Republicii Moldova) s-au ascuns în tufari, în spatele protestatarilor şi au arătat cu degetul spre subsemnatul strigând: „Iată hoţul!” (provocatorul – n.n.). Mult stimabile ziarist necunoscut, autor al publicaţiei „Portretul robot al provocatorilor”, urmând logica dumneavoastră, reiese că jurnaliştii care stăteau în primele rânduri cu camera video (şi nu cu pietre), inclusiv eu, erau provocatori, iar politicienii „din spate”, cu mâinile în buzunare, au fost eroi. „Revoluţionarii” inocenţi sau provocatorii pot fi şi cu plete lungi, cu pietre în sân, pantalonii traşi la dungă şi cu pantofii din piele de crocodil. De aceea, este bine ca prin imaginile prezentate mai jos, opinia publică să cunoască feţele verzi şi nevinovate a „revoluţionarilor” inocenţi, „eroii” democraţiei moldoveneşti ascunşi prin tufari şi marionetele lor din avangarda „revoltei liberale”. Regret faptul că „presa democratică” a uzurpat misiunea organelor de anchetă şi-i taxează pe martorii şi cronicarii acestor evenimente politice obscure cu apelative denigratoare. Ion DUMINICĂ, FLUX
Doi preoti romani si o maica din Basarabia au primit interdictie de a intra in Republica Moldova dupa decretul lui Vladimir Voronin dat in urma evenimentelor din 7 aprilie, in ciuda faptului ca bisericile si manastirea lor ii asteapta de sarbatorile de Pasti. Preotii Ion Bigea si Constantin Dumitrascu ne-au declarat in exclusivitate cum granicerii CSI din Vama Oancea-Cahul nu le-au mai permis accesul in Republica Moldova invocand decretul-lege dat miercurea trecuta prin care cetatenii romani nu mai voie sa intre pe teritoriul Moldovei decat cu o viza speciala de la Ministerul de Interne de la Chisinau. Preotii Mitropoliei Basarabiei, care tine de Biserica Ortodoxa Romana, au permis de munca valabil pana in august 2009. Parintii ne-au mai spus ca ambele comunitati locale din satele Vadul lui Isac si Larga Noua, unde acestia au parohii, sunt ingrijorate din cauza faptului ca slujbele de Sfintele Pasti vor ramane neoficiate. “Sambata (11 aprilie -n.red.) la punctul de trecere Oancea-Cahul, granicerii moldoveni nu ne-au lasat sa intram din cauza ca aceasta legii data de Guvernul de la Chisinau care contine textual ca nici un roman indiferent de ce acte are nu va putea intra in Moldova”, ne-a spus parintele Bigea. “Singura solutie a fost sa rugam preoti din satele vecine sa sfinteasca macar pasca si ouale de Pasti ale oamenilor”, a mai spus preotul Bigea. Totodata, acestia ne-au mai declarat ca au incercat sa ia legatura cu autoritatile moldovenesti care i-au indrumat pe niste cai birocratice imposibil de rezolvat. “Am fost la consulatul Republicii Moldova si ni s-a raspuns ca nu stiu pe ce baza sa ne dea viza si ne-au indrumat sa obtinem invitatie de la Biroul de Imigrari si azil de pe langa Ministerul de Interne moldovean, desi noi avem permise de munca valabile eliberate de Republica Moldova”, a mai afirmat preotul roman. Cazul celor doi preoti nu este unul singular, iar din informatiile pe care le avem, in zilele urmatoare, vor fi intreprinse controale Ministerului de Interne de la Chisinau la mai multe parohii din Republica Moldova care se afla sub patronajul Mitropoliei Basarabiei direct subordonata Patriarhiei de la Bucuresti. “Am inteles ca mai exista o maicuta care este tot in aceeasi situatie, desi, si dansa are toate actele in regula. La granita mi s-a mai spus ca legea este data pentru toata suflare romaneasca, indiferent daca este vorba despre un diplomat sau nu”, a conchis parintele Dumitrascu. Cei doi preoti ortodocsi au mai patimit intr-un mod similar de Craciun, acum doi ani, cand au fost expulzati cu forta din Basarabia. La vremea respectiva, parintele Bigea afirma, pentru Romania libera: “Am fost trimis de Episcopia Husilor si Romanului in Republica Moldova, ca preot, in 1993. Mitropolia Basarabiei tocmai fusese reactivata de catre Patriarhia Romana si eu am fost trimis ca preot misionar intr-un sat pe malul Nistrului, Jora de Jos, Raionul Orhei. Dupa restabilirea parohiei Vadul lui Isac, Raionul Cahul, am fost numit preot acolo. In Vadul lui Isac, din 1944, cand a fost deportat preotul in Siberia, pana in 1994, cand am fost numit preot paroh, nu au existat biserica si preot. Nu aveam biserica la inceput, slujind sub cerul liber pentru cele peste 300 de familii enoriase. Pentru prima data, in Vadul lui Isac se sfinteau cozonacul si pasca de Pasti si pot sa va marturisesc ca a fost una dintre cele mai mari trairi sufletesti ale mele. Apoi, am construit un paraclis, pe locul unde fusese biserica ortodoxa, daramata cu buldozerul in 1944. Am inceput a construi o biserica, cu ajutorul lui Dumnezeu si al enoriasilor, aceasta fiind aproape gata. Nu a fost totul frumos de la inceput, am avut probleme mari cu cealalta Mitropolie, care are jurisdictia sub Patriarhia Moscovei, cu preotii din aceasta Mitropolie, cu Securitatea, insa nu s-a ajuns niciodata la momentul de a fi expulzat. Am fost dus de multe ori la Securitate, unde mi se reprosa tot timpul ca sunt roman, ca sunt pe stilul nou si nu am voie sa slujesc acolo, zazanie bagata de preotii Mitropoliei Moldovei, din cadrul Patriarhiei Moscovei. De pe 9 decembrie 2007 a inceput calvarul adevarat”. Ulterior, parintele Bigea, impreuna cu alti doi preoti, dintre care unul era parintele Dumitrascu, au fost expulzati, ceea ce a facut mai multi preoti si enoriasi din cadrul Mitropoliei Basarabiei sa organizeze un mars pe traseul Giurgiulesti-Cahul, in semn de solidaritate cu cei trei preoti. Participantii la mars s-au rugat ca acestia sa poata reveni in tara si sa poata sluji in continuare la bisericile Mitropoliei Basarabiei. Ca si atunci, si de data aceasta, credinciosii romani de peste Prut vor ramane fara slujba, la cea mai importanta sarbatoare a Ortodoxiei. In exclusivitate pentru ZIUA Online, cei doi preoti povestesc travaliul interzicerii revenirii la bisericile lor. M.N./V.R.
Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la „Naşul”, sunt Radu Moraru, şi ne ocupăm astăzi de o Românie curată, de o Moldovă curata.
Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Preşedintele spune astăzi, în discursul său, „România nu vrea să pună în discuţie un teritoriu pierdut în trecut şi nu vrea să pună în discuţie graniţele şi suveranitatea altui stat. Este în interesul României să se învecineze cu o ţară stabilă şi prosperă. Atitudinea noastră pleacă de la valorile Uniunii Europene. Valorile europene erau împărtăşite de Bucureşti şi Chişinău”. Invitaţii mei vin cu foarte multe elemente despre ce se întâmplă acum în Republica Moldova. Extra, extraordinar ce fac aceşti tineri la Chişinău, care vor să îl înlăture pe acel şef de gubernie, acest Voronin care şi-a permis să cenzureze într-un mod criminal ştirile despre manifestaţia celor 30 de mii de tineri. Televiziunea Naţională dădea la greu desene animate, operă şi poveşti pentru adormit copiii. Incredibil! Doar pentru aşa ceva şi aia nu e ţară. Aia e o ţară bananieră. Invitaţii mei sunt domnii Olimpian Ungherea, scriitor, Victor Roncea, jurnalist „Ziua” şi Alexandru Căutiş, jurnalist la Academia Caţavencu. Ce veşti avem? Ultimele noutăţi? Victor Roncea: Ultimele noutăţi sunt tragice. Se adaugă pe lista victimelor martire din Basarabia încă un tânăr, pe lângă Valeriu Boboc, ucis în mod mizerabil şi a cărui moarte o acoperă autorităţile, se adaugă un alt tânăr, de 22 de ani, Ion Ţâbuleac, care a fost aruncat în una din aceste nopţi în curtea Spitalului de Urgenţă Chişinău, electrocutat, cu fractură la picior şi comoţie cerebrala, în urma cărora a şi decedat. Ar fi trebuit să fie un moment de bucurie faptul că 30 de mii de tineri au ieşit în piaţă să spună „Jos comunismul!” şi poate şi arestarile ar fi reprezentat un moment de întărire al acestei noi generaţii basarabene, dacă nu ar fi fost şi aceste crime. Autorităţile de la Chişinău au anunţat că sunt 188 de arestaţi, societatea civilă si presa ne spun de 800. Radu Moraru: Dar zvonul că au fost trimişi în Transnistria? Victor Roncea: Acolo orice e posibil. Dacă e să dăm filmul înapoi este foarte posibil ca totul să fi fost pus la cale la întâlnirea pe care Smirnov a avut-o cu preşedintele Voronin şi preşedintele Medvedev la Moscova, pe 18 martie anul acesta, când au pus la cale şi marea pace dintre Republica Moldova şi Transnistria. Radu Moraru: Sursele noastre indică altceva, că Voronin e căzut din cărţile Moscovei. Nici Medvedev, nici Putin nu mai vor să se asocieze cu acest personaj depăşit de istorie. Victor Roncea: E adevărat că e depăşit de istorie, dar în acelaşi timp Moscova e o maestră a jocurilor şi îşi păstrează cărţi sau piese oriunde: si pe front si in fata frontului si in spatele forntului. Sunt convins că şi ceilalţi participanţi ai aşa-zisei opoziţii din Chişinău sunt oamenii Moscovei, mai putin unul. Sunt convins 100%. Îl avem pe fostul primar al Chişinăului, Serafim Urechean, care a fost 11 ani primar al Chişinăului… Radu Moraru: Dar nu e o capcană… şi la noi după revoluţie toţi veneau din aceleaşi zone. Victor Roncea: E adevărat, dar a fost instruit de partid la şcoala de cadre de la Leningrad. Este un om al sistemului sovietic. Celălalt, Vladimir Filat, este un om al noului sistem imperialist. Spunea colegul de la Caţavencu că Rusia mai degrabă îl sprijină pe Filat decât pe Voronin. Alexandru Căutiş: Nu au o problemă cu faptul că ar fi susţinut Filat de Rusia, atâta vreme cât Filat e un democrat. Acţiunile lui nu vor fi niciodată de teapa acţiunilor lui Voronin. Că poate fi susţinut de Rusia, poate fi şi o carte bună. Victor Roncea: În acelaşi timp, Voronin e un veteran al sistemului sovietic: este general! Radu Moraru: Deci genul acesta de preşedinte, de şef de colhoz, acesta e comportamentul lui, că fiul său are nu ştiu câte contracte în Republica Moldova. Adică ei dau foc la Parlament, ei îl vopsesc acum. Alexandru Căutiş: A monopolizat toată economia moldovenească. Radu Moraru: Are bănci, are şi cooperativă de vândut ovule. Victor Roncea: Nu e de ignorat faptul că aceste afaceri şi le-a dezvoltat şi în relaţie cu România, cu structuri mafiote din România. Radu Moraru: Domnule Olimpian Ungherea, toată lumea a aşteptat poziţia României exprimată prin preşedintele său şi spune: „Am venit astăzi pentru a-mi exprima preocuparea faţă de românii din Republica Moldova. Mulţi s-au întrebat de ce preşedintele României nu a reacţionat imediat la provocările venite de la Chişinău? Nu am dorit să răspund provocărilor din ultima săptămână, dar nici nu puteam să tac la nesfârşit. Datoria noastră morală este să nu îi abandonăm pe cei care ne vorbesc limba, care au o istorie comună cu a noastră şi care vor un viitor comun”. Ce părere aveţi despre discursul preşedintelui? Olimpian Ungherea: Îngăduiţi-mi să ies din această clipă dramatică, pentru cel mult un minut, şi să mergem la sursa ei. Izvorul se află în 1991 august, când au ieşit oamenii în stradă, când aveau pe bune libertate, aveau ocazia istorică să facă ceva în ţara lor, dacă noi i-am fi ajutat. Radu Moraru: Noi fiind? Olimpian Ungherea: România lui Ion Iliescu. Nu vreau să intru în amănunte, să arăt cu degetul, dar a fost o ratare atunci. Atunci am ratat un moment istoric pe care nu l-au ratat înaintaşii noştri în 1918, cu sfatul ţării şi nu vreau să intru în istorie, deşi e fascinantă. Radu Moraru: Deci dacă ne ridicam la măreţia momentul puteam să…? Olimpian Ungherea: Acum era România Mare. Radu Moraru: Ne-a lipsit curajul. Bine, Ion Iliescu nu a fost niciodată cunoscut pentru curajul său. Olimpian Ungherea: Dar nu a fost singurul. Alexandru Căutiş: Iliescu a ramas celebru cu “am vorbit la Moscova şi am spus cine suntem şi ce vrem”. Victor Roncea: Si cu faptul ca e ultimul sef de stat al lumii care a semnat ultimul tratat cu fosta URSS… Radu Moraru: Spune Traian Băsescu şi asta e o frază care m-a uns pe suflet: „Am fost primul stat care am recunoscut independenţa Republicii Moldova, în 1991, şi care a stabilit relaţii diplomatice cu Chişinăul. Am făcut acest gest, deşi acest teritoriu a fost smuls de la sânul ţării prin pactul comunisto-fascist Ribbentrop-Molotov”. Aşa mi se pare o poziţie. Am făcut o tâmpenie. Modul în care ni s-a furat Basarabia ne dădea dreptul în ’91 să reîntregim ţara. Olimpian Ungherea: Doream să spun, apropo de discursul preşedintelui României, că il salut si imi ridic pălăria în faţa acestui discurs, deşi am văzut înainte de a intra în emisiune pe un ecran TV, Mircea Geoană: „Traian Băsescu a sărit calul”. Victor Roncea: Păi a sărit calul din punctul lui de vedere, ca membru al PSD, fostul PCR. Radu Moraru: E, nu chiar. Şi mie mi s-a părut discursul cam dur. Olimpian Ungherea: Aşa trebuie să fim de fiecare dată. Trebuie să privim cu ochi deschişi realitatea. Libertatea nu ţi-o dă nimeni. O iei, o cucereşti. Nu neapărat cu armele, cu inteligenţa, cu spiritul, cu diplomaţia. Revin la celebru an 1918. Nimeni nu ne-a dat nimic gratis atunci. Am luptat. Şi iar revin la discursul lui Traian Băsescu. Acesta e tipul de discurs care trebuie să ne promoveze de aici încolo, care trebuie să ne definească, să ne spunem tuturor celorlalţi în întreaga lume cine suntem şi ce vrem. Cu sărut mâna nu facem nimic. Alexandru Căutiş: Pe de altă parte, priveşti discursul acesta ca român. Vreau să transpui situaţia asta la Germania. Dacă în Germania de Est s-ar fi întâmplat aceste lucruri, crezi tu că Germania de Vest nu ar fi reacţionat pe măsură? Eu cred că da şi cred că e şi normal. Aceia sunt nişte români. În discursul preşedintelui o să auzi expresia „moldoveni de etnie română”, deci până la urmă români. În Constituţia ţării, spune Traian Băsescu în discurs, articolul 7 prevede că e o datorie să ai grijă de românii din străinătate. Radu Moraru: Eu sunt de acord cu acest discurs, şi eu îl aplaud. Întrebarea este dacă la nivel de ţară europeană, ăştia din Europa nu ne vor da peste degete dacă nu ai voie ca ţară europeană să ai genul acesta de discurs în calitate de şef de stat? Victor Roncea: Suntem o ţară europeană care suntem în faţa unei ţări totalitariste. De fapt ţări e impropriu spus. Să nu mai vorbim de românii basarabeni ca moldoveni şi să nu mai vorbim de statul Republica Moldova ca despre o ţară. Nu are cum să fie o patrie, e o bucată din România, acum un stat totalitar. Radu Moraru: Asta spune şi în discurs. „Negarea identităţilor româneşti este parte o moştenirii totalitare a Republicii Moldova”. Cetăţenii moldoveni sunt victimele unui regim totalitarist. Victor Roncea: Pe care Voronin îl continuă şi asupra nu doar a cetăţenilor Republicii Moldova, ci asupra românilor. Aceştia sunt români pentru că s-au născut din părinţi români şi conform Constituţiei României orice cetăţean care s-a născut din părinţi români este român. Că autorităţile de la Bucureşti nu le-au dat încă cetăţenie de 20 de ani, este vina lui Ion Iliescu, e vina lui Constantinescu, este vina unor Parlamente trădătoare. Vine acum Traian Băsescu – şi de asta consider si eu că e un discurs epocal – şi găseşte soluţia. În ciuda a tot ceea ce spun adversarii săi din PSD, soluţia pentru Basarabia a oferit-o Traian Băsescu astăzi, prin conferirea cetăţeniei române tuturor românilor deposedaţi abuziv de ea. Aceasta e soluţia. Radu Moraru: Mi se pare senzaţional, te-ai născut din părinţi români eşti român. Victor Roncea: Aceasta e Constituţia. Ne reîntregim prin fraţii noştri, prin trupul acestei ţări care e format din români, dintre care, unii, mor chiar acum. Radu Moraru: Şi Alexandru Căutiş a spus o chestie senzaţională. Alexandru Căutiş: Tinerii de astăzi care sunt arestaţi au mai fost arestaţi în 2006 de acelaşi regim Voronin pentru că s-au luptat pentru limba română. În ce fel? Victor Roncea: A mai fost şi momentul 2001- 2002 când au ieşit pe stradă sute de mii pentru limba română, pentru manualul de Istorie a românilor, pentru Eminescu. Alexandru Căutiş: În 2006, fiind plecaţi în vacanţa şcolară, s-a produs o modificare a manualelor de învăţământ, cele care aveau în titulatură cuvântul român, românesc. Au fost schimbate titulaturile în moldo-român. Radu Moraru: Bine, erau aberaţiile lui Voronin. Alexandru Căutiş: El a mers în vizită la Bălţi, unde la o întâlnire a spus că nu e de acceptat ca profesorii de limba română să se cheme profesori de limbă română şi să predea româna. Trebuie să fie profesori de limbă moldovenească. A fost un protest în rândul profesorilor. Radu Moraru: Dar acum i-a acuzat recent pe profesori că scot elevi pe care îi educă în spiritul lui Antonescu. Victor Roncea: Bine, din pacate acest lucru se petrece si la Bucuresti… Alexandru Căutiş: Trebuie apreciaţi profesorii din Moldova pentru că au refuzat să îi exmatriculeze pe elevii şi pe studenţii care au participat la astfel de proteste pro-limba română. Radu Moraru: Şi la istorie a vrut să umble într-un timp. Victor Roncea: Şi a schimbat manualul. Vorbeşte de statalitatea Moldovă care are o vechime de 650 de ani şi astfel de aberaţii. Alexandru Căutiş: Ce mi s-a părut de o obrăznicie maximă, chiar în ziua alegerilor Voronin s-a găsit să declare că el nu face declaraţii în limba română, ci în moldovenească. Radu Moraru: Aici vin nişte acuzaţii foarte importante pentru că vin din partea unui şef de stat. Spune aşa: „Suntem avocatul vocaţiei europene a Republicii Moldova, fără a cere nimic în schimb. România e a 3-a sursă de importuri şi prima destinaţie a exporturilor Republicii Moldova, schimburile economice s-au intensificat. Cu toate acestea administraţia Republicii Moldova a încercat să împiedice dezvoltarea firească a relaţiilor dintre cele două ţări”. De ce? Victor Roncea: Şi din cauza acelei vizite de pe 18 martie. Radu Moraru: O secundă, lasă această vizită, dar de când e el. Victor Roncea: E vorba de o politică care se desfăşoară pe această falie, o geopolitică a zonei. Voronin a reproşat României că avem două baze ale Statelor Unite pe teritoriul ţării. Cum îşi permite? Normal că el nu reprezintă doar punctul lui de vedere şi merge pe retorica rusească. Acelaşi lucru îl spun Putin, Medvedev si Lavrov. Radu Moraru: Eu cred că nu instalau americanii baze la Marea Neagră dacă nu se înţelegeau cu ruşii. Victor Roncea: Pentru ruşi este o provocare şi o insultă. Radu Moraru: Sigur, dar ruşii au ştiut să primească ceva în schimb. Victor Roncea: Eu nu cred că vor accepta aceste baze. E adevarat, tine foarte mult de puterea de negociere între Statele Unite şi Rusia. Dar să vedem mai departe ce se întâmplă: se apropie Ucraina de NATO. Nici acest lucru nu îl vor accepta. S-a demonstrat, pe parcursul iernii trecute, când au tăiat din nou gazul, care sunt metodele lor de repercusiune, dacă vor. Radu Moraru: Zice: „În ultimii 4 ani ne-am străduit să relansăm relaţiile bilaterale. România a fost acuzată de imperialism şi expansionism. Nu vom accepta ca România să fie acuzată. Nu vom accepta ca românii de peste Prut să fie umiliţi şi nu vom accepta ca România să fie acuzată de destabilizarea Republicii Moldova. Suntem confruntaţi cu acuzaţii fără precedent, dovedesc rea-credinţă şi încercarea de a dezinforma. Nu România este responsabilă pentru eşecul democratizării din Republica Moldova”. Olimpian Ungherea: Nu, bănuiala mea, certitudinea mea profundă este că Traian Băsescu, înainte de a ţine acest discurs, s-a consultat cu colegii lui din clubul select al Europei. Sunt aranjamente. E fulminant discursul. Radu Moraru: E şef de stat membru al Uniunii Europene. Olimpian Ungherea: Dar doream să mai spun ceva legat de acest individ care răspunde la numele de Voronin. Am o informaţie de la un prieten de la Ministerul de Externe, un prieten bun. Duminică am avut întâlnire cu el, cu alte probleme, dar la un moment dat am discutat şi chestia asta. Zic, mă da ce dracu’ îl ţine Moscova în braţe pe individul acesta, că Moscova a început să aibă un alt aer de ceva vreme. Zice, nu îl ţine. În întâlnirea de acum două zile de la Moscova i-a spus: „Să nu iasă scandal la Chişinău”. Acesta a fost cuvântul de ordine. Nu a prins-o nimeni, o fac şi eu publică acum. Radu Moraru: Da, foarte interesant. Noi am avut marţea trecută, la ora 11:30, ora României, aştepta şi generalul Talpeş, şi dintr-o sursă foarte credibilă, am primit acelaşi tip de informaţii. Dumneavoastră o completaţi cu această informaţie foarte preţioasă, că i-ar fi spus lui Voronin, e un limbaj diplomatic, chiar şi între şefi de state cum e Rusia şi gubernia lui Voronin. Victor Roncea: Dar el se aştepta la un scandal, pentru că această opoziţie de care vorbeam mai devreme, respectiv Vladimir Filat, anunţase demonstraţii de două săptămâni. Radu Moraru: Ştiu. Dar ce a spus practic Medvedev? Domne, mai uşor, ca să nu iasă scandal? 2. Ce spune Javier Solana, reprezentantul Uniunii Europene? Domne, ne preocupă, fără violenţă. Şi reprezentantul american ce spune? Rezultatul votului. Dar nu ştim rezultatul încă. Se renumără voturile şi tare cred că la renumărare Voronin nu va avea ce să mai facă. Alexandru Căutiş: Ar trebui să se revadă listele pentru că pe listele acelea au votat foarte mulţi decedaţi. Sunt persoane, români moldoveni, care au trimis din străinătate mesaje disperate pe mail în care spuneau că au aflat că au votat, deşi erau plecaţi din ţară. Radu Moraru: Păi nu se verifică şi listele? Alexandru Căutiş: Nu. Victor Roncea: Noi am publicat astăzi în „Ziua” că e vorba de un număr de 300 de mii de voturi inventate, ceea ce i-au adus lui Voronin cele 61 de mandate de care avea nevoie pentr a-si instala noul presedinte. Între timp, la numaratoare, au mai scăzut, sunt vreo 59. Radu Moraru: Vedeţi poze din „Cotidianul”, cum au fost bătuţi tinerii. Victor Roncea: Sunt fotografii trimise de primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă. Radu Moraru: Dar Chirtoacă de unde e? Alexandru Căutiş: E un tip care s-a şcolit în străinătate, a fost apoi în România, a avut o poziţie importantă în televiziune. Radu Moraru: La Pro TV. Victor Roncea: Şi la TVR. A fost student în România, membru al „Ligii tinerilor de pretutindeni”. Radu Moraru: O fi vreun model din acesta? Victor Roncea: E un tânăr politician roman de sprijinit şi e singurul necorupt din combinaţia politica de acolo. Alexandru Căutiş: Din păcate, ei nu au foarte mulţi oameni politici remarcaţi de populaţie sau care să constituie un nucleu politic valabil. Sunt 2-3 vârfuri, două, şi sunt singuri. Radu Moraru: Eu nu sunt un cunoscător, nu ştiu ce tabere sunt acolo, dar ce se vede sau cine seamănă cu cine, este acest primar tânăr, cu această privire proaspătă şi acei copii care au demonstrat. Se potrivesc foarte bine. Citesc însă ce acuzaţii mai face preşedintele României: „Se încearcă să se arunce vina pe România pentru paşii înapoi făcuţi de Republica Moldova”. Voronin, a încercat prin diverse promovări să reiasă că toţi spionii noştri sunt acei tineri care demonstrează acolo. Victor Roncea: Eu m-aş fi bucurat să fie aşa. Va dati seama: o forta de 30.000 de agenti… Radu Moraru: Publicitate! Am revenit, suntem în direct. Este un discurs extraordinar de solidarizare din partea României faţă de aceşti tineri frumoşi care au ieşit într-un număr impresionant la Chişinău. Astăzi, 30 de mii de români nu se mai strâng nicăieri. Iată că la Chişinău, de necaz, de durere, de dorinţa de libertate, tinerii s-au strâns, şi domnule Olimpian Ungherea, credeţi că ei au fost manipulaţi să se strângă? Au fost serviciile secrete care au îmbârligat şi au strâns acolo ca să iasă? Olimpian Ungherea: Domnule Radu Moraru, e bună întrebarea. Ce stimulent îţi mai trebuie din altă parte când îţi ajunge cuţitul la os, când în ţara ta, care a fost România, ţi se spune că nu e România, că nu se vorbeşte româneşte, că se vorbeşte moldoveneşte, când sunt tot felul de interdicţii pentru studii, pentru plecat la muncă, venit înapoi, deşi auzeam la o ştire, mai devreme că aproape 2 miliarde de euro aduc „moldovenii” din străinătate care muncesc şi trimit la ei în ţară. Alexandru Căutiş: Cam la atât se echivalează şi averea lui Oleg Voronin, fiul lui Voronin. Olimpian Ungherea: Deci ce stimulent? Eu aş zice că să îi ferească Dumnezeu dacă România vreodată ia în serios şi să privească cu ochi critic către Basarabia. Nu ne trebuie prea mult. România e o ţară înţeleaptă şi nu cred că răspunde la o astfel de provocare. Radu Moraru: Eu cred că aceasta a fost cea mai înţeleaptă decizie, să nu răspundem. Victor Roncea: Mă bucur foarte mult că a tăcut preşedintele, din mai multe motive. 1. Că i-a dat prilej lui Voronin să îşi dea în petic în continuare cu tâmpeniile pe care le-a făcut în toate aceste zile. 2. Preşedintele cere o solidarizare europeană. Or, în această perioadă nu avea cui să ceară această solidarizare, pentru că în Europa Occidentală a fost Paştele catolic. Toate instituţiile europene au fost închise. De abia azi au revenit funcţionarii europeni la lucru. Şi e bine că s-a adresat astăzi ca mesajul dânsului să fie pe masa funcţionarilor europeni. Şi al 3-lea punct: este Săptămâna Mare; şi faptul că anunţă în această perioadă conferirea cetăţeniei române basarabenilor cred că dă un plus de greutate. Radu Moraru: Da. „Am cerut Guvernului de la Bucureşti modificarea legii astfel încât cetăţenii moldoveni care doresc să obţină cetăţenia română să o poată obţine mai uşor. Evenimentele din Republica Moldova ridică mari semne de întrebare. Este condamnabilă ameninţarea cetăţenilor cu ajutorul armelor şi cenzura asupra mass-media. Suntem îngrijoraţi de represaliile autorităţilor. Atragem atenţia că întoarcerea armelor împotriva cetăţenilor, printre care se regăsesc şi români, reprezintă o crimă. Violenţele de la Chişinău nu au servit nici manifestanţilor, nici opoziţiei, ci celor care conduc Republica Moldova”. Aici mi s-a părut o acuzaţie pe faţă, cum că lăsaţi vrăjeala că voi aţi provocat violenţe, voi aţi dat foc Parlamentului. Are oare preşedintele probe? Alexandru Căutiş: Are primarul Chişinăului, are probe care dovedesc că persoanele care au generat violenţă şi care au provocat stricăciuni la Parlament erau… nu erau tineri manifestanţi de genul celor care au devenit victime, ci nişte oameni care nu au păţit nimic. Unii au aruncat cu pietre, unii au reuşit să pună steaguri, păziţi de poliţie. Nu au mâncat deloc bătaie. Mai mult, au avut acces la emisiuni, la postul naţional de televiziune, în care au explicat de ce s-au dus ei acolo, ce au făcut. Iar cei care au manifestat paşnic au fost înhăţaţi şi bătuţi. Radu Moraru: Dar Voronin e dinozaur de secol 16, dacă atâta îl duce mintea. Cât de prost să fii, pe televiziunea naţională, pe care ai împiedicat-o să arate ce se întâmplă în Chişinău, să difuzeze imagini, tocmai acolo să îi vezi pe ăştia care vorbesc liber? Victor Roncea: Nu chiar de secol 16. De exemplu, la noi, secolul trecut, sa spunem, dar e vorba de politicieni si astazi activi, cum ar fi Ion Iliescu, care a executat acelasi scenariu in 13-15 iunie 1990. Desi si atunci a fost o situatie amestecata… Alexandru Căutiş: Au fost mineri care vorbeau impecabil, dar care şi loveau impecabil cu pumnul şi cu piciorul la mineriade. Deci oameni din aceştia infiltraţi s-au văzut şi la noi chiar de curând. Victor Roncea: A fost revolta tinerilor din Piaţa Universităţii, si atunci a existat aceeasi situatie: tineri revoltati dar si agenţii provocatori. Si la noi, atunci, politistii şi-au dat foc la autobuze. Sunt înrudite si sistemele si metodele. Radu Moraru: „Pentru tânăra generaţie de peste Prut”, şi aici mi se pare foarte important. Cred că este momentul cheie al discursului, pentru că preşedintele a observat o chestiune. Nu s-a amestecat, a sesizat ce am sesizat şi noi, domne acolo e manifestaţia tinerilor. Pe ei îi interesează internetul, nu politicul, dar vor să spună Nu acestui tip de politică. Şi faptul că e un preşedinte de stat european care se solidarizează cu o tânără generaţie mi s-a părut important şi mai ales pentru ei, pentru că văd că nu mai sunt singuri. Până acum erau singuri. „Pentru tânăra generaţie de peste Prut, dragi tineri, care vă puneţi speranţa în România şi în Uniunea Europeană, viitorul nu poate fi decât al vostru. Totalitarismul comunist reprezintă trecutul. La 20 de ani de la căderea zidului Berlinului, Republica Moldova nu mai poate rămâne izolată. Libertatea individului nu poate fi negociată. Nu există nicio justificare pentru înjosirea rasei umane în interesele unui partid”. Bun aici. Victor Roncea: Şi continuă: „viitorul nu poate fi decât al vostru. Aveţi încredere în forţele libertăţii”. Ei reprezintă forţele libertăţii dar si noi, prin sustinere. Radu Moraru: Ştiu. Dar dincolo de discurs, putem să subînţelegem că deja se cam ştie soarta lui Voronin? Olimpian Ungherea: Categoric. Traian Băsescu are cu certitudine astfel de informaţii. Radu Moraru: De aici cam aşa rezultă, le spune tinerilor: copii, staţi liniştiţi, gata! Victor Roncea: Ce perioadă aproximaţi pentru sfârşitul lui Voronin? Alexandru Căutiş: Numărarea voturilor. Olimpian Ungherea: Cu toată construcţia asta, eu cred că sfârşitul lui Voronin nu înseamnă sfârşitul unui singur om. Este o structură, ca să folosesc o expresie de Ferentari, o gaşcă de derbedei care au pus mâna pe o bucată de pământ şi i-au zis statul X, hai să facem un rămăşag. Alexandru Căutiş: Acum depinde pe ce puneţi pariu, că dacă puneţi pariu pe o situaţie aşa cum a avut-o România, s-ar putea să pierdeţi. Nu cred că vor avea nici ei un fel de Punct 8 de la Timişoara. Radu Moraru: Ştiu, dar acolo e chiar o gaşcă, nu sunt foarte mulţi. E Voronin, fiul şi compania. Alexandru Căutiş: Inclusiv în opoziţie sunt oameni care au trecut pe la toate partidele. Poate va fi rapida. Radu Moraru: Aici nu ştim. Poate va fi o trecere bruscă sau poate va fi o trecere lentă, cum a avut şi România. Alexandru Căutiş: Măcar să nu aibă un comportament cum l-a avut şi Voronin. Radu Moraru: Eu văd aşa, Chirtoacă ar fi o soluţie radicală, adică tinerii spun „gata cu alegeri falsificate, refacem alegerile”. Alexandru Căutiş: Noi nu am avut politician de statura lui Chirtoacă. Radu Moraru: Da. Petre Roman era, dar până la urmă s-a dovedit că nu. Şi varianta medie, cu oameni care sunt apropiaţi sau au avut apropiere de Moscova. Aici e foarte important cum s-a făcut jocul la nivel înalt. Victor Roncea: Nu chiar. Corespondentul lui Petre Roman e mai degraba Vladimir Filat. Chirtoaca e diferit. Alexandru Căutiş: Nu e problema că se apropie de Moscova vreun politician, problema e să nu se îndepărteze prea mult de Moldova, pentru că Voronin a fost foarte îndepărtat de Moldova. Radu Moraru: Mai spune preşedintele României: „România nu va permite transformarea Prutului într-o nouă Cortină de Fier”. Deci două elemente importante apropo de ce spuneai, Cortina de Fier şi faptul că Moldova nu mai poate rămâne izolată. Olimpian Ungherea: Nici Moscova nu mai e interesată de întreaga Basarabie. Kremlinul e interesat de Transnistria. Radu Moraru: De ce? Olimpian Ungherea: E o enclavă, ca şi Leningradul. Deci e clară treaba asta. Victor Roncea: Militarizata. Radu Moraru: E şi criză economică… Olimpian Ungherea: Iar pământul ăla, bucăţica aia care se cheamă Transnistria, nu mă interesează. Alexandru Căutiş: Eu cred că interesează foarte mult, numai că lor le convine o zonă tampon unde să fie linişte. Nu are nimeni interesul ca între NATO şi zona de dominaţie rusească să fie probleme. Victor Roncea: E vorba şi de cât mai acceptăm noi ca această zonă gri să includă români. Hai să includă ucraineni. Dar si preşedintele merge mai departe. Dânsul spune că nu contesta statalitatea Republicii Moldova dar ca aceasta Cortina de Fier nu poate fi ridicată la Prut, si totodata că graniţa Europei nici nu se va opri la Prut, va merge mai departe incluzând şi Republica Moldova. Deci face oarecum mişto de Voronin. Olimpian Ungherea: Ca şef de stat trebuie să se limiteze. Victor Roncea: Sigur, dar e un mod diplomatic şi subtil de a-i spune lui Voronin că nu va rezita. Radu Moraru: Eu ţin minte că în zilele revoluţiei veneau mesaje de solidarizare din toată lumea şi eram fericiţi. Uite că şi americanii sunt cu noi şi chinezii. Credeţi că pe aceşti tineri, pe care îi cam doare la bască de politică, îi îmbărbătează acest discurs al unui preşedinte de stat vecin? Victor Roncea: Absolut. E sprijinul preşedintelui lor pentru că preşedintele României este preşedintele tuturor românilor. Alexandru Căutiş: În Republica Moldova zilele astea, surse valabile de informaţie au fost câteva ziare, televiziunile nu au dat mai nimic, dar în schimb au fost blogurile. Internetul a fost sursa principală de informaţie. La ora 5 a fost discursul preşedintelui, la ora 6 era pe blogurile din Republica Moldova. E o chestiune foarte frumoasă pe care o fac românii din Moldova. Radu Moraru: Aici, dacă îmi daţi voie, pentru că vreau să rămânem cu picioarele pe pământ, mă întreb de ce nu au tăiat internetul? Victor Roncea: Au încercat şi au reuşit, dar în mică parte, nu în totalitate. Radu Moraru: De ce? Cine are cablu? Cablu e uşor de tăiat. Alexandru Căutiş: În momentul acela s-ar bloca şi nişte bănci. Radu Moraru: Asta e foarte importantă. Alexandru Căutiş: Au blocat serviciul de telefonie mobilă în Piaţa Centrală din Chişinău. Victor Roncea: Internetul este acum singura armă a libertăţii. Olimpian Ungherea: Deci raportat la ’89 românesc… Radu Moraru: Noi aveam Europa Liberă atunci. Olimpian Ungherea: Aşa, erau restrânse treburile. Radu Moraru: Dar şi atunci, nu a fost bruiată Europa Liberă, deşi ar fi putut să fie. Aici internetul, cât s-a chinuit Voronin arată că deja el nu mai controlează. Olimpian Ungherea: Da. Sunt oameni care ţin la afacerile lor de acolo şi care spun: păi ce faci, îmi iei colanul de sub nas? Deci aici nu se poate. Acesta e marele avantaj pe care îl au tinerii de acolo. Victor Roncea: Aşa s-au şi strâns, prin intermediul internetului şi al mesajelor. Alexandru Căutiş: Eu i-am întrebat, scriind în Academia Caţavencu despre situaţia lor, a trebuit să mă documentez. Nu puteam să ajung acolo, deşi poate că mi-aş fi dorit să văd. De ce să văd? Pentru că e revoltă asemănătoare cu revolta românilor din anii 1940-1950. Radu Moraru: Şi în ’89 să ştii că erau tot tineri. Alexandru Căutiş: Da. Din păcate, în ’89 s-a strigat foarte târziu împotriva comunismului. Noi îl aveam pe Nicolae Ceauşescu pe care trebuia să îl dăm jos. Victor Roncea: Nu e chiar asa. Cel putin, la Bucuresti, s-a strigat din prima clipa, pe 21 decembrie. Radu Moraru: Dar credeţi că îi mişcă discursul preşedintelui pe aceşti tineri, sau îi lasă indiferenţi? Olimpian Ungherea: Categoric. Sunt curios cum vor reacţiona? Nu au primit doar un balon de oxigen, au primit un ocean. Tinerii aceia, care la un moment dat s-au văzut părăsiţi, trădaţi. Cum mă, noi rămânem aici, nu ne ajută nimeni cu nimic, măcar cu aplauze. Bine le-a făcut discursul! A fost un curent de energie dat acestor oameni. Victor Roncea: Alexandru are dreptate apropo de paralela cu generaţia anticomunistă din anii ’40-’50. Noi în ’89 am scăpat de comunism, dar ei nu au scăpat. Deci ei sunt în continuare în acest lagăr, sunt arestaţi, bătuţi, ucişi. Radu Moraru: Acesta era momentul important, şi din partea noastră să ne solidarizăm, că eram cam moi aşa. Dar ar trebui să conştientizăm că până la urmă e vorba de cetăţeni români. Aşa cum suntem sensibili că l-au arestat pe Gigi Becali, aşa cum sunt sensibili la genocidul din ţările africane… Alexandru Căutiş: Dar nu sunt sensibili românii dacă câştigă echipa naţională un meci de fotbal? Păi e cea mai mare victorie sau de apreciat nişte români care se bat pentru limba română? Radu Moraru: Sunt mult mai de apreciat. Alexandru Căutiş: Şi se pune problema de ce nu a ieşit Traian Băsescu mai devreme cu un discurs? Dar de ce nu au ieşit românii mai devreme? Asta e o mare victorie. Olimpian Ungherea: Aţi atins un nerv deja rănit. Bun. Şeful statului, şeful statului. El e singurul personaj dintr-un stat care ia cuvântul la urmă. Dar întreaga noastră clasă politică, timp de o săptămână jumătate am urmărit zi de zi presa scrisă şi audiovizualul. Nu am văzut, decât cu rare excepţii, una din ele fiind a dumneavoastră aici. Radu Moraru: Chiar, de când a fost o amorţire? Alexandru Căutiş: Pentru că românii… Radu Moraru: Şi Piaţa Universităţii a fost o trambulină. Alexandru Căutiş: Să povestesc o chestiune personală. În ziua în care s-au declanşat manifestaţiile la Chişinău s-a întâmplat să fiu în străinătate. Şi eram cu băieţelul meu. Şi mergând cu el i-am spus, vorbeşte mai încet. Nu i-am spus că e o problemă că vorbim româneşte, că trebuia să îi explic nişte lucruri pe care nu le-ar fi înţeles. Întors în ţară, i-am văzut pe aceşti tineri că s-au bătut pentru limba română şi mi-a fost ruşine că eu am avut această desconsiderare faţă de limba română. Mi-am îndemnat copilul să vorbească mai încet şi ei mureau acolo. Atitudinea mea faţă de români, faţă de limba română… Radu Moraru: Noi o avem, la noi e gratis. Alexandru Căutiş: Şi nu ne batem pentru noi. De asta nici politicienii nu au cules acest eveniment. Radu Moraru: Pe de altă parte, trebuie să mai spunem ceva, avem vreo 150 de candidaţi la preşedinţie. Domne, nu a ieşit unul. Şi cel mai grav ştiţi ce mi se pare? Nu am văzut Casa regală. Mie mi se pare o chestie de inabilitate, că de aia regele s-a întors în ţară. Poate ca preşedinte de ţară trebuie să vezi ce nebunii mai face Voronin, ce zice clubul european, dar ca rege nu avea nicio treabă. Domne nu se poate, sunt românii noştri, bătuţi acolo. Alexandru Căutiş: Ar fi fost şi o reparaţie morală pentru momentul în care a fost evacuată Basarabia fără să se tragă un foc. Victor Roncea: Dar dupa aceea a recuperat-o Antonescu, pe care l-a arestat tot Mihai, in 23 august! Olimpian Ungherea: După umila mea părere, Maiestatea sa, regele Mihai I, este la ora actuală prizonierul familiei sale şi l-a scos pe acest circar… Radu Moraru: Nu, actor. Olimpian Ungherea: Aşa, actor de circ, l-au scos în faţă. Nu mă deranjează problemele lui de familie, dar mă deranjează că un principe care a fost învestit cu această calitate sacrosantă, Principe de România, şi-a depus candidatura pentru preşedinţia României. Din acest motiv Casa regală nu a luat nicio poziţie. Şi cum spuneţi dumneavoastră, trebuia să fie primii. Radu Moraru: Da. E regele tuturor românilor. Olimpian Ungherea: La care se adaugă durerea istorică care aparţine tânărului rege Mihai, ce s-a întâmplat cu Basarabia. Dacă Antonescu nu ar fi fost arestat, el întorcea armata împotriva Germaniei şi Basarabia nu ar fi căzut. Alexandru Căutiş: Nu, el şi-a pregătit un plan 2 şi tot timpul a fost cu o echipă a doua cu care să negocieze. Radu Moraru: Vedeţi în ce ţară trăim? Olimpian Ungherea: Da. Alexandru Căutiş: Dar vedeţi în ce ţară trăiesc alţi români şi totuşi îşi iubesc numele şi limba şi îşi dau sângele pentru ea? Radu Moraru: Dar eu cred că nouă, românilor, cărora şcolile pe care le avem ni se par fireşti, ne e greu să credem că mai e cineva pe planeta asta gata să îşi rişte viaţa pentru limba română. Eu cred că dacă întrebi 10 români de aici zic: fugi domne de aici. Victor Roncea: Sau pentru credinţă. Ei s-au bătut ani în şir să reînfiinţeze Mitropolia Basarabiei. Ştiţi că astăzi, zilele astea, basarabenii rămân şi fără preoţi? Pentru că preoţii români care urmau să se intoarca in Basarabia de Pasti au fost opriţi la graniţă. Radu Moraru: Luăm un mic pasaj din discursul preşedintelui. Traian Băsescu: Cetăţenii Republicii Moldova au fost victimele unui sistem totalitar care a lăsat urme adânci. Negarea identităţii româneşti este parte a acestei moşteniri totalitare. Pentru o întreagă generaţie de tineri, studiul limbii şi literaturii române sau al istoriei românilor a devenit o dovadă de curaj. A rosti slujba în limba română şi a o oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei, a fost adesea un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal. Sechelele comunismului se regăsesc şi în teza conform căreia identitatea unui stat se construieşte lansând permanente acuze la adresa României şi a cetăţenilor săi. Nu vom accepta ca românii să fie culpabilizaţi pentru că sunt români. Nu vom accepta ca România să fie acuzată de acţiuni menite să destabilizeze Republica Moldova. Nu vom tolera ca românii de peste Prut să fie umiliţi doar pentru că nu cred într-un sistem ostil societăţii deschise. Doamnelor şi domnilor, România sprijină necondiţionat Republica Moldova. Este în interesul direct al României ca Republica Moldova să îşi împlinească destinul european, conform aspiraţiilor cetăţenilor ei de a trăi în securitate şi stabilitate democratică. Ţara noastră consideră că democratizarea şi modernizarea Republicii Moldova, precum şi respectarea drepturilor şi libertăţilor civile ale cetăţenilor săi sunt elemente fundamentale, care influenţează calitatea relaţiilor cu statul vecin, iar acestea trebuie urmărite indiferent de orientarea politică a autorităţilor de la Chişinău, atâta timp cât sunt rezultatul unor alegeri corecte. Radu Moraru: Am revenit în direct. E discurs emoţionant, dar mi-a plăcut că a fost un discurs rece. Nu aveam nevoie de patetisme. De pragmatismul acesta au nevoie şi acei copii. Victor Roncea: Aş vrea să revin la problema Mitropoliei Basarabiei, pe care a enunţat-o iata şi preşedintele. De Crăciun, preoţii români, cu cetăţenie română din Republica Moldova, au fost expulzaţi, sub diverse pretexte: că nu au viză, că nu au permis de munca, etc. Acum nu li se permite să intre în Republica Moldova, de Pasti. Deci iată cum de cele mai sfinte sărbători sunt îndepărtaţi de la slujire. Aceasta denotă caracterul comunist al regimului. Radu Moraru: Ştii ce arată? Arată frică. Cred că nenea Voronin îşi riscă libertatea la maxim. Şi problema e că pe lumea asta nu mai sunt ţări care să îl primească. Cuba o mai fi comunistă, dar acolo s-a terminat. Victor Roncea: Eu cred că în situaţia sa de milionar, îşi găseşte uşor locul. Radu Moraru: Şi Moscova l-a lăsat din braţe pentru că omul s-a lăcomit, s-a hămesit şi a pus mâna pe tot. Şi-a băgat toată familia acolo. Victor Roncea: In concluzie, cred ca aşa cum a intervenit preşedintele, ar fi bine să intervină şi patriarhul pentru trupul Bisericii. Radu Moraru: Publicitate! Primim informaţii şi una din ele e foarte gravă. Din păcate nu avem cum să verificăm această informaţie, dar gândiţi-vă că au fost 30 de mii de oameni şi din informaţiile mele, aceste manifestaţii au fost filmate de către forţele de ordine ale lui Voronin, iar apoi, aşa cum s-a întâmplat, şi în timpul lui 21 decembrie, şi în timpul lui 16 decembrie la Timişoara, ieşirile în stradă ale tinerilor de pe 21 decembrie, când armata era cu noi, erau şi nişte băieţi cu noi care filmau în draci de pe case, de pe geamuri, filmau feţe, mai ales ale celor care păreau liderii acestor ieşiri. Şi de aia cred că la 30 de mii de oameni e posibil ca cifra să nu fie deloc exagerată, deşi e incredibil de mare, 800 de arestaţi. În Europa de astăzi, un regim ca ăsta trebuie să dispară. Victor Roncea: Atâţia au fost arestaţi şi in prima zi a mineriadei. Alexandru Căutiş: Serviciile secrete au datoria să facă asta în orice ţară, la evenimente de genul acesta. Numai că, când se întâmplă acum în România e un lucru mai grav. Studenţii basarabeni care au vrut să plece acasă au fost triaţi la graniţă pe baza unor imagini filmate din România. Au vrut să vadă care dintre cei care vor să intre în ţară au participat în România la manifestaţii. Şi nu erau imagini preluate la televiziunile din România, pentru că televiziunile din România nu au filmat atât de mult. Erau filmaţi de agenţi din Moldova. Radu Moraru: „Alexandru Olevski, lector la Universitatea Tehnică a Republicii Moldova se pare că a fost arestat astăzi, în jurul orelor 14. A participat paşnic la protestele de săptămâna trecută şi singurul motiv la care ne gândim e faptul că e implicat ca voluntar în mai multe ONG-uri”. Victor Roncea: Si un altul, care lucreaza pentru un ONG american a fost retinut… Radu Moraru: Da. Foarte interesant. Eu cred în această cifră, de 800 de arestati, e foarte probabilă. Fiind 30 de mii de manifestanţi… şi în 15 noiembrie, la Braşov, s-a întâmplat la fel, când au fost filmaţi manifestanţii, la Iaşi de asemenea. Victor Roncea: Şi pentru că pomeniţi de Asociaţia „15 Noiembrie”, ei astăzi, apropo si de discursul politic al preşedintelui, ei alături de foştii deţinuţi politici au venit cu aceeaşi soluţie. Dar la ce mod? Ei propuneau să îşi doneze cetăţeniile. Aceasta a fost soluţia foştilor deţinuţi politici impreuna cu Parintele Justin Parvu: ne donăm cetăţeniile noastre către fraţii basarabeni aflaţi închişi. Un gest foarte frumos. Radu Moraru: Da. Foarte interesant. Un alt subiect: se pare că sunt un milion de voturi trucate. E posibil să fie atât de mare? Victor Roncea: Noi evaluam la 300 de mii, dar cine ştie? Radu Moraru: Şi mulţi spun că trebuie listele verificate, nu renumărarea voturilor. Dar renumărarea voturilor presupune şi verificarea listelor. Victor Roncea: Dar ar putea vi lansata alegeri anticipate. La ce mod? Dacă asa-zisa opozitie şi-ar depune mâine mandatele. Dacă îşi depune “opozitia” mandatele, Voronin cu partidul lui nu pot guverna singuri. Dacă vor cu adevărat asta, sa si le depuna, daca nu, nu. Vom vedea zilele urmatoare. Radu Moraru: Interesant. „Când văd în ce hal au fost trataţi aceşti oameni mă întreb cum de nu se sesizează Protecţia Internaţională a Omului?” Am mai primit un mesaj: „Dacă Voronin se consideră moldovean, de ce vorbeşte în limba română?” Alexandru Căutiş: Păi el a spus în repetate rânduri, chiar în ziua alegerilor: „Nu dau declaraţii în limba română”. Radu Moraru: Dacă eu am înţeles tot ce a spus el şi el înţelege ce spun eu, înseamnă că noi nu vorbim româneşte, ci vorbim moldoveneşte. Victor Roncea: Şi atunci să facem Moldova Mare, sa ne integram in Moldova. Radu Moraru: Vrem să ne integrăm în Moldova si vrem sa votam in Moldova. Spune cineva, Cătălin din Braşov „Trec des prin Moldova şi să ştiţi că habar nu au să vorbească româneşte. Doar în Chişinău se vorbeşte ceva româneşte, aşa că nu vă mai chinuiţi să îi salvaţi, că nu vor. Când vin în România vorbesc numai ruseşte, chiar dacă ştiu şi româneşte, iar în sufletul lor sunt mai aproape de Rusia decât de România”. Olimpian Ungherea: Nu este aşa. Victor Roncea: Am auzit un analist zilele trecute afirmând că „Ce tot aveţi cu basarabenii, când ştim noi prea bine că ei nu au niciun respect faţă de români şi nu sunt ospitalieri”. Ei bine, acel analist – din grupul treninguristilor – nu a fost niciodată în Basarabia. La fel si cu mesajul anteror. E o magarie! Alexandru Căutiş: Trăim şi marota aceasta, că românii sunt ospitalieri, dar ei să ştiţi că chiar sunt ospitalieri. Ei la petreceri pun tot pe masă, scot tot ce au mai bun. Radu Moraru: Şi în Moldova noastra. Dar atenţie, hai să o luăm altfel, să zicem că e aşa. Dar eu întreb aşa, noi ne-am solidarizat şi cu studenţii chinezi. Până la urmă sunt nişte tineri acolo care îşi dau viaţa pentru limbă, pentru libertate. Olimpian Ungherea: Aş vrea să vă rog ceva, să nu trecem prea uşor peste o idee care mie mi se pare extrem de importantă, emisă de Victor Roncea: Opoziţia din Moldova. Dacă am spus clasa politică românească şi am blamat-o, pentru că nu a luat o atitudine, dar eu am mari îndoieli că aceasta “Opoziţie”, care a reieşit din actualele alegeri din Republica Moldova renunţă la ciolănel de dragul cetăţeniei, de dragul libertăţii, de dragul tinerilor din piaţă. E o chestie genială. Să urmăriţi în emisiunile următoare reacţia Opoziţiei. Radu Moraru: Şi eu m-am temut de asta, dar ştiţi unde nu stă în picioare chestiunea asta? Amintiţi-vă de Germania Democrată. L-au dat jos pe Honeker, a venit Egon Krentz. Nemţii nu au plecat acasă, au rămas în stradă şi i-au zis lui Egon Krentz, pa, noi nu asta vrem. Nouă nu ne-a ieşit. Dar Victor Roncea, ia gândeşte-te la generaţia aceasta „internet”. Păi dacă noi eram generaţia aceasta în ’89… aceşti copii au o forţă mai mare decât aveam noi în ’89. Victor Roncea: Au acces la informaţie curata. Radu Moraru: Păi dacă noi eram tinerii ăştia de astăzi economiseam 10 ani din viaţa fiecăruia dintre noi. Victor Roncea: Foarte adevarat! Alexandru Căutiş: Discursul lui Ion Iliescu din zilele acelea din Piaţa Universităţii a avut aceleaşi teme pe care le-a avut discursul lui Voronin acum. A spus fascişti şi a spus grupuri plătite. Radu Moraru: Da, atunci erau legionari. Alexandru Căutiş: Dar cum îşi poate imagina că poţi să plăteşti 30 de mii de tineri? Ce să le dai? Cu ce să îi aduci, ca să mănânce bătaie în piaţă? Radu Moraru: Nu pot înţelege, aşa cum nu ne-am înţeles nici pe noi părinţii noştri. Ne spuneau: stai aici, unde pleci? Păi mă duc pentru libertate. Ce libertate!? Stai mă! Cuţitul la os a ajuns la aceşti tineri. Alexandru Căutiş: După ce a murit Valeriu Boboc, au ieşit în piaţă oameni maturi, pentru că atunci şi-au dat seama că e o problemă. Radu Moraru: Mai e o dramă şi a moldovenilor noştri, care stau aici de ani de zile. Noi am primit sute, mii de emailuri. Nu îşi pot lua cetăţenia, deşi sunt căsătoriţi, au copii, au cariere aici. Victor Roncea: Sunt sute de mii de cazuri… Alexandru Căutiş: Oameni remarcabili care nu îşi pot lua cetăţenia. Nu ne referim la unii care vin în piaţă să vândă fierbătoare. Sunt oameni cu facultate, care lucrează în televiziuni. Victor Roncea: Sunt tragedii care se petrec la frontieră. Sunt sate cu români din România, căsătoriţi cu românce de peste Prut care trebuie să treacă din 3 în 3 luni graniţa. Şi să stea peste Prut 3 luni de zile, lăsându-şi copiii aici. E inuman. Românii au devenit mai discriminaţi decât străinii care obţin cetăţenie română. Olimpian Ungherea: Intelighenţia sovietică are şi astăzi oameni bine implantaţi în structurile de comandă, unele chiar în relaţia externă cu paşapoarte, cu treburi. E un adevăr. Radu Moraru: Adică acest proces a fost deliberat… Alexandru Căutiş: Inteligenţa lor combinată cu corupţia din România. Radu Moraru: Sugeraţi că a fost şi un plan de frânare pentru a se acorda cetăţenia? Victor Roncea: A fost un plan de blocare a cetateniilor. În perioada guvernării lui Adrian Năstase s-au dat doar 4 cetăţenii. Radu Moraru: 4 cetăţenii? Victor Roncea: Da. Si cine credeţi ca au fost beneficiarii? Familia lui Serafim Urechean (*). Radu Moraru: O singură familie a primit cetăţenia română? Victor Roncea: Soţia, copilul, ginerele. A fost un blocaj total timp de patru ani. După care a venit guvernarea amestecată… Radu Moraru: Pot să îl rog pe bloger-ul Adrian Năstase să răspundă? Victor Roncea: Da. De ce nu? Radu Moraru: Domnule Adrian Năstase, în calitatea dumneavoastră de mare bloger, campion mondial la blogul dumneavoastră, fost ministru de externe, fost premier al României, mare diplomat, având în vedere că v-aţi pronunţat pe dosarul dumneavoastră şi pe minciunile preşedintelui, pronunţaţi-vă puţin şi pe această temă, solidarizaţi-vă cu aceşti tineri din Moldova şi spuneţi-ne de ce pe perioada mandatului dumneavoastră aţi acordat doar 4 cetăţenii? Poate că e doar o intoxicare. Victor Roncea: A fost un blocaj total care nu s-a schimbat nici după venirea noii guvernări PNL-PD-L, nici până în ziua de astăzi. E adevărat, nu se mai dau 4-5, se dau 150, poate 300, dar sunt sute de mii care asteapta. În câţi ani îşi vor primi aceşti români cetăţenia naturală? Radu Moraru: Dar dacă a fost şi o frână din partea Uniunii Europene? Victor Roncea: Nu, acesta a fost un pretext. Suntem un stat suveran, nimeni nu ne poate impune să nu facem dreptate unor cetăţeni români. Olimpian Ungherea: E opera negativă a unora dintre noi. Victor Roncea: E adevărat că sunt discuţii şi la ora actuală, poate România să primească 4 milioane de cetăţeni? Să le ofere această cetăţenie? Eu cred ca da. E o datorie! Alexandru Căutiş: Eu am în familie un caz. Cumnatul meu e căsătorit cu o fată din Republica Moldova, au doi copii. În nenumărate rânduri au venit în Bucureşti, au stat pe la… a fost umilit. El român, trebuia să dovedească că relaţia lor e solidă, deşi aveau doi copii, erau căsătoriţi. Victor Roncea: Pe de altă parte, birocraţia din România e oribilă. Li se cer acestor tineri documente de la primăriile comuniste de peste Prut prin care să dovedească că s-au născut cu numele de Cojocaru. Când ajung acolo, dacă doreşte funcţionarul, li se dă o adeverinţă dupa mult timp. Si ce practică este în Republica Moldova, de schimbare a numelui, conform rusificarii. Cojocaru devine Cojocari, după tradiţia rusească. Se intorc la Bucuresti cu aduce această transcriere, după care persoana e trimisă înapoi pentru că s-a greşit o literă. Şi asta continuă ani de zile. Alexandru Căutiş: Iar în anticamera centrului în care se dădea viza se spunea „nu mai scăpăm de moldovenii aceştia împuţiţi”. Şi erau studenţi. Nu meritau un astfel de tratament. Radu Moraru: Dar pe de altă parte, nu avem nicio cultură. Timp de 20 de ani, fără să ne dăm seama, am fost intoxicaţi de un curent în care să îi vedem ca pe nişte paria ai societăţii. Şi aşa e. Am stat şi m-am gândit. Adevărul este că… ce boicot aveau cântăreţii lor aici în România? La un moment dat Televiziunea naţională nu îi mai difuza. Domnul Ion Iliescu ar putea să răspundă de ce? Nu vi se pare ciudat că nici foşti preşedinţi nu au reacţionat? Victor Roncea: Au reacţionat, dar în mod mârşav. Ion Iliescu a pus ieri pe blog o scuză cu ce vorbeam mai devreme, neunirea României cu Basarabia, invocând pretextul puterii Rusiei. Dar stai puţin: ai fost 11 ani preşedinte! Nu ai făcut Unire în ’90, când semnai ultimul tratat cu URSS, dar după aceea, 11 ani, ce ai facut? Totul este o minciună. Noi ştim de la politicienii basarabeni care s-au dus la el în birou şi au spus „suntem gata să ne unim”. Deci ei ne cereau unirea şi Ion Iliescu nu a vrut. După oare Constantinescu ce a făcut? A semnat tratatul cu Ucraina, prin care jumătate din Basarabia, Bucovina si Tinutul Herta, ca si Insula Serpilor, au fost date unui stat străin, a doua oara dupa Pactul Hitler-Stalin. Radu Moraru: Atunci nu puteau, erau speriaţi, erau fricoşi, dar astăzi, când s-au răcit, ei nu mai sunt nimic în ţara asta, sunt foşti preşedinţi, sunt nişte staturi. Oamenii i-au votat la un moment dat, au avut încredere în ei. Nu a ieşit unul să spună public nici Constantinescu, nici Ion Iliescu. Victor Roncea: Au ieşit cu declaraţii pe la colţuri. Ion Iliescu pe blog şi Constantinescu a dat şi el declaraţie că Traian Băsescu nu vine cu nicio soluţie. Uite că vine: cetăţenia română, dar susţineţi-l. Să vedem că toate partidele se solidarizează cu acest proiect şi mâine votează legea. Radu Moraru: „Sunt din Basarabia. Vă mulţumesc că sunteţi alături de noi. M-a bucurat mult discursul preşedintelui Traian Băsescu, lucru de care avem nevoie acum. Sigur că noi avem nevoie de altă imagine. Voronin nu ne reprezintă. Chiar dacă lăcomia nu îl lasă să renunţe, noi considerăm că în scurt timp va fi nevoit să renunţe. Nici Rusia nu îl mai suportă. Mai suntem foarte indignaţi de faptul că, după toate stricăciunile produse în Parlament, fiul lui va avea de câştigat. Asta e una din dovezile că la comanda lui s-au provocat vandalismele. Dar de agresiunile produse faţă de tinerii manifestanţi nu ne mirăm. A şi zis Voronin într-un discurs la TV Moldova 1. Mă gândeam că va fi linişte, dar nu a fost să fie. Dar dacă voi vreţi aşa, să colaborăm altfel, vom colabora. Se ştie că vorbim de bloguri, site-uri şi sigur că sunt păreri pro-Voronin şi cel mai sentimental lucru mi s-a părut când o tânără a scris cu litere mari MĂI, CHIAR NU ÎNŢELEGI CĂ NE DOARE SUFLETUL? Ne doare pe toţi sufletul pentru ţara noastră”. Mult mai poeţi moldovenii. Victor Roncea: Sigur ca da: Eminescu! Radu Moraru: „Multă vină are Voronin pentru că s-a ajuns unde s-a ajuns, dar nu cred că e normal să fie aruncată toată vina pe el. Nu el este cel care a bătut, torturat, electrocutat copiii ăia, ci acei oameni poliţişti. Pe ei cine îi pedepseşte? Să zicem că Voronin e prins în cele din urmă. Acei oamenii scapă? Numai de aia, că e ordin de sus, le dă dreptul să facă aşa ceva?” Pleacă Voronin, evident sunt luaţi la întrebări şi respectivii după. Dar mie mi s-a părut, şi cu asta aş încheia, din discursul preşedintelui reiese că ar avea informaţii că s-a cam terminat, i s-a terminat pista lui Voronin. Victor Roncea: Eu aş vrea să ne gândim că e Săptămâna Patimilor şi oricât de mult ar încerca aceşti comunişti să crucifice tinerii români de acolo, ei chiar şi prin moarte, ulterior vor învia cu neamul nostru reintregit in ceruri. Olimpian Ungherea: Pentru că suntem în Săptămâna Patimilor, este săptămâna suferinţei, dar şi a iertării, eu zic aşa, că noi, românii, românii de pretutindeni, iertăm, dar totodată avertizez că zilele regimului comunist de la Chişinău sunt numărate. Pentru acest regim totalitar numărătoarea inversă a început. Alexandru Căutiş: Eu am zis ce am avut de zis, aş vrea să fie un moment de apreciere pentru aceşti tineri, să ne ridicăm toţi 4 în picioare şi să îi aplaudăm. Radu Moraru: Ii aplaudăm! Hai România!
(Prin Monitoring Media: B1TV – Naşul, Ora 20:00)
* Este vorba de Hotărârea Guvernului României 622, din 29 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 394 din 6 iunie 2003, semnată de premierul Adrian Năstase, ministrul Justiţiei Rodica Stănoiu, ministrul de Externe Mircea Geoană şi ministrul de Interne Toma Zaharia, potrivit căreia se acordă cetăţenia română pentru Urechean Larisa – soţia lui Serafim Urechean, Pohilă Violeta – fiica lui Serafim şi a Larisei ca şi lui Pohilă Oleg, ginerele fostului primar de Chişinău, Serafim Urechean actual “opozant” (vezi si foto)
PS: Vladimir Voronin a anuntat ca ii da azi replica lui Traian Basescu, la orele 21.35, intr-o transmisie Tv. Interesant ca a durat atata timp scrierea replicii si, la fel de interesant, faptul ca initial transmisia era anuntata pentru 19.45…
Chisinau, 15 apr/Agerpres/ – Dupa moartea primului tanar, Valeriu Boboc (vezi video), ministrul adjunct de interne al Republicii Moldova, general-maiorul Valentin Zubic, sustine intr-un interviu acordat miercuri RIA Novosti, ca tanarul Ion Tabuleac, in varsta de 22 de ani, despre care presa de la Chisinau a scris ca a fost aruncat fara suflare in curtea Spitalului de Urgenta, avand coastele rupte, rani adanci in regiunea tamplelor si un picior fracturat, nu a murit snopit in bataie de politisti, ci ‘s-a sinucis’.
In interviul acordat agentiei ruse de presa, generalul Zubic afirma ca nu exista niciun fel de ‘grupuri secrete’ de politisti in civil care ar ridica de pe strada oameni, in special, tineri suspectati de participare la actiunile de protest din data de 7 aprilie, care au degenerat in violente. Aceasta declaratie survine in contextul in care pe Youtube circula numeroase inregistrari facute cu telefoanele mobile, in care ‘baietii in civil’ rasucesc maini, brutalizeaza tineri pe cale de a fi arestati.
De altfel, cazul lui Ion Tabuleac, a doua victima a represaliilor regimului Voronin in urma protestelor de la Chisinau, a fost semnalat presei de cadrele medicale de la Spitalul de Urgenta, care au declarat pentru publicatia Jurnal de Chisinau ca trupul neinsufletit al baiatului a fost aruncat in curtea institutiei dintr-o masina alba marca Niva, apartinand Ministerului Afacerilor Interne.Tatal tanarului, Semion ´abuleac, a relatat presei de la Chisinau ca ‘fiul sau avea coastele frante, un picior rupt, rani adanci in regiunea tamplelor’. Certificatul de deces constata insa ca moartea baiatului a survenit in urma unei traume toracice.
Potrivit ministrului adjunct de interne, Ion Tabuleac ‘s-a sinucis’, probabil ca si celalalt tanar ucis in bataie de politie, Valeriu Boboc, de 23 de ani, casatorit si cu un copil. §i acesta avea urme de lovituri, coaste rupte si o plaga adanca la cap.In absenta ziaristilor straini, care au fost impiedicati sa-si exercite in conditii normale meseria sau au fost expulzati, autoritatile de la Chisinau incep ‘sa-i sinucida’ pe tinerii ucisi in bataie de politie, concluzioneaza Jurnal de Chisinau.
OSCE: raport confidential despre rele tratamente aplicate unor protestatari arestati in cursul recentelor violente din Republica Moldova
Viena, 15 apr /Agerpres/ – ntr-un raport confidential al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa /OSCE/ se afirma ca fortele de securitate din Republica Moldova au incalcat drepturile omului aplicand rele tratamente unor protestatari arestati in cursul violentelor ce au avut loc din cauza rezultatelor disputate ale alegerilor parlamentare, transmite miercuri din Viena agentia Reuters. In raportul intocmit de misiunea OSCE in Republica Moldova se afirma ca organizatia ”a verificat unele reclamatii” si cauta sa obtina accesul in inchisori si o audienta la procurorul-sef in legatura cu afirmatiile referitoare la comiterea de abuzuri.Politia din Republica Moldova a arestat circa 200 de persoane in cursul protestelor opozitiei liberale prooccidentale dupa alegerile din 5 aprilie castigate de comunisti. Miercuri a inceput o renumarare a voturilor din ordinul Curtii Constitutionale, la cererea presedintelui republicii, comunistul Vladimir Voronin.
In raportul sau, OSCE afirma ca organizatii neguvernamentale internationale si jurnalisti au relatat in cursul saptamanii trecute despre o serie de abuzuri postelectorale comise de autoritatile de la Chisinau.Abuzurile se refera la rele tratamente in cazul protestatarilor arestati, conditii inumane de detentie, tortura, represalii impotriva mass-media, expulzarea unor jurnalisti straini, potrivit raportului.n raportul confidential al OSCE se afirma ca cel putin o persoana a murit in cursul violentelor, din cauza inhalarii de fum, potrivit autoritatilor, dar, conform opozitiei, din cauza abuzurilor politiei in timpul detentiei. In timp ce politia moldoveana afirma ca Valeriu Boboc a fost gasit mort intr-o piata centrala la 7 aprilie, familia acestuia spune ca a aflat despre moartea lui abia pe 10 aprilie si ca trupul neinsufletit prezenta urme de violente, se mentioneaza in raport. O organizatie antitortura din Republica Moldova a intervievat detinuti care au afirmat ca au fost batuti cu bastoane, recipiente din plastic cu apa, cu pumnii si cu picioarele, se mai spune in raportul OSCE.Potrivit organizatiei, 25-28 de persoane arestate au fost tinute intr-o celula de numai opt metri patrati, cu acces limitat la apa si grupuri sanitare.
Biroul primarului orasului Chisinau, Dorin Chirtoaca, reprezentantul unuia din cele trei principale partide de opozitie din Republica Moldova, a facut sa circule imagini cu detinuti prezentand echimoze. n raportul OSCE, care a circulat in randul reprezentantilor celor 56 de state membre ale OSCE, se afirma ca avocatilor li s-a interzis accesul in inchisori pentru a-si vizita clientii si ca au fost interogati fara asistenta juridica.
Autoritatile moldovene au respins acuzatiile referitoare la abuzuri, se precizeaza in raportul confidential al OSCE.n incidentele in care au fost implicate mass-media, cel putin 20 de jurnalisti romani si trei membri ai unei echipe de televiziune georgiene au fost impiedicati sa intre in Republica Moldova, se afirma in document.Din 7 pana pe 10 aprilie, politia din Republica Moldova a fost filmata cum ataca mai multi jurnalisti, care relatau despre demonstratii si actiunile fortelor de ordine, si cum distrugea materialele filmate de catre presa. Cel putin trei jurnalisti au fost arestati, fiind ulterior eliberati, afirma OSCE.Evgheni Golosceapov, seful filialei din Republica Moldova a organizatiei Amnesty International, a declarat pentru Reuters ca ”un mare numar de abuzuri au fost comise de catre autoritati”. ”O multime de oameni ne-au spus ca au fost batuti in arestul politiei”, a afirmat Golosceapov.
Comunistii au obtinut la alegerile din 5 aprilie 49,48 % din voturi si 60 de mandate. Trei partide de opozitie, de larga orientare proromaneasca, au totalizat 35,34 % si 41 de mandate si cer noi alegeri, invocand fraude cu listele electorale.Voronin, care doreste strangerea relatiilor cu Occidentul, dar si dezvoltarea legaturilor ce dateaza de mult timp cu Rusia, a afirmat ca protestele au facut parte dintr-o incercare de lovitura de stat si au fost puse la cale de Romania vecina, care are aceeasi mostenire lingvistica si culturala cu Republica Moldova.Romania dezminte insa aceste acuzatii, conchide Reuters. AGERPRES/(Angela Sarbu)
UPDATE: Voronin cere amnistierea tuturor persoanelor care au participat la actiunile din 7 aprilie
Chisinau, 15 apr/Agerpres/ – Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a facut apel miercuri la amnistierea tuturor participantilor la manifestatiile postelectorale de la 7 aprilie si la suspendarea tuturor proceselor judiciare impotriva acestora, precizand insa ca aceste masuri nu ii vizeaza pe criminalii recidivisti.
Sute de mii de cetăţeni ai Moldovei de origine română, care aşteaptă de ani şi ani de zile să-şi ia cetăţenia română – la care au dreptul prin lege, vor primi acces rapid la această resursă legală de protecţie. Traian Băsescu a anunţat într-un discurs fulminant ţinut în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului că va cere promovarea de către Guvern printr-o HG de urgenţă a legii cetăţeniei române pentru toţi basarabenii care solicită acest drept răpit prin efectele pactului Hitler – Stalin. Preşedintele şi-a început discursul atrăgând atenţia că „sunt voci care ne spun că România trebuie să uite de Moldova, că nu trebuie să avem o relaţie specială peste Prut“. Însă România, a spus Traian Băsescu, „are, ca stat european, responsabilitatea de fi la curent cu ce se întâmplă dincolo de Prut, ba mai mult, Art. 7 al Constituţiei arată că statul român are obligaţia de a acorda sprijin etnicilor români din afara graniţelor“. Preşedintele a afirmat tranşant că „cei care se consideră români vor fi sprijiniţi şi nu-i vom abandona pe cei care ne vorbesc limba, nu acceptăm ca generaţia tânără să nu aibă şansa accesului la cultura şi spiritualitatea românească, la afirmarea identităţii româneşti. La două decenii de la revoluţia anticomunistă din 1989, afirm valorile supreme ale acesteia: libertatea nu poate fi negociată, nu există justificare pentru înjosirea fiinţei umane în numele unei false raţiuni de stat şi de partid. Fac un apel către toate partidele şi toţi liderii de opinie să se alăture îmtr-un moment al solidarităţii naţionale cu basarabenii. Avem o datorie morală, legală faţă de romånii din Basarabia“.
Vom accelera acordarea cetăţeniei române celor care au acest drept
„Constat că procesul birocratic limitează drastic redobândirea la cerere a cetăţeniei cuvenită foştilor cetăţeni care au fost privaţi de acest statut. Am solicitat Guvernului să adopte în regim de urgenţă facilitarea redobândirii cetăţeniei în regim de urgenţă. Vom facilita accesul elevilor şi studenţilor la resursele educaţionale ale statului român. Prutul nu va fi decât o nouă linie de demarcaţie temporară până la intrarea Moldovei în UE, proces pe care România îl va susţine necondiţionat, iar nu o nouă cortină de fier. Studiul limbii şi istoriei române a fost o dovadă de curaj, a rosti slujba în limba română în Mitropolia Basarabiei a fost un act de curaj. Cerem să înceteze imediat presiunile brutale împotriva celor care îşi afirmă identitatea etnică românească. Românofobia şi limitarea dreptului de exprimare a apartenenţei etnice constituie intoleranţa gravă“. Traian Băsescu a mai precizat că Romånia va cere efectuarea unor anchete europene pentru stabilirea responsabilităţilor în ceea ce priveşte abuzurile autorităţilor din Republica Moldova. Şeful statului a spus că Romånia va analiza formele de asistenţă umanitară şi protecţie pentru cei ale căror viaţă şi integritate fizică sunt ameninţate. „Vom continua să asigurăm sprijin persoanelor din Republica Moldova care se consideră romåni şi simt romåneşte. Nu trebuie să acceptăm ca cei de acolo să fie izolaţi de restul Europei“, a apreciat Traian Băsescu.
Apel la instanţele internaţionale
Preşedintele a mai declarat că Romånia va întreprinde toate măsurile pentru a-i aduce în faţa instanţelor internaţionale pe cei care au iniţiat, ordonat şi executat acţiunile de la Chişinău, adăugând că utilizarea armelor împotriva cetăţenilor constituie o crimă. România cere autorităţilor de la Chişinău să asigure imediat accesul personalului consular la cetăţenii români reţinuţi în timpul evenimentelor recente, dacă astfel de situaţii există, apreciind neinformarea părţii române ca o încălcare a normelor internaţionale. Preşedintele Traian Băsescu a subliniat că neinformarea părţii române cu privire la cetăţenii români care sunt eventual reţinuţi sau arestaţi constituie o încălcare gravă a normelor internaţionale.
Deţinuţii politici din România îşi donează cetăţenia
Înaintea adresării preşedintelui Traian Băsescu din Parlamentul Romåniei, membrii fondatori ai Pieţei Universităţii 1989-1990, victimele Mineriadei din 1990 şi a Represiunii comuniste 1944-1989, muncitorii anticomunişti de la Braşov din 1987, luptătorii anticomunişti din Rezistenţa Armată din munţi şi organizaţia foştilor deţinuţi politici din perioada 1938-1964, precum si Parintele Justin Parvu, i-au cerut public preşedintelui să-i salveze pe tinerii basarabeni oferindu-le în regim de urgenţă cetăţenia romånă. În Apelul organizaţiilor menţionate se arată: „şi noi, semnatarii acestui Apel, am trecut prin acest coşmar, în perioadă comunistă, apoi în cea neo-comunistă, în iunie 1990 şi după aceea. Ştim bine prin ce trec aceşti tineri, aceşti elevi şi studenţi care au manifestat, ca şi noi altădată, împotriva unui agent moscovit, un cetăţean al Federaţiei Ruse aşezat în fruntea celui de-al doilea stat romånesc. De aceea vă rugăm să acordaţi o şansă acestei generaţii, oferiţi-le dreptul la care råvnesc, dreptul opţiunii la identitatea romånească. Aceşti tineri de la Chişinău, prigoniţi de regim, trebuie ajutaţi şi singura protecţie care le poate fi oferită şi la care au dreptul de altfel, este cetăţenia, în regim de urgenţă, la care au dreptul oricum, deoarece majoritatea celor patru milioane de basarabeni sunt romåni din cei mai curaţi, neaoşi, un adevărat tezaur uman romånesc. Ca şef al statului romån sunteţi direct responsabil de strategia de protejare şi afirmare a identităţii romåneşti, la protejarea congenerilor şi etnicilor romåni oriunde s-ar afla aceştia. Procesul de redobåndire a cetăţeniei romåne a fost blocat din 2002 de către guvernarea PSD şi aşa a rămas pånă astăzi – blocat – sau cel mult lăsat cu ţåråita pentru romånii din afara graniţelor care au dreptul natural de a avea cetăţenia română. Recunoaşterea acestui drept este absolut necesară, acum, mai mult decåt oricånd.
Salvaţi-i pe fraţii noştri!
Sute de mii de etnici romåni din afara frontierelor actuale ale Romåniei au depus sau vor să depună cereri de acordare a cetăţeniei romåne. Vă rugăm, domnule Preşedinte, să puneţi capăt acestei drame şi să ne îngăduiţi să adoptăm, fiecare, un basarabean, oferindu-i cetăţenia noastră, dacă altfel nu se poate. Sunt mulţi dintre noi, mai ales martiri ai închisorilor, cu 10, 15 şi 20 de ani de temniţă comunistă, care sunt dispuşi să-şi doneze cetăţenia romånă basarabenilor, dacă altfel nu se poate! Suntem dispuşi să renunţăm noi la a noastră, să rămånem apatrizi «europeni», oferind-o în schimb cåte unui basarabean dintre cei aflaţi în aresturile poliţiei lui Voronin. Aşa cum Vestul a «înfiat» cåte un oraş sau cåte un sat din Romånia, înainte de 1989, sau, ulterior, cåte o familie năpăstuită de soartă, tot astfel vă propunem să ne ajutaţi pentru a-i «înfia» pe orfanii revoltei de la Chişinău, hăituiţi acum de regim, găsind calea legală rapidă, cu celeritate, de a li se acorda cetăţenia, în regim de urgenţă. Dumneavoastră vă revine puterea de a determina o intervenţie legislativă pentru simplificarea procedurii administrative de redobåndire a cetăţeniei, în special prin impunerea unui termen limită pentru rezolvarea cererilor. De exemplu, 24 de ore“.
Părintele Iustin Pârvu către Traian Băsescu: Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Eu îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit!
Domnule preşedinte Traian Băsescu,
Cu multă durere în suflet vă adresez acest mesaj eu, nevrednicul şi smeritul monah din munţii Neamţului, care am jurat în faţa altarului lui Dumnezeu că voi apăra credinţa şi neamul românesc. Îndrăznesc să vă adresez acest cuvânt pentru că inima şi conştiinţa în faţa Evangheliei lui Hristos nu mă lasă să trec cu vederea necazurile şi durerile care s-au năpustit asupra fraţilor noştri basarabeni, acum în perioada aceasta a Patimilor Domnului. Sub epitrahilul meu, la spovedanie, am ascultat multe din păsurile şi suspinurile fiilor basarabeni şi le înţeleg prea bine amarul şi suferinţa. Astăzi, vrăjmaşul diavol s-a năpustit ca o fiară sălbatică asupra creştinilor ortodocşi basarabeni, în această săptămână frumoasă a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, când fiecare creştin trebuia să fie la casa lui liniştit, să se pregătească duhovniceşte, să îşi spele păcatele prin Sf. Împărtăşanie, prin care îşi curăţă viaţa lui precum ograda şi locul unde sălăşluieşte de veacuri, cu părinţii şi strămoşii lui. Iată că vrăjmaşul a găsit mijloacele să tulbure toată liniştea şi pacea românilor noştri ortodocşi de peste Prut. Oare cum vom putea cânta noi Hristos a înviat, ştiind că fraţii noştri de dincolo nu pot să se mai bucure de frumuseţea Învierii lui Hristos? Ştiţi, Domnia voastră, ce cântare este mai aleasă în aceste sărbători de Paşti, pe buzele tuturor credincioşilor? Se cheamă Ziua Învierii: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm”. Oare cu vorbe goale ne vom putea îmbrăţişa fraţii noştri suferinzi de peste Prut, mamele îndurerate care plâng fiii lor zdrobiţi şi internaţi în spitale, unii morţi, cum este cazul tinerilor martiri ai Cruciadei Copiilor Valeriu Boboc şi Ion Tabuleac? Aceşti tineri frumoşi şi curajoşi care s-au ridicat împotriva mârşăviilor roşii, zac sărmanii în patul spitalelor cu trupurile lor lovite şi maltratate de către urâciunea pustiirii pe pământ. Acest sistem bolşevic îl cunosc prea bine, Domnia voastră! Acest sistem mi-a mâncat 17 ani din viaţă şi port în trupul şi în sufletul meu semnele şi rănile acestei fiare bolşevice, doar pentru că am iubit libertatea în Hristos. Ceea ce se întâmplă la ora aceasta pentru noi nu este nicio noutate. Ci este ceea ce s-a mai întâmplat prin 1946, 47, 48, pe străzile Bucureştiului când erau distruşi, maltrataţi şi urmăriţi cei mai buni fii ai neamului nostru, teroare care a continuat până în campania bolşevică de arestare a generaţiilor 1948, 1964. Cu toată ura şi răutatea s-au năpustit asupra tineretului nostru şi a lumii noastre creştin-ortodoxe, de care se temeau şi se tem şi acum, nu cumva să se reîntroneze viaţa noastră creştin ortodoxă pe planul acesta al Europei de Răsărit. Este aceeaşi mare Rusie de altădată ortodoxă şi care îşi întindea pretenţiile asupra Balcanilor cu forţele ei panslaviste sub firma ocrotitoare a creştinismului ortodox. Iată, aceeaşi comunişti de atunci s-au năpustit şi asupra fraţilor noştri basarabeni acum, secerând cu secera bolşevică sufletele nevinovate ale acestor tineri curajoşi şi bătând piroane cu ciocanul roşu în inimile îndurerate ale sărmanelor mame care se frământă cu nelinişte neştiind ce urgie va mai aduce şi ziua de mâine sau chiar sărbătoarea Învierii Domnului, şi nu găsesc nicăieri o mângâiere… de parcă am fi neamul cel mai condamnat de pe lumea aceasta. Domnule preşedinte, aduceţi acestui neam mângâiere! Aduceţi o veste bună mamelor şi tinerilor basarabeni! Pentru că, să ştiţi, Domnule preşedinte: creştinii ortodocşi sunt temelia acestor neamuri din Răsărit! Nu uitaţi că Hristos S-a răstignit şi a înviat şi pentru românii de peste Prut! Răspândiţi lumina Învierii lui Hristos şi în suflete bieţilor basarabeni şi oferiţi-le cetăţenia română! Dacă celelalte forme de guvernământ nu au făcut-o până acum, pentru că slujesc aceluiaşi sistem bolşevic, faceţi-o Dumneavoastră! Pe ei nu i-a interesat nimic decât să fie cât mai votaţi pe încă 4 ani, abuzând de ignoranţa unui întreg popor. Aveţi curajul şi puterea, Domnule preşedinte, să vă împotriviţi fiarei comuniste! Ajutorul îl veţi primi de la Domnul nostru Iisus Hristos şi veţi avea sprijinul milioanelor de ortodocşi ai acestui neam. Să nu nădăjduim în puteri străine, că nu le pasă, Domnule preşedinte! Faţă de conflictul acesta din Basarabia, grăit-a vreun occidental? Grăit-a oare Comitetul European? Ne-a sărit Uniunea Europeană în ajutor? Oare nu cumva interesele şi unora şi altora sunt comune? Eu, ca om, la ora aceasta după vechimea anilor mei, nu mă mai gândesc la visul frumos al Reîntregirii, nu se mai pune problema teritorială, pentru că problema teritorială nu este decât un mijloc de scandal şi de nelinişte a popoarelor. Dar cetăţenia o puteţi oferi fiilor aceştia abandonaţi şi de mama România şi de celelalte mame vitrege, abandonaţi şi de păstorii laici dar şi de cei duhovniceşti care, în loc să aducă o găleată de apă şi să stingă focul care mistuie casa fratelui de lângă noi, preferă să arunce cu apă la moara bolşevică, la care s-au angajat. După atâţia ani de comunism am nădăjduit că se va face lumină şi în ţara noastră. Dar în loc să înflorim, a ajuns bietul român că nu mai are să ciocnească şi el un ou de Paşti; găina i-a pierit, oile nu mai sunt şi toate parcă au pierit încât nici în izvoarele apelor din România nu mai au unde să-şi spele capul obosit de trudă şi de necaz, bieţii români. Să fim stăpâni la noi în ţară, Domnule preşedinte! Că ţara noastră are multe daruri şi este binecuvântată de Dumnezeu, a cărui Sfântă Înviere o prăznuim cu toţii, acum. Neamul nostru prin credinţă s-a clădit, prin credinţă va rezista! Bunul Dumnezeu a rânduit să fiţi conducător al acestui neam, şi poate veţi mai fi, în vremuri de restrişte şi mari încercări din toate părţile, pe de o parte din Răsărit vine teroarea stalinistă neschimbată, iar din Occident suntem asaltaţi cu dezmăţ şi imoralitate care încalcă orice principiu creştin şi etic, iar mai nou ni se impune un nou control totalitar prin introducerea microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate. Pământul acestui neam va dăinui numai cât se va afla sub binecuvântarea lui Dumnezeu, că altfel mânia Sa va veni negreşit asupra noastră şi ne vor înghiţi neamurile păgâne, după cum spune Proorocul Ieremia: „Poporul de sub conducerea conducătorilor s-a pierdut prin cuvintele lor. Aşa zice Dumnezeu prin glasul proorocului: «Păstorii şi-au ieşit din minte şi nu L-au căutat pe Domnul. De aceea toată păşunea le-a rămas necunoscută şi s-au risipit»(Ier. 10:2)”.
În mâinile Domniei voastre se află soarta acestui popor. Să ne facem părtaşi Dumnezeului Celui viu, şi nu altor dumnezei străini, pentru că unitatea unui popor stă în credinţa lucrătoare în Hristos! Fiţi alături de fiii basarabeni ai acestui neam şi acordaţi-le cetăţenia! Alături de ceilalţi fraţi de suferinţă din asociaţiile foştilor deţinuţi politici şi luptatori anticomunişti îmi ofer cetăţenia mea unui basarabean prigonit. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfânta Sa Înviere să ne găsească uniţi în cugetul adevărului lui Hristos, ca împreună să putem cânta: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm! Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru Învierea Sa. Şi aşa strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Amin! Arhimandritul Justin Pârvu,
stareţul mănăstirii Petru Vodă, 14 aprilie, 2009,
Sfânta Marţi a Patimilor Domnului
Nota: Apelul este facut in dimineata zilei de marti, inainte de discursul presedintelui. Dar, pentru ca asa a vrut Dumnezeu, si Apelul Parintelui si cel al Fostilor Detinuti si Luptatori Anticomunisti, dat tot inainte de discursul din Parlament, si cuvantul presedintelui Romaniei, au, iata, acelasi mesaj: restabilirea dreptatii prin recunoasterea neintarziata a cetateniei romane pentru cei deposedati abuziv de ea. Sa fie intr-un ceas bun! Doamne ajuta!
Inca un tanar moldovean, in varsta de numai 22 de ani, a murit dupa ce a fost batut de politia de peste Prut iar reprezentantii ONU de la Chisinau au fost ingroziti de ceea ce au gasit in timpul vizitei la Penitenciarul nr.13, unde sunt detinuti tinerii care au protestat pe 7 aprilie. Cadavrul lui Ion Tabuleac a fost aruncat in noaptea de 7 aprilie, in urma protestelor din centrul capitalei de peste Prut, in curtea Spitalului de Urgenta din oras. El avea coastele rupte, rani adanci in regiunea tamplelor si un picior fracturat. Martorii afirma ca trupul neinsufletit al tanarului de 22 de ani a fost aruncat dintr-o masina alba, marca Niva, apartinand Ministerului Afacerilor Interne, relateaza marti Jurnalul de Chisinau. A doua zi, părinţii Semion şi Tatiana Ţâbuleac au primit vestea îngrozitoare de la medicii de la Spitalul de urgenţă că fiul lor ar fi murit electrocutat. Exista rapoarte ca militienii lui Voronin au folosit electrosocuri impotriva manifestantilor. Potrivit lui Semion Tabuleac, tatal baiatului, la morga nu li s-a permis sa vada corpul neinsufletit. Au vazut cadavrul doar dupa ce acesta a fost imbracat. “Unul din lucratorii de acolo mi-a spus ca a fost adus de o masina Niva, alba, apartinand Ministerului Afacerilor Interne, si a fost aruncat in curtea Spitalului de Urgenta. Era doar in maiou si pantaloni. Nu ne-au permis sa-l vedem in hainele in care a fost adus. Am constatat ca avea un picior frant, costele rupte. Avea rani adanci in regiunea tamplelor”, spune cu voce tremuranda tatal baiatului. Certificatul de deces constata ca moartea tanarului ar fi survenit in urma unei traume toracice. “Baiatul nostru nu avea nici-un document la el. Prima oara ne-au spus ca l-au gasit in strada. Daca ar fi fost gasit in halul acela intamplator in strada ne intrebam cum de-au reusit sa afle cine e si de unde e, ca a doua zi au si luat legatura cu noi si ne-au informat despre moartea lui”, se revolta plangand mama baiatului, Tatiana Tabuleac. Ion a fost inmormantat sambata, 11 aprilie. Parintii n-au consultat un avocat si zic ca vor sa cunoasca adevarul despre moartea fiului lor, potrivit Jurnalului de Chisinau.
Reprezentantii ONU, ingroziti de bataile si conditiile in care sunt incarcerati tinerii
Consilierul pentru Drepturile Omului al ONU din Moldova, Edwin Berry, a declarat: “Nu am mai vazut asa ceva!” dupa ce a vizitat recent Penitenciarul nr. 13 din Chisinau, conform ziare.com. El a spus ca a vazut cel putin 40 de tineri care erau detinuti in diferite celule. “Cu totii aveau urme de batai si traume”, a spus Berry, adaugand ca toate persoanele pe care le-a vazut aveau intre 18 si 24 de ani. Tinerii au declarat ca au fost batuti in sectiile de politie. Ei au mai mentionat ca au fost detinuti acolo in celule mici de cate 8 metri patrati, in care se aflau cate 25 si chiar 28 de persoane. “Li se da foarte putina apa, iar hrana deloc. Majoritatea dintre ei s-au plans ca nu li se permite sa se intalneasca cu avocatii”, au mai adaugat reprezentantii ONU. Raportul mai arata ca exista si femei batute cu bestialitate. De asemenea, tinerii au fost somati sa semneze declaratii sau documente pe care nu au avut voie sa le citeasca. Responsabilul ONU a declarat ca au fost documentate urmele de tortura pe care le poarta acesti tineri, iar fotografiile si filmele colectate vor fi utilizate pentru a informa imediat comunitatea internationala despre ceea ce se intampla in Republica Moldova.
Procuratura Generala a Republicii Moldova: “Drepturile tinerilor sunt respectate”
Intr-un comunicat oficial, Procuratura din Republica Moldova afirma ca “tuturor persoanelor arestate le este acordata asistenta juridica si ca procurorii verifica in permanenta camerele de detentie in scopul excluderii unor eventuale abuzuri din partea oamenilor legii”. Insa tinerii povestesc cum au fost batuti si torturati fara mila. “M-au lovit pana la masina. M-au aruncat in masina… Ne-au pus pe toti acolo si au strigat: ‘Mainile dupa cap!’. Ne-au batut pe drum tare. M-am trezit la Comisariatul de politie de la Buiucani. Acolo ne-au dat jos din masina si cand a inceput sa ne intalneasca politia ne-au batut cu bastoanele. Chiar acolo la perete mi-au tras trei bastoane aici, altul aici, in spate, in cap, peste picioare. La un moment dat, am cerut apa. Si mi-au dat acolo niste apa. Stateam asa, cu mainile dupa cap, si am cazut. Mi-am pierdut cunostinta. Mi se ducea limba inauntru! Apoi m-au scos afara si ma intreaba: ‘Te-a batut politia?’… Eu ce trebuia sa spun… – clar ca am zis ‘Nu!’. Ce, trebui,a sa ma ia inapoi sa ma ucida? Ei mi-au spus: ‘Eu sunt procurorul la tine acuma. Fac ce vreau cu tine!'”.
OSCE cere autorităţilor de la Chişinău să permită accesul presei internaţionale
Ministerul Afacerilor Externe salută demersurile realizate de către Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Presei, Miklos Haraszti, pe langă autorităţile de la Chişinău in legătură cu incălcarea dreptului la informare al mediei internaţionale in context post-electoral. “Menţionăm că intervenţia Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei este rezultatul demersurilor realizate de către MAE roman in legătură cu evenimentele recente de la Chişinău”, se arata intr-un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, Miklos Haraszti, a cerut marţi autorităţilor moldovene să investigheze temeinic cazurile de obstrucţionare şi intimidare a presei pentru a arăta că reacţii guvernamentale exagerate nu vor fi tolerate pe viitor, potrivit unui comunicat de presă, citat de NewsIn. Miklos Haraszti i-a adresat ministrului moldovean de Externe, Andrei Stratan, o scrisoare prin care ii cere să asigure liberul acces al presei internaţionale in R. Moldova şi să permită relatările libere. “Oricare ar fi circumstanţele, restricţionarea accesului presei şi a liberei relatări incalcă diverse prevederi OSCE privind sfera media”, i-a scris Haraszti lui Andrei Stratan. Miklos Haraszti le-a cerut, totodată, şi jurnaliştilor să respecte regulile profesionale privind detaşarea faţă de subiect, atunci cand relatează despre demonstraţii precum cele de săptămana trecută. “Sper că vor fi demarate investigaţii temeinice şi eficiente in legătură cu pretinsele incălcări ale anumitor drepturi şi că cei care sunt găsiţi vinovaţi vor fi traşi la răspundere, in cazul in care jurnaliştii au fost vizaţi in scopul clar de a le fi obstrucţionată posibilitatea de a relata. Aceste demersuri ar transmite un mesaj puternic in legătură cu faptul că reacţiile guvernamentale exagerate nu vor fi tolerate pe viitor”, a mai spus Haraszti. In scrisoarea pentru Stratan, Haraszti a enumerat o serie de plangeri semnalate de jurnalişti străini şi moldoveni legate de abuzuri comise de forţele vamale sau cele cele poliţieneşti, agresarea unor jurnalişti şi reţinerea acestora, restricţii privind accesul la diferite servicii de internet, mai ales la paginile de socializare. Concret, referirile oficialului OSCE cuprind: cazuri ale jurnaliştilor romani şi străini care nu au putut intra in R. Moldova la 7 şi 8 aprilie, agresarea şi reţinerea jurnaliştilor romani şi moldoveni care transmiteau in timpul manifestaţiilor din perioada 8-10 aprilie, cazul a cinci jurnalişti care au fost nevoiţi să părăsească ţara in ciuda faptului că deţineau acreditări de presă valabile, ca urmare a schimbărilor regimului de viză impus de autorităţile moldovene, şi blocarea accesului la unele pagini de internet in 7 şi 8 aprilie, in timp ce accesul la site-uri ca Facebook este in continuare restricţionat. “In Actul Final de la Helsinki din 1975, statele participante s-au angajat să imbunătăţească condiţiile in care jurnaliştii işi pot exercita profesia in alte state participante, facilitand obţinerea vizelor de către jurnalişti”, a arătat Haraszti. Acesta i-a atras atenţia lui Stratan că jurnaliştii care relatează despre demonstraţii neautorizate sau antiguvernamentale trebuie asistaţi de forţe de ordine. “Recomandările noastre vizează şi jurnaliştii care relatează din R. Moldova şi cărora le cerem să işi indice in mod vizibil statutul lor profesional, să relateze obiectiv, fără să inflameze situaţia şi să se abţină de la a se implica personal in evenimente”, a recomandat oficialul OSCE. ZIUA Online
April 23rd, 2009 
VR 
Revoluţia fără eroi
Posted in Uncategorized 
Tags: 
