Posts Tagged ‘ctp-kgb’

EXCLUSIV RONCEA.RO: Cristian Sima, HotNews, despre relatia sa cu Securitatea: M-au batut pana cam m-am dat Toma Caragiu! Vintu, cand a infiintat Gandul: “Gata! L-am cumparat si pe CTP!” Cum minte fostul sef CRP pentru Bogdan Chirieac


Cristian Sima e finantist, actionar al casei de brokeraj WBS Holding dar si al portalului HotNews, unde a publicat recent un articol, care a ajuns, probabil, numarul 1 in topul accesarilor site-ului de stiri: SOV si “Junimistii”. Ma duc la el, la sediul WBS. Ma intampina reticent dupa ce l-am bruscat pe blog publicand un fisier audio cu o conversatie privata dintre noi despre relatia sa cu Securitatea. O reactie de-a mea in urma prezentei sale, in direct, la noul loc de munca al lui Robert Turcescu, ca al doilea invitat dupa informatorul Dan Puric. Lucrez la un studiu privind Securitatea si numele de cod avute de diversi, gen “Lulu” pentru  Liiceanu sau “Cain” pentru Tismaneanu (trebuie sa recunostem ca li se potrivesc). Iar eu am “dat pe goarna” ca Sima a fost “Toma Caragiu”. Sta infundat intr-un scaun, cu ochelarii cazuti pe nas si se uita peste ei la mine, gandindu-se, cel mai probabil: “Asta-i ticalosul?!”. Recunosc franc: “Am gresit, ma enerva Turcescu!” 🙂

Pe masura ce vorbim insa ne prindem amandoi ca nici unul nu-i chiar asa de negru. Ma conduce prin interiorul casei sale de brokeraj, unde dau de niste tineri relaxati, care fac cu zecile de mii de euro pe minut jucand la bursa pentru WBS. Sunt absolventi de MIT, Columbia sau Harvard si s-au intors acasa, pentru a munci pe bani la fel de buni ca in Occident. Sima schimba cateva “parole” cu ei intr-o limba straina, criptata, a brokerilor. Retin doar ca TCH-ul a depasit GFT-ul pe Dow Jones. Imi notez repede, poate dau si eu un tun dupa interviu. Facem un tur si prin subteranele sediului. Chiar si cladirea din Ionel Perlea 14  a avut de a face cu Securitate. In perioada interbelica a fost primul sediu din Romania al Generali Asigurari. Sima a tinut sa o cumpere mai mult pentru valoarea simbolica. Iar pentru asta a trebuit sa-l pacaleasca pe Patriciu, primul proprietar de dupa 1990, folosindu-se de un artificiu imobiliar. I-a mers. La restaurarea ei, constructorul a avut surpriza sa constate ca de dupa un perete din subsol se aude a gol. Au daramat zidul si au gasit o celula cu sute de dosare din perioada cand NKVD-ul facea jocurile in Romania. Timp de mai bine de 50 de ani statusera zidite acolo. Nici SRI-ul, care a venit sa le ia, nu stia de ele.

PROMO. In curand pe Roncea.ro: Ion Cristoiu despre ce ar trebui sa faca “deontologii” lui Vintu

Revenind la oile noastre albe si negre, am intrat direct in subiect: relatia sa cu Securitatea. Sima era un tanar student la Matematica in 1985, cand s-a apucat sa faca manifeste cu inca doi colegi de-ai sai. Prima oara a scapat de arestare, la mustata. la interventia Zoiei Ceausescu, care era profesoara la Matematica. A doua oara nu i-a mai mers. Avea deja niste intalniri suspecte cu un diplomat britanic: Mark Stevenson, posibil ofiter MI6.  Iar el, devenit intre timp asistent universitar, impreuna cu prietenii sai, ajunsesera atat de eficienti cu raspanditul manifestelor incat Securitatea credea ca este vorba de o retea intreaga. “Ce pot sa zic? M-au batut pana am spus tot ce stiam”, marturiseste acum Cristian Sima. Finantistul de azi sustine ca a fost torturat prin doua metode: “la protap” – legat cu catuse de un par si invartit intre doua birouri – si prin bataie in sacul cu apa, ca sa nu fie lasate urme. Noaptea, in celula, isi simtea toate oasele rupte. Un coleg de arest, pus, cine stie?, sa-l influenteze, i-a mai istorisit la culcare niste metode de tortura, cu tigari stinse pe talpi si alte nenorociri. Dimineata, la prima ora, era la raport. “Atunci mi-am ales numele de cod Toma Caragiu”. Dosarul pe care il avea la Securitate era impresionant, continand stenograme dupa toate conversatiile pe care le-a avut la intalnirile sale “conspirative” cu Mark Stevenson: “Sima Cristian – TRADARE, scria pe el”, rememoreaza azi. Dupa o saptamana si cateva zeci de note a fost lasat sa plece. Si-a informat imediat colegii: “V-am dat in gat pe toti!, le-am spus”.  Apoi, in timp, a mai dat cateva note “la misto”. Pe 16 decembrie 1989 erau convocati cu totii la Securitate, pe Luigi Cazzavillan. Cand au ajuns acolo securistii i-au trimis la plimbare. Deja “incepuse”. Pe 22 decembrie era in Studioul 4, la TVR, alaturi de Dinescu si Caramitru: “Sunt acolo in poza clasica cu “Am invins”. Aveam plete si parul cret. Spre seara mi-am dat insa seama ca “revolutia” e o escrocherie monumentala. Au vrut sa ma si elimine. Nu eram in schema”, isi aminteste Sima. A participat la Fenomenul Piata Universitatii. Pe 21 mai, dupa alegerile din “Duminica Orbului”, a parasit tara. S-a intors pe 13 iunie iar pe 14 minerii ii spargeau capul in Facultatea de matematica. Normal: avea plete si ochelari. “Uitati urma aici, pe frunte, osificata: amintirea pe care mi-au lasat-o minerii!”, imi spune enervat si profit de moment sa-i fac o poza (foto).

Acum, dupa 20 de ani, Cristian Sima a devenit practic un nou caz Sorin Rosca Stanescu. Desi si-a recunoscut prin cateva interviuri relatia cu Securitatea, de la CNSAS a primit recent o hartie frumoasa (vezi foto mai jos) in care se afirma, negru pe alb, ca “nu exista date ori documente din care sa rezulte calitatea de lucrator sau de colaborator al Securitatii”. “Pai unde e dosarul ala al meu, gros de-o palma?”, se intreaba azi Sima. Buna intrebarea.

Pentru ca Sima e si patron de presa vorbim putin si despre afacerile lui Vintu cu “deontologii” Romaniei, de la santajistul Bogdan Chirieac si versatul Mircea Dinescu la Cristian Tudor Popescu. Despre CTP, Sima spune transant ca fuge de adevar si ca a infiintat ziarul Gandul cu banii de la Vintu – un milion de dolari. “Eram acolo, la Vintu, cu Dinescu, atunci cand s-a aranjat tranzactia, la cald. Uite-asa-si freca Vintu mainile: “Gata! L-am cumparat si pe CTP-ul!””

Oare ce-i trebuie Clubului Roman de Presa si Asociatiei Jurnalistilor din Romania ca sa ia in discutie acest caz, de o gravitate exceptionala, tinand cont de statutul lui CTP de fost presedinte al CRP, in prezent si presedinte si membru “de onoare” al celor doua asociatii? De ce nu sunt pusi cei doi actionari media fata in fata? Si DNA-ul, DIICOT-ul, ce fac? E vorba de o spalare de bani. Ia, acolo, un milion de dolari…

Sima mai spune ca CTP minte si cand afirma ca nu stia despre faptul ca Bogdan Chirieac, colegul sau de banca la Adevarul si Gandul, este milionar in euro. “Minte! Minte sigur! Eu l-am informat, deci minte. Cu mult inainte de a se afla public. Uitati-va dvs exact, pentru ca, intrucat n-a facut nimic cu ce i-am dat, am scris atunci articolul Mineriada din mass media sau Mercenarii din mass media“.

Am verificat. Articolul lui Cristian Sima Mineriada din mass-media a aparut pe 21 aprilie 2007. Iar despre Tunurile lui Chirieac s-a publicat prima oara pe 8 noiembrie, acelasi an.

Iata ce scria Sima in 2007, in articolul despre mercenarii-mineri: “Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza, CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea; toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.”

Si continua cu niste ponturi “grase” : “CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.

Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.

In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.

CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.

Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.

Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.

Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.

Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.

Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi comstruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...”

Deci, doamna Indira Crasnea, distinsul dvs ex-sef si presedinte de onoare al CRP a stiut mai bine de sase luni ca are in fata sa, zilnic, un individ care incalca orice deontologie profesionala amestecand la Gandul propriile interese de afaceri cu asa-zisul act jurnalistic. Si n-a facut nimic. Dimpotriva: dupa aproapa sapte luni a afirmat senin “ca nu era la curent cu activitatile lui Bogdan Chirieac in afara ziarului”.

Stimata doamna presedinta a CRP, cam ce aveti de gand sa intreprindeti pentru presa din Romania? Credeti ca ati putea, cumva, sa spuneti ceva, mai ales cand acelasi personaj sinistru, CTP, acum in calitate de membru al “Comitetului Director al AJR”, cere explicatii Parchetului (!) pentru Stenogramele Rusinii. Nu-i mai place in batista?…

Dezvaluirile lui Cristian Sima sunt, dupa parerea mea, extrem de importante, in mod special pentru starea presei romane si a reporterilor de azi. Ascultati-le mai jos, in interviul de aproape o ora. Merita!

Interviu cu finantistul Cristian Sima, actionar HotNews, despre relatia sa cu Securitatea

CTP invitat la Trilaterala, ca aplaudac. Boanchis: CTP, acest Federer cu fizic de Pantera Roz. Nu ratati azi declaratiile lui Cristian Sima despre deontologul-sef al lui Vintu – mincinosul Cristian Tudor Popescu – si santajistul Bogdan Chirieac

CTP, procurorul scremut al natiunii, a  fost invitat la reuniunea Trilateralei de la Bucuresti, pe post de aplaudac. Ceea ce dovedeste ca lista participantilor furnizata de colegii sai de trust, de la Ziarul Financiar, este publicata ori dupa ureche ori cu intentia de a minti cititorii, fie si prin omisiune. Dar CTP, ex-mostenitorul KGB la tronul CRP, a tinut sa ne spuna el ca a promovat, pana pe bancile din fund ale Trilateralei. O face intr-un editorial “savant” de astazi despre nu stiu ce blonda mica de peste Prut (Chisinaul si Budapesta si-au trimis la Bucuresti adjunctii ministrilor de Externe, desi fusesera invitati chiar ministrii), care mai e si fiica lui Mircea Snegur (posibilul motiv pentru care o lauda – aviz profesionistilor) si care a starnit rumori in sala in comparatie cu ternul ministrul AE (Afacerilor Externe) Baconschi, pomenind-o in final si pe blonda noastra, Elena Udrea (aici e buna paralela daca ne-am gandi vreodata sa alegem intre Baconschi si Udrea 🙂 ). Bun, bun, am inteles: CTP a fost la Trilaterala. Eu, insa, am o singura intrebare: s-a dus imbracat in trening? 🙂

Nu ratati azi declaratiile lui Cristian Sima, actionar Hotnews, despre deontologul-sef al lui Vintu – mincinosul Cristian Tudor Popescu – si santajistul Bogdan Chirieac. PROMO VIDEO AICI.

Soc cu Boanchis: CTP, acest Federer cu fizic de Pantera Roz

De când cu stenogramele vărsate în presă, au ajuns să se creadă importanţi şi să comunice codat până şi chioşcarii care-şi sună cumnaţii sau naşii să le ceară împrumut 10 milioane, pentru a împrospăta stocul de napolitane şi biscuiţi. Celularul a devenit un fel de radio, dar nu oricine e popularizat acolo. Ce mare inginerie făcea Vântu când le transmitea unor şefi din trustul lui pe cine să atace şi pe cine să menajeze? Nu-i prima oară când declar că, dacă aş patrona un ziar, n-ar veni orice Vasilică să-mi înjure prietenii şi să lovească în interesele mele. Eu le-aş da ziaricilor şi lista cu protejaţi, s-o afişeze în redacţie. Caramele ca independenţa, etica, deontologia şi conştiinţa să le mestece la ei acasă, pe banii părinţilor. Cu adevărat grav e că ospătarii lui Vântu ameţeau lumea pe la televizii, guiţând că n-au cărat în vieţile lor tava cuiva. Cum să n-o care, când sunt băieţi din sistem? Toţi, mai puţin Cristian Tudor Popescu, desigur. Această mironosiţă coborâtă din OZN pe terenul de tenis ar vrea să ne convingă că publica tot ce-i trecea prin prodigioasa chelie chiar şi pe vremea când lucra în subordinea unui securist pueril în scris. Nu mă refer la Tinu, cum vă închipuţi că mi-aş permite? Sunt două variante, dar niciuna nu-l avantajează pe Federer cu fizic de Pantera Roz. 1. Minte ca o gazetă imperialistă ce trăia din abonamentele fostului oficios al PCR. 2. E un stupid şi nu-şi dă seama că punea pe hârtie ce îşi dorea şeful lui să apară. Şi mai lasă-ne, Popescule, cu năzbâtia botezată CRP — organizaţia căreia tu îi zici Clubul Român de Presă, dar înseamnă Combinagiii români din presă!

Razvan Boanchis – Ziarul National

Foto: DEZavantaje

Lista lui Vintu. Sinecuristii mogulului, de la deontologul Buscu-RAAPPS la procurorul scremut CTP. Amuzant: Ursu sta sub Hurdubaia. FOTO-DOCUMENT

Vezi si Reteaua Vintu -Episodul 1 , Reţeaua Vântu: Presa – Episodul 2 , Vântu şi cei 40 de favoriţi

Iulian Fota, consilierul prezidential pe probleme de securitate: CTP, antrenat de KGB! VIDEO. Razvan Boanchis: Reperul moral Cristian Tudor Popescu


CTP: Ce vârstă aveţi?

Fota: 45 de ani

CTP: Deci aţi fi putut colabora cu Securitatea.

Fota: Şi dumneavoastră.

CTP: Da. Şi eu. Dar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană antrenată de securitate.

Fota: Iar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană care se poate să fi avut legături şi dincolo de securitate. Ce valoare au afirmaţiile astea?

CTP: Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.

Fota: Dar ca un KGB-ist care dintre noi se comportă? De ce va uitati in jos?

Nota mea – “Oamenii apreciaza”: CTP=KGB 🙂

Razvan Boanchis: Reperul moral Cristian Tudor Popescu

Omul de rară ţinută şi desăvîrşit caracter pe nume Cristian Tudor Popescu nu s-a mirat că Dan Diaconescu a fost priponit, ci că nu l-au săltat băieţii mai devreme. Popescule, nici nu-ţi mai trebuie cagulă, că eşti deja mascat de calviţie, de răutate şi de impostură! Otevistul Doru Pîrv e un bebeluş pe lîngă ziariştii înrîuriţi de tine! La „Gîndul”, o gazetă constipată şi doldora de ifose, a lucrat, sub conducerea reperului moral CTP, o pletoră de incoruptibili ca Bogdan Chirieac, Melania Mandas Vergu şi Adrian Ursu. În „Ev.Z.” de ieri am citit că „Firma înfiinţată de Chirieac: încă 5,5 milioane de lei (1,3 milioane euro, n.m.) de la stat. Compania patronată în trecut de fostul jurnalist şi mama sa a primit al cincelea (corect «al cincilea», n.m.) contract din acest an pe bani publici”. Madam Mandas Vergu a fost, recent, solistă într-un megascandal mediatic. Era consilier guvernamental, iar sereleul ei a făcut o combinaţie cu Ministerul Învăţămîntului. Pe Adrian Ursu îl apreciază — remarcaţi că am zis de bine, nu de rău! — foarte mulţi contrabandişti cu alcool. La televizor, Popescu s-a afişat de zeci de ori alături de Tatulici. În comparaţie cu această relicvă utecistă, Diaconescu e Maica Tereza! Bravo, Popescule, te învîrţi într-o lume selectă! Doar partenerii tăi de tocşoaie pot fi mai apucători decît gloabele jurnalistice pe care le-ai plămădit.

(more…)

Solidaritate Dan Diaconescu.ro: Masoneria, implicata in arestarea lui Dan Diaconescu? Brigada de propagandisti FSN si santajisti de la fosta Scanteie da lectii de moralitate OTV: “CTP, las-o jos ca macane!”. Monitorizatorii lucreaza:)

Vad ca baietii buni sunt cu ochii pe mine 🙂

Jurnalistul Victor Roncea a fost solicitat sa intervina in direct la OTV in emisiunea de dimineata realizata de Cristina si Claudiu Bogdan unde a prezentat mai multe dedesubturi ale anchetarii lui Dan Diaconescu din noaptea de 21 spre 22 iunie, desfasurata la Unitatea Centrala a DNA. Potrivit informatiilor intrate in posesia jurnalistului, care a fost in acea noapte la fata locului, Dan Diaconescu a incercat pe parcusul discutiei cu procurorul Gheorghe Bocsan sa afle “de unde i se trage”. Printr-un joc inteligent, povestindu-si viata si discutand mai ales pentru urechile care vor asculta inregistrarile realizate automat in sediul DNA, Dan Diaconescu a trecut in revista mai multe etape din cariera sa care i-au inmultit numarul “prietenilor”. Astfel, Dan Diaconescu a repovestit cu lux de amanunte modul banditesc prin care “Familia” Nastase a incercat sa-i ia postul TV, incercare care a mers pana la intreruperea transmisiei OTV prin ordin catre si de la Ralu Filip, fostul presedinte CNA – fapte relatate in cateva randuri si la OTV -, si pana la o emisiune recenta in care un important politician aflat in subordinea lui Adrian Nastase a invocat mai multe mesaje cu cheie masonica. In interventia sa, Victor Roncea a dat de inteles ca este o aberatie sa i se puna in carca lui Traian Basescu arestarea lui Dan Diaconescu, amintind cat de mult au ajutat pentru spargerea boicotului mafioto-mediatic instaurat de mogulii filo-rusi transmisiile OTV din timpul campaniei electorale prezidentiale. Roncea a mai spus ca trebuie vazut dincolo de suprafata acestui caz, afirmand ca“sistemul” care l-ar fi putut prinde in cleste pe jurnalistul OTV este alcatuit din piese de puzzle si retele paralele si interconectate cu sferele politicului, afacerilor si serviciilor secrete, de tipul Retelei Voicu, sau al organizatiilor secrete, de tipul masoneriei, invocate si de Dan Diaconescu la audierile de la DNA. Roncea a subliniat ca, din cunostintele lui, nu exista nici o proba la dosar altceva decat niste inregistrari banale ale unor convorbiri telefonice, intrepretate intr-o maniera originala de procurori. Conform lui, daca s-ar asculta si interpreta in acelasi mod telefoanele ziaristilor din Romania, “cu totii am putea intra in puscarie chiar azi”.

In ceea ce priveste lipsa de solidaritate a colegilor de presa, coordonatorul Civic Media a amintit ca, si in urma cu 10 ani, cand a fost inchis OTV-ul, tot o mana de ziaristi a sarit sa-l apere pe Dan Diaconescu, printre acestia evidentiindu-se Sorin Rosca Stanescu, la fel ca si acum, din spirit de autentica solidaritate (ceea ce dovedesta calitatea “marilor” ziaristi din Romania, de la Hurezeanu la Turcescu – parca am mai spus eu – nota mea). Cei care il urasc pe Diaconescu, pentru ca a spart tiparele televiziunii de tip oficial, cu liste albe si negre, sunt aceiasi care il terfeleau si atunci. Parchetul ar face mai bine sa investigheze cum sta Cristian Tudor Popescu

(more…)

Golanul Florin Budescu despre CT Popescu: un reflex al gandirii romulane. Scremutul “procuror al natiunii” incearca si azi sa rescrie istoria.

14 iunie 2010, 10:00

Am citit cu interes editorialul scris de Cristian Tudor Popescu (CTP) in Gandul de azi despre Fenomenul Piata Universitatii. Concluzia mea este simpla: si dupa 20 de ani, reprezentantii partii reactionare din societatea romaneasca incearca sa rescrie istoria.

Iata, de exemplu, titlul dat de CTP randurilor pe care a tinut sa le scrie: “Piaţa Universităţii – un reflex al Cenaclului Flacăra”. Si daca eu, de exemplu, as spune despre CTP, cu la fel de multa indreptatire, ca este un reflex al gandirii romulane in societatea romaneasca, m-ar putea contrazice oare cineva? Mai nimeni.

In cursul editorialului, CTP tine sa se disculpe:

În finalul textului de faţă republic “Spirala violenţei”, unicul articol scris de mine în perioada mineriadei, apărut pe 17 iunie 1990 (în zilele precedente, ruşinoase pentru Adevărul, refuzasem să apar cu vreun rând în ziar); o fac nu pentru cretineţii care vor continua să mă insulte împotriva oricărei evidenţe, ci pentru cititorii de bună credinţă care vor fi ajuns să fie influenţaţi de această manipulare josnică.

Daca dl. CT Popescu tine ca, in urma scrierii de catre mine a acestor randuri, sa ma puna si pe mine in categoria “cretineţilor” la care se refera, nu ma deranjeaza. Inseamna ca sunt un tip absolut ok, cu o gandire sanatoasa.

Remarc insa cum CTP simte nevoia sa nege ca a scris vreun rand in timpul Mineriadei. Nici nu a fost vreodata acuzat ca ar fi scris in timpul Mineriadei din 13 – 15 iunie, ci in timpul Pietei Universitatii. Si mult.

Multe lucruri care nu-i fac cinste. Chiar daca am presupune ca nu a scris nici un rand, daca avea coloana vertebrala trebuia sa isi dea demisia de la “Adevarul”, pentru mizeriile pe care le scriau pe atunci colegii domniei-sale.

Despre ce s-a petrecut acolo în lunile aprilie-mai 1990 s-a ajuns să se facă vorbire ca despre un soi de Termopile, unde o mână de “golani” ar fi înfruntat hoardele lui Iliescu. Ceea ce este un fals istoric.

În luna şi mai bine până la alegerile din 20 mai în care s-au desfăşurat seratele cu muzică folk în Piaţă, nici picior de autoritate nu a intervenit în vreun fel, nici un “golan” nu a fost nici măcar întrebat cu ce drept blochează carosabilul zile în şir.

S-a cântat, s-a dansat în voie, s-au aprins brichete, s-au scuturat legături de chei…

isi aminteste dispretuitor CTP.

Continuarea la Starea Presei

George Roncea: 14 iunie – ziua cand n-am murit… Urmariti Vox News de la ora 16.00 si TVR 1 de la ora 19.00. In premiera la TVR, dupa 20 de ani: Roncea fata in fata cu inculpatii mineriadei CTP, Petre Roman si Razvan Theodorescu

14 iunie – ziua cand n-am murit…
de George Roncea

…in memorian Dragos Drumea

…este ora 3 si jumatate dimineata. Acum un sfert de ora isi dadea duhul in bratele mele un baiat impuscat in gat.

Fix in urma cu 20 de ani. 14 iunie ’90.

Avea traheea zdrobita – un glonte il lovise in ceafa si lasase la iesire o ditai gaura prin care sangele ii tasnea ca dintr-o fantana arteziana. Stiam cum arata ranile produse de glont – iesirea la 7.62 este destul de urata. Se tragea in draci cu munitie de razboi. Fusesem chemat in scara blocului Romarta de niste tineri care m-au vazut cu aparatul foto de gat. In cursul zilei care trecuse deja, 13 iunie, trasesem pe film aproape toti mortii si ranitii – “legionarii” impuscati de cadrele MI si MApN la instigarea lui Ion Iliescu.

M-am trezit singur in scara blocului cu baiatul care agoniza pravalit pe jos, la baza scarilor. Un tanar imbracat ingrijit, cu un sacou pepit parca iar langa el zacea o geanta cu un letcon si niste sarme de fludor. Probabil electronist si venea de la munca. O femeie care locuia in bloc mi-a adus o lumanare si a fugit inapoi in casa, speriata de rafalele armelor. Intunericul din scara blocului era brazdat de palpairile flacarii lumanarii si de lumina blitz-ului. Tiuitul blitz-ului, in timp ce se reincarca, era acoperit de horcaitul baiatului. Se mai auzeau din cand in cand rafale de mitraliera, afara. Era foarte mult sange in jur si alunecam, straduindu-ma sa fixez lumanarea, sa tin si de aparatul foto, sa reglez obiectivul si sa trag de parghia aparatului, un Praktika old stile, care se arma greu dupa fiecare cadru tras. Manevrele fotografice erau sinistre, declansatorul imi aluneca deoarece ma umplusem de sange pe maini in timp ce incercam sa opresc cu palma suvoiul rosu care tasnea din gatul baiatului.

Simteam cum imi zvacnea mana datorita presiunii sangelui care erupea la fiecare expiratie si ma stropea printre degetele naclaite. Tanarul se sufoca, i se zguduia spasmodic tot corpul haraind, nu-i mai ajungea aerul in plamani, se auzea un fel de suierat, de galgait, din adancul sau.

Mi se parea ca ma urmareste cu privirea, ca ma implora sa-l ajut, atintindu-ma cu ochii holbati, innebuniti de spaima, din ce in ce mai cetosi, horcaind din greu, cuprins de convulsiile ingrozitoare ale sfarsitului. I se scurgea viata printre degetele mele, afara se tragea inca, nu aveam niciun ajutor si m-a cuprins disperarea dandu-mi seama ca isi pierde cunostinta si ca imi va muri in brate, sufocandu-se cu propriul sange care inundase totul in jur.

Cred ca intelegea ca se duce. Intelesesem si eu ca ma aflu din nou in preajma mortii si ma enerva teribil ca nu mai stiam ce sa fac, ca nu reuseam sa opresc suvoiul acela negru care nu se mai oprea sa se scurga impreuna cu viata din trupul ciuruit al tanarului. Si astazi ma enervez cand imi reamintesc momentele acelea. Nu voi uita niciodata ultimele clipe ale acelui baiat,  momentele in care-i tineam lumanarea, tragand in cadru, pe film, marturia asasinarii sale.

I-am strigat nu stiu nici eu ce, crezand ca poate ma aude. Nici acum nu cunosc de unde a aparut si Victor, frate-miu, si el cu niste aparate foto spanzurate de gat, l-a luat in viteza pe baiat in brate, impreuna cu niste tineri, si l-au dus la o masina alba a medicilor de la Medicine sans Frontiere (care sustineau ca se vor duce la Coltea – ulterior nu s-a gasit nici o inregistrare a lor si a impuscatului Dragos Drumea la spital, pentru noaptea de 13-14 iunie 1990).

Am plecat catre Arhitectura si am avut puterea sa notez in jurnal (il am si acum, patat de sange) pe care apoi nu stiu de ce l-am ascuns sub un dulap, cuprins de un fel de presimtire, momentul uciderii tanarului care si-a dat duhul in bratele mele.

Am tinut apoi un fel de sedinta ad hoc cu baietii de la Liga Studentilor, alaturi de Arhitectura, in Universitate. Aflasem ca urmau sa vina peste noi muncitorii de pe platforma Galati, adusi de Adrian Sarbu, (viitorul boss al PRO TV, pe atunci om bun la toate la Cabinetul lui Petre Roman) cel care i-a cerut lui Stanculescu dinamita pentru a arunca in aer Balconul Universitatii (Stanculescu l-a refuzat dar marturia sa exista in dosarele unei comisii de ancheta parlamentara).

Sedinta de la Liga Studentilor a fost scurta. Au fost trimise acasa fetele si s-a votat sa ramanem in Arhitectura si Universitate un numar de studenti, nucleul celor care au coordonat intreaga munca din Piata Universitatii vreme de 54 de zile. In Universitate erau 16 baieti, in Arhitectura vreo sapte. Argumentul era ca ar fi fost rusinos, las si nedemn sa ne parasim “garnizoanele” si “campul de lupta” – Piata Universitatii – pentru a scapa de bataia care ne astepta. Ni se parea logic sa o si incasam dupa ce ne-am simtit atat de bine strigand Jos Iliescu! aproape doua luni. Cred ca speram, iluzoriu, ca bucurestenii sa ne apere. Nu stiam ca avangarda de soc urma sa fie compusa din minerii adusi din subterane de Voican si de fesenistii, militienii si securistii lui Iliescu. Nu stiam nici ca hoarda de mii de troli si vandali era deja pe drum, rostogolindu-se catre noi.

Ne-am reintors (“naluci”) in Arhitectura, eu si frate-miu, in atelierul de lucru al organizatiei studentilor arhitecti, unde aveam banerele si micul studio de montaj improvizat in care bricolam materialele video cu decembrie 1989 si Iliescu KGB pe care le puneam pe ecranul Arhitecturii. Am incarcat filme noi in aparatele foto si la un moment dat ni s-a parut ca auzim un fel de vuiet. Am fugit pe scari catre turnul Arhitecturii, cu aparatele pregatite. Era inca semintuneric dar in lumina palida a zorilor am apucat sa vedem licarele lanternelor de pe casti misunand in Piata si cum sunt lovite cu tarnacoapele usile Universitatii.

Intreaga Piata a Universitatii era o masa neagra, un melanj sinistru viermuind de siluete cu casti in cap, cu salopete, inarmati care mai de care cu tot felul de rangi, ciocane, bate si topoare. Acum, in timp ce scriu, in vine in minte izbitoarea asemanare a gloatei de sobolani negri de mina, vazuta in perspectiva descendenta, cu hoarda hidoaselor fapturi ale intunericului aflate in slujba lui Sauron, vrajitorul sinistru din Stapanul Inelelor. Vuietul din Piata crestea si in timp ce frate-miu tragea cadru dupa cadru am vazut cum cetele grohaitoare patrund haulind in facultate. Am realizat ca acelasi lucru se petrece si la intrarea Arhitecturii si l-am tras dupa mine inapoi pe Victor, alergand pe scari cu o viteza nebuna, inapoi, catre atelierul nostru, pentru a-i avertiza si pe ceilalti studenti aflati inca in facultate. Nu stiam unde sa ne pitim, nu aveam in minte un plan de refugiu, ne-am grupat alergand cu sufletul la gura catre un alt turn al scolii unde sa ne ascundem. Am incercat sa gasesc pe traseu un hidrant aflat pe la etajul trei al cladirii.  Vroiam sa dau drumul la apa, sa se inunde scarile pe care vroiam sa le cablez cu faza de la o sursa de trifazic dintr-un atelier mecanic. Speram sa obtin un efect electrizant consistent chiar daca minerii aveau cizme de cauciuc in picioare.

(more…)

“Adevarul” si Piata Universitatii, intre “spirala violentei” reptilianului CTP si “chipul schimonosit” al lui Plesu. FOTO-DOCUMENTE

ANTI-CRESTINII amorali din presa si societatea in civil s-au dat in stamba la Realitatea TV si Antena 3 pe marginea prezidentialelor

Modelele morale ale candidaţilor la preşedinţie şi analfabetismul teologic al deontologilor

La confruntarea finală a candidaţilor la cea mai înaltă funcţie în stat, moderatorul Turcescu i-a întrebat pe aceştia despre modelul lor moral. Acesta se pare că a fost şi momentul de vârf al dezbaterii. Răspunsurile date, care au încercat să atingă sensibilitatea creştină a românilor, necesită o replică. Una ortodoxă, bineînţeles, deoarece trăim într-o ţară de morală ortodoxă.

Surprins de întrebare, Traian Băsescu a dat-o ca model pe soţia sa. Crin Antonescu, care se declară creştin, nu a făcut deosebire între model şi idol, indicându-l ca model pe Tudor Chirilă, un cântăreţ simpatic, autor al unei scrisori interesante către liceeni, dar şi apărător al homosexualilor. Cum poţi să-l iei ca model pe Chirilă, care, pentru nefericiţii aceştia, ne acuză că suntem un popor homofob? Pentru creştini, e ştiut că, aşa cum ne spune Sfântul Ioan Iacob Românul, nu ne închinăm idolului care se numeşte om.

Candidatul Mircea Geoană, un candidat social-democrat care ne-a citat din Sfântul Ioan Gură de Aur (e drept că citind după notiţe, după cum a observat Crin Antonescu), a surprins afirmând că modelul său moral este PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Nu este prima oară când aflăm despre admiraţia lui Geoană pentru Patriarh. La împlinirea a doi ani de când a devenit întâistătătorul Bisericii (după moartea suspectă a Părintelui Patriarh Teoctist, despre care mai mulţi preoţi, monahi şi jurnalişti creştini au apreciat că actualul Patriarh nu ar fi străin), Mircea Geoană îl elogia pe PF Daniel pentru “promovarea deschiderii ecumenice, pentru o implicare reală, dinamică şi puternică a Bisericii în social, pentru restructurarea învăţământului teologic, pentru îndreptarea şi aducerea la zi a limbii liturgice, pentru promovarea activă a unui nou tip de misiune şi de limbaj eclezial”, considerând că începe o epocă nouă (New Age) pentru Biserica Ortodoxă Română. Aceste cuvinte sunt întru totul străine tradiţiei ortodoxe şi învăţăturii scripturistice şi îşi au originea în mentalitatea francmasonică (despre care scrie lămuritor Mircea Eliade într-unul din articolele sale).

Referirile politicienilor noştri de vârf la învăţăturile credinţei creştine au urmărit, în mod evident, câştigarea voturilor românilor ortodocşi. Săracii! Pentru ei, a fi creştin înseamnă a fi prost!

Urmărind dezbaterile televizate de după întâlnirea candidaţilor, am ajuns însă la o concluzie destul de tristă: aşa-zişii deontologi ai presei româneşti de la Realitatea TV sau Antena 3 (vezi Ciutacu, Firea, Nistorescu, CTP, Cristian Pârvulescu, cărora li s-a alăturat politrucul Orban) sunt mai necredincioşi chiar decât politicienii. După părerea unora dintre aceştia nu ai voie să-ţi mărturiseşti public credinţa, nu ai voie să-l mărturiseşti pe Hristos sau pe Maica Domnului (Doamne fereşte, a spus unul dintre invitaţi; pân’ te nimereşte, am zice noi, gândindu-ne la clasici). Iar când vorbesc despre religia creştină o fac numai în băşcălie, în zeflemea, sau, culmea tupeului, ei, analfabeţii teologic, ne dau lecţii de creştinism, spunându-ne unde trebuie să ne ţinem ascunsă credinţa, pentru a nu-i deranja pe rafinaţii analişti de pe malurile Dâmboviţei, de fapt, nişte mărunţi activişti neobolşevici care înfierează în mod proletar credinţa (opiumul popoarelor, spunea Marx), în numele statului laic şi european. (F.P.)

Vezi si Alianta PSD+Patriarhie… Geoana, comunistul ce-l idolatrizeaza pe patriarhul Daniel

LIGA SANTAJISTILOR DE PRESA

Scris de Victor Roncea
Nu cu mult timp în urmă, colegul de birou al lui Bogdan Chirieac de la Liga Şantajiştilor de Presă, Cristian T. Popescu, pe atunci preşedinte al Clubului Român de Presă, jura, pe roşu, că habar n-are ce afaceri cu milioane de euro învârte „jurnalistul-Motorola“. „Gânditorul“ scremut din vârful grămezii de 10 aleşi anti-România ai maleficului Sorin Ovidiu Vîntu mergea mai departe şi declara negru pe alb că nu are nicio relaţie de afaceri cu ziaristul de lac şi pădure. Să revedem: „Nu cunosc şi nu am nicio tangenţă cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucişătorul, cea care editează ziarul «Gândul» şi în care acţionar majoritar este Publimedia, care aparţine grupului Mediapro, cu acţionar majoritar Adrian Sårbu, nu are niciun fel de legătură cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am şi nu voi avea afaceri câtă vreme sunt ziarist“.
Tot ceea ce aţi citit mai sus este o mare minciună de la cap la coadă.
Ziarişti adevăraţi care ulterior au fost ostracizaţi din „presa mare“ şi declaraţi proscrişi de „Liga“ de la Snagov, au demonstrat atunci, fără tăgadă, că „guru“-ul Realitatea-ProTV minte cu neruşinare. CTP era asociat şi cu Bogdan Chirieac, şi cu un alt „deontolog“ Realitatea-FNI, Adrian Ursu, la cel puţin două firme: Crucişătorul SA şi Theodora Consulting SRL.
Niciodată nu şi-a cerut scuze pentru minciunile sale. Dimpotrivă: marele moralist veşnic încruntat de greul acestei lumi care-i apasă clipă de clipă pe umerii săi şi numai ai săi, deţinătorul adevărului unic relevat de extratereştrii mici şi verzi într-o debara din dormitorul lui Sârbu, cel mai mare ziarist cu stea roşie în frunte al tuturor timpurilor trecute şi cel mai chelios şi vâscos bondar din insectarul lui Vîntu, a recidivat.
Mai ieri, susţinea sus şi tare că Băsescu e „un caras care dă cu botul în acvariu şi se crede în ocean“, pentru că, deşi afirmă că România de azi e mai mare în urma câştigării litigiului cu Ucraina de la Haga, în trecut ar fi susţinut că vom pierde categoric un astfel de proces. Când savantul Daniel Funeriu i-a atras atenţia că amestecă pe gustul trustului Realitatea-Caţavencu două afirmaţii, legate de două diferende, cel cu platoul continental şi cel privind canalul Båstroe, la care se referea de fapt Băsescu, analistul lui peşte a expediat precizarea într-un Post Scriptum.
Scuze adresate cititorilor şi preşedintelui pentru minciuna sa ordinară? Nici pomeneală! Tot aşa cum nici şantajiştii de presă Roşca şi Chirieac nu se gândesc măcar o clipă la acest minim gest de bun-simţ şi respect, altfel slogan al campaniilor demagogice ale trusturilor la care evoluează. Vorba preşedintelui Asociaţiei Jurnaliştilor din România: „Nu li se clinteşte nici cel mai mic muşchi de pe faţă“.
Astfel de indivizi siniştri, pretinşi ziarişti, care denaturează sau obstrucţionează continuu adevărul, în folosul mogulilor pe care îi deservesc de ani şi ani de zile, cu profituri de milioane de euro, sunt cei care compromit misiunea presei române, transformată doar într-un instrument de şantaj, manipulare şi dezinformare, într-o armă întoarsă de fapt chiar împotriva propriilor cititori, a românilor. Brigăzile de şantajişti din ogrăzile lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu au un singur loc unde trebuie trimise: „Paşol na turbinca presei, ciorti!“.

–>

Liga Şantajiştilor de Presă
Curentul – vineri, 13 noiembrie 2009

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova