04 Radu Gyr – Apostolul poet al închisorilor româneşti Portret
20 Procesul lui Radu Gyr Arhive
06 Poezii inedite din manuscrisele lui Radu Gyr Inedit
20 Inedit Din corespondenţa lui Radu Gyr
28 Radu Gyr – mucenicia întru cuvânt de Prof. Marc Mihaela Emilia
34 România – rezistenţa ortodoxă din Balcani Interviu cu Părintele Justin Pârvu
42 Sfinţii închisorilor – ajutători în naşterea de prunci Minune relatată de Monica N, Călăraşi
44 Introducere elementară a dogmelor, din cuvântul smeritului Ioan monahul către Ioan,
preacuviosul episcop al Laodiceei Dogmatică
52 Despre eretici şi anateme de Ioan Vlăducă
56 Declinul Patriarhiei Constantinopolului de Sfântul Ioan Maximovici
62 Sfinţii Părinţi despre Antihrist şi lucrările lui de Arhimandrit Spiridonos Logothetis
68 VIZITELE PAPEI SI ADEVĂ RATELE SCOPURI ALE ACESTO RA de Ioan Vlăducă
72 BIOMET RIE De vorbă cu Părintele Isaac şi Părintele Gavriil, ucenicii Cuviosului Paisie Aghioritul
76 Va fi sau nu numărul fiarei vizibil cu ochiul liber? Interviu cu Părintele Mitropolit Serafim de Pireu
80 Protest faţă de legea cardului de sănătate Legislativ
84 ROMÂNI, SECUI ŞI UNGURI ÎN TRANSILVANIA de Pr. Mihai-Andrei Aldea
92 Creştinism şi francmasonerie de Ioan Gh. Savin
96 Icoana Praznicului Cincizecimii de Michel Ouenot
Exemplar biologic rarisim prin vigoare si neodihna. Energic, dar nu energumen. Frenetic, dar nu agitat. Greu de inchipuit cand putea sa faca atatea. Un angrenaj care producea tot timpul ceva, si nu orice, pentru ca totul era de luat in seama, nu neaparat si de acceptat.
Poet fabulous. Gandea poetic si pragmatic, mereu metaforic, dar mereu lucid. Tot ce vorbea, tot ce scria, era altceva decat exprimare comuna. Mereu inspirat, original, scanteietor, logodnic statornic al genialitatii. Cata vreme se va citi poezie, Adrian Paunescu va fi mereu citit.
Patriot adevarat. Teatralismul sau era autenticitate, patosul – sinceritate. Putina lumea a putut sa cucereasca multimile, mai ales tineretul, asemenea lui, prin indemn la dragoste de tara.
Prezenta publica devastatoare. De aici, perceptia atat de controversata a contemporanilor si, in primul rand, a celor din apropierea lui. M-am tinut, de aceea, tot timpul la distanta de fiinta pamanteana Adrian Paunescu, in afara de o singura data, cand am facut un reportaj despre Cenaclul Flacara pentru agentia France Presse. Am discutat atunci, timp de cateva ore. Nu ne-am gasit afinitati, ne-am purtat si comportat ca doi roboti corecti. Se respecta prea mult pe el insusi pentru a nu fi, atunci cand se cuvenea, corect.
De fapt, a fost mereu un om corect. Corect, in primul rand, fata de el insusi.
Post scriptum: Asemenea domnului Vlad nici eu nu am putut sa inteleg afinitatile lui Paunescu, de exemplu, pentru doi kaghebistizati notorii ca Mircea Dinescu si Ion Iliescu (de care se legase de prin ’68 si in fata caruia chiar m-a aparat public, intr-o emisiune unde Iliescu ma catalogase – bine, de altfel – drept “un taliban visceral anticomunist” 🙂 ). Unii spun ca, fiind cunoscut caracterul de hiena al lui Dinescu (vezi cazul Marino), Paunescu incerca sa-si cumpere linistea posteritatii. Dumnezeu stie! Dar, in mod sigur, acolo unde ne-am regasit a fost in dragostea lui sincera fata de Basarabia, locul sau de obarsie si, unde, dupa 1989, si-a descoperit si mormantul mamei sale, nu fara a avea un soc identitar. Ceea ce nu l-a impiedicat sa fie un mare poet roman, in-cantat si de un mare suflet romanesc, ca cel al lui Grigore Lese.
Dumnezeu sa-l ierte!
UPDATE: Marturia lui Octavian Mihaescu:
Stimate dle Roncea;
am cugetat indelung daca trebuie sa deschid si io gura cu aceasta ocazie, dat fiind ca dvs promovati si valorile crestine cred ca merita spune pe blogul dvs “patania”
Se vorbeste mult in aceste zile despre A.P, in aceasta hemoragie de vorbe nu cred ca un fenomen important va fi fost înteles cum se cuvine, cât despre mentionat… nici vorba sa fie. De acesta vreau o cupa, pentru ca l-am trait.
Am sa incep cu Adrian Paunescu, partea pozitiva.
In prima faza am redescoperit datorita lui A.P nu doar forta si necesitatea poeziei pentru suflet ci mai ales puterea cuvântului, a frumosului, care in aceei ani ajunsese complect compromisa. Nu mai vorbesc de atasamentul fata de România si el aflat intr-o faza critica , respectiv patriotismul, ca de el este vorba. Am fost, ajuns, un cencalist inrait, ulterior am si lucrat in domeniul (UTC), Stelian Tanase imi fusese regizor in prima faza, in ce-a de-a doua (angajat al UTC-ului), imi era un fel de sef, pe scara ierarhica. In comparatie cu dvs si multi alti, eu am o parere foarte buna fata de Tanase (Stelica),, dar nu despre el este vorba ci despre Paunescu. Pe linie a CC UTC nu odata am participat la organizarea Cenaclului Flacara in Bucuresti, ultimul la care am luat parte a fost pe fostul Stadion Republici (dupa care a fost demolat). Nu mai vorbesc de faptul ca am fost si ramas un intim apropiat la Formatiei IRIS, Cristi Minculescu, inca din perioada de nastere a lor, cu care am fff multe amintiri de suflet. Asadar; din aceasta perspectiva am ceva “istorie” la activ pentru a fi oarecum in drept spune si eu pasul cu aceasta ocazie.
Spuneam ca ma fascinase Paunescu, ma ajutase redescoperi cuvântul, poezia, patriotismul in acea mare de distrugere sistematica a foretei cuvântului, a patriotismului, a tot ce este frumos, al valorilor perene. Am cunoscut multi cenaclisti (fantizati), chiar de curând am revazut la TV, o imagine cu niste fete (acea vreme), din Orasul Roman, ce declara ca Cenaclu Flacara este totul, ca nu concepe disparitia, , deci, un IDOL in toata regula! Aspect pe care doresc retine pentru ceea ce vreau spune mai departe.
In 1985, cu ocazia interziceri Cenaclului Flacara, treceri sub obroc a lui Paunescu, am avut un sentiment contradictoriu, regretam dar si aveam in sufeltul meu convingerea ca ce avea sa vie va fi mai important, si, asa a fost;
Se stie ca A.P a fost coleg cu Poetul Ioan Alexandru, au avut si camera comuna in caminul studentesc (daca nu am insel), si, dupa câte stiu; prin 83-84, A.P il presa pe Ioan Alexandru sa traga teste patriotic-ceausiste, iar I.A luând-o cu sfinti (celebrele sale imnuri), nu a dat curs insitentei lui A.P, care cauta abate pe Ioan Alexandru de la misiunea ce avea implini.
Azi, când analizez acele zile, când le revad si datorita multor imagini ce sunt date pe TV, mai ales ca cu A.P am avut “obligatia alimenta spiritual” si datorita vârstei ce nu-a prins manifestând alte somitati , mai corect ar fi sa spunem, datorita furioasei cenzuri, al sistemului care ni-l “dadea” pâna si pe Paunescu, care ajunsese o supoapa de forta, atât pentru noi cât si regim. Nu, nu ma mira ca si azi sunt fff multi care-l apreciaza atât de mult strict doar din perspectiva cenaclului Flacara, nu si-al scriitorului, jurnalistului, omului de cultura, care este o alta fateta in care fie ca vrem ori nu, straluceste si va straluci in Istoria Literaturi Române. Dar, azi imi dau seama (i-am spus-o personal), ca caderea lui din 1985 era stringent necesara, el isi facuse treaba pâna-n in acel an, ce urma nu mai tinea de Paunescu. Dealtfel daca vom fi atenti in istoria sa de dupa 1985 si pâna azi, A.P nu va mai fi niciodata aceiasi forta, nici ca jurnalist, nici ca cenaclist si as zice nici ca poet, desi a ramas inca o forta poetica pâna in ultima clipa, nu va mai fi acelasi ca inainte de 85.
Incepând cu 1984-85, exact când incepe caderea lui Paunescu , locul îl ia Poetul Ioan Alexandru, cel putin in viata mea, asa cum cred ca se stie eu fiind si membru al grupului Ioan Alexandru inca din acea vreme. Numai ca Ioan Alexandru avea sa atraga si el multime la conferintele sale, la seminarile din mansarda Univ-Buc, de unde si numele care ni-sa dat ulterior (grupului I.A). Ioan Alexandru s-a ridicat (plan spiritual), vertiginos, I.A ne va duce pe multi la Hristos, dar terenul pare-se ca a fost pregatit de A.P… din pacate, mai putini sunt ceei care l-au redescoperit pe Hristos decât cei departati de Hristos ramasi in textele si muzica lui Paunescu. Sunt multi cenaclisti (flacara) care l-au regasit pe Hristos asemeni mie, datorita redescoperiri cuvântului pe care A.P la reânvitat in acea perioada sinistra pentru cuvânt, pentru poezie, dar, mai exista numerosi fosti cenaclisti ramasi doar la varianta Paunescu, sabie cu douo taisuri, otravitoare, una vindecatoare, cealata datatoare de santate.
Mai mult nu vreau spune despre Adrian Paunescu, nu voi critica-analiza partea negativa pe care dusmani o excerbeaza, ma refer la lingusire, la consolidarea ceausimului, la partea malefica destul de vizibila pe care a jucat-o. Am dezaprobat scuiparea lui din Dec 89, nu am înteles cine a facut acesta ordinarie, cum nici nu am aprobat diabolizarea lui excesvia dupa 89, dar, NU am uitat.omis partea demonica din el care a jucat si-un rol devastator si inca va mai juca daca nu se despart apele.
Sper sa va fie de folos marturia mea atât dvs cât si cititorilor.
A.P, mai putea trai… cred ca dupa garnitura Ioan Alex, Vieru, garnitura A.P. ceea mai docila sistemelor (a fost si ramas pâna la moarte), trebuia sa dispara, NU, nu masoni ci diavoli, duhurile nevazute impotriva carora trebuie lupta au decis… A.P a slujit aceste duhuri, si-a luat patlamaua de la ele (sunt câteva simboluri pe care nu le dezvolt), dar asta-i alta daravea…
Multumesc lui Dumnezeu ca am scapat din cursa duhurilor care l-au bântuit pe A.P. si am ajuns in cel al Sfântului Duh care-l calauzea pe Ioan Alexandru.
Octavian Mihaescu
Grigore Lese la ziua lui Adrian Paunescu. Video: Victor Roncea
Agerpres: Scrisoarea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), adresată Biroului Permanent al Senatului, prin care se solicită revocarea lui Mircea Dinescu din funcţia de membru al Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) va fi trimisă, in sfarsit, Birourilor Permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului.
Chestorul PSD al Senatului, Ioan Chelaru, a susţinut, joi, că Birourile Permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt singurele ”competente” să se pronunţe în acest caz.
”Biroul Permanent al Senatului a decis transmiterea scrisorii prin care ANI solicită revocarea lui Mircea Dinescu din funcţia pe care o deţine în cadrul CNSAS către Birourile Permanente reunite, fiindcă avem nevoie de un răspuns oficial. Birourile sunt singurele competente să se pronunţe pe această temă”, a declarat Chelaru.
Acesta a precizat, totodată, că Mircea Dinescu nu a fost audiat, până în acest moment, în comisiile juridice reunite.
Pe 3 februarie, ANI a constatat că Mircea Dinescu s-a aflat, începând cu 27 martie 2006, în stare de incompatibilitate, deoarece a deţinut concomitent funcţiile de membru al CNSAS şi administrator la două societăţi comerciale.
În urma verificărilor efectuate şi a analizării informaţiilor şi documentelor transmise de instituţiile competente, ANI a descoperit că, începând cu 19 februarie 2004, Mircea Dinescu deţine funcţia de administrator unic la SC Agroindustriala SRL Giubega.
Festivalul dedicat lui Marin Sorescu a luat sfârşit ieri în locaţia impusă anul trecut, la Cetate, la conacul poetului Mircea Dinescu, în zdrăngănit de farfurii şi furculiţe şi acompaniat de muzica lăutarilor de la Mambo Siria, în formă de zile mari.
Membrii formaţiei muzicale fuseseră plasaţi strategic în faţa intrării în cherhanaua în care îşi întinsese mesele Dinescu şi dădeau, cât se poate de democratic, onorul rezervat şefilor de stat oricărui grup mai răsărit care le ieşea în faţă: actori, scriitori, poeţi, politicieni, directori, simpli funcţionari, şoferi, electricieni, ziarişti, primari sau Gigi Neţoiu.
Tocmai când îşi oblojeau plămânii cu o carafă de vin, i-a prins în ofsaid sosirea fostului preşedinte al Academiei Române Eugen Simion, motiv de reproş din partea lui Dinescu:
“Hai, măi, cântaţi ceva! Îi întâmpinarăţi pe toţi drogaţii, şi la academicieni nu cântaţi nimic?”
Tot într-o pauză acustică s-a nimerit să pice şi şeful CJ Dolj, Ion Prioteasa, care a primit şi el onorul, în ciuda protestelor.
“Ia cântaţi, măi, ceva, că aţi cântat la toţi tâmpiţii şi lui Prioteasa, preşedintele, nimic?”
s-a burzuluit Dinescu la muzicanţi.
Bairamul a continuat pe un fundal sonor neîntrerupt, mesenii lăudând din plin finalul săţios de festival cultural. Vedeta zilei a rămas Mircea Dinescu, deoarece celălalt amfitiron, primarul Antonie Solomon, a părăsit adunarea după puţină vreme de la sosire. Abia ce-a avut timp să mai povestească a mia oară despre “gluma” pe care a încercat-o cu Mircea Dinescu în campanie, privind trimiterea poetului în Bulgaria.
July 3rd, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
